Universul - Capitala, iunie 1944 (Anul 61, nr. 149-178)
1944-06-01 / nr. 149
Anul al 61-lea 6 Pagini Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL“ S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov EXEMPLARUL7 LEI Taxa poștală plătită In numerar conform aprobării Nr. BU P. T. T. Nr. 24.464/93#. CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACTIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU NR. 23-35 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10; SECRETARIATUL DE REDACŢIE: 3.30.15 ÎNCURAJAREA exploatărilor fermiere In ciuda condiiţiunilor neprielnice pe care concurenţa ţărilor transoceanice, apoi dumping-ul sovietic şi criza economică mondială le-au creat, după precedentul război, agriculturii româneşti, nu se pot tăgădui progresele, pe alocuri remarcabile, ce s-au înregistrat până acum în acest domeniu- Paralel cu sforţările făcute în exploatările cerealiere tradiţionale, care au adus pe alocuirea îmbunătăţiri serioase chiar în culturile ţărăneşti, sunt vrednice de amintit străduinţele depuse de marea şi mijlocia proprietate, deoparte şi de o sumă de proaspeţi proprietari, de altă parte, de a îndruma exploatările lor spre producţia de fermă, destinând spaţii de teren din ce în ce mai importante şi făcând investiţii din ce în ce mai mari în direcţia creşterii cornutelor (în deosebi a vacilor), apoi a porcinelor, ovinelor şi păsărilor, cum şi în direcţia culturilor variate (grădinărie, pomicultură, viticultură, floricultură, etc.)E adevărat că tendinţa spre cultura fermieră a avut la început mai mult un mobil sentimental, de agrement şi de diletantism, atingând uneori snobismul, deci fără o bază economică serioasă în investiţii, în organizarea exploatării şi comercializarea producţiei, care să satisfacă principiul rentabilităţii. Cu vremea, însă, proprietarii diletanţi şi neserioşi s-au eliminat aproape automat, iar cei rămaşi, ca şi înlocuitorii celor dintâi, au înţeles să-şi ia meseria în serios şi să facă din ea o adevărată întreprindere. Acestei pasiuni datorăm noi raiul care se desfăşoară în jurul Bucureştilor şi în jurul tuturor centrelor mai importante din ţară, cu sutele de ferme şi de vile înşirate dealungul tuturor şoselelor şi drumurilor. Deslănţuirea noului război, care a sporit necesităţile alimentare ale populaţiei şi armatei, s’a arătat, desigur, prielnică exploatării fermiere, care, de fapt, nici n’a întârziat să ia un avânt nou, din cele mai îmbucurătoare. Aceasta nu înseamnă, însă, că exploatarea fermieră nu are de luptat cu mari lipsuri şi cu multe greutăţi. Dacă n’am semnala decât lipsa oamenilor de specialitate (cu garanţii de stabilitate şi de seriozitate) în practica legumiculturii, floriculturii, pomicultură, în îngrijirea animalelor şi industrializarea derivatelor, în crearea de iazuri, în culturile de peşti, apoi, lipsa mecanicilor şi technicienilor necesari în manipularea diferitelor instalaţii, construcţii, irigări, asanări de lacuri şi diverse alte îmbunătăţiri funciare, şi încă ar fi deajuns ca să apreciem greutăţile pe cari le au de înfruntat fermierii cari vor să realizeze ceva. Dar la lipsa personalului cu pregătire specială, agravată de atâtea ori şi de lipsa braţelor necalificate, se adaugă — mai ales în împrejurările de azi — greutăţile de transport şi lipsa unei organizaţiuni speciale pentru comercializarea zilnică pe pieţele de desfacere a produselor de fermă şi pentru valorificarea în genere — pe calea exportului, prin industrializare, etc — a aceloraşi produse. Se mai