Viitorul, noiembrie 1908 (Anul 2, nr. 353-382)
1908-11-01 / nr. 353
ANUL n No; 853 UW *N SASS U/*fc IS io! 9 le* SO le! IS ial Abatmanul« feepleff! (Sele f!*cSref sung Pentu preoți «I tnvidtef! prețul ebenem» ps Jorto& RSBAOrȚI»! Sft. Cele* Victoriei, W, — sassam, TEUTON !*/<*? mexastms BO Bm fe!>n fel B*r*blttl D-l Carp și cârciumarii D-l Alexandru Marghiloman a afirmat Marți seara la Dacia, că e autorizat de d-l Carp să declare că-și ia angajamentul de a acorda cârciumarilor de la sate despăgubiri și de a reda cârciumăritului dela orașe libertatea absolută. Afirmarea aceasta venind de la d. Marghiloman, a cărui grijă de riguroasă exactitate e cunoscută, n’ar putea să’i treacă prin cap nimănui să’i pună la îndoială, câtuși de puțin autenticitatea. Cu toate că am putea să ne exprimăm mirarea că d. Carp, care se află în țară, și care, precum cu plăcere știm, se găsește în perfectă stare de sănătate, recurge de câtăva vreme sistematic la interpreți spre a-și rosti cugetarea, în loc să vie în persoană ca să arate cum înțelege chestiunile zilei și ce a hotărât pentru ziua de mâine. Ne va fi permis, în schimb, să constatăm că declarația făcută de d. Marghiloman în numele d-lui Carp, constituie— pentru a ne sluji și noi de una din vorbele mari și dramatice pe cari le întrebuințează carpiștii cu o vădită predilecție—un adevărat faliment al bătrânului șef al partidului conservator. Un faliment atât al tradiționalei sale intransigențe, care este și rămâne suprema mândrie a vieței sale de om public, cât și al unui punct precis, nu dintr’o declarație de principii, ci din programul său propriu zis de guvernământ, formulat și redactat sub forma de proecte de legi exact acum un an. Căci, dacă vorbele mai au un înțeles, ce este dacă nu faliment, când, după ce te-ai lăudat că legea guvernului nu este decât realizarea unui proiect al tău, după ce i-ai dat aprobarea ta cea mai complectă, după ce nici în discuția generală nici în discuția pe articole n'ai pomenit de despăgubiri, după ce pe cârciumari cari s’au agitat pentru despăgubiri și pentru libertatea absolută a comerțului de spirtoase la orașe i-ai amenințat cu împușcare,—vii și declari carei acorda și despăgubiri și libertatea cârciumăritului urban ? Oare acum un an, la redactarea propriului său contra-proiect și la aprobarea și votarea proiectului guvernului; d. Carp nu aflase încă că: 1) comerțul băuturilor spirtoase este în legătură cu producția solului nostru pe toată întinderea muntoasă și deluroasă de la Severin până la Dorohoiu ; 2) interesează mii și mii de locuitori ai țarei cari produc vin și țuică și de un comerț care a rămas în imensa lui majoritate în mâinile românilor ? Ce s’a întâmplat de atunci, pentru ca d. Carp să-și schimbe atât de radical punctul de vedere, d. Carp, care se mândrea, și cu drept, cuvânt, cu admirabila unitate, cu in , comparabila consecvență a vieței sale politice ? . In zadar căutăm să găsim altceva în acest scurt interval, decât apropiata alegere din Capitală, în care cârciumarii vor avea desingur un rol însemnat, și care j de mai multe luni exercităm o adevărată putere fonotică asupra partidului d-sale ca și asupra partidului d-lui Take I Ionescu. j Ne aducem aminte că încă astă primăvară, la banchetul de la Buzău, d. Marghiloman nu cutezase să tăgătimici abia îndrăzni să spue câteva cuvinte, foarte în treacăt, despre necesitatea și legitimitatea despăgubirilor. Apropierea alegerei a precipitat convertirea. Luptat-a mult cu sine d. Carp până să-l autorize pe d. Marghiloman de a face declarațiunea în chestie ? Probabil că ușor nu i-a venit