Universul, martie 1950 (Anul 67, nr. 48-74)
1950-03-02 / nr. 49
X»**. Vitală fiiUtt* te numew etettem *prob*rii iMr. •©.«» *!»■*. T. Kr» M.fW7W Anul al 67-lea Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN TIPOGRAFIA „UNIVERSUL” înscris sub nr. 160 Trib. Ilfov CELE DIN URMA ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE ŞI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. PRIETENIA ROMÂNO-BULGARĂ Ani nenumăraţi Dunărea a despărţit două popoare robite. In fel şi chip au încercat asupritorii popoarelor român şi bulgar să le facă a se duşmăni. Nu au reuşit. Căci, în pofida provocărilor claselor dominante, a triumfat prietenia durabilă şi caldă între oamenii muncii de o parte şide alta a marelui fluviu. Popoarele noastre au o tradiţie comună de luptă pentru libertate naţională. Ele au o tradiţie comună de cultură şi de năzuinţi ,care a rezistat vremurilor tulburi de asuprire imperialistă. Firul tradiţional se continuă azi, în condiţiile cu totul noi şi favorabile ale democraţiei populare în Bulgaria şi în România, făurită cu sprijinul nelimitat al Uniunii Sovietice, eliberatoarea popoarelor român şi bulgar. Astăzi avem în mijlocul nostru o delegaţie a Republicii prietene, venită să asiste la manifestările cu prilejul Sâptămnânii Prieteniei Româno-Bulgare. Sensul acestor manifestări este limpede. Ele dovedesc că nimeni şi nimic în lume nu va putea zdruncina prietenia româno-bulgară. Popoarele român şi bulgar şi-au ales o cale comună de urmat: aceea indicată de nutrea experienţă istorică a poporului sovietic. Popoarele noastre construesc socialismul şi aceasta înseamnă că ele durează temelia trainică a libertăţii, prosperităţii şi independenţei lor naţionale, cât şi a prieteniei lor indestructibile. Cu prilejul Săptămânii Prieteniei Româno - Bulgare, oamenii muncii din ţara noastră şi cei din ţara vecină au fericitul prilej de a se încunoştiinţa unii pe alţii cu privire la succesele repurtate în operade construire a viitorului lor fericit. Această operă constructivă este dusă în condiţiile ajutorului primit din partea Uniunii Sovietice şi ale unei colaborări strânse între RP, Bulgaria şi ţara noastră. Cele două ţări vecine şi prietene sunt legate prin tratat de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală, cât şi prin acorduri şi convenţii economice şi culturale. Voinţa fermă a popoarelor român şi bulgar de a duce până la capăt construirea orânduirii noi în ţările lor — iată ce dă o bazăde granit prieteniei româno-bulgare. Mai este oare nevoie de subliniat că, în faţa acestei voinţe ferme comune a tuturor popoarelor libere din această parte a Europei, încercările de intimidare venite din partea călăilor popoarelor sunt sortite falimentului încă înainte de a fi concepute? Procedee de intimidare au fost utilizate de către anumite puteri imperialiste, atât faţăde poporul bulgar cât şi faţă de poporul român. Dar este ştiut că mai puternic şi mai eficace decât limbajul notelor diplomatice imperialiste este limbajul solidarităţii dârze între popoarele noastre, capabile, unite fiind şi cu sprijiniri invincibilei Ţări a Socialismului, să răstoarne orice greutăţi şi obstacole care încearcă în van să le oprească din mersul lor continuu ascendent spre culmile socialismului şi comunismului. Dar prietenia româno-bulgară nu este un fapt izolat de marea familie a popoarelor iubitoare de pace şi libertate. Un alt izvor al forţei sentimentului frăţesc pe care-l poartă unul faţă de celălalt popoarele noastre, este contribuţia lor comună la cauza păcii şi a colaborării între popoare. Prietenia lor este un