resimte însă exploatarea de fermă şi de lipsa unui tratament de favoare din partea fiscului, care trebue să aibă în vedere, pe de o parte greutăţile cu care au de luptat aceste exploatări, cerând importante investiţii şi o lungă perioadă de neproductivitate şi deci o nerentabilitate, iar pe de altă parte, necesitatea înmulţirii şi desvoltării fermelor în economia noastră agricolă, care nu e cu putinţă fără un regim de înlesniri şi de încurajare. Ba, în afară de înlesnirile de transport şi cele fiscale, s’ar mai putea veni în ajutorul acestor ferme prin preferinţa pe care diversele instituţii (spitalele, căminele, economafiele funcţionăreşti, unităţile militare), ar fi cu cale s’o dea produselor acestor ferme, pentru nevoile lor de consum. E adevărat, însă, că vinovaţi în bună parte de lipsurile şi de greutăţile cu cari au de furcă, sunt înşişi fermierii noştri, atâta timp cât înţeleg să lucreze izolat, fără nici o înţelegere şi fără nici un sprijin între ei, fără nici o solidaritate concretizată în organizaţii locale pentru necesităţi locale şi cu o supraorganizaţie centrală pentru interese şi necesităţi generale. E momentul cel mai potrivit acum, ca să împlinească acest gol. NEVOILE IAŞILOR CERCETATE DE O DELEGAŢIE MINISTERIALĂ In seara zilei de 27 Mai a. c. au sosit la Iaşi, spre a cerceta, la faţa locului nevoile oraşului, d-nii : prof. Ion Petrovici, ministrul Culturii Naţionale şi al Cultelor, prof. Petre Strihan, ministrul subsecretar de stat la Interne, Mircea Vulcănescu, ministru subsecretar de stat la Finanţe şi Ovidiu Vlădescu, ministru subsecretar de stat al Românizării şi al Preşedinţiei Consiliului de Miniştri. D-nii miniştri au participat la consiliul de colaborare ce s-a ţinut în sala de recepţii a primăriei, în prezenţa tuturor reprezentanţilor autorităţilor locale. A participat şi de general N. Stoenescu, comandantul unei mari unităţi. Cu acest prilej au fost cercetate în primul rând nevoile financiare ale oraşului, hotărându-se cum să se facă plata ajutoarelor familiilor concentraţilor, refugiate din comunele ocupate de inamic. Plata acestor ajutoare se va face provizoriu în baza unei declaraţii, urmând ca cei ajutaţi să fie verificaţi ulterior inscriptele din arhiva autorităţilor evacuate. A fost cercetată apoi situaţia sanitară a judeţului, care este satisfăcătoare, întrucât organele sanitare militare din zona de operaţiuni dau asistenţă şi locuitorilor din regiune. Viaţa economică a oraşului se îndreaptă cu încetul spre normal, lumea nevoiaşă a Iaşilor începând să se reîntoarcă. S-a hotărît apoi posibilitatea de a da de muncă muncitorilor rămaşi fără ocupaţie în urma închiderii fabricilor, întărindu-se incăodată principiul că cetăţenii au dreptul la ajutor, dar au şi obligaţia de a munci pentru colectivitate. Inlegatul cu personalul didactic evacuats’au luat măsuri de a se chema câte o persoană de răspundere de fiecare şcoală pentru a pune în siguranţă materialul didactic rămas A fost pusă deasemeni în discuţie aprovizionarea oraşului cu talpă, piele, chibrituri şi carburanţi, hotărându-se toate mijloacele de remediere a acestor lipsuri. O chestiune deosebit de însemnată a fost aceea a alimentării uzinei electrice, care furnizează atât lumină, apă, cât şi curentul pentru tramvaeie oraşului. Insemânţările în judeţul Iaşi merg bine, realizându-se 90,’ din planul agricol. La sfârşitul consiliului de colaborare s’a hotărît intensificarea măsurilor de pază în cuprinsul oraşului, în special la casele rămase fără locatari. In dimineaţa