să se dezică într’un timp atât de scurt asupra unei chestiuni care ca principiu și modalitate face parte integrantă, nu numai din programul său, dar și din metoda sa de guvernământ. Suntem convinși că declarația i-a fost literalmente smulsă. Dar, ușor ori greu, aceea ce a făcut d-nul Carp nu se poate numi altfel decât faliment. Și, din partea d-sale, este mai mult dureros decât urât. .... Domnule Marghiloman, domnule Filipescu, de ce l-ați împins la această capitulare ? Zis-a d. Mihalcea că trebue, că nu se poate altfel ? NOTE POLITICE „Epoca" în numărul ei de oni a publicat un articol intitulat „Discuții umilitoare“, în care zice că e umilitor să discute cu noi, fiindcă i-am făcut manchesterianiști. Dar manchesterianist nu e o înjurătură!...* Junimiștii ii acuză pe takiști de demagogie iar takiștii întorc acum —și cu drept cuvânt — aceiași acuzare junimiștilor. Iar noi ne mulțumim cu formula biblică : — Voi ziceți! * „Conferințele noastre, zice Conservatorul, tinzând la formarea caracterelor, la adevărata educație „politică a masselor poporale, se „acomodează spiritului timpului, „care cere luminarea poporului iar „nu seducerea lui cu promisiuni, „cari întotdeauna au ca urmare „amărăciunea și desgustul“. Am înțeles. Declarația d-lui Marghiloman că un eventual guvern carpist va acorda cârciumarilor de la sate despăgubiri, nu este o promisiune... Dar atunci ce este, dacă nu o promisiune ? Te pomenești că va intra la grijă d. Mihalcea,—conferențiarul Ligei de propagandă conservatoare.... Congresul din Berlin nu mai există pentru bulgari Corespondentul ziarului „Corriere della Sera", întrebând pe d. Clemenceau, ministrul președinte al Franței, asupra congresului din Berlin, a primit următorul răspuns: „Nu există un asemenea congres“ a zis d. Clémenceau, „el e călcat în picioare". Ziarul „ Vecerna Posta“ răspunde următoarele cuvinte semnificative la răspunsul d-lui Clemenceau: Intr’adevăr nu există congresul din Berlin. Dar de când aceasta"! Oare de la anexarea Bosniei și Herțegovinei și declararea independenței bulgare Congresul din Berlin nu s’a călcat acum. Noi încontinuu, în timp de ani, am reclamat Europei: împliniți congresul din Berlin! La acel congres se prevedea reforme în Turcia europeană și acestea nu s’au dat niciodată. Europa nu s’a îngrijit niciodată ca să pue în aplicare congresul din Berlin. Mai ales Turcia, care l-a iscălit. Congresul din Berlin a avut o parte slabă, dar, după cum spune d’Avril, a dat și un lucru bun. Tot binele ce a făcut a fost înlăturarea congresului de la San Stephano. Europa a călcat acest congres, și din inițiativa Angliei s’a făcut cel din Berlin. Și astăzi Anglia plânge după acel congres, care pentru interesele ei a împărțit Bulgaria. Bulgaria nu numai că n’a iscălit congresul din Berlin, dar a protestat în contra lui. Și tocmai acele puteri cari l'au dat, car’i l’au iscălit, nu s’au ținut de articolele acelui congres, și au lăsat popoarele creștine din imperiul turcesc în robia cea mai neagră, ca să fie sfâșiate, nimicite. Și acum când am devenit liberi, avem și noi drepturi politice și am călcat acel tratat, care ne amenință în existența noastră, tot Anglia e cea dintâi care protestează în contra noastră și cere întrunirea conferinței europene ca să plătim milioane Turciei și să cumpărăm independența noastră ! Clemenceau are dreptate că nu mai există și nu trebuia să existe. Și dacă d. Leopceff tratează la Constantinopol pentru cumpărarea neatârnarei noastre, noi vom aștepta ca să ascultăm ce va spune un Gladstone bulgar, pentru acel drept bulgar pe care îl urmărim de veacuri, și atunci se va vedea cât poate face un popor, care nu e mai mare ca altul...