Universul, martie 1950 (Anul 67, nr. 48-74)

1950-03-02 / nr. 49

X­»**. Vitală fiiUtt* te numew etettem *prob*rii iMr. •©.«» *!»■*. T.­ Kr» M.fW7W Anul al 67-lea Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN TIPOGRAFIA „UNIVERSUL” înscris sub nr. 160 Trib. Ilfov CELE DIN URMA ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE ŞI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. PRIETENIA ROMÂNO-BULGARĂ Ani nenumăraţi Dunărea a despărţit două popoare ro­bite. In fel şi chip au încer­cat asupritorii popoarelor ro­mân şi bulgar să le facă a se duşmăni. Nu au reuşit. Căci, în pofida provocărilor cla­selor dominante, a triumfat prietenia durabilă şi caldă între oamenii muncii de o parte şi­­de alta a marelui fluviu. Popoarele noastre au o tra­diţie comună de luptă pentru libertate naţională. Ele au o tradiţie comună de cultură şi de năzuinţi ,care a rezis­tat vremurilor tulburi de a­­suprire imperialistă. Firul tradiţional se continuă azi, în condiţiile cu totul noi şi fa­vorabile ale democraţiei populare în Bulgaria şi în România, făurită cu sprijinul nelimitat al Uniunii Sovie­tice, eliberatoarea popoarelor român şi bulgar. Astăzi avem în mijlocul nostru o delegaţie a Repu­blicii prietene, venită să a­­siste la manifestările cu pri­lejul Sâptămnânii Prieteniei Rom­âno-Bulgare. Sensul acestor manifestări este limpede. Ele dovedesc că nimeni şi nimic în lume nu va putea zdruncina prie­tenia româno-bulgară. Popoa­rele român şi bulgar şi-au ales o cale comună de ur­mat: aceea indicată de nut­rea experienţă istorică a poporului sovietic. Popoarele noastre construesc socialis­mul şi aceasta înseamnă că ele durează temelia trainică a libertăţii, prosperităţii şi independenţei lor naţionale, cât şi a prieteniei lor indes­tructibile. Cu prilejul Săptă­mânii Prieteniei Româno - Bulgare, oamenii muncii din ţara noastră şi cei din ţara vecină au fericitul prilej de a se încunoştiinţa unii pe alţii cu privire la succesele re­purtate în opera­­de con­struire a viitorului lor fericit. Această operă constructivă este dusă în condiţiile ajuto­rului primit din partea U­­niunii Sovietice şi ale unei colaborări strânse între R­­P, Bulgaria şi ţara noastră. Cele două ţări vecine şi prietene sunt legate prin tratat de prietenie, colaborare şi asis­tenţă mutuală, cât şi prin a­­corduri şi convenţii econo­­mice şi culturale. Voinţa fer­mă a popoarelor român şi bulgar de a duce până la ca­păt construirea orânduirii noi în ţările lor — iată ce dă o bază­­de granit prieteniei ro­­mâno-bulgare. Mai este oare nevoie de subliniat că, în faţa acestei voinţe ferme comune a tutu­ror popoarelor libere din a­ceastă parte a Europei, încer­cările de intimidare venite din partea călăilor popoare­lor sunt sortite falimentului încă înainte de a fi conce­pute? Procedee de intimidare au fost utilizate de către a­­numite puteri imperialiste, atât faţă­­de poporul bulgar cât şi faţă de poporul român. Dar este ştiut că mai puter­nic şi mai eficace decât lim­bajul notelor diplomatice im­perialiste este limbajul soli­darităţii dârze între popoa­rele noastre, capabile, unite fiind şi cu sprijiniri invinci­bilei Ţări a Socialismului, să răstoarne orice greutăţi