zilei de 28 Mai a. c. d. ministru subsecretar de stat prof. Petre Strihan a inspectat Prefectura judeţului, unde a luat cunoştinţă de lipsurile cărora trebue să facă faţă personalul administrativ, luând măsurile necesare de îndreptare. Deasemeni d-sa a cercetat modul cum funcţionează aprovizionarea oraşului, care este satisfăcătoare, interesându-se de modul cum urmează să fie ajutorată populaţia civilă evacuată din satele cuprinse în zona frontului. In cursul zilei, d-nii miniştri Ion Petrovici, Petre Strihan şi Mircea Vulcănescu au vizitat Mitropolia, cimitirul Eternitatea, unde sunt înmormântaţi eroii morţi în apărarea Iaşului şi pe ale căror morminte au depus fiori, cartierul Sărăria, atelierele liceului industrial, Universitatea şi grădina Copou. Au fost deasemeni vizitate ambulanţele din oraş precum şi spitalul Sf. Spiridon, unde d-nii miniştri au stat de vorbă cu ofiţerii şi ostaşii răniţi, împărţindu-le ţigări, cozonac şi vin. Pretutindeni îngrijirea răniţilor a fost găsită exemplară şi moralul tuturor foarte ridicat. In cursul după amiezii d-nii miniştri s’au înapoiat în Capitală. CITAT PE NAŢIUNE D. Traian Iovănaş, din comuna Nădlac, judeţul Arad, a luat pe seama sa întreţinerea a opt copii săraci, evacuaţi din Bucureşti, până la terminarea răsboiului. Pentru această faptă de bun român. Domnul Mareşal Ion Antonescu, Conducătorul Statului, a dispus citarea ca exemplu pe Națiune a d-lui Traian Iovănaș. COMANDAMENTUL DE CĂPETENIE AL ARMATEI COMUNICAT ASUPRA OPERAȚIUNILOR DIN ZIUA DE 30 MAI 1944 Pe Nistrul inferior și în Basarabia de mijloc nici un eveniment deosebit La Nord de Iași, activitate locală de luptă mai intensă. STATE ŞI SUPRA-STATE Din haosul mortal pe care acest război fără iertare îl adânceşte zi de zi în spiritul şi in viaţa popoarelor, s’a desprins, în fine, un grăunte de lumină, care, licărind deasupra danţului morţii şi al distrugerilor ce ne cuprinde din toate părţile, pare să ne încredinţeze că isvoarele înţelepciunii şi ale bunului simţ încă n’au secat din depozitele sacre ale acestei omeniri rătăcite. Deschizând congresul Uniunii naţionale portugheze, profesorul Salazar, preşedintele de consiliu al unuia din puţinele state păstrate în afară de cercul de foc al războiului, a rostit, cu curaj şi demnitate, câteva adevăruri, a căror înţelepciune nu poate fi tăgăduită de nicio conştiinţă luminată, de nici un spirit realist, scuturat de pasiuni şi rezistent tentaţiilor oportuniste. Ce a spus preşedintele de consiliu al Portugaliei ? Referindu-se la pasiunea cu care se încearcă — in mijlocul confuziei generale şi sub valul de ură şi de criterii răsturnate ce domină azi spiritele — să se pună în circulaţie o serie de concepţii ciudate, care, deşi produse specifice ale stărilor şi mentalităţii de război, tind totuşi să reglementeze şi să guverneze destinele popoarelor în timp de pace, d. dr. Salazar consideră drept erezie asemenea încercări şi nu ezită să le opună ferm concepţiile consacrate de experienţă, de tradiţie şi de realităţi. Concepţiile puse azi în circulaţie, spune în esenţă d. Salazar, tind să înlăture din calculele şi rânduelile de viitor realitatea naţiunii, vorbindu-ni-se stăruitor de necesitatea unor „supra-state“, unor „supra-naţiuni“, investite cu puterea de a conduce destinele restului omenirii şi de a veghea la păstrarea ordinei internaţionale. E uşor de înţeles, ce realitate şi valoare mai pot să reprezinte, în lumina acestor concepţii, bunuri morale ca libertatea şi independenţa naţiunilor, când integritatea