“. ZIAR DE DIMINEAȚA CRONICA COOPERATIVA Lipsa cea mare în cooperația noastră — Școala, școala și iar școala L. — Avem bănci populare și tovărășii de foarte multe feluri la sate. Mai avem organe de control al statului, a cărui grijă constă în supravegherea și îndrumarea mersului bun și cinstit al cooperatismului nostru. Se găsesc și conducători sîrguitori, cu destulă bunăvoință, în mișcarea solidaristă a țăranilor. Avem multe lucruri bune, și afirmăm aceasta, fără să exagerăm, dar ne lipsește încă ceva... încă ceva de căpitenie. Avem — și s’o spunem deschis, de la început, o mișcare cooperativă, dar nu avem cooperatori! Nevoia cea mare a cooperației în România nu e atât de ordin material — cât de cel intelectual și moral. In băncile populare, se găsește destul capital disponibil, care astăzi de sigur că a ajuns cifra de 45 milioane lei. O sumă ce nu se poate disprețui nici chiar de marele institute financiare. O sumă care, — dacă o întrebuințezi bine — poate însemna, și de fapt însemnează, o puternică înlesnire în traiul plugarilor noștri. Dar, poate însemna puterea materială, adevărata față a unei cooperațiuni . In nici un caz ! Cooperatismul nu este unul și acelaș lucru cu capitalismul. O cooperație clădită pe un fond material, și lipsită în totul sau în mare parte de fondul intelectual, moral specifice ei, nu mai e cooperație ! Cooperațiunea are ca bază, reflectează în viața economică, tendințele unui idealism înalt și ale unui creștinism curat. Capitalul e întrebuințat ca mijloc, nu ca scop, în cooperație! „Capitalul e salariatul muncei.“ Deci, valoarea socială și națională a cooperațiunei e hotărâtă în deosebi de pătrunderea lucrurilor, de înțelegerea și iubirea scopurilor cooperative, din partea celor întovărășiți. Nu, spun încă odată, nu puterea banului îmbracă mișcarea tovărășiilor în adevărata-i însemnătate, ci spiritul și inima tovarășilor !* Și, dacă cercetăm lucrurile la noi ce găsim ? In epoca începutului, — când s’a aruncat sămânța, — mișcarea cooperativă și-a întins sfera peste întreaga țară ; aproape în toate satele noastre, avem astăzi câte o tovărășie. In epoca organizării, astăzi mai ales, când a încolțit și a răsărit sămânța aruncată în pământ fertil, — trebue să cugetăm cât de mult la îndrumarea cooperației pe adevărata cale, către adevăratele țeluri ! Nu am făcut totul pentru cooperație! Am muncit mult, dar ne rămâne încă foarte mult de muncă ! Dealtminteri, acest lucru e prea clar. O organizație socială, serioasă, în dezvoltare, cum e mișcarea noastră , cooperativă, nu poate fi modelată, înzestrată cu toate organele necesare, decât în decursul unei vremi îndelungate. Și vremea rodului — deplina desvăluire a însemnătății sociale și naționale—nu este, ci va veni, pentru cooperația noastră! Va veni, fără îndoială ! Ce vedeți astăzi în tovărășiile sătești, e mai mult făgăduința unei îmbogățiri sufletești a poporului nostru— decât însăși înfăptuirea acestei îmbogățiri. Insă vremea rodului nu trebue așteptată în tihnă, căci nu vine de la sine ; ea trebue pregătită... In acest scop, trebue să îngrijim de instrucția și educația cooperatorilor — și până azi nu ne-am îngrijit îndeajuns, iar fără o educație și instrucție, mișcarea noastră, să se știe lămurit, e lipsită de adevăratele puteri, nu va însemna în viața neamului nostru, ce dorim atât de mult să însemneze. Că stăm rău, întrucât privește instrucția și educația tovărășiilor dela sate, nu e de vină o anumită cauză personală, ci împrejurările economicosociale, întreaga