Viitorul, decembrie 1908 (Anul 2, nr. 383-410)

1908-12-08 / nr. 390

Ș­I ANUL II No. 390 ‘cf.WMftWsi­**­ U* AN SASC LASC-i tiri­a»»«, <> «•*­** IS K­&f ^ ÎÂ? S* Străinătate............................. . «O lai IS­I«! &ÎM;M*ment4-f» farup ia I 0 !S &*« fiecărei luni. tValw» j»m«p­el fovițăierî prăȘa­­stea nam. pa jvtnât. MBjkOffA | S#, Caisa Vaenesi, Scl, ~ Shjeurefä. TELEFON mfi? Discuția la Mesaj A doua ședințâ a Came­rei de discuție la Mesaj a fost foarte interesantă. Au vorbit d-nii: Iorga, Vrăbie­­scu și N. Botez. Discursul d-lui Iorga a fost de astă-dată ascultat de Cameră cu interes. Netăgă­duit, d. Iorga a vorbit mult mai bine decât anul trecut, și ca plan al discursului și ca tact parlamentar. Nu vom spune că împărtășim toate ideile emise de d. Iorga. Cre­dem de pildă că în materie de politică internă d-sa s’a grăbit să proclame falimen­tul unor reforme care nu pot fi judecate cu nepărti­­nire după mai puțin de un an de aplicare. Mai ales ar fi fost de dorit ca d. Iorga să nu se facă ecoul unor așa sumare judecăți poli­tice. D-sa, care este un is­toric, ar trebui mai mult de­cât ori­cine să aibă răbda­rea de a privi și de a ju­deca lucrurile după un spa­țiu de timp mai îndelungat când l­egile pot da toate roadele lor, căci aci­stă deo­sebirea între istoricul și po­liticianul vulgar: istoricul îm­brățișează lucrurile în vasta lor complexitate, iar politi­cianul vulgar, cu mintea de­prinsă să plutească la su­prafața tuturor micimilor zilnice, nu are tăria să se înalțe până la o judecată mai largă și mai cuprinză­­toare. In fine, ar fi fost de do­rit ca d. Iorga să opue o altă concepție agrară concepții, ce a criticat-o, cu atât mai mult cu cât d sa vorbește în numele unui viitor par­tid, al cărui șef desigur as­piră ca să devie. De asemenea, dacă în po­litica externă nu putem îm­părtăși concluziile d-lui Ior­ga, suntem totuși datori să recunoaștem că d-sa a făcut Camerei un soare viu, foarte exact și foarte interesant tablou al politicei interna­ționale. Aci erudițiunea is­torică a d-lui Iorga a găsit prilejul să se manifesteze, și Camera l-a ascultat cu plă­cere. De Discursul d-lui Julian Vră­­biescu a produs Camerei o neplăcută impresie. Amicii d-lui Vrăbiescu au regretat că d-sa s’a lăsat în focul cu­­vântărei să fie târât la ni­ște violențe de limbagiu cari depășeau desigur cugetarea d-sale. Dacă politica externă tre­bue să se discute într’un Parlament conștient de mi­siunea sa constituțională, este însă o datorie ca membrii Parlamentului să trateze a­ceste chestiuni cu prudența, delicateța și tactul care de­rivă din natura însăși a pro­blemelor internaționale. Exagerațiunile D-lui Vră­biescu au fost o exemplifi­care vie a greșelii ce s’a comis nediscutându-se atâta vreme în parlament chesti­unile externe. Dacă s’ar fi discutat, deputații ar fi avut educațiunea formată în a­­ceastă materie, și fin discurs de violența aceluia a ami­cului nostru D-nu Iulian Vrăbiescu nu s’ar fi putut rosti. * D-nul Botez a făcut un discurs interesant dar perfid, plin de incriminațiuni răută­cioase și din nefericire pen­tru D-sa toate inexacte. Noi o regretăm fiindcă D-na Botez este fără îndo­ială un bun vorbitor și fi­indcă partea dintâi a dis­cursului D-sale privitoare la armată și la politica externă la«+. hi­na tratată. Păcat zelul unor desbateri cari până la el era ridicat. Dealtminteri în chestia a­­grară argumentațiunea D-lui Botez păcătuia prin baza ei D-nul Botez recunoștea că starea populațiunei