factor preţios de păstrare a păcii în Balcani, aici, unde Teodor Gheorghiu (Continuare in pag. 2-a) CANDIDAŢII POPORULUI SOVIETIC Oamenii muncii din Uniunea Soovietică au început sa propună candidaţii lor pentru Sovietul Suprem al U.R.S.S., care va fi ales la 12 Martie. Cine sunt aceşti candidaţi? Candidaţii propuşi de oamenii muncii din Uniunea Sovietică sunt conducătorii iubiţi şi respectaţi ai Partidului Comunist (bolşevic), sunt muncitori care în fabrici şi uzine se străduesc in mod deosebit pentru binele poporului, sunt colhoznici care prin munca lor au reuşit să dea recolte cu mult mai mari decât prevederile planului, sunt savanţi, scriitori, artişti Milioanele de oameni ai muncii din Uniunea Sovietică au propus în primul rând candidatura Generalisimului Stalin fiul iubit al popoarelor sovietice, marele lor conducător şi învăţător. Cu dragoste şi admiraţie se adresează oamenii sovietici primului for candidat Generalissimi] Stalin. In Uniunea Sovietică alegătorii desemnează pentru alegerea în Sovietul Suprem pe cei mai buni fii şi fiice ai popoarelor sovietice, care au dovedit prin faptele lor credinţa şi dragostea lor faţă de Patria Sovietică. Numele lui M. A. Rosiiski, cunoscutul maistru al uzinei „Calibr“ din Moscova, a depășit de mult hotarele Uniunii Sovietice. El este cel care a organizat munca stahanovistă în colectiv la uzinele Călifar. El a fost propus pentru a candida la alegerile pentru Sovie- tul Suprem al URSS. Cine nu a auzit!-de vestita tractoristă Paşa Anghelină? Ea a iniţiat mişcarea brigăzilor femenine de tractoare. Şî ea a fost propusă pentru a fi aleasă la 12 Martie deputat in Sovietul Suprem. Minerul Petriacov de la mina Calinin (regiunea Molotov), Erou al Muncii Socialiste, a fost propus candidat pentru locul de deputat în Sovietul Suprem al URSS. El şi-a luat angajamentul ca îndecursul anului 1930 să îndeplinească programul de producţie de pe doi ani şi jumătate. Au mai fost propuşi candidaţi pentru alegerile de la 12 Martie cunoscutul scriitor Fadeev, petrolistul Ghiul Bala Alicvdin Bacii, Preşedintele Academiei de Ştiinţe a URSS Vavilov, mecanicul de locomotivă Blinov, de pe Calea Ferată a Uralului de Sud, învăţătoarea Starova, artista poporului a URSS Tarasova, etc. Se vede din exemplele date mai sus cine sunt candidaţii propuşi pentru a fi aleşi deputaţi la 12 Martie. Ei sunt oameni ai muncii, oameni care muncesc în locuri precise de producţie. Fiind ei înşişi oameni ai muncii, nu pot avea, ca deputaţi, alte interese şi alte aspiraţii decât acelea ale milioanelor de oameni sovietici, adică mersul înainte spre comunism al Uniunii Sovietice. In democraţia sovietică poporul alege deputaţi din mijlocul său, pe cei mai buni fii ai săi. Din cei 682 deputaţi aleşi în Sovietul Suprem in alegerile precedente (din 10 Februarie 1946), 287, deci 42®/o. au fost muncitori. 151, deci 22* ', au fost ţărani, iar 244, deci 36°/«, au fost intelectuali. Toţi cei (S2 deputaţi au fost oameni ai muncii. In democraţia sovietică omul nu este judecat după altceva, decât după munca sa, după meritele sale personale. Dintre oamenii muncii cu merite deosebite, indiferent de sectorul lor de activitate, mulţi ajung în Sovietul Suprem, ajung să conducă Statul Sovietic. Pentru a putea face o comparaţie cu aşa numita „democraţie“ care domneşte în statele capitaliste, este deajuns să aflăm compoziţia parlamentelor acestor ţari. Să luăm, de prldă, Camera deputaţilor a Angliei, Camera Comunelor. Care era compoziţia acestei „adunări a poporului“ în trecuta legislatură ? Iat-o: 114 bancheri, 139 rentieri, 64 mari latifundiari