Viitorul, decembrie 1908 (Anul 2, nr. 383-410)
1908-12-08 / nr. 390
ȘI ANUL II No. 390 ‘cf.WMftWsi** U* AN SASC LASC-i tiria»»«, <> «•*** IS K&f ^ ÎÂ? S* Străinătate............................. . «O lai ISI«! &ÎM;M*ment4-f» farup ia I 0 !S &*« fiecărei luni. tValw» j»m«pel fovițăierî prăȘastea nam. pa jvtnât. MBjkOffA | S#, Caisa Vaenesi, Scl, ~ Shjeurefä. TELEFON mfi? Discuția la Mesaj A doua ședințâ a Camerei de discuție la Mesaj a fost foarte interesantă. Au vorbit d-nii: Iorga, Vrăbiescu și N. Botez. Discursul d-lui Iorga a fost de astă-dată ascultat de Cameră cu interes. Netăgăduit, d. Iorga a vorbit mult mai bine decât anul trecut, și ca plan al discursului și ca tact parlamentar. Nu vom spune că împărtășim toate ideile emise de d. Iorga. Credem de pildă că în materie de politică internă d-sa s’a grăbit să proclame falimentul unor reforme care nu pot fi judecate cu nepărtinire după mai puțin de un an de aplicare. Mai ales ar fi fost de dorit ca d. Iorga să nu se facă ecoul unor așa sumare judecăți politice. D-sa, care este un istoric, ar trebui mai mult decât oricine să aibă răbdarea de a privi și de a judeca lucrurile după un spațiu de timp mai îndelungat când legile pot da toate roadele lor, căci acistă deosebirea între istoricul și politicianul vulgar: istoricul îmbrățișează lucrurile în vasta lor complexitate, iar politicianul vulgar, cu mintea deprinsă să plutească la suprafața tuturor micimilor zilnice, nu are tăria să se înalțe până la o judecată mai largă și mai cuprinzătoare. In fine, ar fi fost de dorit ca d. Iorga să opue o altă concepție agrară concepții, ce a criticat-o, cu atât mai mult cu cât d sa vorbește în numele unui viitor partid, al cărui șef desigur aspiră ca să devie. De asemenea, dacă în politica externă nu putem împărtăși concluziile d-lui Iorga, suntem totuși datori să recunoaștem că d-sa a făcut Camerei un soare viu, foarte exact și foarte interesant tablou al politicei internaționale. Aci erudițiunea istorică a d-lui Iorga a găsit prilejul să se manifesteze, și Camera l-a ascultat cu plăcere. De Discursul d-lui Julian Vrăbiescu a produs Camerei o neplăcută impresie. Amicii d-lui Vrăbiescu au regretat că d-sa s’a lăsat în focul cuvântărei să fie târât la niște violențe de limbagiu cari depășeau desigur cugetarea d-sale. Dacă politica externă trebue să se discute într’un Parlament conștient de misiunea sa constituțională, este însă o datorie ca membrii Parlamentului să trateze aceste chestiuni cu prudența, delicateța și tactul care derivă din natura însăși a problemelor internaționale. Exagerațiunile D-lui Vrăbiescu au fost o exemplificare vie a greșelii ce s’a comis nediscutându-se atâta vreme în parlament chestiunile externe. Dacă s’ar fi discutat, deputații ar fi avut educațiunea formată în această materie, și fin discurs de violența aceluia a amicului nostru D-nu Iulian Vrăbiescu nu s’ar fi putut rosti. * D-nul Botez a făcut un discurs interesant dar perfid, plin de incriminațiuni răutăcioase și din nefericire pentru D-sa toate inexacte. Noi o regretăm fiindcă D-na Botez este fără îndoială un bun vorbitor și fiindcă partea dintâi a discursului D-sale privitoare la armată și la politica externă la«+. hina tratată. Păcat zelul unor desbateri cari până la el era ridicat. Dealtminteri în chestia agrară argumentațiunea D-lui Botez păcătuia prin baza ei D-nul Botez recunoștea că starea populațiunei agrare a