Viitorul, octombrie 1912 (Anul 6, nr. 1670-1700)
1912-10-26 / nr. 1695
Anul al cincilea« Mo. 4995 BBБä baraj ABONAMENTE In țară...............un an 18 Lei..................sease luni 9 Lei In străinătate . . un an S0 Lei...............șease luni 18 Lei Abonamentele Încep la 1 și 15 ale fiecărei luni PENTRU PREOȚI SI INVATATORI PREȚUL ABONAMENTULUI PE JUMĂTATE REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI-STRADA ACADEMIEI 17—BUCUREȘTI REDACȚIA: TELEFON 13/47 ROMT^STSATIA : TELEFON 22/38 MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA ANUNCIURI COMERCIALE Linia corp 7 pe o coloană în pagina III Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV Inserții și reclame pagina III linia . . . Vineri 86 Octombrie 1948 50 bani 30 bani 2 lei A SE ADRESA LA ADMINISTRAȚIA S' LA AGENȚIA EMIL MELBERT5 bani învinși și învingători fraterilizînd pe cîmpul de luptă în tabăra de la Stara Zagora, un preot din Crucea Roșie bulgară se întreține prietenește cu prizonierii turci. DIPLOMAȚII NOȘTRI" Ultimele evenimente au dovedit că unii dintre diplomații noștri sunt simplii sinecuriști Evenimentele din afară la cari asistam au avut darul să pună în evidență unele slăbiciuni și lipsuri ale organizației noastre de stat. Nu suntem dintre aceia cari cred ca imperfecțiunile și lacunele trebuesc ascunse, căci numai din constatarea lor, în mod public, din învaderarea unei stări de lucruri dăunătoare bunului mers al Statului, poate e și o îndreptare. Și acesta este scopul final al oricărei critice, în chestiunile de interes public. Unul din lipsurile cari «au sărit în ochii» opiniei noastre publice, ca să întrebuințăm o expresie mai plastică, — este modul cum unii din șefii misiunilor noastre diplomatice și-au înțeles rolul și datoria, în actualele împrejurări externe. De luni di zne opinia publică din statele balcanice se frămîntă, războiul crîncen care a izbucnit cu o putere elementară se plămădește de mult, la lumina zilei, se urzesc alianțe și confederații, se pune la cale răsturnarea unei stări politice și teritorale, pretutindeni , fierbere, mișcare, activitate,— numai unii din diplomații noștri se cred în plină vacanță politica... Izbucnirea conflictului, prevăzut și așteptat suprinde pe miniștrii noștri de la Atena și de Sofia în plin falmente, în vacanță de toamnă, la București. In vreme ce un vapor romînesc era sechestrat și percheziționat în portul Pireu, misiunea noastră diplomatică din Atena era văduvă de șeful ei, care, sportsmen pasionat, urmărea cu mult interes alergările de cai de la Bîneasa... Intervențiunile necesare au trebuit să fie făcute de secretarul legațiunei, a cărui autoritate, chiar pra poziția pe care o ocupă, nu putea să aibă aceiași greutate cu aceea a ministrului. Deși se hotărîse ca vapoarele românești,—în urma modului arbitrar cum au fost tratate,—să nu mai atingă portul Pireu, a trebuit să se renunțe la această măsură, căci altfel d-l Florescu, ministrul României la Atena, n’ar fi avut cu ce să călătorească, în sfirșit, pînă la postul său... E frumos, nu-i așa? Același lucru s’a petrecut . Sofia orașul în care s’a pămadit acțiunea colectivă a Statelor balcanice împotriva imperiului turcesc. In timp ce războiul era ca și declarat, iar trupele bulgara pornite spre granița turceasca. d. Ghica, ministrul Rominiei la Sofia, declara sentențios prin saloanele elegante ale elitei bucureștena cum că acțiunea Bulgariei este... «un blufft... Gînd în sfirșit d-l Ghica s’a hotărât să se reîntoarcă la postul său, fost nevoe de o speciala bună-voința a guvernului bulgar pentru ca d-sa să poată ajunge la Sofia. In adevăr circulația normală pe căile ferate fusese suspendată pentru public, i trenul special care a dus pe d Ghica la Sofia, a circulat printre nenumăratele trenuri cu trupe și munițiuni. Cu foarte multă dreptate cineva a