Viața, martie 1942 (Anul 2, nr. 314-344)

1942-03-01 / nr. 314

a# ? VEI ELE Dl. S. REGINEI MAME ELENA LA CIMHU DE REM 51 LUCRAT­OAIE ALE OTĂH JEWSK MBA" Joi. AJh., S. Regina Mamă Elena însoțită de Principesa Ghica, a vi­zitat Căminul de lucrătoare din str.­­Visarionjfo. 21, ce aparține Socie­tății de binefacere­­„Principesa Ma­ria“.­­I' '■ ■ Majestatea Sa~a fost întâmpinată rde. d. N. Butculescu, președintele societății, d-na Ți­țeica, vice-preșe­­dintă. d-na Maria Maior Somănes­­cu, directoarea acestui cămin d-na Maria Martinescu. d-na Margareta Oromolu și d-na­ Caracas. . . . _ Maiestatea Sa Regina Mamă s’a Interesat’ de modul cum funcționea­ză acest cămin și, a vizitat toate încăperile, rămânând ipinăcut impre­sionată de ordinea și curățenia constatată. Membrele comitetului de condu­cere au fost călduros felicitate pen­tru aceasta. Vizita la Căminul d­e uce­nici din str. Povernei După aceea, M. S. Regina Mamă Elena a vizitat și căminul de uce­­ni­ce din str. Povernei, aparținând aceleiași societăți și unde se gă­sesc internate 240 ucenice, refu­giate si orfane de războiu. Căminul acesta , se găsește în prezent sub ocrotirea Ministerului Muncii și are secțiuni pentru: croi­torie, lingerie, model etc., primind și­ comenzi dip. afară. Prin grija d-lui Dr. C. Dănules­­cu, ministru subsecretar de Stat la Departamentul Muncii. In atelie­rele acestui Cămin se confecțio­nează In Prezent,, cămășuțe, rochi­țe, haine, paltoane, etc.­ pentru co­pii ostașilor ce luptă sub stindardul Țării împotriva bolșevismului. M. S. Regina Mamă, condusă de d-na directoare Eugenia Colonei Gheorghiu, văduvă de­ războiu și o inimoasă româncă și­­ conducă­toare, de d-na Dumitrescu și d-na Stela Niculescu, subdirectoarea a­­telierelor, s’a apropiat cu nesfâr­șită­ bunătate și Cahiura­ de fiecare ucenică interesânduse de cele mai mici amănunte din viata acestor vlăstare. Trecând, rând pe rând, prin toa­te secțiunile Căminului, Maiestatea Sa a împrăștiat nesfârșită voie bu­nă și căldură maternă. De asemeni, Maiestatea Sa a vi­zitat cu deosebit interes dormitoa­rele, bucătăria și sălile de baie, mărturisindu-și mulțumirea pentru cele constatate și felicitând căldu­ros pe d-nele conducătoare ale Că­minului și atelierelor. La plecare, d-nele prezente au făcut o caldă manifestație Majesta­tei Sale; ; Emoționanta scrisoare a unui veteran adresată d-lui Mareșal Antonescu Mulțumind D-lui Mareșal Anto­­nescu, care a ordonat ca autorita­­ție să trimită veteranilor din răz­boiul independenței, cota de lemne la care au dreptul, d. Istrate Ion a trimis următoarea scrisoare D-lui Conducător al Statului: „DOMNIILE MAREȘAL Cu cel mai profund respect vă mg să binevoiți a mă ierta că am îndrăznit a vă trimite aceste umile rânduri scrise din îndemnul simță­mântului de adâncă recunoștința pentru părinteasca etnie ce vă preo­cupă de a veni in ajutorul celor ne­voiași, în deosebi atât a ostașilor tineri cât și a celor bătrâni. Subscrisul, sunt veteran din răz­boiul­ independenței la care am luat parte efectiv. Sunt în vârstă de 88 ani și vă mărturisesc din adâncul conștiinței mele, că până la Exce­lența Voastră, pentru prima oară