transformat’o fatal într’o materie inflamabilă și pe de altă parte nega că starea rea a țărănimei a fost cauza răscoalelor. Din două lucruri una, sau țărănimea nu era într’o stare rea și atunci cum explică D-nul Botez că era o materie inflamabilă, sau țărănimea era într’o stare rea și atunci cum se face că această stare rea n’a fost cauza răscoalelor ? Dar se vede că D-nul Botez este un junimist sui generis, a împrumutat numai perfidia școlei junimiste fără să îi împrumute și dragostea de logică. Să sperăm că în ședința de Luni oratorii cari sunt înscriși vor ridica din nou desbaterile la nivelul dorit de țară. NOITTATI Asociațiunea generală a studenților din Paris a inaugurat zilele trecute seria conferințelor literare începută de cunoscutul literat Jules Bois. Sosirea Hai Fleva ). Niculae Fleva a sosit ori în Capitală venind din Roma. O coincidență a sosit tocmai în ziua patronului numelui său. Mulțimea care-i aștepta spre a zgudui văzduhul prin aclamări entuziaste se compunea mai bine de jumătate din evrei:" După două discursuri de bună venire și mulțumire pronunțate de d-nii Take Ionescu și Niculae Fleva în care însă s’a pus intenționat în evidență faptul că d Fleva vu face încă parte din partidul conservatordemocrat, mulțimea a dat buzna în curtea gărei spre a desăvârși două puncte ale programului: d. Fleva a fost ridicat pe umeri și arătat mulțimei, și după vre-o câteva momente de aclamare vre-o câțiva amici au încercat să deshame caii trăsnrei în care au luat loc d-nii Fleva și Take Ionescu. Entuziasmul acestora însă, a fost stins de atitudinea calmă a celorlalți. Cortegiul s’a format vre-o două trăsuri cu gazetari, o trăsură cu funcționarii clubului takist, d-nul Cămărășescu, de a cărui trăsură se mai agățaseră vre-o câteva persoane, trăsura în care se aflau d nii Fleva și Take Ionescu ambii cu flori roșii și albe în brațe, d. maior Copetzky care urma trăsura, descoperit, apoi mulțimea în mijlocul căreia d nul J. Th. Florescu la braț cu d. Iancu Brătescu, scotea la intervale câte un strigăt puternic , trăiască d. Fleva, trăiască femeea română, trăiască cei cari lasă ciocoii și vin cu noi, după cum observa la balcoane felul curioșilor cari priveau cortegiul. Când a ajuns cortegiul în piața Matache Măcelaru, eșeau din strada Buzețti două care cu fân cari au luat drumul pe calea Griviței. Ele s’au așezat exact înaintea primei trăsuri ca un simbol — ce ironie a soartei, ce coincidență extraordinară — al manifestației care trecea. D. Fleva care până atunci zâmbea mulțimea și agita pălăria în semn de recunoștință, a fost supărat și de unde până atunci stătea în piciore în trăsură, s’a așezat și a încins o conversație cu d. Take Ionescu. In dreptul școalei de artilerie și geniu, sergenți au gonit țăranii cu carele în dosul grădiniței din față, iar cortegiul, în dreptul acestei grădinițe a luat-o la goană. Carele cu fân însă și-au urmat apoi calea, după cortegiu, încet... dar sgur — cum s'ar zice. In fața teatrului, la clubul takist. d. Fleva a eșit la balcon și a adresat mulțimei următoarele cuvinte: *lubiți concetățeni. Mă întorc în mijlocul vostru cu mulțumirea că găsesc aceiași atmosferă pe care am lăsat-o la 88 — aș fi mâhnit dacă toată atmosfera țării noastre ar fi rămas aceiași. Am lăsat interese, am lăsat onoruri, fiindcă mie îmi pare că cea mai mare onoare, cel mai mare interes e să te sacrifici pentru Patrie. Acuma să ne răspândim în liniște