Vatra, 1975 (Anul 5, nr. 1-12)
1975-01-01 / nr. 1
2 CRONICA IDEILOR SOCIALE < ;:*p &ZM.: democraţia în acţiune „Alegerile de deputaţi în Marea Adunare Naţională şi consiliile populare, care vor avea loc în luna martie vor constitui ... o puternică afirmare a democraţiei noastre socialiste, a participării maselor largi populare la conducerea întregii vieţi economicosociale, la făurirea în mod conştient a propriului lor viitor. NICOLAE CEAUŞESCU Hotărîrea, entuziasmul, pasiunea şi hărnicia cu care întregul nostru popor a pornit la înfăptuirea planului pe 1975, la devansarea cincinalului 1971—1975, efervescenţa care caracterizează întreaga pregătire a alegerilor de la 9 martie, succesele obţinute pe frontul construcţiei socialiste în primele două decade ale lunii ianuarie, adeziunea deplină la hotărîrile Congresului al XI-lea, la politica internă şi externă a partidului şi statului nostru, dorinţa şi hotărîrea fermă de a da viaţă Programului Partidului Comunist Român de ridicare a ţării pe noi culmi de progres şi civilizaţie — în toate acestea îşi găsesc o puternică expresie conştiinţa şi sentimentul oamenilor muncii de stăpîni unici ai propriilor destine, convingerea lor de nestrămutat că tot ceea ce se făureşte în ţara noastră este spre binele şi fericirea lor, slujeşte înfloririi continue a patriei. In aceleaşi coordonate înscriem şi transpunerea în viaţă, ca forţă a conştiinţei socialiste militante, a Codului care statutează principiile şi normele muncii şi vieţii comuniştilor, ale eticii şi echităţii socialiste menit să contribuie la dezvoltarea în continuare a civilizaţiei româneşti sub raportul idealurilor care o însufleţesc. Răspunzînd intereselor noastre cele mai legitime. Codul principiilor normelor muncii şi vieţii comuniştilor, ale eticii şi echităţii socialiste, se evidenţiază în această perioadă de intensă activitate politică, ca unul dintre mijloacele principale de realizare a programului partidului, de edificare a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintare a României spre comunism. în lumina acestei viziuni, partidul nostru se ocupă de atragerea tot mai largă a maselor populare, a întregului popor, la elaborarea şi înfăptuirea politicii interne şi externe a partidului şi statului, la conducerea tuturor treburilor obşteşti. Aşa cum se subliniază în Program, partidul va acţiona pentru crearea cadrului organizatoric cel mai potrivit participării întregului popor la conducerea vieţii economico-sociale, ţinînd seama de faptul că dezvoltarea democraţiei socialiste este un factor esenţial şi o necesitate obiectivă a făuririi depline, multilaterale a socialismului şi înaintării spre comunism. în această perspectivă se reliefează din plin însemnătatea hotărîrilor plenarei CC, al P.C.R. şi ale plenarei Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste din decembrie 1974, a legilor adoptate de Marea Adunare Naţională în legătură cu îmbunătăţirea organizării şi funcţionării organelor supreme ale puterii de stat, a Consiliului de Miniştri, precum şi a consiliilor populare, legea electorală care, în spiritul documentelor celui de-al XI-lea Congres al partidului, se înscriu în mod organic pe linia dezvoltării continue a democraţiei socialiste în plină acţiune. Noua Lege electorală, prin întregul său continut, dă expresie principiilor înscrise în Constituţie, potrivit cărora drepturile electorale, întemeiate pe deplina egalitate a cetăţenilor, fără deosebire de rasă, naţionalitate, sex sau religie, constituie manifestarea puterii unice şi suverane a poporului, a participării nemijlocite a maselor la conducerea societăţii. Legea el°ctorală asigură alegerilor un cadru politic, instituţional şi organizatoric perfecţionat — expresie' a adîncirii democraţiei' noastre socialiste. Prevederea din lege potrivit căreia se asigură posibilitatea depunerii mai multor candidaturi pentru un loc de deputat este menită să lărgească şimai mult drepturile democratice ale cetăţenilor, d’ndudi-se acestora posibilitatea să aleagă în organele puterii de stat ne acei candidaţi care întrunesc cele mai bune condiţii, necesare pentru aducerea la îndeplinire a mandatului de răspundere încredinţat de popor Alegerile de la 9 martie — eveniment central al vieţii Politice a României socialiste, este un moment deosebit d° important, ţinînd seama de faptul ca, cu acest prilej, poporul nostru, prin vot uni- V*SU.