şi ob­stacole care încearcă în van să le oprească din mersul lor continuu ascendent spre cul­mile socialismului şi comu­nismului. Dar prietenia româno-bul­gară nu este un fapt izolat de marea familie a popoarelor iubitoare de pace şi libertate. Un alt izvor al forţei senti­mentului frăţesc pe care-l poartă unul faţă de celălalt popoarele noastre, este con­tribuţia lor comună la cauza păcii şi a colaborării între popoare. Prietenia lor este un factor preţios de păstrare a păcii în Balcani, aici, unde Teodor Gheorghiu (Continuare in pag. 2-a) CANDIDAŢII POPORULUI SOVIETIC Oamenii muncii din Uniunea Soo­­vietică au început sa propună can­didaţii lor pentru Sovietul Suprem al U.R.S.S., care va fi ales la 12 Martie. Cine sunt aceşti candidaţi? Candidaţii propuşi de oamenii muncii din Uniunea Sovietică sunt conducătorii iubiţi şi respectaţi ai Partidului Comunist (bolşevic), sunt muncitori care în fabrici şi uzine se străduesc in mod deose­bit pentru binele poporului, sunt colhoznici care prin munca lor au reuşit să dea recolte cu mult mai mari decât prevederile planului, sunt savanţi, scriitori, artişti Milioanele de oameni ai mun­cii din Uniunea Sovietică au pro­pus în primul rând candidatura Generalisimului Stalin fiul iubit al popoarelor sovietice, marele lor conducător şi învăţător. Cu dra­goste şi­ admiraţie se adresează oamenii sovietici primului for can­didat Generalissimi]­ Sta­lin. In Uniunea Sovietică alegătorii desemnează pentru alegerea în So­­­­vietul S­uprem pe cei mai buni fii şi fiice ai popoarelor sovietice, care au dovedit prin faptele lor credinţa şi dragostea lor faţă de Patria Sovietică. Numele lui M. A. Rosiiski, cu­noscutul maistru al uzinei „Calibr“ din Moscova, a depășit de mult hotarele Uniunii Sovietice. El este cel­ care a organizat munca staha­­novistă în colectiv la uzinele Că­lifar. El a fost propus pentru a­­ candida la alegerile pentru Sovie-­­ tul Suprem al URSS. Cine nu a­­­­ auzit!-de­ vestita tractoristă Paşa Anghelină? Ea a iniţiat mişcarea brigăzilor femenine de tractoare. Şî ea a fost propusă pentru a fi aleasă la 12 Martie deputat in So­vietul Suprem. Minerul Petriacov de la mina Calinin (regiunea Molo­tov), Erou al Muncii Socialiste, a fost propus candidat pentru locul de deputat în Sovietul Suprem al URSS. El şi-a luat angajamentul ca în­­decursul anului 1930 să în­deplinească programul de producţie de pe doi ani şi jumătate. Au mai fost propuşi candidaţi pentru ale­gerile de la 12 Martie cunoscutul scriitor Fadeev, petrolistul Ghiul Bala Alicv­­din Bacii, Preşedintele Academiei de Ştiinţe a URSS Va­vilov, mecanicul de locomotivă Bli­nov, de pe Calea Ferată a Uralu­lui de Sud, învăţătoarea Starova, artista poporului a URSS Tarasova, etc. Se vede din exemplele date mai sus cine sunt candidaţii propuşi pentru a fi aleşi deputaţi la 12 Martie. Ei sunt oameni ai muncii, oameni care muncesc în locuri precise de producţie. Fiind ei înşişi oameni ai muncii, nu pot avea, ca deputaţi, alte interese şi alte aspiraţii decât acelea ale milioanelor de oameni sovietici, adică mersul înainte spre comunism al Uniunii Sovietice. In democraţia sovietică poporul alege deputaţi din mijlocul său, pe cei mai buni fii ai săi. Din cei 682 deputaţi aleşi în Sovietul Suprem in alegerile precedente (din 10 Fe­­bruarie 1946), 287, deci 42®/o. au f­­ost muncitori. 