Viața Nouă, aprilie-iunie 1973 (Anul 29, nr. 8799-8876)

1973-04-01 / nr. 8799

n­ex' Proletari din toate țările, uniți-vă ! ANUL XXIX — Nr. 8799 DUMINICA 1 APRILIE 1973­­, PAGINI — 30 BANI Cuvintarea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU la adunarea festivă consacrată aniversării a 80 de ani de la crearea partidului politic al clasei muncitoare Stimați tovarăși. Sărbătorim astăzi împlinirea 80 de ani de la făurirea partidu­­­lui politic al clasei noastre mun­citoare — Partidul Social-Democrat al Muncitorilor din România — care a constituit un moment de cea mai mare însemnătate pentru dezvoltarea mișcării revoluționare din țara noastră, pentru evoluția națiunii noastre, pentru afirmarea independentă a României. Aniver­sarea acestui eveniment memorabil este un prilej de evocare a boga­tei istorii a mișcării noastre mun­citorești, a tradițiilor revoluționa­re, democratice ale poporului ro­Dragi tovarăși. Istoria mișcării muncitorești din România este strîns legată de dez­voltarea generală economico-socia­­lă a societății noastre, de progre­sul forțelor de producție și de schimbările petrecute în relațiile de producție ale țării. Se cunoaște că, în comparație cu alte țări din centrul și apusul Europei, dezvoltarea­ economică a țărilor române a fost mult timp frînată de o serie de factori is­torici obiectivi. Feudalismul s-a menținut o perioadă mai îndelun­gată la noi, împiedicînd lărgirea pieței interne, apariția relațiilor de producție capitaliste. Totodată, o influență profund negativă a­­supra evoluției economico-sociale a țării a avut-o dominația străină de sute de ani, pe care a fost ne­voit s-o suporte poporul român, și, care, a secătuit avuția națio­nală, a produs grele suferințe ma­selor largi muncitoare, a împiedi­cat dezvoltarea forțelor de pro­ducție, mersul înainte pe calea progresului social și economic. A­­bia către sfîrșitul secolului XVIII și începutul secolului al XIX-lea încep să apară, odată cu dezvol­tarea activității manufacturiere și a industriei, relații de producție de tip capitalist. Acest proces de­vine mai evident către mijlocul și în a doua jumătate a secolului al XIX-lea determinînd și, totoda­tă, dezvoltîndu-se, sub unor mari mișcări sociale, impulsul cum au fost revoluția din 1821, revo­luția burghezo-democratică de la 1848—1849, unirea Principatelor Române în 1859, proclamarea in­dependenței de stat a României în 1877. Iau avînt în această perioa­dă îndeosebi industria extractivă, industria metalurgică și industria prelucrătoare. O trăsătură caracteristică a dez­voltării economiei Țărilor Româ­nești în cea de-a doua parte a secolului trecut este pătrunderea rapidă a capitalului străin, acaparează ramuri principale care ale industriei naționale. Penetrația ca­pitalului străin — îndeosebi ger­man, francez, belgian, englez — este facilitată de împrumuturile înrobitoare pe care le contractea­ză România în străinătate, de creș­terea datoriei statului față de marile bănci din Apus, de conce­sionarea resurselor naturale ale țării trusturilor imperialiste. La sfîrșitul ultimului deceniu al se­colului trecut, din cele aproape 625 de întreprinderi ale marii in­dustrii care își desfășurau activi­tatea în Muntenia și Moldova,­ mai mult de jumătate erau exploatate de capitaliștii străini. O situație asemănătoare exista și în Transil­vania, unde capitalul străin era precumpănitor în industria con­strucțiilor de mașini, chimică, ter­man, ale forțelor progresiste, pa­triotice, ale comuniștilor — de care sunt legate indisolubil toate marile transformări petrecut­e, în^ societatea românească j­id­ernă, toate victoriile obținute țae calea revoluției proletare și cu succes a noii