și să fiți siguri că eu îmi voi da și ultima picătura de sânge pentru țară”. A urmat d. Take Ionescu, care a rugat mulțimea să trimeată „prietenul nostru la locul care i se cuvine (?) Cu aceasta, manifestația a luat sfârșit. O altă coincidență, iar ironia soartei, la Teatrul Național s’a jucat aseară „Scrisoarea perdută“ al cărei autor e takist și în care Farfuride reprezintă fidel chipul aclamat «1.1 În f.t» Teatrului National. ZIAR DE DIMINEAȚA Reorganizarea marinei turcești Turcia nu a avut până acum o adevărată flotă. Corăbiile ce le avea serveau mai mult la parade și festivități. In portul din Constantinopol sunt corăbii de răsboi, cari de zeci de ani nu s’au depărtat din port, ba, ce e mai mult nici nu au fost măcar mișcate din loc. De aceia,—cu ocazia revoluției din Samos —un vas de răsboi turcesc și-a luat îndrăsneala să pornească în largul mării, și să se aventureze Într-o expediție mai lungă, chiar Turcii au rămas uimiți. Cu triumful noului regim al junilor turci, vedem că toate instituțiunile imperiului otoman încep o nouă viață. In tot imperiul suflă un vânt cald de primăvară, de trezire, de viață. Turcia era cel mai întârziat stat din Europa. Și iat-o acum grăbindu-și pașii, năzuind să câștige în scurt timp ceea ce a neglijat secole întregi. La ordinea zilei sunt în Turcia reformele. Reforme militare, reforme școlare și reforme sociale. Dacă o parte dintre aceste se mai pot amâna, este o chestie de viață pentru imperiul otoman reorganizarea armatei. Balcanul este în fierbere. Bulgarii s-au ridicat ajutați de spiritul nou, pe care l-au adoptat. Sârbii și Muntenegrenii se mișcă, ajutați aproape pe față de Rusia și sprijiniți în parte de Anglia. Austria își urmează, după cât se pare fără a lua în considerare vechile tratate, drumul ei spre Salonic. Față de aceste evenimente Turcia nu poate rămânea nepăsătoare. In armata de uscat mai mult sau mai puțin are un scut. Cu o flotă ca cea de acum, Turcia, cu toată excelenta ei situație geografică, nu numără nimica între statele puternice pe apă. Aceste lipsiri au fost înțelese de junii turci, cari au apelat de data aceasta la ajutorul Angliei, cerând să li se dea un om priceput, care să reorganizeze flota turcească. Sumele necesare pentru această reformă au fost votate și s-a și hotărât contractarea unui împrumut de peste două sute milioane, care va fi acoperit în timp de 12 ani. Guvernul englez a trimes pe contraamiralul Charles Gross, care își va oferi serviciile sale guvernului turcesc, în ce privește reorganizarea flotei. Contraamiralul Gross este în etate de 56 ani. Este un marinar încercat, cu cunoștințe vaste, un om care a servit peste 40 de ani în marina engleză. Depinde acum de guvernul turcesc ca să facă ceva sau nu. In Gross au găsit pe cel mai capabil ajutător. Contra-amiralul Gross Takisme-Fleviste .A te incomenta să scrii biografia propriu zisă a d-nnului Nicolae Fleva, ar fi peste putința omenească, căci pe de o parte ar trebui un spațiu înzecit decât acel rezervat în coloanele acestui ziar ocazional, iar pe de alta, oricât s’ar strădui cineva, această biografie tot ar fi incomplectă, văd întreaga viață a marelui om politic, pe care îl sărbătorim e plină de fapte mărețe care ar putea constitui cel mai frumos volum din istoria noastră națională» (extras din ziarul ocasional „Nicolae Fleva“). Sărmana noastră istorie națională !... Noroc că până acum nu s’a, găsit nici un autor