€ RUS (Continuare in pan. 11 timpul liber şi afirmarea persoanei Cercetarea timpului liber este una din temele cu predilecţie cultivate de sociologia contemporană, pe toate meridianele globului. Interesul ce i se arată are ceva din exagerările, superficialităţile şi caracterul trecător al oricărei mode; cu toate acestea, problematica timpului liber işi are importaţa sa, deloc redusă, fiind legată de multiple aspecte ale modului de trai al indivizilor, colectivităţilor şi societăţilor. Intre altele, dar nu în ultimul rînd, problematica timpului liber este conexă cu aceea a dezvoltării complexe, a afirmării persoanei umane. însemnătatea acestei conexiuni a fost, la vremea sa, insistent subliniată de Marx. In repetate rînduri a abordat Marx ideea că existenţa unui timp liber de servitutea muncii fizice brute, a muncii pentru altul, este condiţia sine qua non a autoperfecţionării persoanei, a valorificării unor capacităţi creatoare ale acesteia. „Cu cit societatea are nevoie de mai puţin timp pentru a produce grîu, vite etc., cu atît mai mult timp cîştigă ea pentru alte activităţi productive de ordin material sau spiritual. Atit la individ cit şi la societate omnilateralitatea dezvoltării, a consumului şi a activităţii depinde de economisirea timpului“. Marx a arătat că în multimilenara istorie a societăţii civilizate, munca de rob — în sensul propriu sau în cel al robiei salariate , a unei părţi a societăţii, a creat condiţiile pentru ca o altă parte, mult mai restrinsă, să poată beneficia de timpul liber necesar autocultivării şi creaţiei. Punctul de vedere al lui Marx, se ştie, nu este unul moralizator: el a adăugat că această situaţie era inevitabilă atîta vreme cit munca socială nu era îndeajuns de productivă pentru a asigura întregii societăţi, odată cu îndestularea materială, un timp excedentar folosibil pentru cultivarea valenţelor umane ale tuturor indivizilor. „Depinde însă de productivitatea muncii cîtă valoare de întrebuinţare se poate produce într-un timp anumit de supramuncă. Avuţia reală a societăţii şi posibilitatea permanentei extinderi a procesului ei de reproducţie nu depind aşadar de durata supramuncii, ci de productivitatea ei şi de condiţiile de producţie mai mult sau mai puţin abundente în care ea se înfăptuieşte“ 12 — scrie Marx în Capitalul, iar „avuţia reală a societăţii“, o spune expres în mai multe rînduri, este avuţia sa în valori umane autentice, în indivizi pe deplin realizaţi ca oameni. Sporul acestei avuţii reale a societăţii depinde însă, alături de creşterea productivităţii muncii pînă la nivelul asigurat de industrialismul modern, de o seamă de condiţii economice şi sociale — în speţă de participarea echitabilă la muncă, de repartiţia echitabilă a produsului social şi a timpului liber. In secolul trecut, nici în ţările cele mai avansate economiceşte, nu exista încă o problemă cu caracter de masă a utilizării timpului liber. în schimb, consumul de masă, între altele caracteristic pentru stadiul contemporan al capitalismului, ar fi inimaginabil fără o cantitate corespunzătoare de timp liber pentru majoritatea producătorilor (consumatori totodată). Timpul liber creşte proporţional cu creşterea economică. Dar în aceeaşi măsură, în societatea capitalistă, el devine problematic: se complică problemele privitoare la folosirea lui, la consecinţele sale. Problematic este chiar sensul ce i se atribuie expresiei. Este aproape de la sine înţeles că sociologie, timpul liber trebuie determinat prin conţinutul său, adică prin natura activităţilor pe care le conţine, nu prin aspectul său cantitativ-temporal. In multe limbi a devenit uzual un termen care-l distinge din capul locului de o simplă unitate de timp măsurabilă cu ceasul. Freizeit din germană este altceva decit freie Zeit; loisir din franceză sau leisure din engleză și americană însemnează altceva decît temps libre sau free time. Freizeit, loisir sau leisure însemnează, din capul locului, anume activităţi „de timp liber“. Joffre Dumazedier, cunoscut specialist francez al acestor probleme, analizează patru tipuri de definire a timpului liber.3 Primul tip îl defineşte ca pe un model aparte de comportament; astfel, orice fel de activitate poate deveni loisir; acest tip de definire este mai mult psihologic decit sociologic, conchide autorul nostru. Al doilea defineşte timpul liber ca timp nelucrător, tot timpul din afara muncii; aceasta este o înţelegere mai mult economică decît sociologică. Al treilea delimitează timpul liber ca pe cel eliberat de obligaţiile casnice familiale, fără însă a preciza conţinutul activităţilor ce-i sînt specifice. Al patrulea, in sfîrşit, propune o apropiere cantitativă de conceptul examinat, reducîndu-1 la anumite cadre temporale determinate