se vede permanenta grijă cu adevărat părintească, de­ nedescris, ce aveți pentru cei sărmani în această iarnă grea, pe lângă care v’ați gândit și la bătrânii veterani care mai supra­viețuiesc și cărora nu li se mai dă nici o atenție de către cei din tre­cut. . " " Porunca­­ Excelenței Voastre de a nu trimite gratuit la domiciliul ve­teranilor lemne pentru foc, fără a fi cerute, a atins recordul genero­zității. Aceasta mărinimie nemaipome­nită până In prezent, a produs ve­teranilor o nedescrisă bucurie, in­­chinându-se și rugând pe bunul Dumnezeu pentru sănătatea Exce­lenței Voastre. În ziua de 19 Februarie a. c., stăm in casă tremurând de frig, neavând ln sobă nici o scântee și prin sur­prindere, ca printr’o minune cerea­scă, intră la mine un funcționar dela Primărie, spunându-mi că mi-a adus 1.000 kgr. lemne, trimise din ordinul Domnului Mareșal. Vă mărturisesc că am rămas ui­mit și de bucurie nu știam ce să mai fac, mirându-mă de marele su­flet și grija ce Excelența Vo­stră aveți de bătrânii veterani, nemaipo­menit până acum. Bucurându-mă de asemenea faptă caritabilă, nu puteam să nu-mi ex­prim recunoștința ce vă datorez, rugând ne­bunul Dumnezeu să vă țină sănătos și să vă ajute la reali­zarea tuturor dorințelor în condu­cerea Țării noastre. Să trăiți Domnule Mareșal Veteran, ISTRATI­I. ION Str. Eminescu Nr. 42 colț cu B-dul Basarab, București 2“, CONFERINȚELE LIGEI NAVALE ROMÂNE Liga Navală Română organizează și inițiere marinărească, în sala Fun­dației Universitare Carol I, la orele 11 a. m. după programul următor-1. Martie, d Apostol Culea: „Tradi­țiile vieții de apă ale poporului ro­­mân”. .. d. Martie, d. Comandor Tănase Iov­­„Ce e marina”. . În Martie, d. Contraamiral Constan­tin Negru: „Legende și superstiții despre Mare”. 22 Martie, d. Căpitan Petre Popescu­- Deveselu: Marina noastră în războiul de întregire”, 29 Martie, d. Avocat Al. Bucuu­re­­scu: ,J. Gr. Periețeanu, poet al Mării” Noul birou al Societăți Politehnice Societatea Politechnică din Ro­mânia și-a constituit biroul pe 1942 astfel: președinte, d. prof. Const. D. Bușilă, ministru­ lucrărilor pu­blice și al comunicațiilor. Vice­președinți: d-nii prof. Gr. Strati­­lescu și ing. insp. g-ral Th. Balș. Casier ing. insp. g-ra­­d. T. Ata­­nasescu. Secretar general, d. ing șef Șerban Ghica. Secretari: d-nii ing. insp. g-ral I. Chitulescu, ing. Luca A. Bădescu si ing. Victor Po­­pescu. Dusminică 1 Martie 1943 65 de ani de muncă pe altarul teatrului românesc Maestrul Paul Gusti, patriarhul vieții noastre teatrale a împlinit 65 de ani de muncă trudnică și neobo­sită în lumea de fard si de muca­vale a Thaliei românești. Aniversarea aceasta, în fața că­reia teatrul românesc, prin tot ce are el mai reprezentativ, se va o­­nora pe sine însuși desc­ope­rindu-se în fată maestrului, capătă valoa­rea de simbol. Pentru că în istoria noastră teatrală Paul Gusti nu reprezintă numai o viată întreagă de muncă dreaptă, cinstită și nebi­ruită, nu numai o culme a străda­niei și a priceperii, dar mai mult ca orice dovadă că tinerețea nu este doar o simplă problemă de ci­fre, ci un întreg complex de însu­șiri, grefate pe dârza voință de a