agrare a transformat’o fatal într’o materie inflamabilă și pe de altă parte nega că sta­rea rea a țărănimei a fost ca­uza răscoalelor. Din două lucruri una, sau țărănimea nu era într’o stare rea și atunci cum ex­plică D-nul Botez că era o materie inflamabilă, sau ță­rănimea era într’o stare rea și atunci cum se face că a­­ceastă stare rea n’a fost cauza răscoalelor ? Dar se vede că D-nul Bo­tez este un junimist sui ge­neris, a împrumutat numai perfidia școlei junimiste fără să îi împrumute și dragos­tea de logică. Să sperăm că în ședința de Luni oratorii cari sunt în­scriși vor ridica din nou desbaterile la nivelul dorit de țară. NOITTATI Asociațiunea generală a studenților din Paris a inaugurat zilele trecute seria conferințelor literare începută de cunoscutul literat Jules Bois. Sosirea­­ Hai Fleva ). Niculae Fleva a sosit ori în Capitală venind din Roma. O coin­cidență­­ a sosit tocmai în ziua pa­tronului numelui său. Mulțimea care-i aștepta spre a zgudui văzduhul prin aclamări entu­ziaste se compunea mai bine de ju­mătate din evrei:" După două discursuri de bună venire și mulțumire pronunțate de d-nii Take Ionescu și Niculae Fleva în care însă s’a pus intenționat în evidență faptul că d Fleva vu face încă parte din partidul conservator­­democrat, mulțimea a dat buzna în curtea gărei spre a desăvârși două puncte ale programului: d. Fleva a fost ridicat pe umeri și arătat mul­­țimei, și după vre-o câteva momente de aclamare vre-o câțiva amici au încercat să deshame caii trăsnrei în care au luat loc d-nii Fleva și Take Ionescu. Entuziasmul acestora însă, a fost stins de atitudinea calmă a celorlalți. Cortegiul s’a format­ vre-o două trăsuri cu gazetari, o trăsură cu funcționarii clubului takist, d-nul Cămărășescu, de a cărui trăsură se mai agățaseră vre-o câteva persoane, trăsura în care se aflau d nii Fleva și Take Ionescu ambii cu flori roșii și albe în brațe, d. maior Copetzky care urma trăsura, descoperit, apoi mulțimea în mijlocul căreia d nul J. Th. Florescu la braț cu d. Iancu Brătescu, scotea la intervale câte un strigăt puternic , trăiască d. Fleva, trăiască femeea română, trăiască cei cari lasă ciocoii și vin cu noi, după cum observa la balcoane felul cu­rioșilor cari priveau cortegiul. Când a ajuns cortegiul în piața Matache Măcelaru, eșeau din strada Buzețti două care cu fân cari au luat drumul pe calea Griviței. Ele s’au așezat exact înaintea primei trăsuri ca un simbol — ce ironie a soartei, ce coincidență extraordinară — al manifestației care trecea. D. Fleva care până atunci zâmbea mul­­țimea și agita pălăria în semn de re­cunoștință, a fost supărat și de unde până atunci stătea în piciore în tră­sură, s’a așezat și a încins o con­versație cu d. Take Ionescu. In dreptul școalei de artilerie și geniu, sergenț­i au gonit țăranii cu carele în dosul grădiniței din față, iar cortegiul, în dreptul acestei gră­dinițe a luat-o la goană. Carele cu fân însă și-au urmat apoi calea, după cortegiu, încet... dar s­gur — cum s'ar zice. In fața teatrului, la clubul takist. d. Fleva a eșit la balcon și a adre­sat mulțimei următoarele cuvinte: *lubiți concetățeni. Mă întorc în mijlocul vostru cu mulțumirea că găsesc aceiași atmos­feră pe care am lăsat-o la 88 — aș fi mâhnit dacă toată atmosfera țării noastre ar fi rămas aceiași. Am lăsat interese, am lăsat ono­ruri, fiindcă mie îmi pare că cea mai mare onoare, cel mai mare interes e să te sacrifici pentru Patrie. Acuma să ne răspândim în