cum ar fi weekend-ul, concediul etc. In locul acestor modalităţi de apropiere de definiţia căutată, Dumazedier propune una specific sociologică, care pune accentul pe aspectele de conţinut. El subliniază caracterul liber al acestui timp atît în raport cu munca cît şi cu obligaţiile gospodăreşti-familiale, caracterul nonlucrativ, dezinteresat al activităţilor pe care le conţine, precum şi caracterul lor hedonistic şi personal. In lucrările lui Georges Friedmann şi ale multor altor sociologi din Occident loisir-ul este prezentat ca un remediu — uneori drept principal remediu — faţă de realitatea tot mai apăsătoare a înstrăinării. Recunoscînd adevărul unor idei ale lui Marx cu privire la înstrăinarea muncitorului în procesul muncii în condiţiile industrialismului modern — prezantînd însă adesea, spre deosebire de Marx, acest fenomen drept consecinţă a progresului tehnic doar, nu a relaţiilor de proprietate şi de producţie capitaliste — o seamă de autori exaltă posibilităţile ce le oferă loisir-ul pentru realizarea ca persoană a individului care în munca prin care-şi cîştigă existenţa nu se poate realiza. Bricolajul, hobby-urile, amatorismul detot felul ar permite, astfel, individului să se regăsească şi să se afirme într-o activitate neobligatorie şi nelucrativă, să-şi refacă echilibrul ameninţat de activităţile obligatorii, lucrative şi puse în cea mai mare parte in slujba unor scopuri străine. De asemenea, loisir-ul ar acţiona, în această concepţie, ca antidot faţă de înstrăinarea în relaţiile cu ceilalţi oameni, faţă de înstrăinare ca „însingurare în mijlocul masei“, prin retragere şi izolare, sau prin căutarea unor alte relaţii, nedominate de interes. Credem a putea afirma cu îndreptăţire că o atare înţelegere a virtuţilor loisir-ului este incompletă şi într-un fel utopică; înstrăinarea în procesul de muncă nu poate fi contracarată eficientă în afara muncii; remediul, precum a arătat încă Marx, nu poa-’ te fi decît dezînstrăinarea muncii însăşi, înstrăinarea în relaţiile interindividuale nu poate fi depăşită nici prin retragerea iluzorie din aceste relaţii şi nici prin construirea unei reţele paralele de relaţii „de loisir“; trebuie umanizate înseşi principalele relaţii în care e prins individul cele în care el îşi desfăşoară activităţile sociale de bază. Să nu fim greşit înţeleşi: nu afirmăm că loisir-ul nu are şi nu trebuie să aibă — cu atît mai mult în condiţiile de înstrăinare din capitalism — un anumit rol compensator; afirmăm numai că loisir-ul nu poate compensa totul, că el nu poate fi pe deplin eficient dacă e menit a constitui doar o compensare, pentru individ, faţă de ceea ce are ■acesta de făcut în restul timpului său, dacă acţiunea loisir-ului trebuie să fie contrară faţă de cea a activităţilor sociale de bază ale individului. Loisir-ul nu poate deveni principalul tărîm al afirmării persoanei; dezvoltarea multilaterală a persoanei nu poate fi nici în primul rînd şi cu atît mai puţin în mod exclusiv rezultatul activităţilor din timpul liber; poate fi doar rezultatul tuturor activităţilor sale, în primul rînd şi în mod principal al celor de bază, profesionale, social-politice, ş.a. Ceea ce nu înseamnă deci nicidecum subaprecierea importanţei timpului liber, a activităţilor de loisir, in calitatea lor de contribuţii la dezvoltarea şi afirmarea persoanei. Rezultă că problema se pune în principiu într-un fel nou în condiţiile societăţii socialiste, pe temeiul procesului de dezînstrăinare a esenţei umane în procesul de muncă şi în relaţiile sociale principale. In aceste împrejurări — care sunt cele ale societăţii noastre — şi cu atît mai mult in perspectiva dezvoltării multilaterale a socialismului şi a trecerii ulterioare, treptate, la comunism, timpul liber crescind al tuturor membrilor societăţii poate şi trebuie să constituie cadrul unor activităţi complementare în care persoana să găsească resurse de autocultivare, de autoperfecţionare, de realizare a unor dispoziţii şi aptitudini. In mod evident, creşterea potenţialului economic general al societăţii socialiste, asigurarea materială mai bună a tuturor indivizilor este o condiţie a folosirii într-adevăr libere a unui cuantum de timp în creştere, însă bunăstarea materială oferă doar posibilităţi, nu conferă în mod automat sens şi valoare activităţilor de timp liber. Mijloacele de informare în masă — presa, radioul, televiziunea — conjugate cu activitatea unor instituţii vechi şi noi de cultură şi divertisment — teatrul, cinematograful — creează enorme facilităţi de cheltuire cu folos a timpului liber. Dezvoltînd