Universul - Capitala, octombrie 1946 (Anul 63, nr. 225-250)
1946-10-02 / nr. 225
Anul al 63-lea 6 Pagini Fondator: LUICI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL“ S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov URMA $TIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE $1 TELEFONICE REDACTIA | ADMINISTRATIA* BUCURESTI, STR. BREZOIANU No. 23-35 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. SECRETARIATUL DE REDACȚIE: 3.30.15 SENTINŢA Azi va fi adusă la cunoştinţa întregei lumi sentinţa în procesul de la Nürnberg. Nu credem să se poată găsi manalele judiciare de pretutindeni, vreun caz în care să se fi acordat acuzaţilor mai multă libertate în apărarea lor, în care scrupulul imparţialităţii să fi fost atât de evident şi în care judecata să fi fost pătrunsă de atâta obiectivitate politică, aşa cum a fost la Nürnberg, încă din timpul războiului şi de la primele crime naziste, Naţiunile Unite au dat avertismentul că vinovaţii vor fi supuşi justiţiei Internaţionale şi că nici o crimă de război nu va fi lăsată nepedepsită. Era avertismentul conştiinţei mondiale îngrozită şi indignată în faţa crimelor din ce în ce mai odioase, pe care le săvârşeau, cu sânge rece, exponenţii nazişti, în faţa flagrantelor şi continuelor călcări ale legilor războiului, în faţa sadismului şi cinismului cu care era sfidată suferinţa umană. Inconştienţa şi brutalitatea naziştilor n’au ţinut seama de acest avertisment. Concepţia lor despre oameni nu recunoştea valabilitatea prescripţiilor morale şi nu admitea ca hotărârile lor să fie împiedecate de ceea ce ei considerau drept abstracţiuni cari încurcă evoluţia I singurei realităţi fecunde : forţa I brutală. Negaţiunea oricărui sentiment era pentru ei dogmă, iar fiinţa umană nu reprezenta alt' ' ceva decât materie destinată a I sluji forţei, orbeşte şi fără oprire. ' Apogeul către care trebuia să tindă omul era bestialitatea şi ' toate sforţările lui intelectuale ' nu trebuiau să urmărească decât înmulţirea şi perfecţionarea mijloacelor în practicarea acestei unice ţinte ale destinului omenesc : bestialitatea Nimic nu i-a putut Întoarce din această cale. In faţa cuptoarelor mistuitoare de trupuri omeneşti, ei rânjeau de satisfacţie, rânjet de bestie nesătulă, iar când porneau vagoanele înţesate cu victime umane, care urmau să fie gazate, ei, posesori ai sinistrului secret, îşi frecau mâinile cu mulţumirea îndeplinirii unei înalte îndatoriri. Dar a venit înfrângerea. A venit înfrângerea fatală, fiindcă legea morală nu este o simplă invenţie: ea este tot atât de strâns legată de existenţa lumii ca şi legile fizice. A venit înfrângerea brutalităţii şi, în acea zi, din conglomeratul tiranilor a izbucnit laşitatea. Unii, cuprinşi de groază, şi-au luat viaţa, alţii s-au ascuns în văgăuni, câţiva au recurs la deghizări de mascaradă. Şi, în fine, toţi cei pe cari restabilirea echilibrului moral în existenţa societăţii umane, i-a adus in faţa justiţiei, după ce au încercat să arunce toată răspunderea crimelor lor pe acel hidos dispărut, pe care ei l-au îmbrăţişat, adulat, înălţat şi respectat, stau acum, zdrenţe de carne şi oase, sperând într’o milă pe cari ei, mai bine decât oricine, ştiu că n’o merită. Milă ?... N’auziţi cum vibrează încă strigătele de durere ale nefericiţilor din sinistrele lagăre de concentrare ? Nu auziţi gemetele copiilor schingiuiţi ? Nu vedeţi aevea figurile încremenite de groază ale bătrânilor sufocaţi ? Ascultaţi cu toată luarea aminte : este ecoul acelui glas al suferinţei de care voi, organizaţi în bande, v-aţi băzut joc şi care vă strigă : justiţie, nu milă ! Sentinţa de azi va fi un act de justiţie prin care, spre cinstea ei, omenirea va înfiera oroarea nazistă şi va întări credinţa în trăinicia valorilor morale. I. F. Relaţie comerciale dintre România şi Naţiile Unite in discuţia Conferinţei de pace Paris, 29 (Rador) — Agenţia Franceză de Presă transmite : Comisiunea economică pentru Balcani şi Finlanda a examinat în şedinţa sa de Duminică de dimineaţă problemele privitoare