151, deci 22* ', au fost ţărani, iar 244, deci 36°/«, au fost intelectuali. Toţi cei (­S2 de­putaţi au fost oameni ai muncii. In democraţia sovietică omul nu este judecat după altceva, decât după munca sa, după meritele sale personale. Dintre oamenii muncii cu merite deosebite, indiferent de sectorul lor de activitate, mulţi a­­jung în Sovietul Suprem, ajung să conducă Statul Sovietic. Pentru a putea face o compara­ţie cu aşa numita „democraţie“ care domneşte în statele capitaliste, este deajuns să aflăm compoziţia parlamentelor acestor ţari. Să luăm, de prldă, Camera deputaţilor a An­gliei, Camera Comunelor. Care era compoziţia acestei „adunări a po­porului“ în trecuta legislatură ? Iat-o: 114 bancheri, 139 rentieri, 64 mari latifundiari ete. Văzând compoziţia Camerei Co­munelor nu ne mai mirăm deloc că politica Angliei este dusă în inte­resul unui restrâns număr de ex­ploatatori şi nesocoteşte cele mai fireşti aspiraţii ale masselor popu­lare. Este o iluzie să credem că poate să existe un rentier care să renunţe la beneficiile care-i vin fără niciu­n fel de muncă, în favoa­rea unui docher care munceşte din greu pentru un salariu de mizerie. Democraţia burgheză, mai bine zis dictatura burgheză, nu dă pe­ Mircea Rapireanu (Continuar­e in pag. 2-a) 6 Martie 1945 — 6 Martie 1946 CINCI ANI DE PROGRESE PE DRUMUL ÎNFLORIRII PATRIEI ŞI BUNEI STĂRI A POPORULUI 6 Martie 1945 a deschis po­porului muncitor din ţara noastră calea spre înflorire, progres şi bunăstare. In cei cinci ani care său scurs dela 6 Martie 1945, s’au făcut progrese considerabile în toate domeniile. In domeniul sănătăţii şi cul­turii poporului, r’ - "'că, prin grija Partidului clasei munci­toare şi­­a Guvernului, s’a rea­lizat în cinci ani cât nu s’a rea­­lizat în zeci şi zeci de ani de dominaţie a claselor exploata­toare. Numărul dispensarelor, poli-­­ clinicilor şi posturi­lr de prim ajutor a crescut cu 230°/*, nu-­­­mărul caselor de naştere cu­­ 27,3“/*, numărul creşelor cu 53,7*/*. Numărul Căminelor culturale a sporit cu aproape 4000“/*, trecând de la 256 în 1945 la 1­10.085 în 1950. Aceste cifre ilustrează grija [ pe car® Partidul şi Guvernul poartă sănătății și culturii­­ poporului. ■ A­') —f­­ / nvV o­r Ayim . TELEGRAMA C.C. AL PARTIDULUI MUNCITORESC ROMÂN CĂTRE PARTIDUL COMUNIST DIN OLANDA Către PARTIDUL COMUNIST DIN OLANDA ROTERDAM Comitetul Central al Parti­dului Muncitoresc Român tri­mite Congresului Partidului Co­­munist din Olanda, salutul său cald de solidaritate proletară ■internaţională, şi-i ureazăă suc­ces în munca sa. Oamenii muncii din ţara noastră urmăresc cu interes şi simpatie lupta clasei muncitoa­re din Olanda la frunte cu Partidul Comunist, pentru pace trainică, împotriva imperialişti­lor anglo-americani, aţâţători la un nou război. Urăm Partidului Comunist din Olanda succes în luptă, pentru întărirea organizatorică a rândurilor sale, pentru unita­tea clasei muncitoare, la lupta pentru pace, democraţie şi so­cialism• ■­ In numele Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român GIL