liniște și să fiți siguri că eu îmi voi da și ultima picătura de sânge pentru țar­ă”. A urmat d. Take Ionescu, care a rugat mulțimea să trimeată „prietenul nostru la locul care i se cuvine (?) Cu aceasta, manifestația a luat sfârșit. O altă coincidență,­­ iar ironia soartei, la Teatrul Național s’a ju­cat aseară „Scrisoarea perdută“ al cărei autor e takist și în care Far­furide reprezintă fidel chipul aclamat «1.1 În f.t» Teatrului Nationa­l. ZIAR DE DIMINEAȚA Reorganizarea marinei turcești Turcia nu a avut până acum o a­­devărată flotă. Corăbiile ce le avea serveau mai mult la parade și fes­tivități. In portul din Constantinopol sunt corăbii de răsboi, cari de zeci de ani nu s’au depărtat din port, ba, ce e mai mult nici nu au fost măcar mișcate din loc. De aceia,—cu ocazia revoluției din Samos —un vas de răsboi turcesc și-a luat îndrăsneala să pornească în lar­gul mării, și să se aventureze Într-o expediție mai lungă, chiar Turcii au rămas uimiți. Cu triumful noului regim al junilor turci, vedem că toate instituțiunile imperiului otoman încep o nouă viață. In tot imperiul suflă un vânt cald de primăvară, de trezire, de viață. Turcia era cel mai întârziat stat din Europa. Și iat-o acum grăbin­­du-și pașii, năzuind să câștige în scurt timp ceea ce a neglijat secole întregi. La ordinea zilei sunt în Turcia reformele. Reforme militare, reforme școlare și reforme sociale. Dacă o parte dintre aceste se mai pot a­­mâna, este o chestie de viață pen­tru imperiul otoman reorganizarea armatei. Balcanul este în fierbere. Bulgarii s-au ridicat ajutați de spiritul nou, pe care l-au adoptat. Sârbii și Mun­tenegrenii se mișcă, ajutați aproape pe față de Rusia și sprijiniți în parte de Anglia. Austria își urmează, după cât se pare fără a lua în con­siderare vechile tratate, drumul ei spre Salonic. Față de aceste evenimente Turcia nu poate rămânea nepăsătoare. In armata de uscat mai mult sau mai puțin are un scut. Cu o flotă ca cea de acum, Turcia, cu toată excelenta ei situație geografică, nu numără nimica între statele puternice pe apă. Aceste lipsiri au fost înțelese de junii turci, cari au apelat de data aceasta la ajutorul Angliei, cerând să li se dea un om priceput, care să reorganizeze flota turcească. Sumele necesare pentru această reformă au fost votate și s-a și ho­tărât contractarea unui împrumut de peste două sute milioane, care va fi acoperit în timp de 12 ani. Guvernul englez a trimes pe con­tra­amiralul Charles Gross, care își va oferi serviciile sale guvernului turcesc, în ce privește reorganizarea flotei. Contra­amiralul Gross este în e­tate de 56 ani. Este un marinar în­cercat, cu cunoștințe vaste, un om care a servit peste 40 de ani în ma­rina engleză. Depinde acum de guvernul tur­cesc ca să facă ceva sau nu. In Gross au găsit pe cel mai capabil ajutător. Contra-amiralul Gross Takisme-Fleviste .A te incomenta să scrii biogra­fia propriu zisă a d-nnului Nicolae Fleva, ar fi peste putința omenească, căci pe de o parte ar trebui un spa­țiu înzecit decât acel rezervat în coloanele acestui ziar ocazional, iar pe de alta, ori­cât s’ar strădui cine­va, această biografie tot ar fi incomplectă, văd întreaga viață a marelui om politic, pe­­ care îl săr­bătorim e plină de fapte mărețe care ar putea constitui cel mai frumos volum din istoria noastră națională» (extras din ziarul ocasio­­nal „Nicolae Fleva“). Sărmana noastră istorie națio­nală !... Noroc că până acum nu s’a, găsit nici un autor s’o facă