la relaţiile comerciale dintre ROMÂNIA şi Naţiunile Unite, despre care este vorba în articolul 80, pentru ca după două ore şi jumătate să voteze în unanimitate primele două paragrafe . Iată textul celor două paragrafe votate, ale articolului 80 din proectul de tratat cu ROMANIA: „In aşteptarea încheerii tratatelor sau acordurilor comerciale dintre ROMÂNIA şi Naţiunile Unite, guvernul român va trebui, în timpul celor 18 luni ce vor urma de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, să acorde fiecărei Naţiuni Unite care, acordă pe cale de reciprocitate un tratament analog ROMÂNIEI In aceste domenii, tratamentul următor : a) Pentru tot ceea ce priveşte drepturile şi redevenţele importurilor şi exporturilor, impunerea in interiorul ţării a mărfurilor importate şi introducerea tuturor regulamentelor privitoare la ele, Naţiunile Unite beneficiind de clauza necondiţională a naţiunii cele mai favorizate; b) ROMÂNIA nu va face, în toate privinţele, nici o discriminare arbitrară în detrimentul mărfurilor de provenienţă sau cu destinaţia teritoriilor uneia din Naţiunile Unite faţă de aceleaşi mărfuri de provenienţă sau cu destinaţia pentru teritoriul oricărei alte, naţiuni unite sau ale oricărei alte ţări străine“. PLECAREA DELEGAŢIEI ROMÂNE LA PARIS Eri, la orele 7.30 dimineaţa, cu trenul de Arad, la care s’a ataşat un vagon special, au plecat la Paris, pentru a con- tinua participarea la Confe- rinţa păcii, d-nii: Gheorghe Tătărescu, vice-preşedinte al Consiliului de miniştri şi ministru de externe, şeful dele- gaţiei române; Gh. Gheorghiu- Dej, ministrul comunicaţiilor ; Ştefan Voitec, ministrul educaţiei naţionale şi general Dă,măceanu. Pe peronul gării de Nord, delegaţia română a fost salutată de d-nii: Teohari Georgescu, ministru de interne ; Petre Bejan, ministrul economiei na-ţionale; general Vasiliu Răşcaniu, ministru de război ; d-na dr. Florica Bagdasar, ministrul sănătăţii ; Alexandrini, subsecretar de stat la finanţe ; Mircea Solacolu, general Dombrovski, primarul Capitalei ; Brabeţeanu, secretar general la ministerul de externe ; Bodnăraş, secretar general la Preşedinţia Consiliului de miniştri ; Tiberiu Moşonu, guvernatorul Băncii Naţionale etc. * Cu acelaş tren a plecat la Paris şi d. Th. Solarpolu, consilier de legaţie la legaţia română din capitala Franţei. Sosirea la Paris va fi Joi, 3 octombrie, dimineața. Î NOUL PREŢ AL PÂINII După examinarea diferitelor propuneri şi în urma avizului ministerului de finanţe, s’a hotărît ca noul preţ al pâinii, în greutate de 600 grame din făină de grâu, extracţie 90 h, cu rezerva de a fi amestecată şi cu alte făinuri, s’a stabilit la 2200 lei, adică 1100 lei raţia. Insă, fiindcă preţul de cost pentru fiecare pâine este de 1.100 lei diferenţa de 1.100 lei va fi vărsată de brutari ministerului de finanţe, care la rândul său, va acoperi cu ea pentru toţi salariaţii (indiferent dacă sunt la Stat sau particulari) 900 lei din costul fiecărei raţii. Astfel funcţionarii, pensionarii şi salariaţii particulari vor primi la sfârşitul lunii acoperirea de 900 lei de fiecare raţie, rămânându-le preţul unei raţii la 200 lei. Pentru salariaţii Statului, aceste diferenţe vor fi achitate odată cu Statele de salarii iar pentru întreprinderile particulare s’a găsit formula de restituire a diferenței plătită de întreprindere prin scăzăminte din impozitele pe care întreprinderea le datorează statului. Decizia va fi semnată astăzi sau mâine. • . •a Problema navigaţiei pe Dunăre Paris, 80 (Radar). — Comisiunea economică pentru Balcani şi Finlanda, ocupându-se în şedinţa de luni dimineaţa de articolul 34 din proectul de tratat cu România, a intrat în examinarea problemei navigaţiei pe Dunăre, una dintre cele mai importante şi mai controversate chestiuni ce se pun conferinţei de pace. Delegaţiile Marii Britanii şi Statelor Unite au prezentat o propunere comună, bazată pe principiul tradiţional al libertăţii total® a navigaţiei comerciale pe Dunăre. Uniunea Sovietică susţine un principiu nou şi anume „Dunărea să fie