spus că diplomații noștri se impart în două categorii: «unii cari sunt Prinți și alții cari iau pe Prinții» Negreșit această din urmă ocupațiune e foarte absorbantă. Decit ea nu mai corespunde cu rolul diplomației moderne. Un diplomat care înțelege rolul și însemnătatea misiunei ce i s’a încredințat, nu se mai poate mulțumi astăzi să-și etaleze morga aristocratică la baluri și recepții. El trebue, înainte de toate, să caute a-și însuși limba țărei pe lingă care e acreditat, nesă-și creeze relațiuni în lumea divi, in lumea politică, financiară, industrială, comercială, să-și dea seama prin el însuși de curentele oenită opinia publică, să fie în relaiuni cu presa locală, și să furnizeze guvernului său rapoarte documentate precise asupra întregei vieți a Statului respectiv. Negreșit, nimeni nu pretinde că Romiam nu are și diplomați de aceștia, cari își înțeleg astfel misiunea. Ar fi prea trist dacă ar fi altfel. Avem și noi «negrii diplomației», oameni muncitori capabili și integra, de cele mai multe ori ridicat din popor prin munca și meritele lor, cari aduc țărei servicii inapreciabile prin activitatea lor. Din nenorocire, aceștia sunt individualități izolate, excepții, și caracteristica diplomației romînești rămîne tot cea analizată mai sus, o foarte susținută activitate mondenă... E cunoscută in unele cercuri observația unui tînăr diplomat «de carieră» care susținea cum ca Bulgarii sunt niște sălbateci, de vreme ce nici una din damele elitei din Sofia n’are zi de recepție,—afară de două, cari sunt romitice... A sosit vremea, credem, ca aceasta concepție să fie părăsită, și diplomata noastră să se modernizeze și sa se reculeagă. Altfel vom ajunge ca opinia noastră publică să se întrebe dacă misiunile noastre diplomatice nu sunt absolut inutile, și nu sunt numai o sarcină bugetară, niște sinecure gras plătite pentru boarii mai mult sau mai puțin scăputați. A semnala un râu este a-1 remedia pe jumătate. Ne-am făcut datoria de-a expune, — fără nici o altă preocupare decît interesul țarei, — o situație care nu mai poate dăinui, mai cu seamă în împrejurările grele prin cari trecem. A. MIRCEA deducerea de 501 D. ministru al lucrărilor publice ne-a declarat că reducerea de 50 la sută pe căile ferate, acordată funcționarilor Statului, nu este o manoperă electuală, ci o reformă cu caracter permanent. Măsura aceasta, foarte simplă la aparență, dă loc la discuțiune, și siliți suntem să revenim asupra ei. In adevăr, guvernul, acordind această favoare funcționarilor Statului, are aerul de a susține că le-a făcut o mare ușurare. Această credință este insă iluzorie, pentru că funcționarul, legat de funcțiunea pe care o ocupă, foarte rar are prilejul să călătorească. Astfel, el, nu poate beneficia decit odată sau de două ori pe an de avantagiut ce i s’a acordat, fiert jurul căruia s’a făcut atita zgomot. Dar mai e fi o altă lăture a chestiunei. Recunoaște guvernul că tarifele noastre pe câile ferate sunt prea ureate și nu pot fi suportate de oamenii cu mijloace modeste t In acest caz de ce nu vine cu o reducere a tarifelor, care să aibă un caracter general, fi de care să se folosească nu numai funcționarii, ci și meseriașii, micii comercianți, funcționarii particulari, țăranii, etc.,—categorii de contribuabili tot așa de interesanți ca si funcționarii Statului ! Măsura aceasta este insă tot de calibrul faimoaselor degrevări realizate in anii precedenți. Se face mult zgomot in jurul unor avantagii cari nu înseamnă o ușurare reală a traiului contribuabililor nevoiasi. Afară de aceasta, sistemul de a se creia avantagii unor anumite clase de contribuabili,—ori cit de interesantă,— nu e recomandabil intr-un Stat democratic. Degrevările si avantagiile pe care Statul le acordă, trebue să aibă un caracter general. NOTE Arta și Boala A ajuns în domeniul banalității — și domeniul e vast — ipoteza lui Lombroso asupra talentului și geniului artistic. S'ar părea, după el, că creația artistică este o proectare a boalei, și că cineva trebue să afce o desagregare nervoasă pentru a scrie lucruri interesante. Părerea aceasta a căpătat o altă față. Un articol a lui Paui Plat din „La revue bleue“ aduce în discuție un alt element morbid al creației artistice. Ar fi vorba de o exaltare a instinctului sexual. Cei cari au fost precoci din punctul de vedere generic au fost și cei mai plini de viață intelectuală. Sainte-Benve era un pasionat sexual, și ura, chiar abuza de anumite plăceri pină în batrînețe. .Musset a fost de asemeni un pătimaș iubitor al femeei, și un bolnav sentimental. Cine ar putea nega, insă, valoarea, lumina, intensitatea operei sale pozite. După cum vedem, tendința este de a reduce activitatea intelectuală, visul colorat artistic, la o exasperare sexuală. Dar demonstrațiile prin exemple nu probează nimic, căci dacă sunt multe cazuri in care unii artiști sunt eteromani, alți sunt foarte reci. De fapt, tendința de a explica superioritatea minței prin scăderile boalei, și lumina inteligenței prin umbrele nevoilor trupești ne pare un fel de nivelare pe care mediocrii analiști o fac ca o răzbunare contra soartei ce îi-a nedreptățit. Arta nu e excesul boalei, ci floarea gingașe a inimei celei mai simțitoare... Petroniom Politica “ ln armată sat. O PILDA, CARE AR TREBUI SA NE SLUJEASCĂ DE INVATAMINT In afară de celelalte mari considerațiuni, cari ne interesează din punct de vedere național, infringerea Turciei in războiul cu statele balcanice ne ser■>este, din alt punct de vedere, o pildă care ar trebui să ne slujească drept învățămint. Turcia a fost învinsă, — și întreaga presă europeană e de acord, —din pricina stărei de spirit care stăpinețte armata otomană prin introducerea politicei in armată sub regimul tinerilor turci. Pentru imperiul semi-lunei sub noul regim, care s’a slujit de oștire in detronarea lui Abdul-Hamid, toți comandanții superiori de azi ai armatei nu sunt judecați după meritele lor de militari, ci după însușirile și înclinațiunile politice ale militarilor acestora, cari au conducerea armatei otomane in războiul cu statele balcanice aliate. Cu această stare de spirit și cu aceste moravuri in rândurile armatei turcești, infringerea de azi era de așteptat ca consecință logică a păcatului acestuia. La noi, sub ministeriatul de război al d-lui Nicu Filipescu, s-a încercat introducerea politicei in armată. Și, cu toate acestea, dacă multe alte instituțiuni ale noastre trebue puse in afara influențelor politice, desigur însă că, intre toate instituțiunile acestea este mai ales una care se cuvine s’o izolăm de mocirla luptelor noastre politice, instituția aceasta e armata țârei, care prin ființa ei asigură și garantează însăși ființa statului acestuia. Tentativa d-lui Filipescu de a pune armata în sfera de nnmurire a luptelor politice, e o tentativă vinovată, cu urmări dezastroase pentru apărarea noastră națională, care se pare că însemna mai puțin pentru fostul ministru de război de cit necesitatea funcționarei unei camarile in armată. Pilda Turdei s’ar cuveni să servească de lecție politicianilor noștri cel puțin pentru viitor și in special, invățămintul pildei acesteia să slujească d-lui Nicu Filipescu, care a pus in conducerea ministerului de război numai patimă politică.