de râs, numai de dragul takiștilor!.. * ! Bine ai venit­ îmbrăcați în haine de sărbătoare — căci este sărbătoare mare când un luptător ager cum ai fost, rein­tră în luptă — cu flori frumoase, cu trandafiri și micsandre din glas­­tele ce împodobesc ferestrele case­lor noastre simple, cu mic și cu mare, căci dacă cei bătrâni te-au cunoscut, cei mici au fost crescuți în amintirea ta, toți îți eșim în cale și iți spunem : Bine ai venit!.. (extras din acelaș ziar ocasional). De ce numai cu trandafiri și cu micsandre și nu și cu căpițe de fân ?­__________________________ W»«S«5ÎȘ3^ NOTE POLITICE Când la Februarie trecut s’a ți­nut în sala Eforiei marea întru­nire de constituire a partidului ta­kist, respectul adevărului ne-a făcut să mărturisim, fără înconjur că în­trunirea fus­e impunătoare. Ace­lași respect de adevăr ne obligă azi să declarăm că manifestația orga­nizată de Takiști în onoarea veni­­rei d-lui Fleva a fost nereușită. Lu­mea a răspuns în număr mic ape­lurilor takiste. In piața teatrului, când d-nul Fleva vorbea, nu era de­cât puțină lume, la cari se adăugau trecători în­tot­deauna destul de numeroși la orele 12 pe calea Vic­toriei în zilele de sărbători. E pentru d-nul Fleva o primă in­­dicațiune că dacă el a rămas ace­lași politician, opinia publică a ța­rei a progresat de când d-sa a că­utat în seafa de ministru plenipo­tențiar narcoticul prea adâncilor sale convingeri. N­ vestim însă că’l mai așteaptă și alte deziluzii. Ridicolul, care se ține după ta­­kism că umbla după om, nu putea lipsi de la primirea d-lui Fleva și a fost­ cumplit. La intersecția străzi Buzești și a călăi Griviței a i eșit înaintea cortegiului niște care cu fân. Pe scara trăsurei d-lui Fleva se ținea cunoscutul bufon Iliuță, care dădea semnalul aplauzelor. La balconul clubului un alt domn prea cunoscut, Căpitanul Cristescu, conducea orchestra manifestanților de pe piață. In fine ca încoronare ■ Jean Th. Florescu cu venea Iancu Brătescu de gât urmau cortegiul și vociferau. Dacă nici acum Caragiali nu gă­sește un subiect pentru o splendidă comedie de moravuri politice e că s’a stins tot, geniul său. • D-nul Fleva de pe înălțimea bal­conului clubului conservator demo­crat a asvârlit aceste cuvinte : Am lăsat interese și-mi voi da și ul­tima picătură de sânge pentru pa­trie. Un veteran, care luase parte pe vremuri la faimoasele întruniri ce d-nul Eleva se organiza și de la cari fugea în­totdeauna pe din dos un veteran care Va cunoscut de a­­proape, și la primărie și la minister, a exclamat desnedăjduit .­Apoi dacă te-ai schimbat așa n’am făcut ni­mic cu d-ta.* Takismul cade din ridicol in ri­dicol. Ca să sărbătorească venirea d-lui Eleva, publică o foae de cir­cumstanță dedicată toată faimosu­lui politician Intre alte giuvaere, găsim în a­­ceastă foae un articol elogios pen­tru­­ Eleva, datorit unui anume Albert Prahoveanu, fiul unui prea celebru samsar evreu, care se bu­cura el însuși în colonia Români din Paris de o anumită și foarte tristă rerutație. Acesta e takismul : adunarea tu­turor profesiunilor inevitabile și a tuturor existențelor dubioase. * D. Botez, un adevărat junimist, a fost in discursul ce­va rostit la Cameră de o mare primejdie. Intre altele d-sa a insinuat că la congre­sul Băncilor populare s’a ținut sub pretext de întruniri cooperative discursuri subversive. D-sa știe însă foarte bine după cum s’a pu­tut constata din unele răspunsri ce a dat întreruperilor ce i s’au făcut că atari discursuri nu