Viitorul, mai 1913 (Anul 7, nr. 1875-1907)

1913-05-01 / nr. 1875

Prima școală de mesaj O scrisoare a N­icolae Romanescu — Domnule Directori­i în umul din ultimele numere ale „Vii­torului“, sub titlul ,învățămîntul mena­jer*, citesc că „acum unsprezece ani re­gretatul Spiru C. Haret a înființat, pen­­tru prima oară, o școală externă de me­saj în Capitală*. ... . Este o eroare, pe care, in interesul a­­devărului, vă rog să bine-voiți a-mi per­­m­ite să o rectific. Prima școală de menaj în țara noastră­­ s­e poate, una dintre cele mai rațional întocmite și toată Europa a fost înfiin­­țată nu în București, ci în Craiova. Sub numele de­­ institutul D. D. Popo­vici“, încă de la 1869, a ființat, în Craiova, o școală, ale cărei cursuri, cu o durată de ș­apte ani, aveau de scop,—potrivit u­nor vagi dispozițiuni testamentare ale unui binefăcător al orașului,—să formeze bune gospodine. Un lung șir de ani, însă, nici unul din sensibile care e’au succedat la cîrma a­­facerilor «cnunei noastre, nu s’a gîndit să realizeze pe deplin ideia fondatorului, astfel că studiile, în ultimii trei ani, se făceau cînd după programul învățamin­­tului secundar, cînd după un fel de pro­gram rudimentar profesional.­­ Urmărind eu însumi încă de mult, cu pasiune, ideia fondărei unei școli-model de menaj și c­hhemat a mă pronunța asu­pra reorganizarea „Institutului Popovici“, ca consilier comunal al Craiovei, am a­­vut prilejul, în Aprilie 1885, să susțin și să isbutesc a face să se primească un program alcătuit de mine, așa că acel in­stitut a devenit, chiar de la acea epocă, „școala de menaj C. D. Popovici“. La 1891, am căutat, dar în zadar, să poiving Camera să adopte un program identic pentru ,Azilul Elena Doamna“, care, pe atunci, mai mult de­cît ori­unde, Cred, studiile păreau a se depărta de la ori­ce sănătoasă concepțiune pentru in­strucțiunea și educațiunea femeei. Mai fericit în 1899, am isbutit,—cu o­­caziunea discuțiunei legei învățămîn­­tului profesional — să fie primit de Cameră un amendament prin care progra­mul Școalei de menaj din Craiova, urmat aproape fără întrerupere de la 1885, de­venea programul Statului, formînd ali­neatul ultim al articolului 81 din zisa lege, (precum lesne se poate vedea din­­desbatarile Adunărei Deputaților de la 12 Martie 1899, „Monitorul Oficial“ de la 14 Aprilie 1899). Cînd, dar, s'a deschis, în 1902, „Școala de menaj Doamna Elina Matei Basarab“ în București, se împlineau șapte­spre­zece ani de la înființarea școalei de menaj din Craiova, vechiul internat Popovici, în care au fost primite și externe. Din nenorocire, atît la școala „Doamna Elina Matei Basarab“, cît și la celelalte școale de menaj din București și la școala „Principesa Maria“ din Iași, o parte nu­mai din programul întocmit de mine, mai întîi la 1885, apoi la 1899 și adoptat de Camerele noastre, s’a pus în aplicare. Ar fi, neapărat, de dorit ca noule dispo­­zițiuni regulamentare să aducă mai multă ordine, o mai mare unitate de vederi în aplicarea unui program de altminteri clar stabilit și de o netăgăduită utilitate pen­tru societatea noastră, încheind, mă văd obligat, domnule di­rector, să observ că eroarea ce s'a stre­­curat în articolul din „Viitorul“ se gă­sește și în interesanta broșură a d-nei Elena Dumitrescu, pe care o recoman­dați publicului, și în frumoasa prefață care însoțește această lucrare și care e semnată de d. I. Kalinderu. Este evident că nici d. I. Kalinderu, nici d-na Elena Dumitrescu nu avut­au cunoștință de existența școalei de menaj din Craiova. Un interes de a se restabili lucrurile după firea adevărului și cu speranța că veți bine voi a permite sa se facă bună dreptate orașului meu natal și