ete. Văzând compoziţia Camerei Comunelor nu ne mai mirăm deloc că politica Angliei este dusă în interesul unui restrâns număr de exploatatori şi nesocoteşte cele mai fireşti aspiraţii ale masselor populare. Este o iluzie să credem că poate să existe un rentier care să renunţe la beneficiile care-i vin fără niciun fel de muncă, în favoarea unui docher care munceşte din greu pentru un salariu de mizerie. Democraţia burgheză, mai bine zis dictatura burgheză, nu dă pe Mircea Rapireanu (Continuare in pag. 2-a) 6 Martie 1945 — 6 Martie 1946 CINCI ANI DE PROGRESE PE DRUMUL ÎNFLORIRII PATRIEI ŞI BUNEI STĂRI A POPORULUI 6 Martie 1945 a deschis poporului muncitor din ţara noastră calea spre înflorire, progres şi bunăstare. In cei cinci ani care său scurs dela 6 Martie 1945, s’au făcut progrese considerabile în toate domeniile. In domeniul sănătăţii şi culturii poporului, r’ - "'că, prin grija Partidului clasei muncitoare şia Guvernului, s’a realizat în cinci ani cât nu s’a realizat în zeci şi zeci de ani de dominaţie a claselor exploatatoare. Numărul dispensarelor, poli- clinicilor şi posturilr de prim ajutor a crescut cu 230°/*, nu-mărul caselor de naştere cu 27,3“/*, numărul creşelor cu 53,7*/*. Numărul Căminelor culturale a sporit cu aproape 4000“/*, trecând de la 256 în 1945 la 110.085 în 1950. Aceste cifre ilustrează grija [ pe car® Partidul şi Guvernul poartă sănătății și culturii poporului. ■ A') —f / nvV or Ayim . TELEGRAMA C.C. AL PARTIDULUI MUNCITORESC ROMÂN CĂTRE PARTIDUL COMUNIST DIN OLANDA Către PARTIDUL COMUNIST DIN OLANDA ROTERDAM Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român trimite Congresului Partidului Comunist din Olanda, salutul său cald de solidaritate proletară ■internaţională, şi-i ureazăă succes în munca sa. Oamenii muncii din ţara noastră urmăresc cu interes şi simpatie lupta clasei muncitoare din Olanda la frunte cu Partidul Comunist, pentru pace trainică, împotriva imperialiştilor anglo-americani, aţâţători la un nou război. Urăm Partidului Comunist din Olanda succes în luptă, pentru întărirea organizatorică a rândurilor sale, pentru unitatea clasei muncitoare, la lupta pentru pace, democraţie şi socialism• ■ In numele Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român GIL GHEORGHIU-DET VATICANUL PREGĂTEŞTE CADRE DE SPIONI PENTRU ŢĂRILE DIN ESTUL EUROPEI Când vor să-şi dovedească dezinteresarea, când vor să sublinieze lipsa lor de lumeşti preocupări, prelaţii Vaticanului utilizează adagiul latin: mutuum date, nihil înrl/y o n .0 r mit a c A //»'/»ri vjmv Hivevui fiwiv», Iliial nmUiUj fără să aştepţi beneficii. Condus de acest ,,dezinteresat” principiu, Vaticanul şi-a pus serviciul de spionaj la dispoziţia imperialismului american. Procesul Mindszenti de la Budapesta a dovedit cu prisosinţă, acest lucru. Chiar in faţa instanţei, faimosul cardinal a recunoscut ce el, împreună cu complicii lui, erau nişte odioşi spioni in slujba Statelor-Unite şi că urziseră un complot împotriva regimului, de democraţie populară din Ungaria. Mai greu le-a fost prelaţilor catolici condamnaţi la Budapesta să-şi recunoască amestecul în jocul de bursă. Nu de alta, dar unor speculanţi la bursa neagră le-ar fi fost greu apoi sa mai pronunţe, cu acelaş accent antic, faimosul adagio latin. Cu calitatea de spioni, insă, slujbaşii bisericii catolice par a se impăca de minune. Dealtfel, meseria e veche, are seculară tradiţie. Niciodată însă nu a luat formate organizate de azi şi nu a utilizat mijloacele tehnice de acum Dela Otrava şi pumnalul lui Borgia la şcolilede radiofonişti organizate la Milano şi