Vatra, 2014 (Anul 44, nr. 1-12)
2014-06-01 / nr. 6-7
140 cronică plastică Maria Zintz IOAN AUGUSTIN POP- după expoziţia Despre M.I.N.E. (Ministerul Industriei, Naturii şi Experimentului) Ioan Augustin Pop este artistul mereu în căutare, neliniştit, preocupat de experiment, luând atitudine neconciliant cu prezentul, dornic să comunice, să aibă un contact continuu cu cei din jur, în martie 2013 a deschis la Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea expoziţia Despre M.I.N.E. (Ministerul Industriei, Naturii şi Experimentului). Proiectul expoziţiei a fost conceput în timpul derulării evenimentului Arheologii industriale (2008-2011), concretizat în Galeria Jecza din Timişoara în 2011 şi finalizat în seria Epoca Oţelului (2009-2011), asimilând cicluri anterioare: S.T.A.I. să vezi (2007), What's What (2008), Medium I şi Medium II (2003-2007), dar cele de după 2011: Autoportret Paraguanyan (2012), Orient Expres (2012), Somnul arhetipal al domnului Bauhaus (2012) , Bauhaus n-a existat (2013), Câinele Păpădie (2013) . Proiectul, ca şi altele ce-i aparţin, propune investigaţii ale realităţii filtrate prin şinele propriu. Ascensiunea şi gloria de altădată a industriei (mină, fabrică), ruinele de azi, sunt versanţii fantomatici ai unei imaginaţii scăpate de sub control, deşi nu fară zbatere, fără luptă, fără rezistenţă, cum se vede în Autoportret Paraguanian (împinge pereţii, norii sau propria umbră) - la fel cum se împing vagoneţii cu steril. Ioan Augustin Pop spunea că reflecţia asupra condiţiei umane implică angajare, sentiment, tratare descriptivă, dar şi chestionare şi procesualitate. Ideea care l-a preocupat constant a fost şi este reflectarea sinelui în raport cu realul. Mijloacele constau în mixaj şi procesualitate pornind de la contingent. Trenuri fără călători, trenuri deraiate, zbenguiala cîinilor şi puful păpădiilor pun în scenă un spectacol complex, uneori apocaliptic şi par mai curând duhuri ale unor existenţe umane grave şi totuşi pline de mister. Sunt imagini care te determină să meditezi la propria viaţă, să te întorci asupra sinelui. Echilibrul ca stare se situează între oniric, suprarealism şi expresionism (culorile au o mare forţă expresivă). M.I.N.E. se constituie astfel în datele realului, pivotând în jurul construcţiilor- fabrici, trenuri, mine, aparţinând acum unei economii defectate-, polarizare a ideologismelor (post)comunism şi globalism - construct în jurul seriilor de lucrări Arheologii Industriale şi Epoca Oţelului. „Săpatul” în mine se deschide spre orizonturi grave, ambiguu-aurorale şi ludice, Mina poate fi un underground, ca Groapa roşie, ca în Miniu de plumb, tenebros grandioasă în AURO-LAC, Bauhaus n-a existat ori ireal ludică,Câinele păpădie). M.I.N.E., cu conţinuturile minister, industriale, natură, experiment, aduce platforme tematice şi situaţii interpretabile în cheie culturală (S.T.A.I. să vezi şi What’s What?), cu imagine lecturabilă pe paliere underground, spectaculozitate de film, suprarealism şi expresionism, prin intensitatea culorii. Ioan Augustin Pop aparţine familiei artiştilor în dialog permanent cu lumea, cu sine. Patosul, funciara sa nelinişte, chestionările, jocul şi febra „experimentală” îl reprezintă ca pe o structură expansivă. De aici şi latura vie, mobilă a demersului artistic, un dinamism implicit, îi sunt apropiate două concepte-cheie: conceptul de experienţă şi conceptul de energie; apoi conceptele de acţiune, tensiune, construcţie. Aceste trăsături le distingem în toate etapele sale creatoare, chiar dacă se va concentra în special asupra „marii naturi”. De fapt, el o numeşte mediu(m), chiar începând cu prima etapă: Paletă şi mediu(m), din perioada 1987-1992, când chestiona posibilităţile picturii ca putere de comunicare. Pictura era încă pe atunci mai puţin natură recognoscibilă şi mai mult mediu - loc în care exişti, care trebuia să pune probleme, să fie expresie.