consiliului comunal din 1885, vă rog să bine­voiți a dispune ca aceste cîte­va rînduri să se publice într’unul din cele mai apropiate numere ale ziarului „Viitorul“. Primiți, vă rog, Domnule Director, în­credințarea sentimentelor mele de­osebită considerațiune. Craiova Nicolae Romanes«! DE LA FRAȚI Un apel al d-rni Di Lőcșeni Distinsul fruntaș de peste munți descrie suferințele martirilor csericei greco­­catolice D-rul Vasile Imenciu, energicul luptă­tor român de peste munți, a isbutit să pătrundă în temnița Sătmarului, unde se a­fla închis S. S. preotul Gheorghe Mure­­șan, și cei paisprezece țărani, implicați în incidentele petrecute cu prilejul înființărei episcopiei catolice maghiare de la Ho­­drog. D-rul liueaei scria Romînului o scri­soare mișcătoare, de o elocvență zgudui­­toare, asupra stărei sufletești a martiri­lor închiși. Părintele Sîm­eșan, zice d-rul Lucaci, ^uf era nespus de mult și de greu. In conștiința lui predominează sentimentul de absolută nevinovăție a lui și a credin­cioșilor lui enoriași. De aceea nu se poate împăca sufletul lui nobil și curat, cu barbarismul și tirania asiatică ce-l apasă. Ceea­ ce a lovit mai cu seamă greu pe acești martiri ai bisericei române, închiși la temnița Sătm­arului, este că procura­tura „regească“ din acest oraș cere sume enorme pentru liberarea lor. E susțm de necrezut dar e așa. Justi­ția maghiară «are nu­­ mai puțin de 168.000, adică « sută șaizeci și opt de mi­ci cerem», «acțiune, pentru elibe­rarea preotului și a celor 14 țărani, pînă la judecarea precssului. E lesne de înțeles că deținerea celor 15 martiri în închisoare, pe nedrept, n'are alt scop de­cît să terorizize astfel întreg ținutul Sătm­arului și pe toți romînii a­­nexați cu sila la noua episcopie ungu­reasca. D-ral Lucaci, sfîrșește mișcătoarea lui scrisoare cu un apel către întreg neamul român«»* de pretutindeni: „Ce bine ar fi, dacă am avea suma a­­ceea de 168 000 de cor. să o depunem în formă de «acțiune »au garanție, pentru bieții întemnițați : „Cît s’ar ridica moralul neamului în­treg, și cum ar râmînea rușinați prigoni­torii ! „Și din Balcani pînă în Carpați"— de la Nistru pînă în Cterna Macedoniei nu se află un om să depună această sumă, pînă se face protean ! — cînd apoi întreagă și neatinsă o poate relua din mîna procu­rorului I „Să vede» » ICHESTIUNEA BATJOCORIREI TELEFO­NISTELOR Am publicat de­unăzi rezumatul unor scrisori primite la redacție, prin care ni sa denunță că d. M. Argeșeanu, noul diriginte al oficiului telefonic central, ar fi batjocorind pa impiegatele tele­foniste. Da data asta primim o scrisoare din partea d-lui M. Argeșeanu. Consec­venți simțimîntului nostru de dreptate, reproducem următoarele rînduri din scrisoarea d-lui diriginta al oficiului telefonic central: Mi se aduce învinuiri că expun am­plaiatele telefoniste la tot felul de bat­jocuri și mizerii; că la insult în fiece moment și că în sfîrșiî m­agi purta ca un adevărat barbar. Pe lingă aceasta sunt atacat pe te­ma unei măsuri luate de administrație și prin care pe de o parta din motiva iar pe de alta pentru bunul mers al serviciului, s’a atras atenția tuturor amplaiatelor să poarte o îmbrăcăminte cît se poate da modestă și care să ca­dreze cu starea socială și resursele materiale ale unui amploiat. Negreșit că această dispozițiune care de fapt există de mult și care a fost doar reînoită de actuala administrație, a fost de natură să nu placă cîtor­va elemente rela predispuse și pornite spre căi greșite și de aci tot felul de insinuări josnice și­ nedemne la adresa mea și colegilor mei, ca și cînd faptul că 8 ani cît am funcționat ca sub-di­­riginte al oficiului telegrafic central, unde de asemenea