stare culturală, în care mișcarea cooperativă din România s-a născut și a crescut! Viitoarea politică (mă rog, nu politicianism !) a cooperației noastre va trebui să aibă ca problemă capitală: pregătirea minței și sufletului tovarășilor în sensul ideilor solidariste ! ! In multe părți, mișcarea noastră e lipsită chiar de conducători! Sătenii nu pot îndruma decât rar de tot, ci tovărășie de-a lor, iar preoții și învățătorii, ocupați cu prea multe (mai ales majoritatea învățătorilor sunt surmenați), din ce în ce se vor îndeletnici mai puțin — cu cât cooperativele vor crește ca număr și ca importanță. .. Nu avem o pregătire îndestulătoare a conducătorilor, chiar preoții și învățătorii nu au de unde să dobândească instrucțiunea cooperativă. O inspecție făcută de către elemente pregătite, odată la un an, e o școală 4 luna — dar e prea puțin! Lămuririle, pe cari conducătorul de bancă le-ar găsi în foile de publicitate Curierul băncilor populare și Tovărășia ce apar lunar sunt folositoare, dar iarăși neîndestulătoare ! Trebue, — e o cerință imperioasă — să facem ceva mai mult pe tărâmul educației și instrucțiunei în cooperație. I Dacă vom lăsa, pe viitor, greul mișcarii asupra conducătorilor de astăzi, îi se va întâmpla ca mișcarea să sufere 1 1 din ce in ce mai mult de lipsa personalului conducător — nu poți cere de 11 la un biet învățător să fie de toate, să aibă o putere titanică—sau să le apuce alte căi, pe cari nimeni nu lej] dorește! Avem nevoe de un personal ] pregătit, care să lucreze în tovărășiile sătești și să îndeplinească în același timp, rolul de dascăl convins, dezinteresat... nu de apostol, prea s’a uzat la această monedă azi fără valoare pe fa piață ! — în mijlocul plugarilor. (I Acești dascăli modești, dascălii copii rațiunei, s’ar putea recruta dintre copiii de plugari. Ei ar urma, după și terminarea claselor primare, o școală 11 cooperativă de un an sau 6 luni, unde s - ar dobândi cunoștințele cerute în conducerea tovărășiilor! Dascăli cooperațiunei nu ar asigura numai bunul mers al instituției, ci ar fi necontenit pilda vie pentru plugari, p e care ’i ar convinge mai mult de insemnătatea întovărașiilor în viața economică, ] inativ. Și în străinătate, unde analfabetismul nu e atât de răspândit, sunt o mulțime de mijloace pentru educarea tovarășilor. Sunt școli cooperative, pentru viitorii conducători, sunt cursuri de pregătiri pentru cei ce stau în fruntea tovarășilor,fără să mai vorbim de cursurile despre cooperațiune, ce se țin în școlile superioare de agricultură, și chiar la universitate (la facultatea de teologie) recunoscându-se deci și de știință marea valoare politico-socială a mișcării cooperative. Propuneri pentru organizarea instrucțiunei cooperative, s’au făcut și a noi! Ar trebui luate îndeaproape cercetare! Numai ne este îngăduit să întârziem... „Cursuri de pregătiri“, cari durează câteva zile, pentru conducători sunt bine cunoscute și la români bucovineni unde au fost subvenționate chiar de guvernul țarei. La noi, din inițiativa băncilor populare, avem de amintit numai 2 cursuri de pregătiri pentru conducătorii de tovărășii. Prea puțin! Ținerea cursurilor ar trebui organizată pe o bază mai largă! Am toată nădejdea că se va lua în seamă, de către autoritățile în drept, problema instrucțiunei și educațiunei cooperative. „Căci dacă avem cooperative nu însemnează că avem neapărat cooperatori, dispunând de cooperatori vom vedea în chip firesc propășind un cooperatism puternic“. R. ACTIVITATEA porturilor Bulgariei pe Dunăre și marea Neagră Direcțiunea serviciului de statistică a Bulgariei