orînduiri edificării sociale — orînduirea socialistă. ^ (Aplauze puternice, prelungite). Ingăduiți-mi să adresez, cu acest prilej, clasei muncitoare­­mii, intelectualității, tuturor țărăni­oa­menilor muncii, fără deosebire de naționalitate, întregului precum și vechilor militanți popor, miniști, socialiști, revoluționari co­și democrați cele mai calde felicitări, zilă, de celuloză și hîrtie, capita­lul autohton investit în societățile industriale pe acțiuni avînd pondere de sub 10 la sută. Urmă­o­rile penetrației capitalului străin, ale exploatării bogățiilor țării de către trusturile occidentale au fost amplificate de faptul că în acea perioadă, pînă la cucerirea in­dependenței de stat în­ 1877, Ță­rile Românești plăteau încă bir — în bani și în produse naturale — Imperiului Otoman. Ca rezultat al schimbărilor ce au avut loc în dezvoltarea for­țelor de producție, în relațiile de producție — și care demonstrează că la sfîrșitul secolului al XIX-lea România se afla în prima fază a dezvoltării capitaliste — se produc modificări importante în structu­ra de clasă, în raportul de­­ for­țe sociale și politice ale societă­ții românești. Moșierimea, care continua să aibă o poziție eco­nomică și politică puternică, era clasa cea mai reacționară care se împotrivea oricăror reforme cu caracter progresist, democratic. Clasa cea mai numeroasă a socie­tății era țărănimea, crîncea ex­ploatată de moșieri și arendași, profund interesată în lichidarea proprietății feudale, în realizarea reformei agrare și a altor schim­bări cu caracter democratic, care reprezenta o puternică forță pro­gresistă a țării. Paralel cu dez­voltarea industriei creștea tot mai mult rolul social­ și politic al burgheziei, care acționa pentru desfășurarea largă a activităților economice, comerciale și implicit, pentru unele reforme democratice ce corespundeau cerințelor obiec­tive ale dezvoltării societății noas­tre. Specificul desfășurării revo­luției burghezo-democratice totodată ca burghezia — are făcea că­rei interese de clasă o determi­nau să intensifice exploatarea ma­selor — să pactizeze în bună mă­sură pe plan politic cu moșieri­mea. Societatea românească cu­prindea, de asemenea, categorii de mijloc — mici meseriași și ne­gustori — precum și pătura inte­lectuală, interesată în dezvoltarea democratică a țării. Unul din procesele sociale cele mai importante care marchează, evoluția societății românești în a­­ceastă perioadă este dezvoltarea și intrarea fermă în arena vieții po­litice a tinerei clase a proletaria­tului industrial — forța cea mai înaintată a țării. Proletariatul de­vine tot mai mult purtătorul i­­dealurilor celor mai revoluționare ale maselor populare, exponentul aspirațiilor vitale ale întregului popor muncitor spre dezvoltarea patriei pe calea progresului, spre făurirea unității naționale, cuceri­rea independenței de stat, spre o viață liberă și demnă. (Aplauze puternice, prelungite). Exploatarea nemiloasă a muncitorilor de către precum și urarea de a ține reu sus steagul socialismului de­și comunismului în România (A­­plauze puternice, prelungite). Aniversînd în mod sărbătoresc înființarea partidului politic de luptă și al clasei muncitoare din România, aducem un fierbinte o­­magiu tuturor acelora care, ne­precupețind nimic, nici chiar via­ța, s-au ridicat împotriva exploa­tării și asupririi , pentru libertate și dreptate socială, pentru progre­sul națiunii noastre, pregătind ziua luminoasă de astăzi a pa­triei socialiste, independente și în­floritoare, capitaliștii autohtoni, agravată de jaful trusturilor străine care ac­ționau pentru transformarea Româ­niei într-o sursă de materii pri­me, de forță de muncă ieftină și de