________________ Liga Națională Aeriană PÂNA IN PREZENT S A FĂCUT PREA PUȚIN PENTRU ACEASTĂ INSTITUȚIUNE — După cum se știe, prin luna Iunie anul acesta, s'au pus bazele unei instituțiuni de un înalt ordin patriotic și național, și anume Liga Națională Aeriană, instituțiune pornită din inițiativa Principelui George Valentin Bibescu și pusă sub preșidenția de onoare al A. S. R. Principelui Ferdinand al României. Nu vom insista prea mult asupra importanței acestei instituțiuni și nici aupra foloaselor pe cari le poate aduce armatei roadele ei, pentru că toată lumea cunoaște astă«.. .» imense servicii I aduce armatelor aviațiunea ; vom insista insă asupra indiferentismului pe care il manifestă atit publicul de la noi , cit și autoritățile, față de o instituție atit de utilă. S’a înființat și în Franța o Ligă Națională Aeriană, precum și in Germania o instituție similară, dar numai in cîteva luni de zile, obolul public și autoritățile au făcut ca fondurile instituțiunei să se ridice la sume fabuloase de mai multe milioane. La noi, afară de trei, patru generoșii donatori, nu s'a făcut mai nimic pentru Liga Națională Aeriană și cu toate că au trecut aproape cinci luni de la întemeerea ei, nu s'a reușit pînă in prezent decit ca Liga să aibă numai patru aeroplane. Din partea autorităților nu s’a primit pînă in prezent nici un ajutor, și nici Statul, nici județele, nici comunele n'au contribuit cu nimic pentru ca această folositoare și patriotică instituțiune să poată progresa și să se poată așeza pe bazele solide pe cari trebue să dăinuiască. Actualmente consiliile generale ale tuturor județelor din țară, sunt convocate în sesiune ordinară. Intre alte chestiuni, aceste consilii se vor ocupa și cu votarea bugetelor pe anul viitor. Ar fi momentul cel mai oportun ca fiecare județ să înscrie în bugetul său o sumă care să reprezinte costul unui aeroplan și care să poarte numele județului ce-l va dona. Turcia, zdrobită, cere pacea, dar cererea ei Intilnește refuzuri și reticențe. A se pretinde să formuleze concesiile ce e dispusă a face, pe când gradul ei secret e să nu se angajeze in nici o direcție, pentru ca la masa verde a viitoarei conferințe diplomatice, unde se vor ciocni interesele rivale ale altor state, ea să poată culege cu mai multe foloase pentru dinsa. Cererea de mediiațiune a Porței găsește Europa în plin dezacord. D. Poincaré, care lucrează mai mult ca mandatar al Rusiei, a propus ca teritoriile ocupate de beligeranții victorioși să rămână ale acestora. Formula d-lui Poincaré dă statelor balcanice mai mult decit au cerut la Început, dar mai puțin decit ar pretinde azi. Nu numai Constantinopolul nu e ocupat Încă de Bulgari, dar Salonicul și Scutari sunt Încă In nimele Turcilor. Ar urma deci, după formula d-lui Poincaré, ca Muntenegrenii să nu-și atingă scopul, și ca Salonicul să rămîna al Turcilor. In acest sens s'a și făcut propunerea, ca Salonicul și Constantinopolul, cu Împrejurimile lor să rămină ale Turcilor. Toate acestea dovedesc confuzia ce domnește privitor la viitoarea împărțire a peninsulei balcanice. Dar nu numai această confuzie îngreuiază misiunea Marilor Puteri. Mai vine și faptul că chiar Marile Puteri somulează revendicațiuni. Austria nu renunță la nici una din aspirațiile sale, pe cari le numește drepturi“. Anglia mormăie printre dinți că „vrea să-și consolideze situația in Egipt“, adică să scoată Egiptul de sub suzeranitatea turcească. Ce vor mai cere Franța, Rusia și Germania se va vedea. Momentul greu al conflictului balcanic vine abia acum, cind e vorba de pace, mincare. Răniții se sinucdeau pe pămîntul rece. Trei o ambulanți, nici un medic. Nu era nimeni care să panseze rănile Turcilor. Lupta cu aripa stingă Toată speranța Turcilor venea acum de la aripa stingă, care lupta sub comanda lui Muktar Pașa. Dar trupele lui Mikar Pașa, care petreuseră zilele și nopțile de Marți și Miercuri sub o ploae rece și uu uiîuaseră, n’au putut face nici o nișcare. N’aveau munițiuni, Muktan Pașa cerea cu disperare munițiuni, dar Abdalah Pașa nu putea face nimic. Pe fața lui Abduih Pașa se putea veti disperarea. El recunoscuse în cele din urmă primejdia care amenința intreaga lui armată și atunci a dat ordine de retragere. Retragerea Turcilor Dar soldații