a publicat zilele trecute statistica comerțului exterior al Bulgariei însoțită de o statistică privtoare la activitatea porturilor de pa Dunăre și mareaeagră. Mișcarea navigației în porturile bulgarel» Mare și Dunăre, în cursul anului 1906, prezintă o cifă de 38.220 de năvi cu un echipaj de 433 186 oameni, o încărcătură de 969.847 tone și 629 192 de pasageri. Rezultatele obținute în anul 1906 nu sunt cu mult superioare celor din anul 1905, când numărul bastimentelor cari au frecventat porturile bulgare, a fost de 33.425 năvi cu un echipaj de 403.892 oameni, o încărcătură de 1.144 178 jtone și 532.732 de pasageri. ] In porturile bulgare la marea Neagră, în cursul anului 1906, au sosit 6 296 de năvi cu un tonaj net de 1 485.916 tone cu 60.131 oameni de echipaj. In cursul aceluiași an au eșit 6 283 de năvi cu un tonaj net de 1.489 538 tone cu 60.041 oameni de echipaj. Comparată ceiei din 1905, sosirile în porturile mărei Negre prezintă pentru 1906 o augmentare de 46 la sută asupra numărului năvilor, de 13 la sută asupra echipajului, și o scădere de 4 la sută asupra tonajului. Năvile plecate prezintă o augmentație de 46 la sută asupra celor din 1905, de 14 la sută asupra echipajului și o scădere de 3 la sută asupra tonajului. In porturile bulgare ale Dunărei în timpul anului 1906 au intrat 9.318 năvi (navigația streină și cabotajul reunit) cu un tonaj net de 1 819.192 tone, având 145 325oameni echipaj. In timpul aceluiași an au eșit 9 277 năvi cu un tonaj I’de 1 802.283 tone având 144 844 oameni de echipaj. Aceste cifre ajuză pentru anul 1906, în comparație cu 1905, o sporire de 4 la sută asupra echipajului. De asemenea bastimentele elite prezintă o augmentație de 5 la sută asupra tonasiului și de 4 la sută asupra echipajului. In definitiv mișcarea bastimentelor în porturile Mărei Negre și Dunărei este aproape neînsemnată. Scrisori din lanina Sosirea domnului Rallys în orașul nostru lanina, 23 Octombrie 1908. — După cum v-am anunțat telegrafic, se aștepta sosirea fostului Prim ministru al Greciei, Rallys, care a și avut loc Marți 21 cor. Grecii înflăcărați de sosirea acestui personagiu începură să se agite, să arboreze drapeluri grecești, ca și cum ar fi fost în Grecia, fără să ia în vedere că sunt cetățeni ai împăratului Turcesc. Incă de pe la orele 10 a. m. Grecii începură să închidă magaziile, iar pâlcuri,pâlcuri de indivizi de tot soiul începură să se îndrepteze către bariera de unde se aștepta sosirea lui Rallys. Elevii și elevele școalelor grecești porniră spre direcția Prevedei ca să preîntâmpine pe Rallys la locul numit Sântu Ion. Un grup de derbedei grecii imbrăcați în fustanele și cu steaguri grecești se îndreptă la Metropolie și în cap cu Metropolitul porniră cu mare alai spre Caluciosmia Sfântu Ioan. Ajungând în piața Infrățirei în dreptul Palatului Administrativ, se eși în cale ofițerul Ahmet Efendi, întrebând pe purtătorii de steaguri dacă sunt supuși greci sau cetățeni turci, și după ce aceștia răspunseră că sunt cetățeni turci, fură somați ca să ia și drapeluri turcești sau să meargă fără drapeluri. Grecii în loc să asculte de sfatul bravului ofițer și să ceară scuze de imprudența și fapta lor anti-patriotică, se încăpățânară și ■ -■ -----Ui—-"i’iirvii. le spuse că ori ca drapeluri turcești ori se va întâmpla ceva grav. Albanezii cari se adunaseră de curiozitate văzând pe bravul lor ofițer înconjurat de derbedei greci, și iritați de impertinența grecilor se repeziră la arme și era să fie o luptă sângeroasă și poate chiar măcel, dacă nu alergau la fața locului atât șeful jandarmeriei energicul Zya