s’au ținut la congresul Băncilor popu­lare, ci la o întrunire convocată la Oppler pentru constituirea parti­dului țărănesc de către d. Vasile Co­­gălniceanu întrunire în conza căre­ia agenții administrațiunei centrale a Băncilor populare au făst o vie propagandă, dealtminteri încoro­nată cu succes, căci din vn­ o 3000 și ceva ăi congresiști, aba vre­o 50 până la 60 au asistat h întru­nirea în chestiune. D. Botez a invocat tot cu o re­gretabilă perfidie mărturii unui anume d. Grădinaru din jud. Ba­cău. Dacă d-sa e curios să cunoască mai de aproape pe numitu domn, ii putem­ pune la dispoziție câte­va acte foarte edificatoare. Un epilog . In ședința de Vineri i­­amerei d-nul V. Morțun, ministrul forări­lor publice, față de o insinure per­fidă a d-lui N. Botez, care pretin­dea că nu vrea să acuze duimic dar făcea mai râu de­cât să scuze, a exclamat: iar faci pe englzul ? D-nul Botez a răspuns d lu Mor­țun: D-ta, d-re Ministru, fel pe englezul de doi ani în miniser. Camiera ca și d-nul Morțillealt­­minieri au râs. Eri fiind ziua onomastică­­ d-lui Botez, d-nul Morțun i-a trims o telegramă pe englezește vrândul să stea încă multă vreme în opoiție. E o poliță spiritual plătită. Demisia cabinetului por­­tughez Lisabona, 6 Decembrie.­­ D. de Amarai va prezenta asăzi regelui demisiunea cabintu­­lui. Criza provine din acea că d. Vilhelm­, șeful partiu­­lui regenerator, a retras ca­­binetului Amarai încredeea grupări sale. UN OM FERICIT Președintele republicei Venezuela Știrile ce ne vin de la Berlin despre modul cum Castro înțelege să-și pe­treacă vremea înainte de a-și face operația, ne face să credem că Pre­ședintele republicei Venezuela este omul cel mai fericit, nu numai din statul său, dar din toată lumea. Odată plecat din Venezuela, Castro pare a nu se mai interesa câtuși de puțin de soarta republicei, care se găsește poate în ajunul unui răsboi cu Olanda. Zilele trecute, Castro a sărbătorit împreună cu fostul consul al Vene­­zuelei la Hamburg, nunta de argint a acestuia din urmă. Și Castro, deși bolnav și gata de a se urca pe masa de operații, a băut, a cântat și a dansat cu comesenii, ca omul cel mai sănătos. Dânsul a mâncat 15 feluri de mân­cări și a băut 6 kgr. de vin și di­ferite lichioruri—cel puțin așa ne spun ziarele germane. D. Castro Situația critică a Bulgariei Independența periclitată.—Austria și Turcia.—Bulgaria ofecsată di­n nou Am arătat în mai multe rânduri cum opinia publică a Bulgariei de­vine din ce în ce mai pesimistă și mai deprimată cu cât raporturile cu Turcia devin mai încordate.. Ziarele bulgare de mai multe ori și-au manifestat părerea de rău cu privire la actul de la Târnova. Rezultatul tratativelor a fost nul Intransigența Porții și îndârjirea Bul­gariei a contribuit foarte mult la a­­ceasta. Mai mulți deputați au declarat în Sobrania că actul de la Târnova a fost ceva pripit, și acuzațiile ce­ i s’au adus regelui Ferdinand chiar în adu­narea poporului n’au rămas fără ecou. Un alt fapt astăzi, cu tot optimiz­­m­ul cu care îl comentează ziarele străine va face imposibilă o împă­care turco-bulgară. Agentul bulgar n’a fost invitat la banchetul dat de Poartă cu ocazia deschiderei Parlamentului. „Vecerna Poșta“ vorbia cu mult pesimizm de noua situație ce și-a creat Bulgaria. Austro-Ungaria, cu cele două mi­lioane de soldați ce poate pune pe picior de războiu și a fost umilită de Turci! Boicotul a umilit pe împărat și pe oamenii politici ai Austriei. Ei cre­deau la început că