GH­EORGHIU-DE­T VATICANUL PREGĂTEŞTE CADRE DE SPIONI PENTRU ŢĂRILE DIN ESTUL EUROPEI Când vor să-şi dovedească de­zinteresarea, când vor să subli­nieze lipsa lor de lumeşti preocu­pări, prelaţii Vaticanului utilizează adagiul latin: mutuum date, nihil înrl/y o n .0 r mit a c A //»'/»ri vjmv­ Hivevui fiwiv», Iliial nmUiUj fără să aştepţi beneficii. Condus de acest ,,dezinteresat” principiu, Vaticanul şi-a pus servi­ciul de spionaj la dispoziţia impe­rialismului american. Procesul Mindszenti­ de la Budapesta a dove­dit cu prisosinţă, acest lucru. Chiar in faţa instanţei, faimosul cardinal a recunoscut c­e el, împreună cu complicii lui, erau nişte odioşi spioni in slujba Statelor-Unite şi că urziseră un complot împotriva regimului, de democraţie populară din Ungaria. Mai greu le-a fost prelaţilor ca­tolici condamnaţi la Budapesta să-şi recunoască amestecul în jocul de bursă. Nu de alta, dar unor speculanţi la bursa neagră le-ar fi fost greu apoi sa mai pronunţe, cu acelaş accent antic, faimosul adagio latin. Cu calitatea de­ spioni, insă, sluj­başii bisericii catolice par a se im­­păca de minune. Dealtfel, meseria e veche, are seculară tradiţie. Nici­odată însă nu a luat formate orga­nizate de azi şi nu a utilizat mij­loacele tehnice de acum Dela O­­trava şi pumnalul lui Borgia la şcolile­­de radiofonişti organizate la Milano şi Veneţia pentru spio­nii Vaticanului e un drum lung pe care prelaţii catolici care îşi înţe­leg astfel misiunea i-au străbătut cu destulă... competenţa. Ar fi interesant de scris istoricul spionajului Vaticanului. Pentru cei care ar întreprinde o atât de vastă acţiune, le-ar sluji să ştie că ulti­mul organizator al serviciului de spionaj al Vaticanului a fost — prin 1946 — faimosul dominican Morlion. Atunci, serviciul de spio­­naj al Vaticanului a fuzionat cu cel al iezuiţilor. ..Servidul inferior"­e unul din resorturile cele mai importante ale serviciului de spionaj al Vaticanu­lui, resort care funcţionează sub paravanul agenţiei de presă cato­lice „Centro n'informazzione pro Deo". Serviciul care dirijează spio­najul in estul şi sud-estul Europei e condus de Preseren, principal ex­pert al ordinului iezuiţilor pentru ţările slave. E mulţumit Vaticanul de felul in care funcţionează serviciul său de spionaj în Estul Europei ? Din surse sigure, putem spune că, la una din ultimele consfătuiri ale Curiei mici, a luat cuvântul şeful serviciului de informaţii al Vaticanului, Montigny, care a ex­pus sarcinile serviciului de infor­maţii al Vaticanului în ţările din Estul Europei, Montigny a declarat că activita­­tea serviciului de informaţii al Wa- Hamului in ţările din Estul Euro­pei este serios compromisă şi sub­minată.­­Au fost arestaţi­­nume­roşi agenţi de informaţie, devotaţi şi capabili, s’a rupt legătura cu­ a­­gentura rămasă, a devenit mai grea regruparea de noi agenţi, e­lc.). . După­ ascultarea comunicării lui Montigny, Curia mică a luat o se­rie de hotărîri în vederea pregăti­rii de noul agenţi de informaţie care vor lucra în ţările din Estul Europei. In virtutea uneia dintre aceste (Continuare in pag. 2-a) ÎNTRECEREA socialistă IN AGRICULTURĂ IA AVÂNT Odată cu trecerea la înfăptuire­a celui de-al doilea