învinge. Anii n’au putut să-i tempereze elanurile, munca aspră a celor șase dejenii nu i-au anulat entusiasmele. In 1937­­— cu prilejul sărbătoririi de atunci — mereu tânăr, dornic de muncă și gata pentru orice efor­turi, ne declara senin și bătăios. ..Fără a mă socoti un „realizat” continui a lucra cu aceiași intensi­tate ca în timpurile începuturilor, gata oricând pentru a-mi face da­toria până la capăt” Statele de serviciu ale celui mai vrâstnic și mai înzestrat slujitor al scenelor românești, inaugurate în anul 1877 cuprind fără îndoială ce­le mai unice și mai elocvente capi­tole de muncă, de pasiune și de ab­negație. Intrat în teatru copietor de roluri în trupa lui Mihail Pascali, maes­trul Paul Gusti a fost — rând pe rând — sufleur, figurant, regizor, actor, traducător, localizator de piese, director de scenă, subdirec­tor al Teatrului Național (în 190S sub direcția lui Pompiliu Eliade), membru în Consiliul de administra­­ție al Teatrului Național (în 1920) Și în fine (în anul 1926) director ge­neral al primei noastre scene de Stat Activitatea depusă în timpul de­ținerii acestor multiple calități e pur și simplu uriașe. A pus în scenă circa 600 de piese de toate genurile. A montat peste 60 de piese, di­verse, pe scenele teatrelor de vară; a localizat 35 de piese din care 18 au fost reprezentate pe scena Teatrului Național; a tradus peste 65 de drame și comedii; Și- a adaptat și tradus 44 librete de operă.. ...ca să nu mai vorbim de câți actori și actrițe a lansat și câte din cloriile de ori și de azi ale scenei românești îi datoresc existența: întrebat ce mari actori a văzut perindându-se pe la noi, maestrul Paul Gusti a început prin a pomeni că l-a văzut jucând — „e drept, numai o singură dată” — pe mare­le Const. Caragiale, primul actor de profesie, jucând într-o reprezen­tație de binefacere dată la circul Dersini, cu piesa „Andreiașul ma­mei”. Apoi i-a văzut, de nenumă­rate ori, pe Matei Millo, pe Daniel Drugulici, pe Gestran, pe Iorgui Ca­­ragiale, pe Ștefan Mihăileanu, pe Valery și pe Const. Teodosim. Toți aceștia DIN PRIMA GE­NERAȚIE­ DIn A DOUA GENERAȚIE a vă­zut pe Mihail Pascaly, pe Ștefan Velescu, Demetriade Bălănescu, Frosa Popescu, Flechtenmahcn, Frosa Sarandy, Raluca Stavrescu, Maria Vasilescu, C. Dumitrescu, Ion Cristescu, Ion Pasca și Atena Georgescu Din A TREIA GENERAȚIE a vă­zut pe Grigore Manolescu, I. Anes­tin, Ion Tănăsescu, N. Popescu, Sfetcu Iulian, M. Mateescu, Petre Velescu, Freiwald, Vasile Leonescu, Const. Nottara, Const. Costescu, A­­ristizza Romanescu, Maria Biucu­­­resca și sora ei Eugenia, Const. Gă­­nescu, Marietta lonașcu, Petre Li­cht, Petre Sturza, Alexandrina A­­lexandrescu și N. Poenaru. Din A PATRA GENERAȚIE care o cunoaște și publicul de azi au făcut parte Tony Bulandra, G. Storm, Maximilian, etc., fără Să po­menim de actorii tineri din A CIN­­CEA GENERAȚIE, perindată prin fata aceluia care a suit creasta ce­lui de al șaizeci și cincilea an de teatru a­l [UNK]Interesant rămâne însă „secretul“ care a înlesnit maestrului Paul Gusti conlucrarea cu oameni atât de feluriți ca vârstă, mentalitate și preocupări. In timpul celor șase decenii de