a statelor dunărene”, expunerea senatorului AMERICAN VANDERBERG Teza anglo-americană a fost apărată de senatorul Arthur Vandenberg. In expunerea sa, senatorul american afirmă dezinteresarea comercială a Statelor Unite în chestiunea navigaţiei pe Dunăre. Proclamă insă de la început importanţa acestei probleme pentru interesele superioare ale păcii şi pentru epoca de ocupaţie americană in Austria şi Germania. In această perioadă, Statele Unite au un interes direct, deşi vremelnic. „Dunărea — a spus senatorul Vandenberg — este un factor al păcii totale indivizibile. Este imposibil ca Dunărea să prospere ca arteră comercială fără asigurarea libertăţii totale a comerţului şi a navigaţiei. Deasemeni este imposibil de conceput o Dunăre pacifică in alte condiţii decât ale libertăţii, deoarece acest bazin a fost în tot decursul istoriei o zonă de fricţiuni”. Navigaţia — a precizat d. Vandenberg — trebue să fie liberă şi deschisă pe picior de egalitate tuturor statelor. Legile şi regulamentele nu trebue să aibă vreun caracter discriminatoriu. Nici un fel de taxă nu trebue să fie percepută decât pentru acoperirea cheltuelilor de dezvoltare şi întreţinere. Egalitatea a fost garantată României în toate regimurile internaţionale. Pe baza proectului anglo-american, o conferinţă a tuturor statelor interesate ar trebui să fie convocată până in şase luni, pentru a preciza regimul Dunării. Orice dezacord ce s’ar produce în această conferinţă ar urma să fie supus Curţii Internaţionale de Justiţie. „Nu este nimic nou în aceste concepţii, a spus d. Vandenberg. Ele stau de 90 ani la baza regimului Dunării. Ar fi o gravă e- roare dacă s’ar reveni asupra unei atât de lungi experienţe”. Senatorul american recunoaşte interesele speciale ale statelor ri-verane, dar declară. ..Dacă voim Ca Dunărea să-şi recâştige toate libertăţile stabilite până acum, trebue să spunem acum tot ce avem de spus. Nu vom intra în conflict cu nici o aspiraţie dunăreană, dacă aceste aspiraţii nu intră ele înseşi în conflict cu libertăţile de care am vorbit. Dacă însă, împotriva aşteptărilor noastre, acest lucru s’ar produce, atunci este cu atât mai necesar să prevedem de pe acum un resrim de proteteţie”. D. Vandenberg şi-a terminat expunerea observând că în tratatul ce se pregăteşte este un prilej deosebit de prielnic pentru a readuce România la principilie libertăţii comerciale, după ce în 1938 ea a fost cea dintâi care a desfiinţat regimul dunărean, asumând puterile deţinute până alune de lamisiunea internaţională a Dunării. DIN PARTEA ANGLIEI D. Jellb susţine şi el din partea Angliei, propunerea anglo-americană, subliniind că, cu toată absenţa Uniunei Sovietice între cele două războaie mondiale, convenţia internaţională a Dunării a funcţionat în sie* fel încât, a satisfăcut Interesele tuturor. Organîsmul internaţional prevăzut de propune rea angio-americană — a continuat d. Jebb — va pune toate sta- t tele interesate pe picior de egali- , tate. Este deci esenţială afirmarea principiului libertăţii şi obligaţia României de a participa la confe- rinţele internaţionale pentru stabilirea statutului Dunării. INTERVENŢIA DELEGATULUI IUGOSLAV A intervenit apoi d. Bartoş, delegatul Iugoslaviei, care a combătut propunerea angio-americană. El a susţinut că această comisiune nu are competenţa de a se ocupa de problemele dunărene. D. Bartoş nu se opune in principiu concepţiei libertăţii navigaţiei fluviale, dar după părerea sa numai conferinţa suverană şi liberă a statelor riverane şi numai după încheerea păcii, este chemată să asigure aplicarea cu adevărat democratică a acestui principiu al libertăţii. Delegatul iugoslav a ridicat apoi chestiunea celor 168 de vase de comerţ fluviale ale Iugoslaviei, reţinute pe Dunăre în zona de ocupaţie americană. Delegaţia franceză a prezentat o propunere care cuprinde următoarele puncte: 1. Navigaţia pe Dunăre va fi liberă şi deschisă, în condiţii de completă egalitate, supuşilor, vaselor de comerţ şi mărfurilor tuturor statelor; 2. In vederea asigurării aplicării