funcționează foarte multe amplaiate, n’ar constitui pentru mine și pentru cei ce mă cunosc un adevărat certificat! In privința pieptănăturei, de aseme­nea amplaiatele telefoniste au fost ru­gate să renunțe pe cît se poate la numeroasele bunîe și mai ales la a­­oalea oari astupă urechia căci prin natura lor nu permit receptorului te­lefonic să fie așezat direct pe urechia și deci nu pot auzi cererile abonaților și da noi se ivesc reclamațiuni și ne­mulțumiri din partea publicului. TREBUE NUMITA STR. TAKE PROTOPOPESCU primim data un cititor următoarele: Acum cînd schimbările numirei stra­­delor a o chestie la ordinea zilei, cred că este datoria acelora cari formează consiliul comunal al Capitalei noastre să numească o stradă din centru ora­șului cu numele marelui român dispă­rut , Tache Protopopescu. Și făcind a­­ceasta, consiliul comunal al Capitalei va arăta că în numirea stradelor nu este călăuzit de micile intrigi meschine Ie partidelor politice și că mai pre­sus de toate voeste ca numele oame­nilor mari, luminați ai țărei noastre să fie pururi pomenita pentru buna și fericita lor amintire. Consiliul comu­nal al Capitalei, consiliul partidului conservator e dator să numească stra­dele cu numele oamenilor politici, fie că ei au făcut parte dintr-un partid sau altul, aceasta, nu importă. Căci oamenii mari, oameni de talia lui Tache Protopopescu înainte de a fi fruntașii cu căruia partid, sunt stăpînii țărei, sunt blocurile uriașe cari au format teme­lia Rominiei moderne! Intr’adevăr, ar trebui ca cineva să fie prea mic la suflet prin micimea ca­racterului său politic, sau prea con­vins da folosul eternului spirit de con­­trazicere ca să nu recunoască că o mare parte din starea prosperă finan­­țară a țărei noastre se datorește lui Take Protopopescu, că el este acela care a știut să scoată pa mulți locui­tori ai statelor noastre din sărăcia trîndavă în care erau, că el prin mun­ca sa fără preget a întocmit atîtea bănci folositoare statului și locuitori­lor lui, că in sfîrșit după cum prețuim ca oameni ai școalei pe un Gheorghe Lazăr, pe un Heliade Rădulescu, sau un Spiru Haret tot astfel în materie financiară numele lui Tache Protopo­pescu trebue scris cu litere de aur căci el a fost unul dintre făuritorii Ro­­mîniei moderne. Socotesc că strada ce s’ar potrivi să fie numită cu numele marelui dispă­rut. Take Protopopescu este strada Sălciilor pe care și-a avut locuința. Consiliul comunal va face un gest frumos înlocuind banalul și stupidul nume de strada Sălciilor (î) cu ■ Oi­torul nume: strada Tache T, o­r [UNK] ... - pescu. Și făcînd această numire, conserva­torii să nu se gîndească în primul rînd că Tache Protopopescu a fost «Leaderul» partidului liberal, ci unul din oamenii adevărat mari ai țărei Rommașîi. N, Y. liu­lui maiorulial Maclei­­covici di­a Slânic (Prahova) Ploești, 29 Aprilie.— Din Slănic, a sosit trista veste, că azi dimineață, a încetat din viață maiorul veteran Ion I. Nedelcovici, membru marcant al par­tidului național-liberal. Defunctul, a luat parte activă, în războiul pentru independență. M dorul Nedelcovici, a ocupat timp îndelungat, demnitatea de primar al Slănicului, desăvîrșind cele mai mari opere de înfrumusețare a acelei locali­tăți precum: banca populară «Comoa­ra», localurile școalei de fete, primă­rie, judecătorie, parcul etc. Clubul partidului liberal din Ploești a arborat drapelul de doliu. Inmormîntarea se va efectua, Miercuri d. a., la care va participa și o delegație a partidului liberal pra­hovean, Bélaiéin „SINAIA“ FERDINAND FELDMAN — Calea Moșilor No. 347—849 — Var alb gras din renumita carieră a Muntelui Glava cu Colț „Moroeni“. Piatra bolovani pentru pavaj, Praf de