Plan de Stat al Republicii noastre Populare, între­cerea socialistă, această minunata metodă de stimulare a luptei pen­tru ridicarea producţiei şi a pro­ductivităţii muncii, a luat­ un avânt nemaicunoscut la noi, tinzând sa cuprindă un număr din ce în ce mai m­­are de colective de muncă din întreprinderi şi instituţii. Vrednic de semnalat este faptul că în această viguroasă mişcare au început să se prindă şi oamenii muncii de pe ogoare cari, sub ra­portul organizării tehnice şi al mij­loacelor de lucru, ca şi în alte pri­vinţe, se aflau până acum cu mult în urma muncitorimii din fabrici, uzine şi mine. Practicile învechite, care au ţinut în loc atâta vreme agricultura noastră, încep să fie părăsite, pen­tru ca în locul lor să fie introduse azi noi sisteme de cultură şi noi metode de organizare a muncii pe ogoare. Numărul întovărăşirilor de ţărani săraci şi mijlocaşi pentru a-şi lucra ogoarele cu maşinile şi tractoarele Statului, este în creş­tere simţitoare, iar curentul pentru constituirea de gospodării agricole colective găseşte ecou tot mai pu­ternic în rândurile ţărănimii sărace şi mijlocaşe. Chiar zilele trecute au fost constituite 47 noi gospodării agricole colective, care se­ adaugă la cele 56 înfiinţate anul trecut. De reţinut făptui că ţăranii munci­tori constituiţi până acum în gos­podării agricole colective au dat un strălucit examen în cursul cam­paniei din toamna trecută, reuşind să se numere printre cei dintâi cari au realizat planul însămânţă­­rilor. Munca a fost din vreme or­ganizată, după principiul diviziunii muncii, formându-se brigăzi de lu­cru cu sarcini bine precizate pentru fiecare brigadă şi pentru fiecare agricultor asociat în­­parte, după specialitatea culturii (cereale, gră­­dinărie, zootehnie, mecanică agri­colă, etc.) şi după pregătirea oa­menilor. Tot în cursul campaniei agricole desfăşurate în cadrul Planului de Stat pe 1949, au fost înregistrate şi primele întreceri socialiste an­gajate în sectorul agricol, intre Gospodăriile Agricole de Stat şi in cuprinsul fiecăreia din ele, cum şi între Staţiunile de Maşini şi Tractoare. Rezultatul se oglindeşte in recunoaşterea venită din par­tea Ministerului Agriculturii şi a Comitetului Execuţii­ al Uniunii Sindicatelor de Salariaţi Agricoli care, analizând roadele întrecerii socialiste pentru îndeplinirea Pla­nului pe 1949 în sectorul agricol de Stat, a hotărit acordarea marii distincţii a „Drapelului Roşu“, Gospodăriei Agricole de Stat Chir­­nogi-Ilfov şi Staţiunii de Maşini şi Tractoare Valid lui Traian-Con­­stanţa. Prima a depăşit planul de producţie cu 16,3% în sectorul a­­gricol, cu 17,5*­* în sectorul zoo­tehnic, iar prin introducerea me­todelor sovietice de m­uncă şi a ino­vaţiilor, productivitatea muncii a crescut cu 14%. A doua, a depăşit planul d­e lucru cu 46*/s, a­ mărit productivitatea muncii cu 40% şi a făcut economii la combustibil şi piese de schimb în valoare d­e 1.700.000 lei. Cinstirea acordată muncitorilor, tehnicienilor şi funcţionarilor din unităţile menţionate, creează pentru ei îndatorirea de onoare de a păs­tra şi duce la noul victorii „Dra­pelul Roşu“, prin eforturi sporite în disciplinarea muncii lor gospo­dăreşti, ca şi în