e o simplă mani­festare de nemulțumire pentru ane­xarea Bosniei și Herțegovinei, fără să prevadă organizația internă solidă și condusă cu tact. Mai întâi li s’a in­terzis comercianților ca să mai cum­pere mărfuri din Austria, după acea s’a pornit un boicot furios, care a as­vârlit mărfurile austriace în mare, a călcat firmele comercianților aus­­triaci etc. Austria la început nici nu vroia să ia în considerare protestările Tur­ciei. In conferința ce era în perspec­tivă ca să se deschidă, răspunsul Aus­triei a fost că ea va lua parte, dacă nu se va pune în discuție chestiunea Bosniei și a Herțegovinei, această din urmă chestie fiind un fapt îm­plinit. Dar în urma strășniciei boicotului, care o amenință cu ruina comerțului ei, Austria a fost acea care a acor­dat 40 de milioane. Austria a fost a­­ceea care a promis autonomia mu­sulmanilor din Bosnia. Și ce e mai mult, Austria și-a dat toate silințele ca să înceapă tratativele cu Poarta. Astăzi ea cere amiciția Porții. Așa în­cât Bulgarii rămân izolați, rămân pe câmpul de luptă cei doi campioni, cari se urăsc de moarte și fiecare nu dorește de­cât pierderea celuilalt. Un lucru semnificativ e că depu­tații Sobraniei au felicitat pe cei 4 deputați bulgari din Parlament cu o ușoară aluzie la ceilalți colegii ai lor. Și ce e mai grav, în Mesagiul tronu­lui se face o aluzie amenințătoare la regele Bulgariei, căruia nu i se zice rege, ci prinț al Bulgariei și va fiu re­bel al Rumeliei orientale. Nu știm dacă Bulgarii mai con­tează pe alianța Austriei, care ar fi în stare să­ i se sacrifice pentru inte­resele sale. Așa fiind, deschiderea Parlamentu­lui turc, de la început a aruncat o nouă lumină asupra chestiunei orien­tale, care va fi rezolvată într-un chip sau altul, prin războiu sau pace. Luni (8—21 Decembrie) 1908 Un fiumăr vechi» 8 O ia a­n­i M­mmm mm Uniâ «te wtp­7­j»a­p­e ®?»art$ In­pas, Mt . *© Bani Mani „ „ „ „ „ . .. JV....S0­8»n! tfts«7țta»! 0 meiste..îtî« BMi . # .* Aauntiiurlte © î te*ar«|h«iiB* wi­ia­. jMseteto» ««bkot for#» #! te Ä ® swg ® i» ASSfflfffâTilATîÂ; Osî«a Vertet, «*.. . «■Bsaeamo Bsisaan TELEFON Hsf*T. vaannamm»îi ma$«5i8Sös³ s ® sfiEk; 7 CALEIDOSCOPUL LUI A. JILREA — NOU TANNt­AU­SER — „Wie dieser Stab in meiner Hand Nie mehr sich schmückt mit frischen ®rä*, Kann aus der Hölle heissem Brand Erlösung nimmer dir erblühn !“ (Richard Wagner, „Tannhäuser“, act. Mi—) La Roma, spre Roma, eternul oraș Cu sediul pe șapte coline, Modernul Tannhäuser își duse­ ai săi pași la scaunul sfânt să se închine. Cu bâta de­ alegeri în mâni ca toiag, Desculț (căci detestă ciorapii), Porni după clopot tribunul pribeag să pupe picioarele papii. Cu tripla-i tiară pe cap s-a aflat. In pragul Capelei sixtine : „O, sfinte Părinte, pe mulți i-ai iertat Indură-te-acum și de mine! „Zadarnic, în Roma sosit, m’am spălat de mâni și picioare în Tibru, Căci sufletul meu a rămas necurat — Redă’mi, dacă poți, echilibru !“ — „Da, știu, te reclamă acuș’ Belzebut“ Răspunde ironicul papă — „Ești prea ramolit ca să ’ncerci un debut, Să cânți pe străvechea ta clapă. „Spre Tachisberg vrei tu s’o iei la picior ? la sima că intri in coma, Si dacă­ o să cazi, pelerin matador, închisă ți-e calea spre Roma ! „Deci, fiul meu, lasă ,și nu mai porni. O fugi de-acel Take sinistru, Căci cum bâta asta nu poate 'nflori, Așa n’ai s’ajungi iar m nistru !