piață de desfacere a produse­lor lor, accentuează contradicțiile de clasă din sînul societății româ­nești de atunci, impulsionează miș­carea muncitorească. In contextul dezvoltării generale economico-so­ciale a țării, al schimbărilor care au loc în raportul de forțe po­litice, lupta proletariatului are drept scop principal eliberarea sa și a maselor muncitoare de ex­ploatare și asuprire, căpătînd, tot­odată, și un caracter național, pa­triotic, prin aceea că țintea la apărarea independenței și suvera­nității țării, la salvgardarea drep­tului sacru al poporului român de a se dezvolta de sine stătător. Sunt cunoscute puternicele acțiuni revoluționare organizate de pro­letariat în ultimele două decenii ale secolului trecut: greve și de­monstrații care aveau drept scop cucerirea unor drepturi economice, satisfacerea revendicării zilei de muncă de 8 ore, cucerirea dreptu­lui de organizare. Importante campanii politice au fost inițiate de clasa muncitoare, de militanții socialiști pentru obținerea drep­tului de vot universal și a altor libertăți democratice indispensabile desfășurării luptei de clasă împo­triva burgheziei și moșierimii. Muncitorimea a găsit de la în­ceput un aliat puternic în țărăni­me — clasa care a dus secole de-a rîndul lupta pentru păstrarea ființei noastre naționale, pentru neatîrnarea țării — și care, în noile condiții, se afirmă viguros, alături de muncitorime, ca o im­portantă forță revoluționară. Sînt ilustrative în acest sens marile răscoale țărănești de la 1888, care au provocat panică în rîndurile stăpînitorilor vremii, și intervenția sîngeroasă a forțelor represive. A­­ceste răscoale au constituit, tot­odată, o pildă vie de colaborare strînsă și fraternitate între ță­rănime și mișcarea muncitorească ce s-a ridicat în apărarea răscu­laților, a victimelor opresiunii burghezo-moșierești. In această perioadă, zile Românești se afirma o în­că­pu­ternică pleiadă de intelectuali pro­gresiști animați de ideile înainta­te ale timpului și care își con­sacră cu abnegație energia sluji­rii intereselor poporului, dezvoltă­rii culturii militante, înfăptuirii idealurilor de progres social, liber­tate și neatîrnare a patriei, cu­ceririi unor largi drepturi și li­bertăți democratice pentru mase­le muncitoare. O caracteristică esențială a mișcării muncitorești din țara noastră o constituie faptul că, încă din stadiul de început al existenței lui, proletariatul și-a pus problema organizării ca cla­să, înțelegînd că aceasta este o condiție hotărîtoare pentru des­fășurarea cu succes a luptei po­litice împotriva claselor exploata­toare, pentru realizarea țelurilor sale revoluționare, pentru elibera­rea socială a tuturor celor ce muncesc." Chiar în prima jumăta­te a veacului trecut au apărut și s-au dezvoltat forme de organiza­re muncitorească, cum sînt aso­ciațiile profesionale de întrajuto­rare — organizații ce-și propuneau la început revendicări cu caracter economic și care, ulterior, se dez­voltă pe baza principiilor politi­ce de clasă. Aceste organizații se consolidează și se înmulțesc, ju­­cînd un rol tot mai important în lupta maselor muncitoare. Un mo­ment deosebit de important în dezvoltarea procesului de organi­zare a proletariatului este înfiin­țarea, în 1872, deci cu mai bine de 100 de ani în urmă, a Asocia­ției generale a tuturor lucrători­lor­ din România care-și propunea, pentru prima dată în istoria noas­­tră, unirea ultim­itorilor din în­treaga țară. Acest eveniment mar­chează începutul organizării de clasă pe scară națională a proleta­riatului român. Odată cu dezvoltarea și inten­sificarea organizării clasei munci­toare au apărut și au început să se propage tot mai larg în țara noastră