lor politică şi teritorială este ameninţată, iar harta globului împărţită in zone de influenţă ale câtorva „supra- state“, care-şi rezervă partea I leului. Este o mare şi neiertată greşală. In ciuda rounor grupări posibile după război, a apus d. Salazar, naţiunea va rămâne şi pe viitor factorul primordial, nedesrădăcinat şi neasimilabil al vieţii internaţionale. Au mai existat, a adăugat d-sa, războaie ideologice sau războaie pur politice. Rezultatele sunt cunoscute. Este deci foarte discutabil dacă se va putea încredinţa unui organism supernaţional, organizarea tuturor intereselor, după cum este iluzoriu de a se vedea în acest organism cheia ordinei mondiale. Dacă trebue să recunoaştem drept o realitate interdependenţa popoarelor şi deci greutatea izolării unuia din ele prin acţiune absolut autonomă, este totuşi exagerat să se creadă că toate amănuntele vieţii naţionalevor depinde de viitoarea ordine internaţională. Soluţii uniforme valabile pentru toate ţările — a spus d. Salazar — nu numai că sunt de negăsit, dar nici nu sunt de dorit. După părerea sa, nu interna- I (Continuare in pag. 2-a) ACTIVITATEA AVIAŢIEI GERMANE Berlin, 30 (Rador). Corespondentul aerian din Italia al Biroului internaţional de informaţii, după cum semnalează agenţia „DNR“ anunţă că avioane germane de luptă de tip greu au atacat,in noaptea de Luni spre Marţi depozite de aprovizionare şi tabere de trupe din apropiere de Aprilia și Terracina, folosindu-se de bombe explozive și armele de pe bord. In sectorul Terracina, s’au produs mari incendii, care au luat o mare întindere, după plecarea avioanelor germane. Aviatorii germani, în rapoartele lor, semnalează totodată mai multe mari explozii. In această operație sunt lipsă două avioane germane. LUPTELE DE PE FRONTUL DIN ITALIA Berlin, 30 (Rador). — Se dau următoarele amănunte cu privire la luptele din Italia : Deplasarea sistematică a forţelor de atac anglo-americane la aripa de vest a frontului italian a dus Luni la marele atac aşteptat între coasta tireniană şi Lanuvio, cu care prilej luptele principale s’au dat pe şoseaua ce duce pe la vest de Aprilia înspre nord. Aci au intrat pentru prima dată în acţiune trupe britanice. Prin lupte înverşunate, forţele de apărare germane, care, încă înainte de începutul atacului, îşi repliaseră elementele de siguranţă înaintate în poziţia principală de luptă, au putut împiedica orice străpungere. Câteva pătrunderi mai mici 1® sud-est de Lanuvio au fost eliminate printr un contraatac imediat dat de rezerve de intervenţie germane. In regiunea Valmontone, atacul iniţiat în ziua precedentă de grenadieri blindaţi germani a continuat să câştige teren. Golurile ce fuseseră create ari cu câteva zile mai înainte au putut fi Luni aproape complet închise. Pierderile de material angloamericane au fost deosebit de mari de pe urma folosirii masive a tancurilor şi artileriei motorizate, care au fost atacate în mod eficace de armele grele germane. ❖ Berlin. 30 (Rador). — Se dau următoarele amănunte cu privire la luptele din Italia. Ca și până acum, centrul de greutate pe frontul din Italia se află pe aripa vestică a întregului front de atac, lupte înverşunate dându-se mai cu seamă în zona de la sud-est de Valmontone. Forţele de infanterie şi de tancuri nord-americane, cari dobândiseră acum câteva zile o pătrundere adâncă, au căutat Duminică din nou, cu forţe masive, să răzbească până la Valmontorre. Atacul lor a fost însă respins cu atâta succes prin contra-atacuri puternice încât nord-americanii au