piatră și altele similare, indigene și strei­ne precum și Saci goi pentru fabricanți de var, se vinde cu prețuri moderate. In curînd ciment Portland străin. Se expediază și în provincie. Telefon No. 11,21. Hoanealul­­ florios. Mii Eri după ameazi a încetat din viață Horia C. Rosetti, fost în mai multe rîn­duri deputat iar actualmente director al Camerei Deputaților. Regretatul dejunat era al treilea fiu al marelui român C. A. Rosetti. Știrea morței lui Horia Rosetti a produs o adîncâ consternare în toate cercurile, defunctul fiind foarte bine cu­noscut și simpatizat, pentru caracterul său­ loial și pentru firea sa cavale­rească. Pînă a nu fi numit în postul pe care îl ocupa, regretatul defunct a fost un devotat membru al partidului național­­liberal, în rîndurile căruia a luptat un lung șir de ani.* Iată cîte­va note biografice ale re­gretatului defunct. S'a născut la Paris, în timpul exilu­lui marelui său părinte C. A. Rosetti. A urmat cursurile facultății juridice din Paris, de unde a obținut titlul de doctor în drept. Fost procuror pe lîngă tribunalul Ilfov și un lung șir de ani advocat al Creditului Funciar Urban.­ A luat parte ca voluntar în războiul pentru independență (1877—78).­­ S’a ilustrat ca procuror prin energia și independența ce a arătat, dînd în ju­decată pe mai mulți funcționari su­periori ai poliției Capitalei pentru tor­turarea unor arestanți (1888). Ales pentru prima oară în alegerile generale din Noembrie 1895, reales in Martie 1901. In 1899 fiind chestor al Camerei, a fost rănit cu ocaziunea unei manifes­­tațiuni, in exercițiul funcțiunei sale. Adunarea si-a votat în unanimitate mulțumiri pentru curagiul ce a arătat și serviciile ce a adus in acele împre­jurări pentru apărarea demnităței Re­­prezentațiunei naționale. Pe lângă medaliile comemorative ro­mina și rusești ala războiului, mai po­seda ordinele «Steaua Rominiei, Co­roana Rominiei și Legiunea de onoare». Moartei­ generalului I. Vasiliu-HSM Eri a încetat din viață, la locuința sa din strada Tunsului, generalul în retragere Ion Vasiliu-Năsturel. Defunctul era unul din cei mai dis­tinși ofițeri ai armatei noastre și se bucura de toată dragostea și stima întregului corp ofițeresc. Prin meritele, capacitatea și vitejia sa în timpul războiului pentru naatir­­nare, în care luase o parte activă, ca și în tot timpul cît a servit armata țărei, generalul Năsturel și-a câștigat toate gradele din ierarhia militară, a­­jungînd pînă la gradul de general de divizie, cel mai înalt în armata noas­tră. Meritele sale au fost resplătite cu cele mai înalte ordine din partea M. S. Regelui și a multor Suverani străini. Generalul Năsturel s’a retras la pansie acum ciți­va ani : ultimul post ocupat de dînsul a fost acela de co­mandant de corp de armată. Fie ca ofițer inferior sau coman­dant de regiment, fie ca comandant de brigadă sau de corp de armată, regretatul general era om foarte bun și drept cu inferiorii săi. Fire blîndă dar energică, om croit dintr’o bucată, cum sa zice, generalul Năsturel știa să impue respect și să aducă pe toți la îndeplinirea în mod conștiincios a datoriei lor. Pentru cei buni, pentru cei cari își făceau dato­ria, ofițeri și soldați, generalul Năstu­rel era un adevărat părinte. Regretatul dispărut era fratele mai mare al d-lui general Petru Vasîliu Moartea generalului Ion Vasîliu Năs­turel, a acestui brav și valoros mili­tar, lasă regrete m­»rime în întreaga armată și printre cei cai cari l’au cu­­noscut. Transmitem li dara? tei familii con­­doleanțele nossi. . .u mai sincere. fbconomice­ Fin AsrismitK­A—comat—industrie HM necesare i interesul @fgri ©!tim­p ®! De ® e stagnează agricultra noas­tră? Iată o problemă care