s’o facă de râs, numai de dragul takiștilor!.. * ! Bine ai venit îmbrăcați în haine de sărbătoare — căci este sărbătoare mare când un luptător ager cum ai fost, reintră în luptă — cu flori frumoase, cu trandafiri și micsandre din glastele ce împodobesc ferestrele caselor noastre simple, cu mic și cu mare, căci dacă cei bătrâni te-au cunoscut, cei mici au fost crescuți în amintirea ta, toți îți eșim în cale și iți spunem : Bine ai venit!.. (extras din acelaș ziar ocasional). De ce numai cu trandafiri și cu micsandre și nu și cu căpițe de fân ?__________________________ W»«S«5ÎȘ3^ NOTE POLITICE Când la Februarie trecut s’a ținut în sala Eforiei marea întrunire de constituire a partidului takist, respectul adevărului ne-a făcut să mărturisim, fără înconjur că întrunirea fuse impunătoare. Același respect de adevăr ne obligă azi să declarăm că manifestația organizată de Takiști în onoarea venirei d-lui Fleva a fost nereușită. Lumea a răspuns în număr mic apelurilor takiste. In piața teatrului, când d-nul Fleva vorbea, nu era decât puțină lume, la cari se adăugau trecători întotdeauna destul de numeroși la orele 12 pe calea Victoriei în zilele de sărbători. E pentru d-nul Fleva o primă indicațiune că dacă el a rămas același politician, opinia publică a țarei a progresat de când d-sa a căutat în seafa de ministru plenipotențiar narcoticul prea adâncilor sale convingeri. N vestim însă că’l mai așteaptă și alte deziluzii. Ridicolul, care se ține după takism că umbla după om, nu putea lipsi de la primirea d-lui Fleva și a fost cumplit. La intersecția străzi Buzești și a călăi Griviței a i eșit înaintea cortegiului niște care cu fân. Pe scara trăsurei d-lui Fleva se ținea cunoscutul bufon Iliuță, care dădea semnalul aplauzelor. La balconul clubului un alt domn prea cunoscut, Căpitanul Cristescu, conducea orchestra manifestanților de pe piață. In fine ca încoronare ■ Jean Th. Florescu cu venea Iancu Brătescu de gât urmau cortegiul și vociferau. Dacă nici acum Caragiali nu găsește un subiect pentru o splendidă comedie de moravuri politice e că s’a stins tot, geniul său. • D-nul Fleva de pe înălțimea balconului clubului conservator democrat a asvârlit aceste cuvinte : Am lăsat interese și-mi voi da și ultima picătură de sânge pentru patrie. Un veteran, care luase parte pe vremuri la faimoasele întruniri ce d-nul Eleva se organiza și de la cari fugea întotdeauna pe din dos un veteran care Va cunoscut de aproape, și la primărie și la minister, a exclamat desnedăjduit .Apoi dacă te-ai schimbat așa n’am făcut nimic cu d-ta.* Takismul cade din ridicol in ridicol. Ca să sărbătorească venirea d-lui Eleva, publică o foae de circumstanță dedicată toată faimosului politician Intre alte giuvaere, găsim în această foae un articol elogios pentru Eleva, datorit unui anume Albert Prahoveanu, fiul unui prea celebru samsar evreu, care se bucura el însuși în colonia Români din Paris de o anumită și foarte tristă rerutație. Acesta e takismul : adunarea tuturor profesiunilor inevitabile și a tuturor existențelor dubioase. * D. Botez, un adevărat junimist, a fost in discursul ceva rostit la Cameră de o mare primejdie. Intre altele d-sa a insinuat că la congresul Băncilor populare s’a ținut sub pretext de întruniri cooperative discursuri subversive. D-sa știe însă foarte bine după cum s’a putut constata din unele răspunsri ce a dat întreruperilor ce i s’au făcut că atari discursuri