ideile socialiste. De alt­fel, încă socialismul utopic pă­trunsese în Țările Române, cîști­­gînd adepți în rîndul unor sectuali preocupați de găsirea inte­u­­nor căi noi de dezvoltare a so­cietății, și care s-a concretizat în forme originale cum a fost, de pildă, falansterul de la Scăieni — Prahova, creat în 1835 din iniția­tiva lui Teodor Diamant. Revoluția burghezo-democratică de la 1848, contactele stabilite cu mișcarea revoluționară din dent au înlesnit de timpuriu Occi­cu­noașterea programului Internațio­nalei întemeiate de Marx și En­gels care a avut o puternică in­fluență asupra dezvoltării luptei revoluționare din România. In 1869, la Timișoara, ia ființă o sec­ție a Internaționalei muncitorești, care înscrie între preocupările sale de bază răspîndirea ideilor mar­xiste. Cercurile socialiste constitui­te apoi la București, Iași și în alte orașe, la începutul deceniului VIII-lea al veacului trecut, au des­a­­fășurat o largă activitate propa­gandistică, editînd o seamă de publicații ca: „Socialismul", „Con­temporanul“, „Dacia „Emanciparea", „Revista viitoare", sociala", „Drepturile omului" și altele, prin intermediul cărora socialismul științific este larg răspîndit în rîn­dul proletariatului, al muncitoare, precum și al maselor unor cercuri de intelectuali progresiști. Ideile de bază ale întemeietori­lor socialismului științific, Marx și Engels, au pătruns în una în mod nemijlocit, prin Roma­pu­blicarea în limba română a unor lucrări ca „Dezvoltarea socialis­­m­­ului de la utopie La știință", „Originea familiei, a proprietății private și a statului", „Manifestul Comunist“, „Capitalul" și altele, la puțin timp după apariția lor. In felul acesta, militanții socia­liștii, partea înaintată a proleta­riatului român, au putut veni în contact direct cu gîndirea cea mai avansată a epocii, cu teoria socialismului științific. In cadrul procesului de unire a mișcării muncitorești cu socia­lismul științific s-a pus la ordinea zilei, cu tot mai multă acuitate, problema făuririi partidului poli­tic al clasei muncitoare, încă din anii 1885—1886, în presa socialis­tă a vremii a început să se vor­bească tot mai frecvent despre ne­cesitatea creării unui „partid mun­citoresc“, a unui „partid socia­list", a „partidului marxist al muncitorimii". Un moment deo­sebit de important în evoluția politică spre realizarea acestui țel al clasei noastre muncitoare l-a reprezentat publicarea, de către C. Dobrogeanu-Gherea, în anul (Continuare in pag. a­d­­a) începuturile organizării clasei muncitoare, ale răspîndirii marxismului în România, crearea partidului politic revoluționar al proletariatului cu opt decenii în urmă PRIMIRI LA TOVARĂȘUL NICOLAE CEAUȘESCU Dr. Kurt Fichtner, vicepreședinte al Consiliului de Miniștri al R.D. Germane Tovarășul Nicolae Ceaușescu, se­cretar general al Partidului Comu­nist Român, președintele Consiliu­lui de Stat al Republicii Socialiste România, a primit sîmbătă, 31 mar­tie, pe dr. Kurt Fichtner, vicepre­ședinte al Consiliului de Miniștri al Republicii Democrate Germane, președintele părții țării sale în Co­misia mixtă guvernamentală de co­laborare economică. La primire au participat tovară­șii Ilie Verdeț, prim-vicepreședinte al Consiliului de Miniștri, Mihai Marinescu, prim-vicepreședinte al Consiliului Central de Control Muncitoresc al Activității Economi­ce și Sociale, președintele părții române în Comisia mixtă guverna­mentală de colaborare economică. A luat parte, de asemenea, dr. Hans Voss, ambasadorul R.D. Ger­mane la București. Oaspetele a transmis tovarășului Nicolae Ceaușescu un cald salut din partea tovarășilor Erich Honec­­ker, prim-secretar al C. C. al P.S.U.G., și Willi Stoph, președin­tele