carieră am avut o sumedenie de di­rectori. Cu niciunul din ei — af arâ de Ion Ghica — nu am avut vreun diferend. „Am dus-o bine cu toții și — da. Pa plecarea lor din direcție — am rămas cu ei fie bun prieten, pe in termeni buni. Niciodată nu i-am măgulit, dar nici nu i-am defăimat. „Nu mă agățam de imperfecțiu­nile lor, căci nu uitam că și eu sunt­em, deci cu inerente cusururi. Știam să mă înțeleg și cu cei mai nervoși dintre ei, cum erau de pildă Dia­­mandi, Davilla, Eliade sau Mavro­­di. Nici umbră de supărare între noi. E drept insă că ne vedeam foarte rar. Intru­cât am un obicei pe care îl cred foarte bun, nu intru în cabinetul directorial decât în inte­res de serviciu și rareori mai mult de cinci minute“. Se poate remarca de asemenea că din cauza izolării in care mă complac, sunt in buni termeni cu toți camarazii mei. Nu ne întâlnim decât la repetiții de formidabilă lecție de ținută și caracter! De pildă unică, aproape neîntâlnită, pentru generațiile de slujitori ai scenei românești! Câți vor înțelege miracolul aces­tei tinereți fără bătrânețe și câți s’ vor putea da, în mic, pilda singu­lară a maestrului Paul Gusty? C. Paiva­tescu „V­I­AȚA“ AR­TIST 1­C­A PAUL GUȘTI VIEȚI ȘI FAPTE DIN TRECUT 28 Februarie 1754. —■ La Samșu în ținutul Mureșului, un sat mare locuit de Români și Săca, vede lur lta zilei fruntașul școalei ardelene„ Gheorghe Șinca”, doctor in filozofie și teologie și unul din cei trei corifei care au demonstrat latinitatea neam­ului românesc. La Roma a cercetat arhivele statul­ui și ale Vaticanului, fiindu-i permis să cerceteze și să cetească și cărțile oprite din biblioteca colegiului, va­­ticană și cea benedictină zi și noapte, cât a stat la Roma, Șincai culegea cu ardoare din cărți și manuscrise,­­documente relative la istoria neamu­lui său, însuflețit pentru aceasta de monumentele mărețe ale Romei Cu privire la Cronica Românilor, Șincai scrie prieten său dngen­i :Mi-am propus să scriu analele națiunii române întregi, prin urmare Și ale Cuțo-Vlahilor sau Țânțarilor ,cum îi numesc, ceia ce am și făcut. Începând dela Traian sau mai bine zicând, dela cel dintâi răsboiu al lui Decebal in contra Romanilor, până la 1660. Continui această lucrare zi cu zi, o înavuțesc și o netezesc, nici cuget­a o tipări mai înainte de ce voi aduna și strânge tot ce voi putea spre completarea și continuarea anilor” In anul 1797, cu desagii în spate în care purta manuscrisul cronicii sale, se retrage în casa ospitalieră a comitelui Daniil Vass din Teu­ga, unde a stat până in 1803. ,sundf ace­astă retragere, iubit de școlarii săi, cinstit de toți cei ce-l cu­noșteau, in relații prietenoase cu invitații Ardealului și ai Europei, cu En­­igol, cu Samuil Klein, cu Vulcan, cu Gheorghe Lazăr, cu Petru Maior, cu Daniil Cornials, care, după mărturirrea lui, mai învățat n’a avut coroana cu Ca­tona istoriografului, cu Țichin­deal, Fabulistul, cu Covaciu, Șincai petrecea o viață hărăzită numai binelui omenirei și neamului românesc; cu­ acțiuni istorice el se îndeletnicea de mai mult de treizeci de ani“. Monumentala operă a lui Șinca, cât și a școalei ardelene, este „Hro­nicul românilor și al mai