nu s’au ținut la congresul Băncilor populare, ci la o întrunire convocată la Oppler pentru constituirea partidului țărănesc de către d. Vasile Cogălniceanu întrunire în conza căreia agenții administrațiunei centrale a Băncilor populare au făst o vie propagandă, dealtminteri încoronată cu succes, căci din vn o 3000 și ceva ăi congresiști, aba vreo 50 până la 60 au asistat h întrunirea în chestiune. D. Botez a invocat tot cu o regretabilă perfidie mărturii unui anume d. Grădinaru din jud. Bacău. Dacă d-sa e curios să cunoască mai de aproape pe numitu domn, ii putem pune la dispoziție câteva acte foarte edificatoare. Un epilog . In ședința de Vineri iamerei d-nul V. Morțun, ministrul forărilor publice, față de o insinure perfidă a d-lui N. Botez, care pretindea că nu vrea să acuze duimic dar făcea mai râu decât să scuze, a exclamat: iar faci pe englzul ? D-nul Botez a răspuns d lu Morțun: D-ta, d-re Ministru, fel pe englezul de doi ani în miniser. Camiera ca și d-nul Morțillealtminieri au râs. Eri fiind ziua onomastică d-lui Botez, d-nul Morțun i-a trims o telegramă pe englezește vrândul să stea încă multă vreme în opoiție. E o poliță spiritual plătită. Demisia cabinetului portughez Lisabona, 6 Decembrie. D. de Amarai va prezenta asăzi regelui demisiunea cabintului. Criza provine din acea că d. Vilhelm, șeful partiului regenerator, a retras cabinetului Amarai încredeea grupări sale. UN OM FERICIT Președintele republicei Venezuela Știrile ce ne vin de la Berlin despre modul cum Castro înțelege să-și petreacă vremea înainte de a-și face operația, ne face să credem că Președintele republicei Venezuela este omul cel mai fericit, nu numai din statul său, dar din toată lumea. Odată plecat din Venezuela, Castro pare a nu se mai interesa câtuși de puțin de soarta republicei, care se găsește poate în ajunul unui răsboi cu Olanda. Zilele trecute, Castro a sărbătorit împreună cu fostul consul al Venezuelei la Hamburg, nunta de argint a acestuia din urmă. Și Castro, deși bolnav și gata de a se urca pe masa de operații, a băut, a cântat și a dansat cu comesenii, ca omul cel mai sănătos. Dânsul a mâncat 15 feluri de mâncări și a băut 6 kgr. de vin și diferite lichioruri—cel puțin așa ne spun ziarele germane. D. Castro Situația critică a Bulgariei Independența periclitată.—Austria și Turcia.—Bulgaria ofecsată din nou Am arătat în mai multe rânduri cum opinia publică a Bulgariei devine din ce în ce mai pesimistă și mai deprimată cu cât raporturile cu Turcia devin mai încordate.. Ziarele bulgare de mai multe ori și-au manifestat părerea de rău cu privire la actul de la Târnova. Rezultatul tratativelor a fost nul Intransigența Porții și îndârjirea Bulgariei a contribuit foarte mult la aceasta. Mai mulți deputați au declarat în Sobrania că actul de la Târnova a fost ceva pripit, și acuzațiile ce i s’au adus regelui Ferdinand chiar în adunarea poporului n’au rămas fără ecou. Un alt fapt astăzi, cu tot optimizmul cu care îl comentează ziarele străine va face imposibilă o împăcare turco-bulgară. Agentul bulgar n’a fost invitat la banchetul dat de Poartă cu ocazia deschiderei Parlamentului. „Vecerna Poșta“ vorbia cu mult pesimizm de noua situație ce și-a creat Bulgaria. Austro-Ungaria, cu cele două milioane de soldați ce poate pune pe picior de războiu și a fost umilită de Turci! Boicotul a umilit pe împărat și pe oamenii politici ai Austriei. Ei credeau la început