Veneţia pentru spionii Vaticanului e un drum lung pe care prelaţii catolici care îşi înţeleg astfel misiunea i-au străbătut cu destulă... competenţa. Ar fi interesant de scris istoricul spionajului Vaticanului. Pentru cei care ar întreprinde o atât de vastă acţiune, le-ar sluji să ştie că ultimul organizator al serviciului de spionaj al Vaticanului a fost — prin 1946 — faimosul dominican Morlion. Atunci, serviciul de spionaj al Vaticanului a fuzionat cu cel al iezuiţilor. ..Servidul inferior"e unul din resorturile cele mai importante ale serviciului de spionaj al Vaticanului, resort care funcţionează sub paravanul agenţiei de presă catolice „Centro n'informazzione pro Deo". Serviciul care dirijează spionajul in estul şi sud-estul Europei e condus de Preseren, principal expert al ordinului iezuiţilor pentru ţările slave. E mulţumit Vaticanul de felul in care funcţionează serviciul său de spionaj în Estul Europei ? Din surse sigure, putem spune că, la una din ultimele consfătuiri ale Curiei mici, a luat cuvântul şeful serviciului de informaţii al Vaticanului, Montigny, care a expus sarcinile serviciului de informaţii al Vaticanului în ţările din Estul Europei, Montigny a declarat că activitatea serviciului de informaţii al Wa- Hamului in ţările din Estul Europei este serios compromisă şi subminată.Au fost arestaţinumeroşi agenţi de informaţie, devotaţi şi capabili, s’a rupt legătura cu agentura rămasă, a devenit mai grea regruparea de noi agenţi, elc.). . După ascultarea comunicării lui Montigny, Curia mică a luat o serie de hotărîri în vederea pregătirii de noul agenţi de informaţie care vor lucra în ţările din Estul Europei. In virtutea uneia dintre aceste (Continuare in pag. 2-a) ÎNTRECEREA socialistă IN AGRICULTURĂ IA AVÂNT Odată cu trecerea la înfăptuirea celui de-al doilea Plan de Stat al Republicii noastre Populare, întrecerea socialistă, această minunata metodă de stimulare a luptei pentru ridicarea producţiei şi a productivităţii muncii, a luat un avânt nemaicunoscut la noi, tinzând sa cuprindă un număr din ce în ce mai mare de colective de muncă din întreprinderi şi instituţii. Vrednic de semnalat este faptul că în această viguroasă mişcare au început să se prindă şi oamenii muncii de pe ogoare cari, sub raportul organizării tehnice şi al mijloacelor de lucru, ca şi în alte privinţe, se aflau până acum cu mult în urma muncitorimii din fabrici, uzine şi mine. Practicile învechite, care au ţinut în loc atâta vreme agricultura noastră, încep să fie părăsite, pentru ca în locul lor să fie introduse azi noi sisteme de cultură şi noi metode de organizare a muncii pe ogoare. Numărul întovărăşirilor de ţărani săraci şi mijlocaşi pentru a-şi lucra ogoarele cu maşinile şi tractoarele Statului, este în creştere simţitoare, iar curentul pentru constituirea de gospodării agricole colective găseşte ecou tot mai puternic în rândurile ţărănimii sărace şi mijlocaşe. Chiar zilele trecute au fost constituite 47 noi gospodării agricole colective, care se adaugă la cele 56 înfiinţate anul trecut. De reţinut făptui că ţăranii muncitori constituiţi până acum în gospodării agricole colective au dat un strălucit examen în cursul campaniei din toamna trecută, reuşind să se numere printre cei dintâi cari au realizat planul însămânţărilor. Munca a fost din vreme organizată, după principiul diviziunii muncii, formându-se brigăzi de lucru cu sarcini bine precizate pentru fiecare brigadă şi pentru fiecare agricultor asociat înparte, după specialitatea culturii (cereale, grădinărie, zootehnie, mecanică agricolă, etc.) şi după pregătirea