practice a acestui principiu, România se obligă să participe, împreună cu Statele Unite, Franţa, Anglia, Uniunea Sovietică şi celelalte state riverane ale Dunării, la conferinţa care va fi convocată în cele şase luni care vor urma după intrarea în vigoare a tratatului de pace, pentru a stabili noul regim internaţional al Dunării. PROPUNEREA SOVIETICĂ Delegatul sovietic, sprijinit de delegatul cehoslovac, susţine punctul de vedere al Uniunii Sovietice: numai statele riverane au căderea de a fixa condiţiile libertăţii navigaţiei pe Dunăre. Delegaţii Belgiei şi Greciei sprijină propunerea anglo-americană, dar delegaţii Angliei şi Statelor Unite, hotarind să se ralieze la propunerea franceză, îşi retrag propunera lor. Punându-se la vot propunerea sovetică, ea este respinsă. Delegaţia sovietică prezintă o propunere care prevede excluderea clauzelor dunărene din tratatul de pace. Pusă la vot această propunere este respinsă cu 9 voturi contra 5. In momentul când urma să fi® pusă la vot propunerea franceză, s’a iscat o nouă dezbatere de procedură, care a durat până la sfârşitul şedinţei. Discuţia va continua in şedinţa de după amiază. 15* Paris, 30 (Rador). — Punându-se la vot. In cursul şedinţei de după amiază, propunerea franceză prin care se recunoaşte principiul navigaţiei pe Dunăre, care a fost socotit necesar, deoarece guvernul român ar fi repudiat unilateral clauzele convenţiei din 1921 şi se acceptă că modalităţile aplicării convenţiei sunt lăsate în sarcina unei conferinţe internaţionale ulterioare, ea a fost votată imediat cu 8 voturi contra 5, statele slave votând contra. Dat fiind că nu s-a obţinut o majoritate de două treimi, nu se poate să se spună că problema dunăreană a fost rezolvată. De altfel, delegatul iugoslav, d. Simiei, a cerut imediat comisiei să noteze că „nici un stat riveran la Dunăre nu a votat pentru propunere“. Definirea noţiunii de vase ale Naţiunilor Unite in tratatul cu România Paris, 30 (Agerpres). — Corespondentul special al agenţiei „Tass“ transmite : Comisia economică pentru România, Bulfihiria, Ungaria şi Finlanda, a examinat raportul subcomitetului creiat pentru definirea noţiunii de „vase ale Naţiunilor Unite“ în proectul de tratat de pace cu România; este vorba de vasele susceptibile să fie restituite proprietarilor sau supuse unei indemnizări în caz de perderea lor. Majoritatea membrilor subcomitetului, a propus ca să fie supuse despăgubirii vasele înregistrate pe teritoriul uneia din Naţiunile Unite şi care se găseau după 1 Septembrie 1939 în apele româneşti sau aşezate sub controlul autorităţilor româneşti în calitate de proprietate inamică, astfel încât proprietarii lor cetăţeni ai Naţiunilor Unite, n’au putut să dispună de ele. Totuş, reprezentanţii Statelor Unite şi ai Greciei, nu sunt de acord cu această definiţie şi prezintă propunerile lor, în virtutea cărora sunt supuse indemnizării, trei categorii de vase: vasele aparţinând Naţiunilor Unite, vase înregistrate în porturile Naţiunilor Unite şi vase navigând sub pavilionul Naţiunilor Unite. Propunerea americană are probabil in vedere vasele care nu navigau sub pavilionul Naţiunilor Unite. Este vorba de 15 vase greceşti, pe care armatorii greci le-au transmis de bună voe în timpul războiului, României şi care au fost folosite pentru acţiuni militare contra Naţiunilor Unite. Propunerea americană tinde ca aceste vase să fie restituite Greciei în bună stare. Reprezentanţii Uniunii Sovietice, Cehoslovaciei şi Iugoslaviei demonstrând lipsa de orice temei a propunerilor americane şi greceşti, insistă pentru adoptarea lor ca recomandaţii a subcomitetului. Totuş utilizând majoritatea pporturilor de care dispun în comisie, americanii au obţinut trecerea propunerii lor. Opt delegaţii au votat pentru şi 5 contra. Reprezentantul francez s-a abţinut. GREVA UNOR MEDICI Stockholm, 30 (Rador). — O sută optsprezece doctori, reprezentând aproape întreg personalul medical a două spitale universitare din Stockholm, au hotărît să declare grevă, în urma hotărîrii Parlamentului suedez de a le interzice luarea de onorarii pentru certificatele medicale. Medicii declară că nu pot să admită planul în acest sens al guvernului, chiar dacă li se sporesc salariile, deoarece nu vor să devină cu totul funcţionari publici. 