folosirea metodelor avansate. Această cinstire trebue să fie în acelaş timp îndemn viu pentru toate celelalte unităţi din ramura respectivă, de a urma pilda fruntaşilor, sporind­u-şi sforţările­­ pentru îndeplinirea şi depăşirea­­ sarcinilor din Plan, înlăturând­­ lip-­­­şurile şi deficienţele, dând o extin­dere mai mare şi o organizare mai bună întrecerii socialiste, folosind pe scară cât mai largă noile me­tode de lucru, inovaţiile minunate, experienţa sovietică. Semne îmbucurătoare în acest sens au început să se arate chiar de pe acum, în cursul pregătirilor pentru campania in­sământărilor de primăvară. Reţinem pentru moment câteva manifestări caracteristice: Peste 30.000 de ţărani muncitori din di­ferite judeţe ale ţării s‘au organi­zat în întovărăşiri, pentru a lucra cu tractoarele şi maşinile Statului circa 70.000 ha. de pământ. între­cerea socialistă în sectorul agricol s‘a extins şi la gospodăriile agri­cole colective, cu un avânt şi un ritm deosebit. Primul pas în bătălia întrecerii a fost făcut de Gospodăria Agricolă Colectivă „1907” din com. Slobo­zia-Mândra din jud. Teleorman, ca­ Haralamb Ionescu (Continuare in ptit­. 2-a) APARE SUB CONDUCEREA UNUI COMITET DE DIRECȚIE SOSIREA DELEGAŢIEI CULTURALE A R. P. BULGARIA CARE VA PARTICIPA LA FESTIVITĂŢILE IN CADRUL SĂPTĂMÂNII PRIETENIEI ROMABULGARE Primirea oaspeţilor in gara Mogoşoaia a prilejuit o călduroasa manifestare de dragoste ?i simpatie pentru poporul frate şi vecin, pentru prietenia româno-bulgară şi pentru Marea Uniune Sovietică .*1*** ...V­­VM Marţi la amiază a sosit în Capi­tală delegaţia culturală a Republi­cii Populare Bulgaria care parti­cipă la festivităţile din cadrul Săptămânii Prieteniei Româno- Bulgare. Delegaţia, compusă, din 130 mem­bri, cuprinde numeroşi oameni ai ştiinţei şi culturii bulgare, cântăreţi şi solişti instrumentişti, corul Ra­dio şi un ansamblu de dansuri. * In Gara Mogoşoaia, pavoazată cu drapele româneşti, b­­lgare­ şi sovietice, primirea oaspeţilor a pri­lejuit o călduroasă manifestare ele dragoste şi simpatie pentru po­porul frate şi vecin, pentru prie­­t­en­ia româno-bulgară,­ pentru spri­­jinitoarea popoarelor noastre, ma­rea Uniune Sovietică. Din trenul special, au­ coborît membrii delegaţiei culturale bul­gara în frunte cu prof. Sava Ga­­novschi, preşedintele Comitetului pentru ştiinţă, artă şi cultură din R. P. Bulgaria, însoţiţi de Eugen Rodan, consilier ministerial la Mi­nisterul­­Artelor şi de Ambasadorul R. P. Bulgaria la Bucureşti, Boris, Manolov, care i-au­ întâmpinat la Giurgiu. ★­­ Pe peronul Gurii Mogoşoaia se aflau în întâmpinarea reprezentan­­ţilor poporului bulgar: prof. univ. L. Răutu, membru al C. C. al P.M.R., Al. Drăghici, membru al C.C. al P.M.R., secretarul organic­(Continuare in pag. 2-a) . . '% »., , W rițg* ,? ~ Entuziasta primire făcuta delegaţiei culturile bulgare pe peronul gării Mogoşoaia CHEMAREA SF. SINOD AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE LA ACŢIUNEA PENTRU APĂRAREA PĂCII Sfântul Sinod al Bisericii Auto­­­­cefate Ortodoxe Române, văzând pe de o parte că agitaţiile vrăjmă­şiilor păcii în scopul deslănţuirii unu­i no­u război se înteţesc­, iar pe de alta parte, văzând larga desfăşurare