Consiliului de Miniștri al R.D. Germane. Mulțumind, tovarășul Nicolae Ceaușescu a rugat să se transmită tovarășilor Erich Honecker și Wil­li Stoph­urările sale cele mai Cor­diale. Manifestîndu-se satisfacția pentru rezultatele actualei sesiuni a Co­misiei mixte guvernamentale de colaborare economică dintre Repu­blica Socialistă România și Repu­blica Democrată Germană,­­ în cursul convorbirii s-a exprimat do­rința comună de a extinde și di­versifica, pe multiple planuri, ra­porturile de colaborare și coopera­re economică, și s-a apreciat că e­­xistă largi posibilități în acest sens. In context, au fost examinate modalitățile concrete privind inten­sificarea și adîncirea cooperării, îndeosebi în domeniile industrial și tehnico-științific, subliniindu-se ho­­tărîrea reciprocă de a le pune în valoare, prin eforturi conjugate, în interesul dezvoltării celor două economii, al construcției socialiste în Republica Socialistă România și Republica Democrată Germană, întrevederea s-a desfășurat într-o atmosferă caldă, tovărășească, de înțelegere reciprocă. Ziariștii olandezi Aad van den Heuvel și Rene Sleven Tovarășul Nicolae Ceaușescu, se­cretarul general al Partidului Co­munist Român, președintele Consi­liului de Stat al Republicii Socialis­te România, a primit, sîmbătă di­mineața, pe Aad van den Heuvel, redactor de politică externă, și Re­ne Sieven, șef de emisiune la So­cietatea de radioteleviziune olande­ză K.R.O. La primire au participat tova­rășii Cornel Burtică, membru su­pleant al Comitetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R., și Con­stantin Mitea, membru al C.C. al P.C.R., consilier al președintelui Consiliului de Stat. Cu acest prilej, tovarășul Nicolae Ceaușescu a acordat un interviu te­levizat ziariștilor olandezi. AGENDA CAMPANIEI AGRICOLE LA C. A. P. FRUMUȘIȚA Abateri nepermise de la calitate A grăbi semănatul, nu înseamnă a face lucru de mîntuială Calitatea lucrărilor agricole nu este și nici nu trebuie să fie un element neglijabil, peste care, din­­tr-un motiv s­au altul, să se poată trece cu vederea. Cu atît mai mult trebuie să se țină seama de aceas­tă latură a muncii în agricultură atunci cînd este vorba de însă­­mînțat și cînd anumite greșeli, nerespectarea unor norme tehnice precise (adîncime, densitate etc) se pot solda, de cele mai multe ori, cu diminuarea considerabilă a producțiilor. Este lesne de înțeles, așadar, de ce se pune un accent deosebit pe urmărirea și creșterea exigenței fa­ță de calitatea lucrărilor, oricare ar fi ele, de ce specialiștilor din unități în primul rînd le revine — din acest punct de vedere — sarcina de mare răspundere de a veghea permanent, de a nu permi­te nici o abatere de la tehnologia stabilită. Există tendința pe alocuri, în u­­nele cooperative agricole ca din dorința de a se încadra în rit­mul de lucru intens impus mai a­­les într-o primăvară ca aceasta, u­­nele lucrări să fie executate oricum, numai sat fie executate. Nimic mai greșit decît o astfel de practică ! S-a dovedit în nenumărate rîn­­duri că printr-o temeinică orga­nizare a muncii și în special prin grija și interesul cadrelor de con­ducere lucrările se pot executa și repede și bine. Am făcut aceste cîteva precizări pornind de la un fapt concret, pe­trecut la cooperativa agricolă Fru­­mușița (președinte Vasile Drăgan). Vineri, 30 martie a.c. pe una din solele cooperativei s-a început semănatul coreandrului — o plan­tă tehnică ce deține la această u­­nitate o suprafață de 400 ha. Toa­te măsurile pregătitoare fuseseră luate : au fost deplasate la sala respectivă șase semănători, s-a transportat sămînța necesară etc., așa că (după părerea celor care au obligația să răspundă de