300 LEI Bir. 0-1, P.îl Nf, MMI/n. I. P. S. Patriarh Nicodim in Capitală Eri d. a. a sosit în Capitală I. P. S. Patriarh Nicodim, venind de la Mănăstirea Neamţu, înainte de a veni în Bucureşti, I. P. S. Patriarh a primit la reşedinţa Sa de vară de la Neamţu, pe preoţii consilieri şi protopopi din Eparhia Bucureştilor, cu care a vizitat sătul natal al Şefului Bisericii, — satul Pipirig, — precum şi aşezările bisericeşti şi gospodăreşti realizate de înaltul Păstoria Neamţu. REPARAREA IMOBILELOR AVARIATE DE BOMBARDAMENT Monitorul ofical de ori publici următorul decret: Primăriile vor putea autoriza, prin derogare dela art. 149 din legea administrativă, lucrări de reparaţiuni radicale şi reconstrucţii şi la imobilele ieşite din alinierea decretată, care constau cel mult dintr-o locuinţă individuală, proprietatea muncitorilor de toate categoriile şi funcţionarilor având orice întindere, precum şi la construcţiile cu parter care au o suprafaţă clădită sub 100 metri pătraţi, în cazul când toate acestea au fost degradate din cauza faptelor de război, dar nu dărîmate complet. 779MAREA MUTĂ La postul nostru de radio, d. general Dămăceanu a făcut — în faţa armatei — o dare-de-seamă asupra tratativelor de la Paris în ce priveşte chestiile militare. Mai înainte, armata nu era niciodată ţinută în curent cu problemele ce-o interesau. Ea nu primea decât ordine. Dai ea sângera pe câmpiile de bătae, n’avea voe să ştie pentru ce luptă şi moare. Nu putea nici să întrebe. Era „Marea Mută“... Clasa dominantă îi pusese căluşul în gură nu atât din punct de vedere extern. Conducătorii găseau totdeauna un pretext popular, generos — pentru justiţie, libertate şi democraţie... ca să înfierbânte massele şi să le facă să-şi dea viaţa cu zâmbetul pe buze, de multe ori in favoarea interesului celor mari. Armcata trebuia să fi mută, ba şi surdă... faţă chestiile interne. Oricând clasa dominantă putea fi pusă în situaţia de a trage în lucrători şi’n ţărani. Ca la noi — de atâtea ori, în piaţa teatrului, la Criviţa... Iar cât priveşte satele — acolo era nevoe de tun, ca la 1907. Ce-ar fi făcut clasa dirigentă românească, dacă armata — alcătuită din ţărani şi lucrători — ar fi putut vorbi cu fraţii şi cu părinţii de dincolo de baricade? Deaceia armata a fost crescută in mutism. A fost de altfel surdo-mută, deşi i s’a a°ordat — pentru poezie — un singur atribut... de obicei, în franţuzeşte, ca să facă mai multă plăcere aristocraţimii noastre de bani gata... Vremurile s’au prefăcut. In răstimpurile de linişte pe front, santinela învelită în manta — cu urechea atentă la zgomotele din faţă — prindea uneori şoapte şi gemete surde deacasă. Strânşi roată în jurul focului, cu gamelele în mână, soldaţii — în bătătura unei case străine din spatele frontului — începeau să-şi dezlege limbile, puneau faţă tn faţă stările de lucruri de aiuri şi dela noi, adormind ’un oftat când flăcările cădeau, iar cucuvaia dădea semnale lugubre. Soldaţii din toate armatele s’au întors vindecaţi acasă. S’au însănătoşit şi ostaşii noştri. Nu mai sânt surdo-muţi. Iar armata nu mai e „la grande muette"... Guvernanţii de astăzi sunt alţii. Au înţeles necesităţile sufleteşti ale armatei, căreia i s’au recunoscut drepturile civice. Dacă soldaţii pot vota, ei trebue să fie luminaţi în prealabil — şi nu numim în chestiile strict electorale, ei în toate problemele care privesc ţara. De aceia d. general Dămăceanu, reîntors de la Paris, a simţit datoria de a se adresa armatei — punănd-o în cunoştinţă cu lupta dusă de noi, atît cu cei din juru-ne cât şi cu cei de la 17.000 de kilometri, ca Australia... Armata a aflat ce armament şi ce fabrici de muniţii ni s’au lăsat; şi s’a bucurat mai ales de planul transformării tancurilor de prisos in pluguri. Căci armata nu-şi uită meseria principală , paşnică