multor neamuri, alcătuită din mai multe mii de autori și culeasă în curs de 34 de ani, este cea mai bogată dintre toate cronicele românești ce le avem Fiind înzestrat cu un spirit vizionar, se preocupă foarte mult de vii­torul neamului, este un premergător al Unirii tuturor Românilor. Prima lucrare in domeniul filele­te­- a lui­­ țineai, în care și-a expri­mat ideile sale, este „Elemita linerae daco-romanae sine Valac­hicae (1780), gramatica in care da regule ortografice, cum să se întrebuințeze alfabetul latin și cum să se citească.­­ Șincai și-a scris opera sa într’o formă populară, Întrebuințând cu­vinte arhaice. GARDEROBA UNEI FEMEI MODESTE Cu tot cenușiul zilelor prin care trecem primăvara se simte pe aproape și venirea ei oricât de ,fără surle” se face anul acesta, bucură p­ toată lumea. O așteaptă cei mici pentru că odată cu vacanța Paștilor le va aduce joaca în aer liber; o așteaptă cei mari pentru că îi va libera de povara mai­­ grea ca oricând a acestei ierni ® așteptă, bătrânii chiar numai pentru a simți împrejurul lor par­­fum­ul câmpului și al văzduhului, lu­­mîn­a strălucitoare și calmă a c­ruhi, te așteptăm noi femeile cu firea­scă; nerăbdare pent­ru­ ci ea ne va da jos de pe umeri, paltonul și vom pu­tea umbla svelte și bine dispuse în portjâr* "s­trivile" și­ fermecătoare care prin coloritul lor vesel vor desăvârși ambiron­a naturii din jur. Frobita stăpână a unui buget­­ fabulos așteap­ă primăvara cu acel­aș bătae de inimă ca tânăra vânzătoare de magazin care abia­ își poate încropi din munca ei costul chiriei și al me­sei. Vrtr­a s’a preaăf.’ț p»nim­in*ava­­pinarea ei, cu o­ garderobă in între­­gim­e n­ouă de la pălărie, până la pantof « doua își caută în dulapul ei mic de Mâe.­o rochiță veche pe care *r Smitu-P ■ mr­ăfac? Cele care nu-și pun astfel de pro­­bleme un prag de primăvară, nu sunt femei; cochetăria e specificul natirii lor și dacă nu-i cunosc spiritul, viața le este pustie. O femee adevărată se bucură de o rochie nouă, mult mai mult decât de reușita unei afaceri de așa cum se bucură copiii când capătă o jucărie nouă Trecem insă printr'o perioadă de timp in care foarte puține dintre noi își pot permite bucuria unei rochii noi, a unui costum complect nou. Pentru o fată cu buget­­ modest problema garderobei e greu, aproape imposibil de rezolvat acuma, in pra­­gu­l aces­ei primăveri de războiu, Și totuși... Bogată sau săraci femeea timpuri­lor noastre are în garderoba ei un ta­­ioTi Pentru cea săracă, prezența im e o binecuvântare, căci în loc de un coefurt, întreg sau o rochie Își va face ■ una două, sau câteva obluze. O bu’/ă costă mai Puțin decât o rochie s­ .r” d-,vă trai —j din voal ■pichet sau mătase, se­­ poate rezolva ■ vor problema eleganței. Cu aceleași foi la orice ori, dat firește cu altă bluză la. birou, cu­ alta la­­ teatru, cu alt­a ta­țâre La Villeui,­­popor din insulele Vitt, paricidul nu este considerat ca o crimă, ci un uz. Părinții sunt de obicei uciși de către copii plini de dragoste și pietate fi­lială,­­ spre a nu vedea, pe tatăl și pe mama lor luptându-se cu bătrâ­nețea, copiii au obiceiul să-i îngroa­pe de vii, după ce aceștia au