turci nici n'au așteptat acest ordin, căci începuseră singuri să fugă. Ei strigau că nemîncați, nu mai au putere să lupte. Abdulah Pașa care voia ca retragerea să se facă cel puțin în ordine, opuse infanteriștilor cavaleria. Dar cavaleria se uni cu infanteria. Cînd Abdulah înțelese toată gravitatea situației fugi și el fără fes, fără manta, abandonîndu-și statul major. Cînd grosul trupelor află despre fuga comandantului, se născu o pantoă cumplită. Soldații fugeau cam iucotro, strigînd vin Bulgarii. După fugă Cînd Bulgarii își dădură seama de cele ce se petreceau în lagărul turcesc ei deveniră și mai înverșunați, își continuau înaintarea în galop pe cînd Turcii fugeau de rupeau pămîntul. Fugind, Turcii au lăsat în prada Bulgarilor trenuri întregi de munițiuni și proviziuni, de cari nu se putuseră servi din cauza chirtuelilor continue ale Bulgarilor. Turcii erau sleiți de puteri. Douăzeci de soldați tuni, zice ziaristul englez, n'au putut si-mi urnească automobilul care se ințepenise în noroiu, deși le-am oferit supremul bun la care râvneau in acel moment, este o bucată de pîine. Concluzia Concluzia ziaristului englez e din cele mai defavorabile Turcilor. „Am asistat la multe campanii declară dinsul, dar niciodată n’am văzut o infringere mai cumplită a unei armate. Soldații Turci au fost trimiși de comandanții lor la un măcel sigur. N’au îngrijit banii un chip de dinșii. N’au îngrjit de mîncare, nu le-au dat arme. Mi-au căzut în mini săbii și bicnete turcești. Nu erau măcar ascuțite. In asemenea condiții nu s’a mai prezintat nici o armată din lume. Bulgarii n’au luptat cu o armată regulată, ci cu niște hoarde barbare, dintre cari unele n’au avut de loc arme, iar altele, dacă au avut, n’au știut să le mînuiască». BULETIN ZILNIC SITUAȚIA INTERNAȚIONALA Reintrarea in legalitate DE AȘTEAPTA LUMEA DE LA ACTUALUL GUVERN Lumea se află încă sub impresiunea faptelor nelegale și anarhice, a procedurilor neemiliiate și necinstite ale fostului guvern conservator. Țara a fost adine zdruncinată din cauza luptei desfrinate pe care a dus-o guvernul carpist în alegerile generale și mai apoi in urma loviturilor pătimașe pe care acelaș guvern le-a îndreptat împotriva tuturor instituțiunilor publice, până chiar și împotriva justiției. Guvernul conservator a fost așa de mult orbit de patimă, încât a uitat că prima lui datorie era să ocrotească și să apere prestigiul instituțiunilor publice, care este prestigiul însăși al țarei. Populațiunea țarei a mai avut apoi foarte mult de suferit din cauză că guvernul și administrația nu s'au gîndit de loc să o ocrotească împotriva speculanților, gheșeftarilor și exploatatorilor de tot soiul. Nici guvernul nici administrațiile publice n'au luat vre-o măsură pentru înfrînarea speculei și exploatând. Publicul, mai ales cel cu mijloace restrînse și cel sărac, este pur și simplu jefuit de exploatatorii internaționali, cari își fac de cap și cari operează ca într'o țară cucerită. In consecință, lumea așteaptă de la actualul guvern să ia măsuri pentru a proteja populația împotriva exploatatorilor , pentru a face să înceteze starea de anarhie de pină acum care a domnit la ministere, la primăria Capitalei și la toate administrațile comunale și județene din țară. Intr’un cuvînt, populațiunea țărei așteaptă reintrarea în legalitate pe toată linia, legalitate^ Dezastrul Turciei la Lule-Bursas — Descripția luptei — Singurul din toată presa euroeana, corespondentul ziarului «Dailyhronicle» a izbutit să dea — din Constanța — amănunte despre prîncena luptă de la Lule-Bursas. Știrile pe care le dă ziaristul englez sunt groaznice; ele arată nu numai complecta înfrângere a Turcilor, ci și incapacitatea lor de a duce un războiu modern. Vom rezuma lunga corespondență ziaristului englez. Angajarea luptei Iată cum a decurs lupta de la Lule- Burgas : Turcii ocupau înălțimile de la vest de Lule-Burgas, dar Bulgarii susținuți de artileria lor, i-au alungat îndată. Artileria turcească nu a putut opune o împotrivire serioasă. Artileriștii turci au fost decimați, caii lor omorâți, iar tunurile au rămas în prada Bulgarilor cari înaintau cu mult avînt. La prînz Bulgarii au intrat insule-Burgas, dind un atac cu baioneta. Cînd au intrat Bulgarii în oraș Turcii se retrăsesera in mare parte. Cei cari rămăseră au căzut ca într’o capcană. Soldații turci din corpul IV, deși nu mincaseră nimic timp de două zile, au luptat ca niște lei , dar au fost omorîți pînă la unul. Bulgarii iașind detașamente puternice în oraș au pornit înainte. L o stație de cale ferată situată la 6 km. spre sud de Lule-Burgas, Bulgarii au întîlnit o rezistență neașteptată care i-a ținut locului timp de două ore. Un atac al cavaleriei turcești Aci se afla o parte din divizia de cavalerie comandată de Satib Pașa și Fuad Pașa. Bulgarii în anited, cavaleria turcă a tăbărât cu înverșunare asupra lor. Cavaleriștii turci scoteau strigătul războinic Alahi Alah. Bulgarii, zăpăciți de acest atac neașteptat, voiră s-o ia la fugă, dar au fost striviți sub popitele cailor cavaleriștilor turci. Dar cînd dezastrul Bulgarilor părea mai mare, apare artileria bulgară și îndreaptă un foc nimicitor spre Turci. Cavaleriștii turci cu caii lor cad culcați la pămînt. Se naște o învălmășeală cumplită. Pe pămînt zăpaau mormane de cadavre de oameni și cai. Puțini cavaleriști turci au scăpat cu viață. Ei au retras cu mare greutate în dosul unor înălțimi din apropiere. O luptă de artilerie. Bulgarii cari își aduseseră noui tunuri, continuau atacul lor. Atunci a inceput a răspunde artileria turcă chemată în grabă. Dar artileria turca n’a știut să-și aleagă pozițiunea pe cînd Bulgarii au știut să-și plaseze tunurile in locul cel mai potrivit. Faptul acesta nu poate fi considerat ca o simplă întîmplare; el dovedește că Bulgarii prin spionagiul lor iscusit au cunoscut de minune terenul luptelor. Duelul dintre artileria turcă și cea bulgărească n’a durat mult. In mai puțin de două ore, Bulgarii au rámas învingători, iar artileria turcă a fost redusă la tăcere. Artileria turcă n’a avut destule munițiuni Stăteau tunarii turci cu mîinile încrucișate, pe cînd ploaia de granate bulgărești cădea asupra lor. Tunarii turci cădeau cu sutele, iar cînd înserase, nu li s'a putut da nimic de Ziarul nostru a dat ori o foarte interesantă profeție făcută acum cinci ani de doi francezi asupra actualului ăzboiu balcanic și consecințelor lui viitoare. Firește, ca în orice profeție, avem unele detalii false, unele fraze vagi și elastice care pot căpăta interpretări felurite, după nevoile timpului. Oracolul Pytie se distingea prin meșteșugul ambiguități care permitea interpretări contradictorii, după cum erau și evenimentele. Dar rămîne, însă, în fond multe realizări curioase a profețiilor făcute asupra războiului actual... Și în cazul acesta sunt și alte profeții miraculoase, multe preziceri cari uimesc și uneori sperie. Cartea lui Myers și Podmore conține unele prevestiri îudate, iar cazul lui Goethe care s’a văzut pe el însuși, cînd călătorea spre Weimar, în costumul ce era să-l poarte tocmai tîrziu în calitate de ministru, este destul de ciudat și de miraculos. E drept că unele prevestiri, acelea sale privesc mai ales boalete individuale, se explică prin o momentană rezigregare organică, nesimțită de conștiința luminată, dar înțeleasă vag și nebulos de către partea oarecum obscură a minței noastre. Psihologul Vaschide, răpit de moarte cînd speram mai mult de la munca și analitica lui minte, a publicat in «Bibliothégie médicale», de mult, o monografie asupra Viselor in care se citează multe cazuri cu adevărat ciudate. Astfel un om visează ca e muștat de un șarpe care îi face