“ Turcia cărrei Creta în schimbul Ciprului Un fel de a fi al politicei engleze Într’o telegramă din Constantinopol al ziarului Sabah­, se aduce știrea cum că consiliul de miniștri și marele vizir au făcut un memoriu, în care închee un tratat secret cu Anglia a­­cordându-i Creta în schimbul Ciprului. Aceasta desigur are loc pentru prie­tenia cu Anglia răzgâe pe Turci. De­clarația ziarului Sibah e foarte seri­oasă și ne așteptăm la o nouă ocupa­ție engleză a Cretei. Anglia a urmărit în­totdeauna o po­litică de interese în Balcani, cu toate declarațiile sentimentale de „drept al Ginților“, „echilibrul European“ ce oamenii politici ai săi nu lasă ocazia să nu le pronunțe, când vine pe tapet chestiunea Orientului. Credem că e necesar ca să spunem câteva cuvinte asupra modului și îm­prejurărilor în care a fost ocupat Ciprul. După războiul ruso-turc de la 1877, știm că Anglia a luat partea Turciei la congresul din Berlin. Rusia a luat Batumul, Kars și câteva teritorii dealungul mării Negre. Turcia pentru prietenia ce i-a arătat Englezii le-a cedat Ciprul ca semn de recuno­ștință ca „să fie ocupat și administrat de ei“. Ciprul ocupă o poziție foarte im­portantă pentru apărarea canalului de Suez, căci pe atunci Anglia nu avea încă Egiptul. Se poate presupune ocuparea Cretei de Englezi? Și dacă Turcia consimte la aceasta, poate Anglia să facă cu ea­ cum a făcut cu Ciprul la 1878 ? De­sigur că Anglia face totul pentru in­teresele ei. Nu știm întru cât e de adevărată știrea ziarului Sabah, dar constatăm că costă scump prietenia Angliei. Noi de exemplu cari n’avem nici o insulă în marea Mediterană cu greu am pu­tea câștiga prietenia Angliei. Vorba bieților greci, cari au fost de mai multe ori despoiați în acest chip de englezi. (i­ntimi Anglia) „necinstita Anglie !“ STATUTE MODEL pentru industriașii noștri la numărul nostru din 30 Noem­­brie a. c. am publicat Memoriul Tă­­băcarilor, prezentat de comitetul „ 17­­nim­ei t­abacanilor din România,“ mi­nisterului de finanțe. Suntem în plăcuta pozițiune de a putea publica și o parte foarte im­portantă din statutele acestei Socie­tăți. Pentru prima oară se arată la noi în țară, ceea ce există deja în alte țări, o Îngrijire părinte­as­c­ă pentru lucratori, pe cari patronii îi fac aproape părtași la câștigul lor. Salutăm cu bucurie acest prim pas important pentru soluțiunea chestiu­nei sociale, care preocupă de secole pe toți sociologii și oamenii de Stat, și dăm deocamdată numai un mic extras al statutelor model ale acestei Societăți. Scopul ei este, între altele, de a cultiva spiritul de solidaritate și sen­timentul de corectitudine , de a creia ca­­se de ajutoare și asigurări reci­proce în contra tuturor evenimente­­or, de a înființa casse de credit in­dustrial, depozite de mărfuri, aziluri pentru lucrătorii infirmi, și alte insti­tute de binefaceri. Pentru lucrătorii tăbăcari se va înființa o cassâ­­ separată de asigu­rare în contra accidentelor, infirmi­tăților, cazurilor de moarte, etc... cu un fond special, la care vor contri­bui toți patronii și lucrătorii precum și Societatea cu 20% din beneficiile fondului social. Din procentele acestui fond se vor ajuta lucrătorii nevoiași în caz de boală, plătindu-li-se un ajutor medi­cal, și ca întreținere până la 6 săp­tămâni, jumătate din salariul ce au. In caz de invaliditate, provenită din accid­ nt^is^boal^sa^vâreță^ise .151 A. ESirea s va servi o rentă viageră de 1/s .IU salariul ce a avut. Un comitet special de 5 membri, dintre cari 2 vor fi aleși dintre lucră­tori, vor administra ca­sa de asigu­rare, sub direcțiunea Președintelui U­­niunei