împli­nit vârsta de 19 de ani In ziua ho­­tărîtă toată familia Se duce cu ma­re alai și bucurie la mormânt, se ta­­ rămas bun de la victimă care pleacă­­ pe tărîmul spiritelor, ea se culcă în groapă care se umple pentru a sfârși­i ceremonia. Astfel e obiceiul popu­­­­lariei, ceea ce nu constitue o faptă crudă, ci afectuoasă. Onoarea de a­­ îngropa o mamă revine fiului, iar vârsta puțin înaintată este aleasă astfel pentru ca mortul la înviere să fie voinic și în plină forță. printre toate animalele creierul cel mai greu îl posedă elefantul, care cântărește 4600 grame. Primele cluburi pentru creșterea porumbeilor mesajeri au fost în­ființate în Belgia pe la 1820. Pe planeta Marte un kilogram de material oarecare an cântărește de­cât 376 grame! Dintre toate păsările Lăstunul de­ține recordul in shot, el străbate văzduhul cu o viteză de 320 kilo­metri pe oră! Din mătrăgună, care este o plantă­tbrăvitoare, se extrage o doctorie t­rărită atropină; aceasta se întreb­uințează în medicină în tratamen­­ul bolilor de ochi, CINSTIREA ERO­SEM ROMÂNESC Duminică 1 Martie ori, la ora 9 seara, va avea loc în sala Dalles un mare festival artistic dat de „A­­sociația scriitorilor militari”. Vor da concursul d-șoara Arta I. Florescu, voce și d-nii Sandu Albu, vioară; Miron Șoarec, pian; și Teo­dor Lupu, violoncel. Cuvântul introuctiv va fi spus de d. General Virgil Economu, Președ. Asoc. Scriitorilor Militari și vor citi din scrierile lor: d-na Lucia Amiral Negru, precum și d-nii Comandor Negulescu (Moș Delamare). U­ inv. V. Costescu, lt.-col Iliescu Zănoa­­gă. Inginer Cezar Cristea, col. ma­gistrat Vasile Chim, col D. Ionescu Morel, D Iov și AL O. Teodoreanu (Păstorel). .... . Intrarea liberă. M Viata femeii N­OTE Noaptea geniului A apărut un nou volum de versuri. El e vorba de „Noaptea geniului" datorit mult discutatului Dimitrie Stelaru. Emanând un suflu nu numai absolut specific, dar și foarte contagios pen­tru tinerii noștrii versificatori poe­zia lui Stelaru a înflințat ades pe mulți din­tre ei in ceea ce pr­ivește ma­­nifestăriLb,, proprii față de credința lor în obi^ctivitatea de a stibui Ciclul morții O serie de zece gravuri datorite d-lui Vasile Dobrin au apărut recent având ca temă fundamentală ecoul produs în sufletul omenesc de ma­rea despărțire trupească inti­ulată: Ciclul­ morții.. . - - Ci ■_ . ■­aceiaș sensibilitate stranie, acel aș teflin că, aceiaș vu­noșteare a artistu­lui tristețelor tomnate ce plutește in recenta colecție apăru­tă in editura Gorjan odată cu un comentariu cri­tic al planșelor și artei lui Dobrian, datorit d-lui V. Benes. A apărut nr. 3—5 din tânărul or­gan al elevilor de școală normală , Drum­ Nou. In cel de al treilea an de apariție, revista se prezintă cu un sumar bogat cu câteva colaborări alese, la „Zile și nipțî în stepa Nogaică” se intitulează noua carte de răsboiu a d-lui Constantin Hogea. Apărute de curând, însemnările de pe front ale autorului, au văzut lumi­na tinarului la tipografia „Tribunei” din Brașov, unde se poate comanda de cei cari o doresc. Revista .,Muncitorul Național Ro­mân” a apărut în cel de-al 9-lea nu­măr al său, cu vin sumar bogat și