şi productivă — apelul la sabie fiind ceva incidental. O ţară nu poate decit progresa, cînd armata ei este conştientă — luptând nu din supunerea oarbă, ci din proprie convingere. M. SEVASTOS . Au sosit in Capitală copii din Moldova infometată Duminică noaptea la ora 1 au sosit în Capitală prin gara de Nord 147 de copii din judeţul deficitar Iaşi, judeţ care a dat şi o recoltă numai de 41 kg. cereale la cap de locuitor. Acţiunea de strămutare a copiilor din regiunile secetoase este întreprinsă de către comitetul de ajutorare a regiunilor lovite de secetă. Grupul de copii sosiţi în Capitală au între 3-14 ani şi majoritatea sunt orfani de război, câţiva dintre ei sunt invalizi de război. Copiii au călătorit în două vagoane fiind însoţit de un medic al Apărării Patriotice şi de educatoare. In Gara de Nord cei 147 de copii au fost Întâmpinaţi de către delegate ale UFAR-ului şi ale Apărării Patriotice. Deasemenea la gară erau de faţă numeroase familii din Capitală care s’au oferit să adăpostească in sânul lor câte un copil.De remarcat faptul că aceste persoane car© doresc să întreţină câţiva copii sunt oameni săraci, muncitori din fabrici şi uzine. După debarcarea, din vagoane copiii au fost duşi la cantina invalizilor din gara de Nord, unde li s’au servit mâncare caldă şi consistentă. Apoi ei s’au odihnit în dormitoarele căminului Apărării Patriotice. După un scurt popas acest grup va fi trimis la colonia UFAR-ului de la Timişul de Sus. Copiii sunt slabi anemiaţi. In colonie vor sta 10-15 zile in care timp vor fi bine şi metodic hrăniţi. După întremare, C.A.R.S. îi va îndruma în căminele Apărării Patriotice din judeţele cu recoltă bună şi în familiile care se oferă să înfieze sau să întreţină o parte din aceşti copii. Colonia UFAR-ului de la Timişul de Sus, este primul centru de repartizare a copiilor aduşi din judeţele în suferinţă. Prin această colonie vor trece sute si sute de copii. Nr. 225 Miercuri 1 Octombrie 1946 6 Pagini APARE SUB CONDUCtOAREA UNUI COMITET DE DIRECȚIE B&38 PRIMA ZI A VERDICTULUI IN PROCESUL DELA NUERNBERG Nuernberg, 30 (Rador). — Prima zi a verdictului împotriva celor 21 de mari criminali de război şi a celor şapte mari organizaţii naţional-socialiste, s’a deschis Luni dimineaţa în faţa unei asistenţe considerabile. Judecătorul-preşedinte Lawrence a citit partea referitoare la expunerea faptelor examinate de înaltul Tribunal Militar Internaţional, în cursul celor zece luni şi jumătate ale procesului. Preşedintele şi-a terminat discursul la ora 19 şi 30, după care s-a dat cuvântul procurorului Pethiok, care a vorbit despre consolidarea puterii naziste, începută sistematic în ziua imediat următoare după venirea la putere a lui Hitler. Şedinţa a fost suspendată la ora 11 şi 25. Nürnberg, 30 (Rador). — Maior generalul Nichicenko, judecător principal sovietic al tribunalului internaţional pentru judecarea marilor criminali de război nazişti, a continuat cetirea sentinţei în cursul şedinţei de după amiază. VERDICTUL ÎMPOTRIVA ORGANIZAŢILOR POLITICE NAZISTE Nuernberg, 30 (Rador). — Corespondentul Agenţiei Franceze de Presă transmite : Cetirea verdictului de culpabilitate a celor şapte mari organizaţiuni politice ale statului naţionalsocialist: 1) corpul de conducere al partidului naţional-socialist; 2) Gestapo-ul; 3) serviciul de siguranţă; 4) organizaţia SS; 5) organizaţia SA; 6) cabinetul Reichului; 7) statul major şi înaltul comandament al armatei germane, a fost făcută de colonelul Velchov, judecător supleant sovietic. Verdictul tribunalului faţă de fiecare din organizaţiunile de mai sus este următorul: X. Corpul de conducere al partidului naţional-socialist este declarat criminal nu pentru faptul de a fi contribuit la consolidarea statului atlerist, ci pentru acela de a fi participat la germanizarea ţărilor ocupate şi de a fi dat ajutor important la executarea programului de deportare a populaţiilor din teritoriile ocupate. Corpul de conducere politică nazist a comis crime de război şi prin acea că a contribuit la urmărirea paraşutiştilor aliaţi, care au fost apoi împuşcaţi de serviciul de siguranţă sau linşaţi de mulţime. 