acestea şi veghind la conţinutul adecvat al mesajului pe care-l transmit, societatea socialistă contribuie la valorificarea timpului liber al membrilor săi. Insă spre a contribui cu adevărat eficient la afirmarea persoanei, este nevoie de accentuarea activismului şi independenţei preocupărilor din timpul liber: acestea trebuie să determine autoperfecţionarea, autocultivarea individului, desigur puternic ancorat în relaţiile sale sociale şi folosind întregul sprijin pe care societatea i-1 oferă pentru aceasta. In absenţa independenţei şi activismului, timpul liber îşi pierde caracterul. Libera alegere a activităţilor de loisir, in conformitate cu dispoziţiile şi aptitudinile, interesele şi posibilităţile infinit de variate ale indivizilor, poate permite complementarea fericită a activităţilor de bază din producţie, din viaţa publică şi din cea familială, contribuind astfel la apropierea de idealul de multilateralitate. Atîta vreme cît omul este constant legat de o anumită profesiune, loisir-ul este cel care-i poate permite să-şi însuşească cunoştinţe şi valori din alte domenii decît cel al profesiunii sale, să-şi dezvolte sau să-şi cizeleze aptitudini în afara celor pe care şi le fructifică pe tărîm profesional. Aceasta nu în sensul cultivării diletantismului la scară de masă; acel „violontongres“, dorinţa Individului de a se evidenţia neapărat în alt domeniu decît cel pentru care are chemare şi pregătire, nu constituie o alternativă reală, o cale de umblat pentru, cei mulţi. Nu cultivarea pseudo-priceperii, ci lărgirea orizontului, sporirea culturii generale, cultivarea omului întreg — iată conţinutul cel mai important al activităţilor de timp liber. In loisir se poate prefigura, in condiţiile dezvoltării multilaterale a societăţii socialiste, trecerea liberă de la o activitate la alta, pe care urmează s-o generalizeze comunismul. Spre a se realiza multilateral, omul trebuie să se realizeze simultan în muncă, în activitatea obştească, în viaţa, familială şi în timpul liber, nu în una sau alta dintre aceste domenii ale vieţii şi activităţii sale; între timpul ocupat, organizat, obligat şi cel liber, omul multilateral dezvoltat trebuie să găsească puncte de contact; cu cît posibilităţile de trecere de la un plan la altul sînt mai mari, cu atît mai aproape ne aflăm de idealul dezvoltării multilaterale. ANDREI ROTH Cotidiene ale Comitetului judeţean de partid Mureş al P.C.R. şi ale Consiliului popular judeţean, ziarele Steaua Roşie şi Vörös Zászló, au împlinit 25 de ani de la apariţie. Acest jubileu a oferit colegilor noştri, şi, implicit nouă, colectivului redacţional al revistei Vatra, un bun prilej de analiză a muncii de un sfert de veac pusă în slujba politicii partidului. Acţionînd pentru generalizarea experienţei înaintate acumulate în toate sectoarele construcţiei socialiste, pentru expunerea largă a părerilor şi propunerilor oamenilor muncii, ale tuturor cetăţenilor, în legătură cu activitatea ce se desfăşoară în diferitele sfere ale vieţii economico-sociale, pentru dezvoltarea democraţiei socialiste, pentru educarea în spiritul prieteniei şi frăţiei între toţi cei ce muncesc, fără deosebire de naţionalitate, ca tribune de afirmare a principiilor eticii şi echităţii socialiste, ziarele Steaua Roşie şi Vörös Zászló, alături de întreaga presă comunistă din România, se dovedesc demne continuatoare ale tradiţiilor presei muncitoreşti şi revoluţionare, dorind să fie la înălţimea sarcinilor încredinţate de Congresul al XI-lea al P.C.R. presei şi radioteleviziunii, celorlalte mijloace de informare în masă pentru edificarea orînduirii socialiste şi comuniste. Urmărind cu atenţie, zi de zi, activitatea colegilor noştri, gazetari comunişti, militînd pentru aceleaşi idealuri ale partidului nostru, idealuri jalonate cu clarviziune de hotărîrile celui de-al XI-lea Congres al P.C.R., de cuvîntările tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar general al partidului, colectivul redacţiei noastre urează ziarelor surori Steaua Roşie şi Vörös Zászló, întregului colectiv redacţional şi colaboratorilor, succese în nobila lor misiune de militanţi consecvenţi pentru înfăptuirea programului de dezvoltare multilaterală a Patriei Române. VATRA revista revistelor 1 Karl Marx: Bazele criticii economiei politice, I, Editura Politică, București, 1972, p. 107. 2 Karl Marx: Capitalul, vol. III, Partea a II-a, ESPLP, București, 1955, p. 772. 3 Joffre Dumazedier: Sociologie empirique du loisir. Critique et contre-critique du loisir, Editions du Seuil, Paris. 1974. p. S9 şi urm. VATRA 46