des­fășurarea lucrării și în primul rînd a inginerului șef al coopera­tivei, tov. Ștefan Constantinide)­­acțiunea putea fi începută. Un singur lucru — și fără îndoială cel mai important — se scăpase din vedere : pregătirea patului germi­nativ ! Fără nici o exagerare, sala în care cele șase semănători intrase­ră la lucru era o întindere de bul­gări și coconi de porumb ! Fap­tul că în toamna trecută pe aceas­tă parcelă au rămas o bună parte din coconii neculeși sau netranspor­tați, că peste resturile vegetale s-a executat o arătură superficială, de proastă calitate a făcut ca acum, în urma unor lucrări de pregăti­­­re care de regulă se execută îna­intea semănatului (grăpat și discu­it) terenul să se mențină cu totul necorespunzător din punct de ve­dere al condițiilor pe care trebuia să le îndeplinească un pat germina­tiv bine pregătit pentru a primi sămînța. A permite lucrul și a semăna în­­tr-un astfel de teren înseamnă o gravă abatere de la normele teh­nice absolut obligatorii. Oricare lucrător din agricultură își dă seama că într-o asemenea situa­­ție, resturile vegetale rămase la su­prafața solului sunt adunate sub tuburile semănătorilor, sămînța nu mai ajunge în cantitatea și la adîn­­cimea prevăzută, iar lucrarea efec­tuată este de cea mai proastă cali­tate. Cu toate acestea, cele șase semă­nători își continuau „fără nici un fel de probleme“ lucrul și încă sub privirea și supravegherea ingineru­lui șef St. Constantinide ! Cum își manifestă grija și răspunderea față de calitatea lucrărilor specia­listul unității, președintele coope­rativei ? Cum își justifică prezen­ța și care este îndrumarea și spri­jinul pe care trebuie să-l acorde cei trimiși în mod special din partea V. BUCUR (Continuare în pag. a V-a) m­a­r % O îndatorire de orice moment, pe c are inginerul Du­mitru Niță, de la 3.A.P. Fîrțănești, a face în aceste zi­le cu zitate , conștiincio­controlul calității semănatu­­rii. Foto : P. POPA • % m Săptămîna “ înscrisă printre manifestările de tradiție ale Organizației pio­nierilor. „Săptămina primăverii” se desfășoară in acest an, pen­tru pionierii și școlarii din ju­­dețul Galați, în perioada 1—8 aprilie. Mobilizate de chemarea „Fiecare pionier — un pom, floare” comandamentele unități­i lor și detașamentelor de pionieri au elaborat deja programe de activități care vizează integra­rea celei mai tinere generații în acțiunile de gospodărire și înfru­musețare a orașelor și satelor județului nostru. După exemplul părinților și fraților lor, pionierii vor parti­cipa, cu entuziasmul specific vîrstei, la înfrumusețarea școli­lor și împrejurimilor, la reface­­rea bazelor sportive școlare, la amenajarea de poligoane piste aplicative, vor planta pa­și teți de arbori și arbuști, flori și plante ornamentale. Veștile sosite din toate părți­le județului, confirmă febrilita­tea pregătirilor. Astfel, în comu­na Independența pionierii sădii 500 de pomi­ fructiferi vor și arbuști ornamentali, vor îngriji parcul din fața școlii și vor par­ticipa la acțiunile de prevenirea inundațiilor la salariile C.A.P. și sectorul zootehnic ; la Drăgă­nești vor contribui la amenaja­rea unui parc de agrement ; la Slobozia Conachi și Braniștea vor pregăti serele și răsadnițele de legume. Pionierii din muni­cipiul Tecuci vor planta 2 500 de salcimi pe malul rîului Te­­cucel; la Rateș și Tecu­­celul Nou, vor amenaja tere­nurile sportive și locurile de joacă de la viitoarea tabără Ți­gănești. Remarcabilă este inițiativa co­mandamentului municipal Ga­lați al Organizației pionierilor ca fiecare unitate de pionieri să Prof. AUGUSTIN RADU președintele Consiliului județean al Organizației pionierilor Galați (Continuare în pag a V-a) f

Next