trebuit să se retragă dincolo de poziţiile lor de plecare, după ce suferiseră pierderi grele. Grenadierii blodaţi germani, cari preluaseră aci apărarea, au micşorat zona de pătrundere şi au zăvorit-o atât de bine prin măsuri eficace, încât întregul grup de atac nord-american şi-a pierdut într-o largă măsură libertatea de acţiune. La vest de acest principal centru de luptă, trupe germane au dat lupte de oprire la Aprilia. Garnizoana germană din Aprilia, care reuşise să oprească şi să respingă, în tot cursul zilei, forţele invadatoare, s’a retras sub protecţia nopţii în conformitate cu ordinele, pe principaleleuii de lupte, imediat la nord de oraş, după ce fuseseră distruse printre ruinele oraşului, prin explozibile, şi ultimile poziţii pe care ar mai fi putut să le folosească inamicul. In sectorul central al zonei de atac ce duce până aproape de Ceprano, nord-americani nu au urmat decât cu şovăire mişcările germane către liniile scurtate din munţi. Baraje de mine şi alte piedici au făcut imposibil atât pentru nord-americani, cât şi pentru cele douăvizii marocane ce luptă alături de ei, să aducă forţe puternice pentru atacuri frontale împotriva elementelor de siguranţă din faţa poziţiilor germane. Un al dolea centru de greutate a fost, ca şi în zilele anterioare, în zona dintre Castro dei Volsci şi Ceprano. Aci, nord-americanii au aruncat nu mai puţin de 400 tancuri în luptă, pentru un atac masiv în valea Liri. Datorită însă focului defensiv eficace al armelor anti-tanc germane, ei nu au putut câştiga decât puţini kilometri şi au trebuit să se mulţumească să ocupe către seară ruinele localităţii Ceprano, ce fuseseră evacuate încă cu două zile înainte de către principalele forţe ale apărării germane. Prin acţiunea vânătorilor antitanc, prin mijloacele de luptă din apropiere şi prin încărcături explozive împrăştiate pe teren, au fost distruse cu certitudine 61 de tancuri. In celelalte sectoare ale frontului italian a domnit o liniște aproape deplină. VILLA D’ESTE Luptele de pe fronturi, dar mai ales bombardamentele avioanelor au cauzat şi cauzează mereu atătea distrugeri de bunuri şi de vieţi omeneşti, încât nu e zi să nu se înregistreze alte pagube, alte pierderi, din cam multe ireparabile. Din categoria acestora din urmă, care aparţine patrimoniului artistic al lumii, făcea parte şi faimoasa Villa d’Este de la Tivoli, care, anunţă o telegramă din Roma, a fost distrusă de bombardamentul aerian de Sâmbătă. Construită la 1550 de unul din descendenţii familiei princiare d’Este—al cărei nume este strâns legat de toate evenimentele mari de cari pomeneşte istoria peninsulei italiene, de la 1097 şi pârul la 1875. — Villa d’Este era socotită, graţie comorilor ei artistice poziţiei ei pitoreşti şi fantasticului aranjament al grădinii cu sutele ei de fântâni, cea mai frumoasă villă din Europa întreagă Intrarea era construită in locul unde fusese un vechiu schit de benedictini, iar picturile şi sculpturile de preţ erau păstrate cu adevărată religiozitate. De pe terasa semi-circulară se putea vedea un râuleţ reprezentând Tibrul cu o mică insulă — Tiberina, — apoi o statue a lupoaicei cu cei doi gemeni şi o reproducere în miniatură a edificiilor Romei antice. Cine şi-a dus paşii pe calea celor 100 de fântâni dominată de impresionanta cascadă, cine s’a odihnit o clipă în rotonda celor mai înalţi cipreşti din Italia, cine îşi aduce aminte de uimirea ce procura văzului toate acele minunăţii ale artei şi ale naturii răspândite pe colina la umbra căreea se întindea câmpia