2. Gestapo-ul şi serviciul de siguranţă sunt condamnate împreună, ca şi poliţia de frontieră, ataşată la Gestapo. Poliţia secretă de stat şi serviciile de siguranţă au luat parte împreună la trimiterea de mii de nevinovaţi în lagărele de concentrare; crimele comise de cele două organizaţiuni sunt nenumărate. 3. Organizaţia SS este condamnată pentru că a constituit un element de depresiune şi de terorism în teritoriile ocupat®, fiind implicată şi în persecţiunile îndreptate împotriva evreilor şi atrocităţile comise în lagărele de prizonieri. 4. In ceea ce priveşte organizaţia SA, tribunalul decide că ea nu poate fi încriminată, deoarece activitatea ei politică după anul 1934 a fost neglijabilă. 5. Cabinetul Reichului şi statul major, ca şi înaltul comandament al armatei germane, au fost eliberate de orice acuzare, în calitatea lor de corpuri organizate, membrii lor fiind vinovaţi în mod individual. ♦ Nuernberg, 30 (Radar). — Cetirea verdictului de culpabilitate a marilor organizaţiuni naziste a durat peste ora 17, oră când în mod obişnuit tribunalul îşi ridica şedinţa. După un sfert de oră de suspendare a şedinţei, la ora 17 şi 35, preşedintele Lawrence a terminat declarând ca criminale corpurile de conducere politică, Gestapo-ul, SS şi SA, pentru ca la ora 18 şi 30, şedinţa tribunalului internaţional pentru judecarea marilor criminali de război nazişti să fie suspendată până Marţi, 1 Octombrie, la ora 9 şi 30. Pe cât se poate prevede, cetirea verdictului împotriva fiecărui acuzat va ocupa întreaga şedinţă de dimineaţă, până la ora 13. Este posibil ca atunci să se producă o întrerupere a şedinţei, în care acuzaţii să fie scoşi din sala de şedinţe. După deschiderea şedinţei, fie-care dintre marii criminali de război, stând în picioare, va fi numit pe rând, şi preşedintele va ceti condamnarea fiecăruia. Acest lucru se aşteaptă să se producă în jurul orei 14, dar cenţinea întregului verdict nu va durai mai mult de un sfert de oră şi după ce Hans Fritsch, ultimul dintre cei 21 de acuzaţi îşi va fi cunoscut soarta, tribunalul internaţional îşi va înceta existenţa, deoarece hotărârea finală cu privire la modul" şi locul de execuţie a fi condamnaţilor la moarte sau încarcerarea celor condamnaţi la pedepse cu închisoarea aparţine Consiliului Interaliat din Berlin. Consiliul va putea, să se folosească de dreptul său, în termen de 15 zile de la pronunţarea sentinţei, să micşoreze pedepsele, dar în niciun caz să modifice gradul de vinovăţie stabilit de tribunalul internaţional. Se poate crede că marii criminali de război nazişti, condamnaţi la moarte, vor fi executaţi la Nuernberg. ❖ ^ Nürengberg, 30 (Rador). — Rxcuzaţii , marelui proces intentat criminalilor de război nazişti îşi vor cunoaşte soarta. Marţi, prin gura căpitanului Hugh Wolfe, dirt armata britanică, în vârstă de 38 de ani, care locuieşte în Londra. El va fi acela care va traduce în limba germană sentinţa pronunţată în limba engleză de judecătorul Lawence, preşedintele tribunalului, care va rosti ultimul cuvânt al procesului. Căpitanul Frank, care nu a mai lucrat în această specialitate înainte de procesul de la Nürnberg, este şeful serviciului de interpreţi al tribunalului. MASURI DE SIGURANŢA Nuernberg, 30 (Rador).— Cell« mai întinse măsuri de pază au fost luate la Nuernberg, în vederea ultimelor şedinţe ale Tribunalului Militar Aliat, cu care prilej se va da verdictul împopotriva mairilor criminali de război nazişti. A fost adus un nou batalion pentru întărirea gărzii închisorii. Măsuri au fost luate şi pentru securitatea membriilor tribunalului. Tribunalul militar internaţional din Nürnberg rosteşte astăzi sentinţa împotriva marilor criminali de război. Fotografia noastră, luată la una din ultimele şedinţe ale tribunalului, înfăţişează pe judecători (instalaţi la tribună, în faţa drapelelor ţărilor respective) şi pe acuzaţii în băncile din stânga.Fotografia Oficiului de Presă americani PE