ales. rescu. Țăranul digul pământului ro­mânesc, de Ilariu Dobridor, Svoo prin gând și inimă de Aurel Muce­nic, Studentul soldat de N. Vlădel­­eu, Mozart și Schubert, doi roman­tici vienezi, de Caterina Radian, Ur­ne funerare la Singapur de Ionel Hușanu. in restul revistei O pagină de ras­­buiu surr­ală Citadin și Serg. Dedit Alexandru, Cronica plastică de Ta­­che Soroceanu, Cronica teatrală de Ion Marin Sadoveanu. Două poezii semnează: Constantin Barcarola și Aurel Mucenic, Cadran, Note, informații, CITADELA A apărut No. 7 din­ excelenta re­vistă Citadela cu un bogat material ,­«liric-social, literar închinat Ar­matei. Din acest număr excepțional pre­zentat în condiții grafice deosebit de piese, desprindem următoarele arti­cole: V­iiturii României și Zilele și nop­­e­le unui erou de Codin Lăzărescu, Mareșalul veghează de Al. Grego­rian. Armata noastră de Ion Ghica Froiî tăriilor noastre de Pan VIzl- Apoi un guleraș nou la o rochiță veche, un fular, o goaletă la o pălă­rioară, un cordon drăguț, sunt și ele­­ idealul pentru o femeie. Și to­tuși sunt chipuri de un farmec deli­cat, ziua, in vreme ce seara apar la lumina becurilor electrice, șterse, veștede!... Pentru că și-au Închipuit cu un nor d„ p­udră și o netezire u­­șoară a coafurii sunt suficiente să le facă frumoase. E u­n risc mare aces­ta, ferocea care vrea să fie seducă­toare la orice oră, știe să-și schimbe chipul. ..Bine to­u atunci nu poate fi niciodată eu insu­mi?” e firesc să se întrebe fiecare. . .. Dimpotrivă, va descoperi In sine iuiarițe Velteațcu usi machiaj nou, o coafură mai studiată, pot făuri o fe­me« nouă. In timpul zilei e bine să ai înfățișarea îngrijită a unei femei vm» eswv obligatiffe­­ săîe­ zic "O&HgS­ i?» mijloace pentru întâmpinarea primă­verii» nu? M: ținuta unui farmec oarecum sever. Seara, dimpotrivă, atunci când iese la un teatru, la un restaurant sau la o recepție, e bine să fie a hta decât cea de peste ?f misterioasă ferme­cătoare. Învăluită într’o haină nouă a frumuseții, fie­care u­rm’na becuri­lor să evidențieze, s’o susțină. Și pentruă aspec­u! unei figuri depinde in bună parte .de arta cu care a fost fardată, vom da câteva ■indicații asupra ei, notate din car­netul unei femei de lume: Nu uita doamnă că trebue să te machiezi într’o cameră luminoasă, mai aproape de fereastră, la­ lumina­­ silei; * *­­.........". *" . pincenele; ssrii-le '-mpt m 'au*s­inuță fină îmbibată cu briliantină lichidă. Dacă le pense», scoate perii de pe pleoape, dându-le relief. Pleoapele: pleoapa superioară intr-o coafură puțin ticluită, puțin foarte ușor machiată sau numai un­să cu puțin uleiu de migdale dulci. Nimic pe pleoapa inferioară; treaba astă îmbătrânește și num­ește figura Genele: un strat ușor de nimei bun; să le perii dela interior către vârfuri pentru a le da o formă curbată (de arc). Roșul de obraz: pentru a afla mai b rine locul exact unde trebue pus, su­râzi puțin sa extindă; roșul unsu­ros e­ mai bun decât cel uscat Buzele: tubul de roșu se aplică di­rect pe buzele bine șterse. Ca să nu­sc­­a, se șterge ușor cu o foiță ab­sorbantă. Urechile: dacă au un fel de pui natural, nu le mai ajutați cu ni­­m­i, dacă