se pune din zi în zi mai acut și care a revenit în discuție în timpul din urmă cu prilejul chemării la viață a Societăței naționale de agricul­tură. Problema aceasta stă într’o strînsă legătură cu activitatea de îndrumare a ministerului agri­culturei și cu roadele,pe care le-a dat la noi învățămîntul agricol. Asupra acestei din urmă fețe a problemei iată cum se rostește per­soana oficială cea mai indicată, d-l G. Nicoleanu, directorul agri­culturei, în ultimul număr al « Pieței agricole», No. 8 de la 20 Aprilie. «Adevărul este că, mai mult sau mai puțin, carierele streine agri­cultură pare că se pretează la o­­cupațiuni mai numeroase și mai întimplatoare de­cît cariera agri­colă propriu zisă, căci nu odată dar de nenumărate ori am avut cu toții ocaziunea să vedem mili­tari, veterinari, comercianți și in­gineri ocupând demnități agricole de cel mai înalt grad și nici­o­­dată un agronom plasat pe așa zise cunoștințe de cultură gene­rală in cariere străine profesiunei lui.—Pentru a ilustra mai bine acest exemplu ărez cazul Minis­terului de Agricultură, unde pro­babil din lipsă... de agronomi de la 1885 pînă la 1900 s’au perin­dat m șefi de divizie ai agricul­turei profesori de științe naturale, militari, matematici, absolvenți ai școalelor comerciale și oameni de drept». Pentru remedierea crizei actuale d. G. Nicoleanu propune urmă­toarele masuri: I. Organizarea unui învățămînt agricol academic, indiferent dacă el ar depinde de ministerul instruc­­țiunei publice sau acel al Agri­cultură. Acest învățămînt ar tre­bui să fie făcut accesibil nu numai absolvenților de liceu dar și ace­lor tineri cari trec prin filiera în­­vățâmîntului agricol inferior și mediu. Că cele mai mari garanții se impun în recrutarea corpului profesoral, acesta e de sine înțeles. II. O lege de organizare a cor­pului agronomic, care să regle­menteze obligația statului de a an­gaja agronomi în serviciile agri­cole și care să reguleze normele de stabilitate și înaintare în grad a acestora. Agronomii și agricultura așteaptă încă pe Ministrul reformator, care să simtă că la departamentul do­meniilor și agricultură este loc pentru o uriașă muncă rodnică. Sporirea capitalului Băncei A­­gricole.­Eri a avut loc adunarea ge­nerală a acționarilor Băncei Agricole. După aprobarea dărei da seamă pe anul 1912, Adunarea generală a votat următo­ree rezoluțiuni : 1. Consiliul I de administrație este au­torizat să emită 10.000 acțiuni pentru sporirea capitalului social la 18.500.000 lei. Nouăle acțiuni se vor emite pe cur­sul de 500 lei una, plus dobînda de 5 la sută de la 1 ianuarie 1913. Vărsă­mintale și epocile lor se v­a fixa de Consiliul de administrațiune Subscrierea acestor acțiuni va fi re­zervată exclusiv numai vechilor ac­ționari, cărora se va atribui cita o acțiune nouă de fiecare 5 acțiuni vechi. Acțiunile ci nu se vor lua în vir­tutea acestui drept de preferință se vor împărți între acționari în mod re­ductibil și în proporție cu subscrierile. Nouile acțiuni vor avea drept la dividentul întreg al anului 1913. 2. Adunarea generală exprimă do­rința ca Banca Agricolă să aibă drep­tul de a spori capitalul social peste cifra de 20 milioane lei, fixată prin legea sa constitutivă. Exportul in luna Martie.­­ In cursul lunei Martie s'au exportat ur­mătoarele cantități de cereale, făinuri și lemnărie. Cereale : 97.879 tone față de 167.126 în aceeaș lună a anului precedent, secară 41.026 (6.098) orz 18.576 (17.426) ovăz 3.154 (8.201) porumb 45.607 (198.604) mei 341 (1.625) răpită 1.040 (2.195). Făina și derivate.