Tivoli, îşi va da seama ce imensă pierdere pentru patrimoniul artistic al lumii înseamnă distrugerea Villei d’Este. Istoria artelor arată rolul pe care l-au jucat principeseledin familia d’Este in mişcarea intelectuală a epocei şi în■ deosebi Isabella d’Este, marchiză de Mantua, protectoarea lui Rafael, celebra Lucreţia Borgia, a doua soţie a ducelui Alfons d’Este; Renee de France, fiica lui Ludovic XII şi soţia lui Ercole d’Este, care a protejat pe prietenii lui Calvin şi atâtea altele al căror gust artistic se putea urmări în comorile de artă din palatele din Ferrara şi Tivoli ale familiei stinsă acum, cu 70 de ani înainte ca bombele să distrugă ultimele vestigii ale splendorilor unor veacuri în care arta făcea parte integrantă din viaţa însăşi ce se desfăşura la umbra cipreşilor şi în susurul fântânilor, departe la 40 de kilometri de zgomotul şi pasiunile Romei. Mai târziu, când vor trece clipele de groază şi de teroare, slujitorii artei şi ai culturii se vor întreba nedumeriţi cum de a putut civilizaţia secolului al XX- lea să distrugă în câteva secunde tot ceea ce păstrase cu sfinţenie omenirea înapoiată cu veacuri şi veacuri în urmă şi comparaţia nu va fi deloc în favoarea generaţiei celor de azi, cari se mândresc cu cele mai perfecţionate unelte de distrugere, în locul orgoliului mărturiilor artei care înfruntă patiia vremii, dar rămâne dezarmată în faţa urii civilizaţiei în zbor. V. UN MARE INCENDIU A DISTRUS 100 HA. PĂDURE IN ELVEŢIA Berna, 30 (Rador). — Corespondentul agenţiei D.N.B. transmite: In pădurile de la Aletsch şi de la Riederhorn, din cantonul Wallis, s’a declarat în Sâmbăta dinaintea Rusaliilor catolice un imens incendiu, datorit imprudenţei unor turişti. In 48 ore au fost distruse aproape 100 hectare de pădure. Luni focul a izbucnit cu o tărie mai mare, aţâţat fiind de un vânt puternic, astfel că sinistrul a luat proporţii şi mai mari. EVACUAREA COPIILOR Părinţii care doresc să-şi evacueze copiii din Capitală, îi pot înscrie în fiecare zi lucrătoare, între orele 15—20, la următoarele centre : SECTORUL I GALBEN şi IV VERDE în piaţa Amzei 13 (Primăria Sect. I Galben), SECTORUL 11 NEGRU la Centrul de Asistenţă Obor, în B-dul Ferdinand Nr. 159. SECTORUL III ALBASTRU la Centrul de Asistenţă Şerban-Vodă, in Cal. Şerban-Vodă Nr- 211 Nr 149 Joi 1 Iunie 1944 6 Pagini MARINA LA JERTFĂ MAREŞALUL CONDUCĂTOR PRINTRE VITEJII EROICO REZISTENTE DE LA SEVASTOPOL SOSESC IN RADĂ CONVOAIELE.CEI CARI AU CREZUT IN PATRIE ....,Contraamiralul Macellariu, comandantul forţelor maritime române, a fost decorat cu crucea de Cavaler al ordinului „Crucea de Fer”... ...Ochii trec repede peste informaţia laconică a ziarelor... Dar gândul sboară cu două săptămâni înapoi către amurgul acela de Vineri 12 Mai, când bastimentele tatuate de rănile bătăliilor apărură la orizontul văzduhului cu marame de pâclă. Nave multe şi stranie mişcare, în rada portului. Dinspre asfinţit, pătrunde dincoace de far un cap de convoi, cu severă siluetă de crucişător, urmat de câteva mici ambarcaţiuni: puitor de mine în zile calme, vasul acesta aduce acum la bord mii de ostaşi români şi germani din Crimeea. Mai spre larg, altă navă cu conturul estompat de pâcla fumurie a amurgică, este un vas sub pavilion german, sosit peste noapte cu multă apă la bord, în urma loviturilor primite, şi acum rămas vremelnic departe de port, de vreme ce pescajul nu îi mai îngăduie accesul la cehia. In portul plin de trupe române şi germane, Mareşalul Conducător soseşte pe neaşteptate, oprindu-se o