că e o simplă manifestare de nemulțumire pentru anexarea Bosniei și Herțegovinei, fără să prevadă organizația internă solidă și condusă cu tact. Mai întâi li s’a interzis comercianților ca să mai cumpere mărfuri din Austria, după acea s’a pornit un boicot furios, care a asvârlit mărfurile austriace în mare, a călcat firmele comercianților austriaci etc. Austria la început nici nu vroia să ia în considerare protestările Turciei. In conferința ce era în perspectivă ca să se deschidă, răspunsul Austriei a fost că ea va lua parte, dacă nu se va pune în discuție chestiunea Bosniei și a Herțegovinei, această din urmă chestie fiind un fapt împlinit. Dar în urma strășniciei boicotului, care o amenință cu ruina comerțului ei, Austria a fost acea care a acordat 40 de milioane. Austria a fost aceea care a promis autonomia musulmanilor din Bosnia. Și ce e mai mult, Austria și-a dat toate silințele ca să înceapă tratativele cu Poarta. Astăzi ea cere amiciția Porții. Așa încât Bulgarii rămân izolați, rămân pe câmpul de luptă cei doi campioni, cari se urăsc de moarte și fiecare nu dorește decât pierderea celuilalt. Un lucru semnificativ e că deputații Sobraniei au felicitat pe cei 4 deputați bulgari din Parlament cu o ușoară aluzie la ceilalți colegii ai lor. Și ce e mai grav, în Mesagiul tronului se face o aluzie amenințătoare la regele Bulgariei, căruia nu i se zice rege, ci prinț al Bulgariei și va fiu rebel al Rumeliei orientale. Nu știm dacă Bulgarii mai contează pe alianța Austriei, care ar fi în stare să i se sacrifice pentru interesele sale. Așa fiind, deschiderea Parlamentului turc, de la început a aruncat o nouă lumină asupra chestiunei orientale, care va fi rezolvată într-un chip sau altul, prin războiu sau pace. Luni (8—21 Decembrie) 1908 Un fiumăr vechi» 8 O ia ani Mmmm mm Uniâ «te wtp7j»ape ®?»art$ Inpas, Mt . *© Bani Mani „ „ „ „ „ . .. JV....S08»n! tfts«7țta»! 0 meiste..îtî« BMi . # .* Aauntiiurlte © î te*ar«|h«iiB* wiia. jMseteto» ««bkot for#» #! te Ä ® swg ® i» ASSfflfffâTilATîÂ; Osî«a Vertet, «*.. . «■Bsaeamo Bsisaan TELEFON Hsf*T. vaannamm»îi ma$«5i8Sös³ s ® sfiEk; 7 CALEIDOSCOPUL LUI A. JILREA — NOU TANNtAUSER — „Wie dieser Stab in meiner Hand Nie mehr sich schmückt mit frischen ®rä*, Kann aus der Hölle heissem Brand Erlösung nimmer dir erblühn !“ (Richard Wagner, „Tannhäuser“, act. Mi—) La Roma, spre Roma, eternul oraș Cu sediul pe șapte coline, Modernul Tannhäuser își duse ai săi pași la scaunul sfânt să se închine. Cu bâta de alegeri în mâni ca toiag, Desculț (căci detestă ciorapii), Porni după clopot tribunul pribeag să pupe picioarele papii. Cu tripla-i tiară pe cap s-a aflat. In pragul Capelei sixtine : „O, sfinte Părinte, pe mulți i-ai iertat Indură-te-acum și de mine! „Zadarnic, în Roma sosit, m’am spălat de mâni și picioare în Tibru, Căci sufletul meu a rămas necurat — Redă’mi, dacă poți, echilibru !“ — „Da, știu, te reclamă acuș’ Belzebut“ Răspunde ironicul papă — „Ești prea ramolit ca să ’ncerci un debut, Să cânți pe străvechea ta clapă. „Spre Tachisberg vrei tu s’o iei la picior ? la sima că intri in coma, Si dacă o să cazi, pelerin matador, închisă ți-e calea spre Roma ! „Deci, fiul meu, lasă ,și nu mai porni. O fugi de-acel Take sinistru, Căci cum bâta asta nu poate 'nflori, Așa n’ai s’ajungi iar m nistru !