­­ S’au exportat făină 11.780.742 kgr. ermic, 1077.349 kgr. și tărițe 5.293.880 kgr. Tărîța și ermicul a mers în întregime în Austro- Ungaria. Din făină cantitatea cea mai mare a mers în Turcia 7.458.214 kgr. și în Egipt unde s'au exportat 3 mi­lioane 229.929 kgr, restul s'a împăr­țit între Belgia, Grecia, Italia, Olanda și Spania. Lemnăria.­S’au exportat 10.609 m. c. de trunchiuri de brad, 258.830 kgr. de lemne de construcție de stejar și 10.000 kgr. de lemne de esență ruși­noase toate în Austria. Apoi s’au mai exportat 20.300 kgr. lemne de esență foioasă în Bulgaria și 19.255.856 kgr. scînduri din esențe rășinoase cari au mers cea mai mare cantitate 9.157.586 kgr. în Egipt iar celelalte zece mili­oane s'au repartizat asupra Olandei, Africei, Franței, Austro-Ungariei, Tur­ciei și Bulgariei. I Mișcarea artistic l-literar- tnral sflsffic SIIUM. Sub semnătura d-lui Const. Paul, ex­celenta revistă literară «Flacăra» pu­blică următorul interesant articol asu­pra marelui romancier englez Wells: Scriitorul englez, al cărui roman fan­tastic, Primii oameni în lună, a apărut de curînd în traducere romîneascâ, e unul dintre cei mai interesanți repre­zentativi ai curentelor de cugetare din literatura actuală. El e privit în­deobște ca un conti­nuator al genului inaugurat de roman­cierul francez­ Julles­ Verne, autorul fer­mecătoarelor povestiri cu care am făcut primii pași în literatura științifică, pe cînd în realitate spiritul său profund, perspectivele sale vaste și opera sa mul­tilaterală fac din el un cugetător cu totul original. _ Jules Verne voia să instruiască furi­­șînd cunoștințe științifice în povestirea extraordinarelor călătorii ale eroilor sai, avea unele prevestiri uimitoare asupra progreselor viitorului, dar era lipsit de vre-o concepție originală a­­supra științei și rațiunei omenești; de­­aceea opera sa nu lasă nici o urmă, cînd, pe pragul adolescenței, se deschide pentru tinerii cetitori, calea științei și a analizei realităților. In acelaș gen, dar pe altă treaptă, cu mai mult material științific și mai multă cugetare, Camille Flammarion a creiat romane științifice, „visuri înste­late“ țesute pe calea unei raze aruncate in nemărginirea spațiului, a cercetat nepătrunsele „puteri ale necunoscutului“ din adîncul sufletelor noastre și a luat universul infinit drept scenă a marelui roman imaginar pe care îl întrezărește în jocurile fatale ale astrelor incan­descente; poezia și știința pozitivă se unesc intr’o sinteză deplină în paginele astronomului diletant, care a știut să găsească fiori de viață, acolo unde alții nu află de­cît abstracțiuni și formele împietrite. Englezul Wells pășește și mai depar­te, căci trece de hotarele științei, pă­­­trunzînd în curentul puternic al filo­­sofiei actuale, care vrea să asforme cadrele înguste și rigide ale oricărei dogme, pentru a introduce, și în do­meniul cugetării, putința de schimbare și continuă creare, care­­ mimit esența vieței. Adevărul începe a fi socotit"’km ca oglinda neschimbată a unei realități în­chisă în anumite tipare solide, ci ca o acomodare schimbătoare a spiritului nostru, cerută de necesități practice și utilizată ca un instrument în lupta pentru conservarea vieței. De aceea a­­devărurile apar și se trec, de aceea realitatea, infinită în schimbările și in varietatea cazurilor sale practice, nu poate fi cuprinsă în întregime într’o teorie unică, ce e mai vastă ca ori­ce teorie. In acest curent de idei spiritele avîn­­tate pe urma vre-unui inaccesibil ade­văr, după ce au parcurs intreg dome­niul științei actuale fără a-și putea in­­frîna avîntul, simt nevoia de a trece dincolo de limitele științei în căutarea acelui ceva necunoscut, indefinit, de ne­prevăzut, a cărui existență o ghicesc într’o profundă cutremurare afectivă, dacă nu o pot dovedi prin raționamente. Sunt