clipă spre a privi freamătul acestui furnicar de uniforme: unele unităţi se încolonează, altele au şi pornit spre punctele de cartiruire. Cozorocul curb al chipiului german se înfrăţeşte pretutindeni cu beretele Vânătorilor noştri de munte, semeţ culcate pe sprânceană. Cei de colo, cari tresăriră la ivirea siluetei sprintene a Conducătorului, sunt munteni din „Divizia de cremene” a generalului Dumitrache, învingătorii dela Alagir şi dela Nalcik, pe cari chiar acum un an îi priveam trecând în parada lor de lângă Simferopol, acolo, între colinele înflorite ale Crimeei... SOSESC CONVOAIELE SOSESC... Raportul de astăzi, 12 Mai, lămureşte că în mare sunt încă pe drum, cu evacuaţi de la Sevastopol, 9 convoaie cuprinzând: 7 mari nave de transport şi 46 ambarcaţiuni şi vase de escortă, deopotrivă tixite şi acestea cu trupe îmixi rotite. In cursul ultimei dimineţi, iată, mai sosiră la malul românesc alte 6 convoaie, cu un total de 23 nave de transport şi escortă. Oră cu oră, sunt centralizate rapoartele radiotelegrafice primite de la bastimentele în drum. Un submarin raporta adineaori că este urmărit de o navă sovietică, la 38 mile Est de capul Caliacra. Aviaţia de luptă a pornit într’acolo acum un sfert de oră, pe urmele avioanelor de recunoaştere. In largul portului, distrugătorul „Regele Ferdinand” are cinstea de a primi cel dintâi inspecţia Mareşalului Antonescu. In faţa frontului de berete, comandantul contra-torpilorului, lt.comandor Samson, prezintă Conducătorului acest echipaj până adineaori istovit de oboseală, acum însă de la un flanc la celălalt subit înviorat, cu frunţile trufaş înălţate spre soare. Distrugătorul s’a întors chiar astănoapte... Raportând Mareşalului cum şi-a îndeplinit misiunea în operaţiunile de evacuare a trupelor române şi germane dela Sevastopol, H.comandorul Samson lămureşte în fraze sobre obârşia numeroaselor găuri de schije primite de navă la suprastructură şi la bord. „Regele Ferdinand” a avut de îndurat şi de învins şase atacuri date d® avioanele torpiloare şi bombardierele sovietice. Primul atac, — cu bombe în picaj şi mitraliere. Nici un rezultat. Al doilea atac, — cu mitraliere (Continuare in pag. 2-a) Pe un vas român, timonierul transmite ordinele (S.M.P.). CELE DOUĂ TIPURI DE BILETE A 2000 LEI Banca Naţională a României reaminteşte că biletele de 2.000 lei, cari se găsesc acum în circulaţie, cu două înfăţişări diferite. Privite în zare: 1) unele cu capul lui Traian, un profil, într’un cerc alb aflat în mijlocul biletului; 2) altele au, pe toată suprafaţa biletului, o serie continuă de scuturi, purtând una din iniţialele: B. N. sau R. Aceste din urmă bilete mai prezintă, în jumătatea din dreapta — în pasta hârtei — un cap de firişoare colorate. In consecinţă publicul nu trebuie să facă nicio deosebire între tipurile de bilete descrise mai sus. APLICAREA LEGII PENTRU CHEMAREA LA PRESTAREA MUNCII OBLIGATORII INDIVIDUALE UN COMUNICAT AL PREŞEDINŢIEI CONSILIULUI DE MINIŞTRI Preşedinţia Consiliului de miniştri comunică: Decretul-lege pentru reglementarea procedurii de chemare la prestarea muncii obligatorii, individuale şi obşteşti, se va aplica fără întârziere tuturor funcţionarilor publici care nu prestează efectiv şi permanent serviciul pentru care sunt retribuiţi, în special celor aflaţi in vacanţe, concedii, precum şi refugiaţilor. Membrii corpului didactic şi preoţii pot fi chemaţi la serviciul de muncă individuală, în special in activitatea de asistenţă socială şi ocrotirea sinistraţilor. Femeile căsătorite şi care