a luptei pentru pace pornită în toată lumea de către intelectualii şi •’ muncitorii de­­pre­tutindeni, a h­otarît să adreseze în primul rând • credincioşilor şi­ cle­rului ortodox din. R. P. R. şi apoi tuturor credincioşilor creştini­ ai patriei noastre, o scrisoare­ pasto­­rală, .care să dea , rostul;­.unei lă­muriri a atitudinii creştineşti faţă de pace, a .unui cuvânt'des povă­ţuire, de îndemn şi de chemare a tuturor creştinilor din R. P. R. la acţiunea pentru * apărarea parii .' Iată textul acestei • pastorale: „Pace vă las vouă, pacea mea o dau vouă (Ioan XIV, 27). „Fericiţii făcători de pace că aceia, fiii Uit Dumnezeu , se vor chema” (Matei,V, 9). IUBIŢII NOŞTRI FII SUFLETEŞTI Întreaga propoveduire şi întrea­ga lucrare a­ Bisericii Domnului, a Bisericii celei adevărate a lui Hristos, porneşte din dragostea Făcătorului, către zidirea Sa, ţin­teşte spre coborîrea acestei dra­goste sfinte între cei zidiţi „după chipul şî asemănarea Lui’’, spre înfăptuirea prin dragoste a „păcii şi a bunei înţelegeri între oa­meni” (Luca 11, 14), şî prin acea­ia, spre mântuirea neamului o­­­­menesc, a tuturor popoarelor. Este vădit lucru deci, că la te­melia lucrării Bisericii lui Hristos, stă adevărul­­ că dragostea zideşte pacea şi pacea zideşte mântuirea. Şi iarăşi este vădit „pentru toţi cei ce La­ urechi să audă şi ochi ca să vadă”, ca cea mai înaltă şi dumnezeească menire a Bisericii lui Hristos, mântuirea oamenilor, nu poate fi îndeplinită decât prin dragoste şi pace. Opsa acestora ridică piedici mari în calea lucrării mântuitoare a Bisericii şi o pri­me­jdueşte în modul cel mai grav. De aceea, Biserica Ortodoxă n-a contenit niciodată să îndemne prin puterea cuvântului şi prin puterea pildei, pe toţi oamenii şi toate po­poarele la dragoste şi bună înţe­legere. Cunoscând însă că dragos­tea şi buna înţelegere nu se pot aşeza între­ oameni şi între po­poare, decât pe temeliile fireşti ale dreptăţii sociale, Biserica Or­todoxă a sprijinit întotdeauna pe făptuitorii acestei dreptăţi, pe lup­tătorii din sânul popoarelor, care au îndeplinit cu credinţă cuvin­tele Domnului: „Fericiţi făcători de pace că aceia fiii lui Dumnezeu I se vor chema“ (Matei V, 9). Biserica Ortodoxă binecuvântează­­ acest drum al dragostei care este şi drumul dreptăţii, al luminii şi al propăşirii, şi crede tare, că prin el se vor face tot mai netede căile Domnului in lumea cea nouă. Şi cum n’ar putea sa fie aşa, când din silinţele ziditorilor lumii celei nouă, parcă răsună cuvintele A­­postolului: „Roada dreptăţii este semănată întru pace celor ce lua crează pacea” (Iacov 111, 18). Vechile ifiedici, ridicate în calea înţelegerii şi a dragostei dintre oameni şi dintre popoare, se na­­vuesc şi „căderea lor se face cu sunet”. Prăbuşirea orânduirilor care zădărniceau înfăpt­uirea dra­gostei dintre oameni umple de nă­dejde pe cei ce au suferit sub povara nedreptăţilor şi a exploa­tării. Aceştia pornesc cu însufle­ţire spre ridicarea unor alte orân­duiri mai drepte, a unor orânduiri întemeiate pe dragoste. In acelaş timp, susţinătorii vechilor orân­duiri se înspăimântă de sunetul prăbuşirii lor. Nădăjduind să oprea­scă această prăbuşire, ei încearcă să arunce din nou