ast­fel savanți-poeți, care-și iau sborul de pe terenul solid al științei, pentru a se înălța cu mult de­asupra ei; pentru ei imaginația complectează ceea­ ce rațiunea nu poate stabili și creiază ast­fel o lume fantastică, ce să mulțumească măcar în vis, deocamdată, neatinsa sete de mai multă cunoștința și mai multă putere. H. G. Wells e, pentru această ten­dință, un reprezentant strălucit. După ce a arătat în cele două volume de cu­getare personală, scînteietoare și pro­fundă, Utopia modernă și Redescope­rirea unicului­ care sunt imperfecțiu­nile rațiunei omenești pentru putința de a descoperi adevăruri întregi și de­finitive, a atins în Anticipațiuni prob­llma vieței sociale actuale și a închi­nat un măreț imn „Mașinei căreia i se datorește cea mai mare revoluție produsă în omenire. Știința, aplicată în mașini, a schimbat metodele de cer­cetare, proporțiile întreprinderilor o­­menești și legăturile între popoare și tot ea va duce la realizarea unei lumi mai frumoase și mai puțin mevechine., Pînă atunci insă ne rămîne visul științific din romanele aventurilor ex­traordinare ale fantasticului savant. A­­ceste romane sunt importante încă prin viziunea limpede a autorului, care zu­grăvește cu preciziune în adevăr pozi­tivă înfățișarea lumilor închipuite prin idealismul lor și prin humor­ul engle­zesc care amestecă acest idealism cu e­­lemente grotești, fără ca straniul ames­tec să producă măcar un zîmbet. Prin ele Wells se află la h­arul dintre literatură și știință prea știin­țific pentru a fi literat și prea fantas­tic pentru a fi om de știință. De aceea poziția ocupată de el e nouă și poate mulțumi pe toți cei ce aleargă după singularități, dacă pot admite totuș ca aceste singularități să se înfățișeze sub forma limpede și ordonată a lucrurilor vechi, prea cunoscute. S­ări albastre este titlul unui nou vo­lum pe care poetul craiovean I. C. Popescu-Polgolet îl tipărește cu a­­ceiași sorți de isbîndă în publicul cetitor va fi primul său volum «Vio­­rele». n studiu interesant asupra marelui nostru actor Grigori Manolescu a apărut într’o bibliotecă din Iași. El este semnat de d-l Ostav Mi­­nar un publicist specialist în amănun­tele evocatoare ale figurilor dispărute. La noi și In străinătate — Cercul de studii econ. și financiare MB­I...... . D. Müller a analizat legislația re­pauzului duminical din străină­tate și din țară. Unul din marii industriași din Ca­pitală, d. A. Müller a ținut aseară o interesantă și documentată conferință, la «cercul de studii economice și fi­nanciare», prezidat de d. G. Hălăceanu, vorbind despre chestiunea repausului duminical, care se discută de atîta timp la noi, fără a i sa fi dat însă o solu­ție definitivă. După ce a făcut un istoric al repau­sului săptămînal, care în anticitate nu era cunoscut — el apare deabia în sec. VI — d. Müller a analizat rînd pe rînd legislația din Anglia, Germania, Belgia și Spania, arătînd rigurozitatea repausului in Anglia, unde Duminica once activitate e întreruptă, așa că, pentru a se distra, poporul englez a mărit­­ repausul și cu o jumătate din Sîmbătă. Trecînd la studiul legii privitoare la repau­s din Franța, o lege facul­tativă, căci cine declară formal că nu o va respecta, nu e silit să o respec­te. Conferențiarul expune sistemele legii franceze, care e bazată pe utili­tatea socială a repauzului, nu pe a­­ceea religioasă. Pa aceleași motivI de utilitate so­­cială, a clădită și legislația noastră privitoare la această chestiune. Legea actuală, alcătuită în 1910, de d. M. Orleanu, e bună în genere, ara însă cîte­va dispoziții greșite, de­oare­­ce Camerile de comerț n’au fost în­trebate la compunerea ei. Dacă acea­stă lege ar fi bine