oamenilor. Tot în cursul campaniei agricole desfăşurate în cadrul Planului de Stat pe 1949, au fost înregistrate şi primele întreceri socialiste angajate în sectorul agricol, intre Gospodăriile Agricole de Stat şi in cuprinsul fiecăreia din ele, cum şi între Staţiunile de Maşini şi Tractoare. Rezultatul se oglindeşte in recunoaşterea venită din partea Ministerului Agriculturii şi a Comitetului Execuţii al Uniunii Sindicatelor de Salariaţi Agricoli care, analizând roadele întrecerii socialiste pentru îndeplinirea Planului pe 1949 în sectorul agricol de Stat, a hotărit acordarea marii distincţii a „Drapelului Roşu“, Gospodăriei Agricole de Stat Chirnogi-Ilfov şi Staţiunii de Maşini şi Tractoare Valid lui Traian-Constanţa. Prima a depăşit planul de producţie cu 16,3% în sectorul agricol, cu 17,5** în sectorul zootehnic, iar prin introducerea metodelor sovietice de muncă şi a inovaţiilor, productivitatea muncii a crescut cu 14%. A doua, a depăşit planul de lucru cu 46*/s, a mărit productivitatea muncii cu 40% şi a făcut economii la combustibil şi piese de schimb în valoare de 1.700.000 lei. Cinstirea acordată muncitorilor, tehnicienilor şi funcţionarilor din unităţile menţionate, creează pentru ei îndatorirea de onoare de a păstra şi duce la noul victorii „Drapelul Roşu“, prin eforturi sporite în disciplinarea muncii lor gospodăreşti, ca şi în folosirea metodelor avansate. Această cinstire trebue să fie în acelaş timp îndemn viu pentru toate celelalte unităţi din ramura respectivă, de a urma pilda fruntaşilor, sporindu-şi sforţările pentru îndeplinirea şi depăşirea sarcinilor din Plan, înlăturând lip-şurile şi deficienţele, dând o extindere mai mare şi o organizare mai bună întrecerii socialiste, folosind pe scară cât mai largă noile metode de lucru, inovaţiile minunate, experienţa sovietică. Semne îmbucurătoare în acest sens au început să se arate chiar de pe acum, în cursul pregătirilor pentru campania insământărilor de primăvară. Reţinem pentru moment câteva manifestări caracteristice: Peste 30.000 de ţărani muncitori din diferite judeţe ale ţării s‘au organizat în întovărăşiri, pentru a lucra cu tractoarele şi maşinile Statului circa 70.000 ha. de pământ. întrecerea socialistă în sectorul agricol s‘a extins şi la gospodăriile agricole colective, cu un avânt şi un ritm deosebit. Primul pas în bătălia întrecerii a fost făcut de Gospodăria Agricolă Colectivă „1907” din com. Slobozia-Mândra din jud. Teleorman, ca Haralamb Ionescu (Continuare in ptit. 2-a) APARE SUB CONDUCEREA UNUI COMITET DE DIRECȚIE SOSIREA DELEGAŢIEI CULTURALE A R. P. BULGARIA CARE VA PARTICIPA LA FESTIVITĂŢILE IN CADRUL SĂPTĂMÂNII PRIETENIEI ROMABULGARE Primirea oaspeţilor in gara Mogoşoaia a prilejuit o călduroasa manifestare de dragoste ?i simpatie pentru poporul frate şi vecin, pentru prietenia româno-bulgară şi pentru Marea Uniune Sovietică .*1*** ...VVM Marţi la amiază a sosit în Capitală delegaţia culturală a Republicii Populare Bulgaria care participă la festivităţile din cadrul Săptămânii Prieteniei Româno- Bulgare. Delegaţia, compusă, din 130 membri, cuprinde numeroşi oameni ai ştiinţei şi culturii bulgare, cântăreţi şi solişti instrumentişti, corul Radio şi un ansamblu de dansuri. * In Gara Mogoşoaia, pavoazată cu drapele româneşti, blgare şi sovietice, primirea oaspeţilor a prilejuit o călduroasă manifestare ele dragoste şi simpatie pentru poporul frate şi vecin, pentru prietenia româno-bulgară, pentru sprijinitoarea popoarelor noastre, marea Uniune Sovietică. Din trenul special, au coborît membrii delegaţiei culturale bulgara în frunte cu