“ Turcia cărrei Creta în schimbul Ciprului Un fel de a fi al politicei engleze Într’o telegramă din Constantinopol al ziarului Sabah, se aduce știrea cum că consiliul de miniștri și marele vizir au făcut un memoriu, în care închee un tratat secret cu Anglia acordându-i Creta în schimbul Ciprului. Aceasta desigur are loc pentru prietenia cu Anglia răzgâe pe Turci. Declarația ziarului Sibah e foarte serioasă și ne așteptăm la o nouă ocupație engleză a Cretei. Anglia a urmărit întotdeauna o politică de interese în Balcani, cu toate declarațiile sentimentale de „drept al Ginților“, „echilibrul European“ ce oamenii politici ai săi nu lasă ocazia să nu le pronunțe, când vine pe tapet chestiunea Orientului. Credem că e necesar ca să spunem câteva cuvinte asupra modului și împrejurărilor în care a fost ocupat Ciprul. După războiul ruso-turc de la 1877, știm că Anglia a luat partea Turciei la congresul din Berlin. Rusia a luat Batumul, Kars și câteva teritorii dealungul mării Negre. Turcia pentru prietenia ce i-a arătat Englezii le-a cedat Ciprul ca semn de recunoștință ca „să fie ocupat și administrat de ei“. Ciprul ocupă o poziție foarte importantă pentru apărarea canalului de Suez, căci pe atunci Anglia nu avea încă Egiptul. Se poate presupune ocuparea Cretei de Englezi? Și dacă Turcia consimte la aceasta, poate Anglia să facă cu ea cum a făcut cu Ciprul la 1878 ? Desigur că Anglia face totul pentru interesele ei. Nu știm întru cât e de adevărată știrea ziarului Sabah, dar constatăm că costă scump prietenia Angliei. Noi de exemplu cari n’avem nici o insulă în marea Mediterană cu greu am putea câștiga prietenia Angliei. Vorba bieților greci, cari au fost de mai multe ori despoiați în acest chip de englezi. (intimi Anglia) „necinstita Anglie !“ STATUTE MODEL pentru industriașii noștri la numărul nostru din 30 Noembrie a. c. am publicat Memoriul Tăbăcarilor, prezentat de comitetul „ 17nimei tabacanilor din România,“ ministerului de finanțe. Suntem în plăcuta pozițiune de a putea publica și o parte foarte importantă din statutele acestei Societăți. Pentru prima oară se arată la noi în țară, ceea ce există deja în alte țări, o Îngrijire părintească pentru lucratori, pe cari patronii îi fac aproape părtași la câștigul lor. Salutăm cu bucurie acest prim pas important pentru soluțiunea chestiunei sociale, care preocupă de secole pe toți sociologii și oamenii de Stat, și dăm deocamdată numai un mic extras al statutelor model ale acestei Societăți. Scopul ei este, între altele, de a cultiva spiritul de solidaritate și sentimentul de corectitudine , de a creia case de ajutoare și asigurări reciproce în contra tuturor evenimenteor, de a înființa casse de credit industrial, depozite de mărfuri, aziluri pentru lucrătorii infirmi, și alte institute de binefaceri. Pentru lucrătorii tăbăcari se va înființa o cassâ separată de asigurare în contra accidentelor, infirmităților, cazurilor de moarte, etc... cu un fond special, la care vor contribui toți patronii și lucrătorii precum și Societatea cu 20% din beneficiile fondului social. Din procentele acestui fond se vor ajuta lucrătorii nevoiași în caz de boală, plătindu-li-se un ajutor medical, și ca întreținere până la 6 săptămâni, jumătate din salariul ce au. In caz de invaliditate, provenită din accid nt^is^boal^sa^vâreță^ise .151 A. ESirea s va servi o rentă viageră de 1/s .IU salariul ce a avut. Un comitet special de 5 membri, dintre cari 2 vor fi aleși dintre lucrători, vor administra casa de asigurare, sub direcțiunea Președintelui