nu, pudrează-le un pic. trt SCARA J.A Sprincenele: langește-se ca crete» bnS­­umând tenia ter­netur». Pleoapele: Aplică fardul în „de­grade’’ (stompându-l) spre sprince­­ne, pentru a mări ochiul, urcă far­dul ușor către tâmple. O urmă de roșu la extremitatea exterioară a arcade de sub sprinceană. Genele: moaie în apă caldă o pe­­rnuță curată și apoi aplică rimme­­lul cu ea; două trei straturi, nu a­­vea grije, nu se cunoaște. Roșul de obraz: pune-1 sus, sus de tot, atât cât iți permite forma figu­rii­­ s-tale. Buzele: pune roșu din abundență și intinde-1 cu o pensuliță foarte fină. Urechile: Puțin roșu la marginea lobului și apoi un nor de pudră. Părul briliantinează-1 și destu­l lipită de cap. NOI INTRE NOI UN VAL CARE A CONȚINUT PE­TROL se spală cu lapte de var (10 părți la una clorură de calciu) cald, apoi cu apă curată. Se reinvește o­­perația de 3—4 ori și se limpezește bine CAUCIUCUL va fi împiedicat să se întărească dacă se înmoaie în apă de ploaie ca amoniac. (10 părți apă de ploaie și două părți amoniac) nOPUBS*­* ap CRISTAL adesea Prospețime ziua, strălucire seara a) ZIUA Comsertul dat de misiunea milă priixl Faptele comune de arme ale ar­matelor germane și române in cam­pania din 1941—1942 constituesc temelia colaborări camaraderești in munca de pace a celor două po­poare. Această prietenie se afirmă din ce în ce mai mul. O manifes­tare deosebit de elocventă a fost întinsa participare a publicului ro­mânesc de toate categoriile la im­presionantul concert dat de Misiu­­nea Militară Germană în beneficiul Ap­torul de Iarnă român și ger­­man. Șeful Misiunii Militare Germană, General-maior Hauke, a adus sa­lutul său cald și camaraderesc sol­daților români și germani. Din partea României erau de față reprezentanții Cabinetului Condu­­cătorului Statului, ai Ministerelor, ai Armatei. Aviației și Marinei Pu«­ter­ile aliate au fost reprezentate prin atașații militari. Erau de ase­menea prezenți reprezentanții Le­gației Germane, ai Armatei Ger­mane ca și ai a­țnnografiei NSDAP- ului Pentru străinătate. Grupul et­­nic german a participat în număr foarte mare la această vibrantă ma­­nifestațiune de prietenie româno- germană.1 înțepenite la gâtul unei sticle, se scot cu ușurință dacă se încălzește gâtul sticlei cu o lumânare sau cu o hârtie aprinsă . HAINA MOTOTOLITA își revine imediat dacă se atărnă pe un urs, rar și se udă puțin pe lacurile unde a fost mototolită MASA Supă de chimen. Picior de porc afumat cu pruna uscate. Clătite cu nuci sau Budincă de nuci Șerbet de portocale Se pisează ru semințe cu tot două portocale într'o piuliță, se toar­nă peste ele un litru de apă și se a­­mestecă. In acest amestec se topește 1 kgr. zahăr, se pune la foc și se cla­ri­­­tea cu un alb­is de ou. Se s’recoa­ă printr un tulpan și se pune din ou­să fiarbă. Se adaugă coaja rasă d­­i trei portocale, se la­să să dea câteva clocote, se stereoz­ă iprăși și se mine din nou pe foc să se lege. Când șerbetul s’a legat sufi­cient, se dă deoparte să se răcească până ce temperatura­­ e suportat ®# de degetul nostru, apoi se ia »a fre­cat. După ce i s’a tăiat coada de B­ dangă puțină zeamă de cămS«.

Next