Tăbăcarilor. Se înființează și un Tribunal de Ar­bitrii, care decide în mod obligator asupra neînțelegerilor între membrii Societății... Toți membrii sunt ținuți să comunice Tribunalului de Arbitrii orice diferend m­­t în stabilimentele lor între patroni și lucrători și a se supune deciziunilor acestui Tribunal de Arbitrii. Se formează un fond social din de­puneri, de la 50 până la 1000 Lei și cotizațiuni lunare de la 5—100 Lei, care va fi fructificat cu 5—6*,­# în fo­losul subscriitorilor, cari vor putea face împrumuturi din acest fond până la 80% din contul lor... Din fondurile Societății se vor înființa depozite de mărfuri și mașini, necesare la indu­stria Tăbăcăriei... se vor putea face sconturi, etc... Din beneficiile acestui fond se vor da 20% pentru cassa lu­crătorilor. CE A FĂCUT ȘI CE VA FACE partidul N­aț­onal-liberal in Politica comunală Pe lângă opera generală de guver­nământ, partidul Național-Liberal s-a îngrijit de aproape și de administra­­țiunea comunală. Aceleași principii de o administra­ție de interes general și de cinstă reală au călăuzit și lucrările admi­nistra­țiunii comunale. Actualul consiliu comunal și-a în­deplinit cu prisosință făgăduelile fă­cute alegătorilor săi prin apelul din iu­­nie 1907. Pentru ca alegătorii să-și poată da mai bine seama și să fie mai în pu­­tmță de a judeca, dacă consiliul co­­munal și-a îndeplinit sau nu făgădue­lile lui, reamintim cele zise prin a­­cest apel: am făgăduit ca, cu bani pu­țini, să facem lucrări mari, multe și de un real folos. Ei bine­ am reușit ca cu mijloacele restrânse ale orașului,— pentru că ju­mătate din veniturile Capitalei sunt absorbite de anuitățile împrumuturi­lor, să sporim îmbunătățirile necesare orașului și să executăm lucrări no­i fără a înființa vre­un impozit nou sau a contracta vre­un împrumut real; ba, ceva mai mult, am plătit din mij­loacele ordinare bugetare aproape un milion și jumătate, un împrumut ce am găsit contractat cu o dobândă de 7 la sută , cu modul acesta am putut întrebuința anuitatea corespunzătoare a acestui împrumut la subvenția ca­sei pensiunilor, o subvenție neprevă­zută până acum în buget. Am întoc­mit așa după cum am făgăduit ordo­nanțele și regulamentele municipale relativ la alimentele de prima nece­sitate, pâini­, carne, etc. și la igiena publică, astfel încât prin ele s’a asi­gurat interesul general al sănătății și binelui public. Am făgăduit ca administrațiunea co­munală și toate serviciile ei să fie con­duse de români și prin români, și să nu i se mai poată aduce insulta că orice exploatare în regie este cu ne­putință. Ei bine, în toate întreprinderile co­munei, s’a dat preferință lucrătorilor și întreprinzătorilor români. In această privință o operă impor­tantă a administrațiunii comunale ac­tuale a fost învingerea dificultăților pentru a ajunge la rezilierea contrac­tului cu d. Lindley prin care se adu­cea o atingere gravă la demnitatea corpului nostru teh­nic superior,— contract dezastros și rușinos, pentru că printr’însul se da dreptul unui străin să numească și să revoace pe funcționari din serviciul administra­­țiunii comunale, precum și dreptul de a hotărî zilele când să se convoace consiliul comunal, — drept consacrat prin lege numai pentru primar. Ca culme, toate acestea le făcea d. Lindley din biuroul său de studiu și afaceri de la Francfort pe Main. In urma rezilierii acestui contract, s’a licențiat din serviciul comunei in p­ersonalul străin dela acest* l*cj ~ ”

Next