se ocupă de menaj sau de îngrijirea familiei, nu vor putea fi chemate la muncă mai mult de 5 zile consecutive pe lună, vor putea fi însă chemate la prestarea serviciului de muncă individuală un termen mai mare de 5 zile, dacă prestează numai 2-3 ore pe zi. Mentarea la locul indicat de ordinul de chemare individuală, se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 6 luni la un an. Funcţionarii publici care, primind ordinul de chemare la puncă nu-l vor executa, vor fi pedepsiţi disciplinar cu oricare din pedepsele prevăzute de Codul Funcţionarilor Publici sau legilelor speciale, inclusiv destituirea pentru refuzul de serviciu datorit. La Preşedinţia Consiliului de Miniştri se va constitui o Comisie disciplinară pentru toate serviciile publice, care va judeca toate infracțiunile disciplinare la prezenta lege. Autoritatea administrativă care eliberează cartelele sau bonurile este obligată să le retragă aceluia care nu s’a prezentat la termenul și locul prevăzut de ordinul de chemare individuală, pentru a executa serviciul de muncă datorit Aceleaşi sancţiuni se aplică celor care n’ar urma ordonanţele de chemare pentru munca obştească. ART. 4.. -Departamentele pot stabili, printr’o ordonanţă publicată în Monitorul Oficial, categoriile de locuitori, taberele şi s serviciiile demuncă obştească pe care le-ar organiza, în puterea art. 16 al legii pentru organizarea muncii naţionale. Ministrul Agriculturii şi Domeniilor poate chema la munca obştească, prin ordonanţă, orice categorie de muncitori agricoli şi orice locuitori rurali ai ţării, de orice vârstă, de ambele sexe. Prefecţii şi primarii municipiilor pot, pe cale de ordonanţă, să institue servicii de muncă obştească locală, chemând la muncă toate categoriile de locuitor care le vor fi fost aprobate de Matesterul Afacerilor Interne. Textul decretului lege pentru reglementarea procedurii de chemare la prestarea muncii obligatorii individuale şi obşteşti „Monitorul Oficial” de astăzi publică următorul Decret-Lege : Art. 1. — Locuitorii Ţării de ambele sexe, între 16 şi 57 ani, care nu au nicio activitate de muncă efectivă, pot fi chemaţi a presta serviciul de muncă individuală, intelectuală sau manuală, prevăzută de Legea nr. 425 din 15 Mai 1941, potrivit pregătirii sistării fiecăruia. Funcţionarii publici cari, din orice cauză, nu prestează serviciul efectiv şi permanent pentru care sunt retribuiţi, pot fi chemaţi la dispoziţia autorităţilor, sau instituţiilor arătate în aliniatul următor, pentru a presta serviciul de muncă individuală. Chemarea se va face printr’un „Ordin de chemare la muncă”, care va putea fi emis de Ministere şi Subsecretariate de Stat, de Marele Stat Major, de Consiliul de Patronaj al Operelor Seriale, de Regia Autonomă a Căilor Ferate, de organizaţia tineretului premilitar, precum şi de Guvernăminte, Inspectoratele Generale Administrative, Primăriile de Municipii şi Prefecturile de Judeţ. Ordinul de chemare pentru muncă va indica numele și prenumele persoanei chemate, serviciul de muncă, intelectuală sau manuală, pe care urmează să-l presteze, autoritatea sau instituția la care urmează să se prezinte pentru executare, precum și data prezentării pentru începerea serviciului de muncă. Art. 2. — Cei chemaţi la muncă individuală au, dreptul la întreţinere, cu excepţia celor cari primesc în timpul prestării serviciului de muncă, un salariu dela Stat, judeţ, comună sau o instituţie particulară Art. 3. — Nerespectarea Îndatoririlor de a presta serviciul muncii individuale, prin neme