prof. Sava Ganovschi, preşedintele Comitetului pentru ştiinţă, artă şi cultură din R. P. Bulgaria, însoţiţi de Eugen Rodan, consilier ministerial la MinisterulArtelor şi de Ambasadorul R. P. Bulgaria la Bucureşti, Boris, Manolov, care i-au întâmpinat la Giurgiu. ★ Pe peronul Gurii Mogoşoaia se aflau în întâmpinarea reprezentanţilor poporului bulgar: prof. univ. L. Răutu, membru al C. C. al P.M.R., Al. Drăghici, membru al C.C. al P.M.R., secretarul organic(Continuare in pag. 2-a) . . '% »., , W rițg* ,? ~ Entuziasta primire făcuta delegaţiei culturile bulgare pe peronul gării Mogoşoaia CHEMAREA SF. SINOD AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE LA ACŢIUNEA PENTRU APĂRAREA PĂCII Sfântul Sinod al Bisericii Autocefate Ortodoxe Române, văzând pe de o parte că agitaţiile vrăjmăşiilor păcii în scopul deslănţuirii unui nou război se înteţesc, iar pe de alta parte, văzând larga desfăşurare a luptei pentru pace pornită în toată lumea de către intelectualii şi •’ muncitorii depretutindeni, a hotarît să adreseze în primul rând • credincioşilor şi clerului ortodox din. R. P. R. şi apoi tuturor credincioşilor creştini ai patriei noastre, o scrisoare pastorală, .care să dea , rostul;.unei lămuriri a atitudinii creştineşti faţă de pace, a .unui cuvânt'des povăţuire, de îndemn şi de chemare a tuturor creştinilor din R. P. R. la acţiunea pentru * apărarea parii .' Iată textul acestei • pastorale: „Pace vă las vouă, pacea mea o dau vouă (Ioan XIV, 27). „Fericiţii făcători de pace că aceia, fiii Uit Dumnezeu , se vor chema” (Matei,V, 9). IUBIŢII NOŞTRI FII SUFLETEŞTI Întreaga propoveduire şi întreaga lucrare a Bisericii Domnului, a Bisericii celei adevărate a lui Hristos, porneşte din dragostea Făcătorului, către zidirea Sa, ţinteşte spre coborîrea acestei dragoste sfinte între cei zidiţi „după chipul şî asemănarea Lui’’, spre înfăptuirea prin dragoste a „păcii şi a bunei înţelegeri între oameni” (Luca 11, 14), şî prin aceaia, spre mântuirea neamului omenesc, a tuturor popoarelor. Este vădit lucru deci, că la temelia lucrării Bisericii lui Hristos, stă adevărul că dragostea zideşte pacea şi pacea zideşte mântuirea. Şi iarăşi este vădit „pentru toţi cei ce La urechi să audă şi ochi ca să vadă”, ca cea mai înaltă şi dumnezeească menire a Bisericii lui Hristos, mântuirea oamenilor, nu poate fi îndeplinită decât prin dragoste şi pace. Opsa acestora ridică piedici mari în calea lucrării mântuitoare a Bisericii şi o primejdueşte în modul cel mai grav. De aceea, Biserica Ortodoxă n-a contenit niciodată să îndemne prin puterea cuvântului şi prin puterea pildei, pe toţi oamenii şi toate popoarele la dragoste şi bună înţelegere. Cunoscând însă că dragostea şi buna înţelegere nu se pot aşeza între oameni şi între popoare, decât pe temeliile fireşti ale dreptăţii sociale, Biserica Ortodoxă a sprijinit întotdeauna pe făptuitorii acestei dreptăţi, pe luptătorii din sânul popoarelor, care au îndeplinit cu credinţă cuvintele Domnului: „Fericiţi făcători de pace că aceia fiii lui Dumnezeu I se vor chema“ (Matei V, 9). Biserica Ortodoxă binecuvântează acest drum al dragostei care este şi drumul dreptăţii, al luminii şi al propăşirii, şi crede tare, că prin el se vor face tot mai netede căile Domnului in lumea cea nouă. Şi cum n’ar putea sa fie aşa, când din silinţele ziditorilor lumii celei nouă, parcă răsună cuvintele Apostolului: „Roada dreptăţii este semănată întru pace celor ce lua crează pacea” (Iacov 111, 18). Vechile ifiedici, ridicate în calea înţelegerii şi a dragostei dintre oameni şi dintre popoare, se navuesc şi „căderea lor