Bey, președintele clubului Albanez, și alți distinși Albanezi, cari liniștiră pe soldați și popor, evitând o mare vărsare de sânge. Norocul a fost că nu s’a tras nici un foc de revolver sau de pușcă, căci atunci ar fi izbucnit o adevărată încăerare cu consecințe grave și funeste La orele 4 p. m. sosirir Rallys în dreptul mânăstirei Sfântu Ioan, unde fu preîntâmpinat de consulul grec, de metropolitul laninei și toată grecozimea de aici. In curtea mânăstirei se ținură mai multe discursuri. Astfel mitropolitul zise că se simte prea fericit că salută pe un așa de marcant personagiu al Elinismului, iar Kir Rallys răspunde că Elinismul datorește totul Clerului. Au mai vorbit alți greci și apoi în alai porniră spre oraș. Din partea autorității era numai primarul orașului și dragomanul Vilaetului. Când tot alaiul trecu prin piața Infrățirei, începură Grecii să strige zita (ura) trăiască Turcia. Trăească Grecia dar nici Turcii, nici Albanezii, cari priveau de curiositate nu se sinchesiră de loc, cea ce a usturat pe Greci, văzându-se desconsiderați de modul lor de purtare anti-patriotic. Tot alaiul se opri în fața palatului administrativ și d. Rallys cu suita lui compusă din câțiva deputați greci veniți în adins cu el din Grecia, din consulul grec de aci și din mitropolit, se presentară in vizită la guvernator. Ern Mercur 22 c., d. Rallys primi vizita guvernatorului și a Grecilor din Ianina, cărora le-a tras o săpuneală pentru imprudența ce au făcut cu ocazia primirei sale, de a permite derbedeilor să facă nerozii cu drapeluri și să provoace scandaluri prin felul lor de conduită banditească. Câțiva Greci cuminte au făcut aspre reprimande cluburilor grecești, cari asmuțiseră pe toți pungașii și ocnașii la acte de revrăstire în contra autorităților militare și polițienești. Astăzi Joi 23 d. Rallys va vizita clubul albanez, căci era președintele clubului Zia Bey l-a vizitat oficial, și în micul discurs ce s’a ținut i-a spus că îi urează bună sosire în patria Albanesilor, iar d. Rallys i-a mulțumit zicând că pe jumătate este și el albanez, ceace nu e curios, căci în Grecia locuesc destui Albanesi prin insule și prin împrejurul Athenei. Aseară i s’a oferit un supeu de către Valiul la care au asistat 30 de persoane. De aci se zice că se va duce sau la Arghiro Castra sau la Meura. Basile. Delegația bosniacilor la Viena —Dela coresp. nostru particular— Viena, 28 Octombrie.—Deputați; Bosniacilor mahomedani, sub conducerea primarului din Seraievvo Esad Culovici, a fost primită ieri în audiență din partea împăratului. Culovici, în numele musulmanilor din Bosnia, a adresat monarhului următorul discurs : Maestate, musulmanii din Bosnia și Herțegovina au venit cu supunere și cu adevărată dragoste de fii în fața tronului M. Voastre. Deși numărul nostru este mic în Bosnia și Herțegovina, și deși poziția geografică a acestor provincii a fost cât se poate de nefavorabilă pentru noi, totuși în decursul veacurilor am știut să impunem în provinciile acestea dominația noastră. Când acum treizeci și mai bine de ani nori negri amenințau țara noastră, amenințau viața noastră, s’a îndreptat și spre noi o rază de lumină. Glorioasa armată a M. Voastre a venit la noi, ne-a apărat de primejdie și ne-a asigurat libertatea limbei și a religiunei noastre. A fost o zi fericită aceia, în care armatele M. Voastre au ocupat Bosnia și Hertzegovina. Ele ne-au apărat în desvoltarea noastră culturală și economică și ne-au asigurat și mai departe dominația asupra celor două țărișoare. Sub domnia M. Voastre ni s’a păstrat tot ce am avut mai scump și mai sfânt, tot ce ne era amenințat cu peirea. Musulmanii au știut să aprecieze totdeauna binele ce ni- ați adus. Și acum, când cu sfială venim înnaintea tronului M. Voastre, avem toată încrederea, că drepturile noastre vor fi și mai departe apărate. Suntem convinși că, prin legi binefăcătoare, ne veți apăra dreptul nostru de proprietate, veți asigura autonomia bisericei noastre. In această credință, am venit să Vă aducem închinarea fraților noștri. Cerul să Vă păstreze mulți ani spre fericirea noastră !