CÂND ŞI CONTRIBUŢIA CELOR CU DARE DE MÂNĂ? de Dr. ED. MEZINCESCU Secretar General al Comitetului pentru ajutorarea regiunilor secetoase In împrejurările grele prin care trece ţara datorită flagelului secetei, care a mistuit recoltele de pe o treime din teritoriu, solidaritatea naţională este un comandament de la care nu ar trebui să se sustragă nimeni. Faptul că lovitura nu a fost peste tot deopotrivă de grea este îmbucurător; este un izvor de mari speranţe. El ne deschide perspectiva de a face faţă în cât mai mare măsura greutăţilor rezultate din deficitul agricol, fără a desechilibra economia ţării şi aşa destul de şubrezită încă datorită consecinţelor jafului şi distrugerilor răsboiului hitlerist. Dar pentru ca acest deziderat unanim să fie realizabil, este neîndoios că toţi cetăţenii ţării trebue să participe proporţional cu posibilităţile lor, la efortul general. Din felul cum se desfăşoară până în prezent campania de ajutorare a regiunilor secetoase, trebue să spunem însă că nu se vădeşte încă această unanimă participare. Cine urmăreşte ziarele poate vedea lămurit că ne aflăm într’adevăr într’o perioadă de intensă mobilizare patriotică în vederea ajutorării populaţiei din regiunile bântuite de secetă. Zilnic ies la iveală noi iniţiative. Zilnic mii de cetăţeni aduc contribuţia lor la opera pe care o întreprinde în cadrul acţiunii ’■ Comandamentului Unic Interministerial, Comitetul pentru ajutorarea regiunilor secetoase. Aceste contribuţii au însă un caracter unilateral; ele rezultă din sacrificiile însemnate pe care muncitorimea română, salariaţii din întreprinderile particulare sau de la stat, le fac pentru a veni în ajutorul fraţilor în suferinţă. Prea arareori vedem strecurându-se, pe ici pe corp, numele vreunei persoane izolate, cu dare de mână, care a înţeles chemarea maestrului Mihail Sadoveanu şi a depus contribuţia sa la Cont. CEC 900. Din contribuţiile modeste, dar fără îndoială împovărătoare pentru bugetele gospodăriilor de la care au plecat, s’au trimis până acum ajutoare însemnate în regiunile secetoase; s’au deschis zeci de cantine, în care primesc hrană mii de copii, mii de văduve, invalizi, bolnavi sau bătrâni. Dacă din puţin s’a putut da şi se dă fără cârtire şi prompt, este însă greu de admis ca ajutorul să întârzie din partea acelor care trebue să dea din mult şi din belşug. Şi totuşi acest ajutor, această contribuţie întârzie. Dacă nu este îngăduit în aceste împrejurări aspectul provocator al risipei şi al cheltuelilor de lux, nu este îngăduită deasemeni nici văicăreala marilor deţinători de bunuri despre lipsa de câştig. Am avut prilejul să ridic problema contribuţiei pentru ajutorarea regiunilor lovite de secetă, • în faţa unui grup de oameni obişnuiţi să-şi socotească câştigu■ rile personale şi ale instituţiunilor pe care Ie admnistrează, cu ■ sutele de milioane şi cu miliardele. Eram plin de speranţă şi aşteptam ca prin contribuţia lor spontană să se acopere măcar cele 700 milioane lei necesare întreţinerii cantinelor din judeţul ■ Iaşi, pe timp de trei luni. In loc să întâlnesc entuziasm, însufleţire, hotărîre de a renunţa la o mică parte din câştig, pentru a ■ contribui la salvarea a cât mai multe vieţi, la uşurarea a cât mai multe suferinţe, am înregis■ trat ezitări şi am ascultat plângeri. Ele ar fi fost convingătoare, ■ aceste plângeri, dacă în faţa impa ’bilului unde erau întruniţi n’ar fi aşteptat somptuoase limuzine, dacă încăperi luxoase nu i-ar fi aşteptat acasă cu mese îmbelşugate şi bucate alese. ' Ar fi de dorit ca grija pentru populaţia care suferă să-şi facă , loc şi în aceste încăperi luxoase, imagina părinţilor cărora li se strânge inima când vine şi trece vremea prânzului, fără să aibă ! ce să^ dea de mâncare copiilor , i lor, să-şi facă loc prin aroma bu* . catelor alese, să-şi facă loc ; j în birourile capitonate ale consi- i I liilor de administraţie, în limuZi» . I nele bogate. Să ne facem o datorie elemen« ■ tară cetăţenească trezind-o şi ti» . nând-o mereu prezentă în min«* , ţile acestor oameni.