o rana idîocă. Peste cîteva luni îi apare in acel loc o tumoare canceroasă. Dar aceste preziceri cari stau în legătură cu buna sau reaua stare organică, se pot explica printr’un fel de prognostic întemeiat pe începutul chiar al boalei. Sunt, insă, alte preziceri, și presimțiri curioase și neexplicabile. Am auzit de un copil,—fiul unui fost director al conservatorului nostru, și unul din cei mai valoroși muzicanți ai noștri—care cu mult înainte de a muri a povestit părinților cum și de ce va pieri, și chiar felul cum va fi înmormîntat. Față de multe din aceste cazuri s’a zis că ar trebui să avem o atitudine sceptici. Înainte de a le căuta o explicațiune pozitivă, ar fi bine să constatăm veracitatea sau autenticitatea celor povestite... Precauțiunea utilă, dar explicația este încă în așteptare. Schopenhauer căuta să dea o lămurire metafizică profețiilor miraculoase. După marele filosof timpul este o formă subiectivă, o iluzie pe care o luăm drept realitate. Trăim un timp, dar timpul care e o succesiune de momente, poate să fie deodată desrobit de succesie și momentele să ne apăra toate deodată, ca și cum am vedea intr’o oglindă istoria unei vieți, într’o stare excepțională a spiritului, atunci cind puterile sufletului lucrează in alt mod și ajung într’o concentrare intensivă, unii oameni pot vedea lucrurile deodată, și pot traduce succesia evenimentelor in limbagiul unei picturi, in care toate lucrurile se întind în fața ochilor noștri. Totul e prezent și actual cînd mirajul timpului lipsește. E posibil ca explicarea lui Schopenhauer să nu fie decit o simplă ipoteză, o vedere de spirit, care să nu conțină alt adevăr, decit adevărul unei momentane mulțumiri a curiozităței omenești. Dar cele mai multe din ipotezele științifice nu au altă valoare decît aceea a unei mulțumiri a curiosității. Tot așa putem să admitem teoria lui Schopenhauer,—sub rezerva unei explicațiuni pe care o așteptăm. Dar poate că vom aștepta în zadar... Sufletul nostru este un mister, și un mister care e destul de vast pentru a conține in forțele lui tâlnuite cheia întregului univers. Dacă sufletul creiază lumea, de ce oare el n’ar avea uneori putința — în momente de extra-luciditate — de a anticipa evenimentele lumei? Istoria întreagă e poate o asvîrlire în afară de noi, a ceea ce suntem noi înșine. Profetizarea istorei este poate posibilă au printr’o prevedere științifică — cum credea Du Bois-Reymond—ci printr’o prosetie poetică a vreunui visionar cu sufletul ce zboară dincolo de marginile materiale. _______________Taușan ECOURI cogresele alimentației. La Hallein Germania s'a deschis o măcelărie de carne de cîine, care are mare dever. Se pare că civilizația tinde la sălbâtăcie. Pen uragan a distrus aproape în întregime portul Liapuleo din Spania. O radio-telegramă anunță că orașul a fost aproape radicalmente distrus. O doctoriță Sidonia Feinmann din spitalul municipal a consimțit de a i se lua singe pentu a fi infușat unei bolnave anemice ajunsă la un grad, ci fără de această operație, ar fi fost moartă. I p. CI PREZICEREA RĂZBOIULUI Ce putem crede despre profeții? Știința și metafizica in fața cazurilor miraculoase de presimțiri. ingă Dantzig un ofițer a fost rănit mortal la duel de un simplu negustor. Se vede de nci cst e de nesigură minuirea armelor, deoarece profesionistul militar e bătut de un delettant. [itim în Le Tempt. Prințul Alexandru Vogoridi a murit in iulie 1910, în virată de 88 ani, într'o casă de sănătate, lăsind legatul universal al unei averi de peste 3 milioane, pe d. Paul Murtis bey, unghiul contesei Noailles. Ceilalți moștenitori de sânge făcind o apropiere intre data testamentului și aceea a internărei lui de cujus, pretinde astăzi că testamentul e nul și ci prințul A. Vogoridi, suferind de demență senilă, era incapabil să testeze în Februarie 1900.