“ La aceste cuvinte monarhul a răspuns următoarele: „Cu plăcere iau cunoștință frumoasele sentimente de cari D, Voastră ați fost conduși, când ați venit , aici. Cuvintele D-voastră mă fac să cred că ați înțeles pe deplin intențiunile mele și ați dat crezământ cuvintelor mele, când am promis supușilor mei absoluta libertate confesională și absoluta egalitate în fața legilor. Fiți siguri că guvernul meu va face totul, pentru ca cetățenii din Bosnia și Hertzegovina să se simtă fericiți.“ După ce deputații va vizita instituțiunile cele mai de seamă din Viena, va pleca spre Budapesta, unde va rămânea de asemenea câteva zile. Coreap Sâmbătă (1—14) Ncembrie 1908 momim 'iiii'mi.musui UnSe ce «wși T pe o coloanâ în p*g, jji . 4 0 Birt «dem Mn » * iia », ^ I Incerțiuai și lini» ...... 3 Lei An«s«fe**ii* și KMW*ținnlU a» s* iuSmble*®»sa» fragt 0 te Agențiile .de Publicfe*?« Amm&mm gomerdăuz Escursiunea IN BOSNIA ȘI HERZEGOVINA Organizată de „CERCUL AGRICOL“ București O gospodărie țărănească model Unul din scopurile excursiunei noastre a fost de a cunoaște prin cercetarea la fața locului, gospodăriile țărănești model, prin care guvernul bosniac își-a propus a influența direct asupra prăpășirii economice a săteanului. După ce d. dr. Maximilian Popovici vizitând mai acum 10 ani Bosnia și Herzegovina, ne-a dat pentru întâia oară o descriere a unei asemenea gospodării, multă lume de la noi care cugetă la mijloacele cele mai prielnice de a ridica starea economică a sătenilor noștri, a început a se interesa de opera bosniacă în această direcțiune. Este poate cel mai interesant și mai original experiment social din câte s’au făcut, nu numai în Bosnia și Herzegovina, dar și aiurea. Intrucât mă privește, am convingerea că acest mijloc de cultură economică pentru săteni este dintre cele mai puternice și mai bogate Insuccese, dacă nu chiar cel mai eficace. De aceia mă bucur că a început a se pune în practică și la noi, de către Cassa Școalelor, în urma unor recente măsuri luate de d. ministru Haret, precum și de către Regia Monopolurilor Statului, în urma inițiativei fostului inspector d. M. Popovici, cum am arătat și cu alt prilej în coloanele Viitorului. Ca un sprijin al expunerilor mele de atunci, să servească rândurile de mai la vale. In Bosnia și Herzegovina sunt trei categorii de gospădării țărănești : unele sunt organizate și supravegheate de stațiunile agricole, altele de învățătorii rurali și altele sunt încredințate învățătorilor înșiși. Cele dintâi două categorii cuprind în total vre-o 70 de gospodării răspândite în diferite părți ale țarei. In fond sunt organizate la fel și urmăresc scopul de a servi de pildă sătenilor, cu deosebire că cele conduse de învățători mai au menirea de a se face în ele demonstrații practice cu elevii școalelor rurale în care se predau cunoștințe de agricultură, precum și ca mijloc de demonstrațiune în cursurile agricole de Duminică. Gospodăriile învățătorești până acuma 6 la număr s’au înființat de către învățători pe proprietatea lor, cu un ajutor bănesc acordat de stat, sub formă de împrumut. In acest mod se