se face cu sunet”. Prăbuşirea orânduirilor care zădărniceau înfăptuirea dragostei dintre oameni umple de nădejde pe cei ce au suferit sub povara nedreptăţilor şi a exploatării. Aceştia pornesc cu însufleţire spre ridicarea unor alte orânduiri mai drepte, a unor orânduiri întemeiate pe dragoste. In acelaş timp, susţinătorii vechilor orânduiri se înspăimântă de sunetul prăbuşirii lor. Nădăjduind să oprească această prăbuşire, ei încearcă să arunce din nou sămânţa vrăşmăşiei între popoare uitând cuvintele Apostolului: „Dumnezeu nu este Dumnezeul neorânduirii, ci al păcii“ (I Corinteni XIV, 33). Înţelegerea şi dragostea din ce în ce mai fierbinte dintre popoarele libere umplu inima Bisericii Ortodoxe de bucurie. Ea binecuvintează această dragoste şi o slăveşte ca pe o lucrare a Duhului celui Sfânt,prin versurile dela Praznicul Rusaliilor, caruia îi cântă: „Când s‘a pogorît, limbile amestecând, despărţit a neamurile Cel Prea înalt; iar când a împărţit limbi de foc, întru o unire pe toţi i-a chemat şi cu un glas mărim Prea Sfântul Duh“ (Condac., gl. 8). Dragostea ’dintre oameni, ca şi (Continuare in pag. 2-a) Pe toate străzile, in foarte ,multe vitrine, la tot pasul, te întâmpină voioşia şnuruleţelor de mătase roşie şi albă. Alături de ele, pe hârtie sau pe catifea, odihnesc sute de mici lucruri delicate, lucrate cu migală, şi cu grijă, care de care mai variate şi mai atrăgătoare, mărţişoarele. In faţa vitrinelor stau fetele. Unele cu ghiozdanele pe spinare, cu codiţele frumos împodobite, cu funde, altele mai mari, trecute de vârsta ghiozdanelor şi a fundelor. Se opresc pentru o clipă funcţionarele in drum spre slujbă, îşi aruncă privirile gospodine cu plasa în mâna. Fiecare are deales un mărţişor,fiecare vrea să dăruiască unei colege, unei tovarăşe, unei prietene, sau copiilor câte un drăguţ semn al sosirii primăverii. Să dărueşti mărţişor în prima zi a lui Martie e un vechi obicei, care îşi păstrează prospeţimea şi tinereţea. Obiceiul acesta îşi are rădăcinile în bucuria cu care oamenii întâmpină primăvara. Ca o urare de prospeţime şi frumuseţe, in prima zi a lunii lui Mărţişor, se leagă,, pe gâtulfetelor, şnuruleţul de mătase roşie şi albă. M’am oprit şi eu în faţa unei vitrine. Rânduite cu grijă, agăţate de câte o urechiuşe, stau mici figuri făcute după asemănarea lucrurilor şi fiinţelor pe care le întâlnim în jurul nostru. O carte deschisă pentru iubitoarea de lectură. O micuţa harfă, simbol al muzicii, pentru cei cu înclinaţii spre arta sunetelor. O măscuţă, simbol al teatrului. Un purceluş, o floare, o gâză, o ciupercă, zeci de lucruri mici şi drăguţe, câte n‘ar putea aduna ■ ia tm loc imaginaţia unui singur om. Şi toate ■v-estea, chiar dacă nu simbolizea- ză ceva în chip special sunt, împreună, un semn de admiraţie fa- I Iii de natură şi de frumuseţile ei. D In prima zi a lui Martie femeile vor purta mărţişor. Sute, mii sau zeci de mii de femei vor avea prins de reverul hainei simbolul bucuriei şi al speranţei. Există însă un mărţişor pe care îl poartă, nu pe haină, dar în inimi şi în gânduri, zeci de milioane de femei din lumea întreagă. Mărţişorul pe care îl au în inimi toate femeile, toate mamele, toate surorile, toate fetele care doresc să se statornicească lumea în care să se realizeze visurile lor de muncă şi de dragoste, se numeşte pace. Pentru pacea care să le asigure viaţa lor şi a celor dragi lor, pentru pacea care să dea oamenilor putinţa de a munci şi a crea în linişte, pentru pacea aceasta înotă popoarele lumii întregi, luptă oamenii cinstiţi din întreaga lume. Ancuţa Marcan CARNETUL NOSTRU MĂRŢIŞOR