sămânţa vrăş­­măşiei între popoare uitând cu­vintele Apostolului: „Dumnezeu nu este Dumnezeul neorânduirii, ci al păcii“ (I Corinteni XIV, 33). Înţelegerea şi dragostea din ce în ce mai fierbinte dintre po­poarele libere umplu inima Bise­ricii Ortodoxe de bucurie. Ea bi­­necuvintează această dragoste şi o slăveşte ca pe o lucrare a Du­hului celui Sfânt,­­prin versurile dela Praznicul Rusaliilor, caruia îi cântă: „Când s‘a pogorît, lim­bile amestecând, despărţit a nea­murile Cel Prea înalt; iar când a împărţit limbi de foc, întru o u­­nire pe toţi i-a chemat şi cu un glas mărim Prea Sfântul Duh“ (Condac., gl. 8). Dragostea ’dintre oameni, ca şi (Continuare in pag. 2-a) Pe toate străzile, in foarte ,mul­te vitrine,­ la tot pasul, te întâm­pină voioşia şnuruleţelor de mă­tase roşie şi albă. Alături de ele, pe hârtie sau pe­ catifea, odihnesc sute de mici lucruri delicate, lu­crate cu migală, şi cu grijă,­ care de care mai variate şi mai atră­gătoare, mărţişoarele. In faţa vitrinelor stau fetele. Unele cu ghiozdanele pe spinare, cu codiţele frumos împodobite, cu funde, altele mai mari, trecute de vârsta ghiozdanelor şi a­­ fundelor. Se opresc pentru o clipă funcţio­narele in drum spre slu­jbă, îşi a­­runcă privirile gospodine cu­ plasa în mâna. Fiecare are de­­ales un mărţişor,­­fiecare vrea să dăruias­că unei colege, unei tovarăşe, unei prietene, sau copiilor câte un dră­guţ semn al sosirii primăverii. Să dărueşti mărţişor în prima zi a lui Martie e un vechi obicei, care îşi păstrează prospeţimea şi tinereţea. Obiceiul acesta îşi are rădăci­nile în bucuria cu care oamenii întâmpină primăvara. Ca o urare de prospeţime şi frumuseţe, in pri­ma zi a lunii lui Mărţişor, se leagă,, pe gâtul­­fetelor, şnuruleţul de mătase roşie şi albă. M’am oprit şi eu în faţa unei vitrine. Rânduite cu grijă, agăţa­te de câte o urechiuşe,­ stau mici figuri făcute după asemănarea lu­crurilor şi fiinţelor pe care le în­tâlnim în jurul nostru. O carte deschisă pentru iubitoarea de lec­tură. O micuţa harfă, simbol al muzicii, pentru cei cu înclinaţii spre arta sunetelor. O măscuţă, simbol al teatrului. Un purceluş, o floare, o­ gâză, o ciupercă, zeci de lucruri mici şi drăguţe, câte n‘ar putea­ aduna ■ ia tm loc ima­ginaţia unui singur om. Şi toate ■v-estea, chiar dacă nu simbolizea-­­ ză ceva în chip special sunt, îm­preună, un semn de admiraţie fa- I Iii de natură şi de frumuseţile ei. D In prima zi a lui Martie fe­meile vor purta mărţişor. Sute, mii sau zeci de mii de femei vor avea prins de reverul hainei sim­bolul bucuriei şi al speranţei. Există însă un mărţişor pe care îl poartă, nu pe haină, dar în inimi şi în gânduri, zeci de mili­oane de femei din lumea întreagă. Mărţişorul pe care îl au în inimi toate femeile, toate mamele, toate surorile, toate fetele care doresc să se statornicească lumea în care să se realizeze visurile lor de muncă şi de dragoste, se numeşte pace­. Pentru pacea care să le asigure viaţa lor şi a celor dragi lor, pen­tru pacea care să dea oamenilor putinţa de a munci şi a crea în linişte, pentru pacea aceasta îno­tă popoarele lumii întregi, luptă oamenii cinstiţi din întreaga lu­me. Ancuţa Marcan CARNETUL NOSTRU M­ĂRŢIŞOR

Next