Uniunei Tăbăcarilor. Se înființează și un Tribunal de Arbitrii, care decide în mod obligator asupra neînțelegerilor între membrii Societății... Toți membrii sunt ținuți să comunice Tribunalului de Arbitrii orice diferend mt în stabilimentele lor între patroni și lucrători și a se supune deciziunilor acestui Tribunal de Arbitrii. Se formează un fond social din depuneri, de la 50 până la 1000 Lei și cotizațiuni lunare de la 5—100 Lei, care va fi fructificat cu 5—6*,# în folosul subscriitorilor, cari vor putea face împrumuturi din acest fond până la 80% din contul lor... Din fondurile Societății se vor înființa depozite de mărfuri și mașini, necesare la industria Tăbăcăriei... se vor putea face sconturi, etc... Din beneficiile acestui fond se vor da 20% pentru cassa lucrătorilor. CE A FĂCUT ȘI CE VA FACE partidul Națonal-liberal in Politica comunală Pe lângă opera generală de guvernământ, partidul Național-Liberal s-a îngrijit de aproape și de administrațiunea comunală. Aceleași principii de o administrație de interes general și de cinstă reală au călăuzit și lucrările administrațiunii comunale. Actualul consiliu comunal și-a îndeplinit cu prisosință făgăduelile făcute alegătorilor săi prin apelul din iunie 1907. Pentru ca alegătorii să-și poată da mai bine seama și să fie mai în putmță de a judeca, dacă consiliul comunal și-a îndeplinit sau nu făgăduelile lui, reamintim cele zise prin acest apel: am făgăduit ca, cu bani puțini, să facem lucrări mari, multe și de un real folos. Ei bine am reușit ca cu mijloacele restrânse ale orașului,— pentru că jumătate din veniturile Capitalei sunt absorbite de anuitățile împrumuturilor, să sporim îmbunătățirile necesare orașului și să executăm lucrări noi fără a înființa vreun impozit nou sau a contracta vreun împrumut real; ba, ceva mai mult, am plătit din mijloacele ordinare bugetare aproape un milion și jumătate, un împrumut ce am găsit contractat cu o dobândă de 7 la sută , cu modul acesta am putut întrebuința anuitatea corespunzătoare a acestui împrumut la subvenția casei pensiunilor, o subvenție neprevăzută până acum în buget. Am întocmit așa după cum am făgăduit ordonanțele și regulamentele municipale relativ la alimentele de prima necesitate, pâini, carne, etc. și la igiena publică, astfel încât prin ele s’a asigurat interesul general al sănătății și binelui public. Am făgăduit ca administrațiunea comunală și toate serviciile ei să fie conduse de români și prin români, și să nu i se mai poată aduce insulta că orice exploatare în regie este cu neputință. Ei bine, în toate întreprinderile comunei, s’a dat preferință lucrătorilor și întreprinzătorilor români. In această privință o operă importantă a administrațiunii comunale actuale a fost învingerea dificultăților pentru a ajunge la rezilierea contractului cu d. Lindley prin care se aducea o atingere gravă la demnitatea corpului nostru tehnic superior,— contract dezastros și rușinos, pentru că printr’însul se da dreptul unui străin să numească și să revoace pe funcționari din serviciul administrațiunii comunale, precum și dreptul de a hotărî zilele când să se convoace consiliul comunal, — drept consacrat prin lege numai pentru primar. Ca culme, toate acestea le făcea d. Lindley din biuroul său de studiu și afaceri de la Francfort pe Main. In urma rezilierii acestui contract, s’a licențiat din serviciul comunei in personalul străin dela acest* l*cj ~ ”