urmărește scopul de a sa da învățătorului prilejul de a practica el însuși cunoștințele pe cari este chemat a le răspândi, fie în școală, fie prin conferințe . Am vizitat gospodăria țărănească din satul Ottoka, de pe proprietatea Aii Pași Most, la depărtare de 6 km., de Serajevo. La intrarea noastră în curte— conduși de d. consilier economic Bautz și de alte persoane oficiale și însoțiți de membrii coloniei române din Sarajevo, săteanul—un om voinic și chipeș—ne-a eșit înainte voios și ne-a întins mâna, fără sfială, ceea ce dovedește că autoritățile care îl călăuzesc se bucură de încrederea lui. Vrednică de luare aminte era casa nouă : o clădire dreptunghiulară de 14 m. de lungă și 10 m. lățime, împărțită în trei camere, toate nepardosite, două de câte 5 și una de 4 m., lățime. încăperea de la mijloc era fără pod, servește ca bucătărie și odae comună. Celelalte două aveau pod și anume podul uneia era deschis iar al celeilalte transformat în odaie. Mobilierul casei era destul de primitiv , afară de lăzi și paturi mai nimic de seamă. Autoritatea se felicită a fi introdus paturile și o mașină de bucătărie ; inainte de aceasta se gătea pe o vatră fără coș, așa că fumul umplea toată odaia, ceace se vede și la noi destul de des încă la țară. In această casă spațioasă, dar simplă și lipsită de orice podoabă exterioară se dă înfățișarea plăcută a caselor țăranilor noștri chiaburi. Ea adăpostește nu mai puțin de 9 familii înrudite de aproape între ele și formate din 23 persoane, din cari 2 femei bătrâne și 3 copii mici incapabili încă de muncă. In fața casei e un cuptor nou și sistematic, de care se servesc și vecinii. Casa veche—de asemenea de cărămidă—e încă în ființă , ea constă din o singură odae, un pridvor transformat în cramă și un ald alăturat. ot de cărămidă, dar netencuit, e un grajd de boi. Celelalte acarete vechi sunt de scânduri, 2 hambare pentru grâne, 3 pătule de porumb, un coteț de porci, două de pasări, un șopron, toate așezate fără nici o regulă împrejurul casei vechi. O latrină închisă complecta totul. Grajdul nou este în fine cea mai de seamă clădire economică a acestei gospodării model. El are o lungime de 175 m. și o lățime de 10 m. Dispozitivul interior e pe două rânduri, cu coridor la mijloc cu canal pentru scurgerea uzinei la platforma de băligar de lângă grajd. In el încap 20—23 vite mari. La construirea grajdului săteanul a fost ajutat cu 600 coroane și lemnăria brută gratis din pădurile statului. Săteanul a cheltut afară de aceasta 2300 coroane. Podul grajdului servă ca depozit de nutreț. In pod e mașină de tocat pae, jos una de tocat sfecle și dovleci. La un perete lateral al grajdului e camera pentru lapte. Platforma de gunoi are 10 m. lungime, 5 m. lățime și 1 m. adâncime ; gunoiul este bine îngrijit. Săteanul posedă : plug și grapă de fer, vânturătoare, zbor, căruță etc. întinderea cultivată de acest sătean, care e kmet, se urcă în total la 28 07 Ha și anume : I. Teren propriu : 1 Ha 3236 mp. arătură. 1140 „ grădină. 600 „ clădiri. II. Ca kmet : 20 Ha 3600 mp. arătură. 7740 „ fâneață. 2130 „ clădiri. 2270 „ grăd. pomi. III. In bani: 5 Ha a 100 coroane Intre Aga (boer) și Kmet este o relațiune agrară particulară . Aga nu poate vinde terenul cultivat de Kmet, fără consimțământul acestuia . Kmet la rându-i este dator a da o anumită parte din produs de regulă o treime. Vitele Kmetului sunt: 15 vaci, lin cari 10 da Pintzgau și 5 corcituri, 3 capra și 2 ezi de rasa Sasnen—o capră de acestea dă 2 și jum. litri lapte pe zi—; va căpăta un țap gratuit de la ferma Ilidze; O casă de Kmet. Un n'noiil 1 ol