aplicată, ea ar a­­duce rezolvarea definitivă și rodnică a chestiei repausului duminical. Din nenorocire s-au găsit chiar mi­niștri : d. Nenițescu și N. Xenopol, cari nu au vrut să o respecte. Ast­fel d. Nenițescu a hotărît repausul du­­minical la brutării, pe cînd legea ho­tăra repausul prin rotație în timpul săptămînei. Interesele publicului și ale marii industrii au fost prejudiciate și de aceea decizia Curții de Casație, care a anulat decizia d-lui Nenițescu, e bine­făcătoare. • * La critica conferinței au luat cuvîn­­tul d-nii Const. Georgescu-Severin, d. d. dr. Zalplachtka și dr. A. Anghe­­lescu. SOCIETATEA RoMână de AUTOmobile SOCIETATE ANONIMA. — CAPITAL SOCIAL LEI 1.500.000 BIROURILE și GARAJ: STRADA LUTERANA No. 29-31 TELEFON { Birouri 30 | 33 Atelier 20 | 51i r I «ADRESA TELEGRAFICA; S. A. XI* AUTOMOBILE: DE DION BOUTON, DELAUNAY-BELLEVILLE, HOTCHKIS, MINERVA, PEUGEOT. PIPE, RENAULT, TURCAT-MERY. Camioane, Motoare industriale, druae electrogene Pneumatice $i Articole de Cauciuc „EXCELSIOR“ și „LE GAÜLOIS“ ii ■■UHHIM I Iffli I Hill I rilBIIIMiiieiii Automotillesîolcrel­iss vîndute in cursul Companiei 1912-S13 Tip. 7. torpedo 19. 3. HP. •• .. Tip. Z. coupé avant torpedo 19 3. Tip. Z. torpedo 19. 3. HP. .. .. Tip. Z. torpedo 19. 3. HP.............. Tip. Z. torpedo 19. 3. HP. •• Tip. Z. torpedo 19. 3. HP.............. Tip. Z. torpedo 19. 3. HP. •• •• Tip. Z. Landaulet avant torpedo 19. Tip. Z. torpedo 19. 3. HP.............. Tip. A.B. torpedo 30. 6. HP.......... Tip. A.B. torpedo 30. 6. HP.-. •• Tip. A.B. torpedo 30. 6. HP... .. Tip. A.B. torpedo 30. 6. HP.......... Tip. A.B. torpedo 30. 6. HP.......... Tip. A.B. torpedo 30. 6. HP......... Tip. A.B. torpedo 30. 6. HP... .. Tip. A.B. toipepo 30. 6 HP... .. Tip. A B. torpedo 30. 6. HP... •• Tip. A.B. conducere interioară 30. Tip. A.B. chassin 30. 6. HP.......... Pip. A.B. torpedo 30. 6. HP.-- .. Tip. A.B. torpedo 30. 6. HP.-- — Tip. A.B. landaulet 30. 6. HP. .. Tip. A B. torpedo 30. 6. HP.-- - Tip. A.B. torpedo 30. 6. HP.-- -­­Tip. A.D. torpedo 47. 4. HP.-- -­Tip. A.D. torpedo 47. 4. HP.......... Tip. A.D. torpedo 47. 4. HP.-- -­Tip. A.D. torpedo 47. 4. HP.......... Tip. A.D. torpedo 47. 4. HP.......... Tip. A.D. torpedo 47. 4. HP.-- -­Tip. A.D. torpedo 47. 4. HP.......... Tip. A.D. torpedo 47. 4. HP.......... Tip. A.D. torpedo 47. 4. HP.-- -Tip. A.D. torpedo 47. 4. HP......... Tip. A.D. chassin 47. 4. HP.......... Tip. A.C. 6. torpedo 48. HP.......... Tip. A.C. 6. torpedo 48. HP.......... Tip. A.C. 6. torpedo 48. IIP.......... Tip. A.C. 6. torpedo 48. HP.-- -• Tip. A.C. 6. torpedo 48. HP.......... Tip. X. 6 torpedo 44. HP. -• -­­Tip. O. torpedo 80. HP. -- -- -HP. L$29 ..Maior M. Ionescu, Loco Principesa Valentine Bibescu. ..............D. Stoenescu, Loco ..............Z. Vladescu-Aluniș, Aluniș-Olt • • .. .­M. Mastrapa, Loco ...............Doamna Constanța Jianu, Loco ..............Căpitan D. Chiciu, Craiova 3. HP. Banca Națională a României, Loc­§ ..............Simion Cristu, Mărșani-Vlașca .. .. ..Dr. Petrini Paul, Loco ..............Al. Saulescu, Loco ..............Noica și Văcăreanu, Grâdiștea-Vlașca ..............Al. Racoviță, Loco ..............D. D. Bragadiru, Loco .. .. ..Școala de Tragere, Loco ..............Niculae Racota, Loco .............D-na Mariette Ghika, Mășcateni­ Botoșani ..............St. D. Popescu, Craiova G. HP. Dr. E. Juvara, Loco ..............Inginer St. Catziau, Loco ..............Maior C. Costescu, Loco ..............Căpitan Manu, Loco ..............Doamna Cinsky, Loco .. .. .­Princip. A. Caradja, Grumăzești-Neaslît .. .»­­.Ilie Iormescu, Loco .. .. ..Victor Ionescu, Loco ..............Așezămintele Brîncovenești, LoCo ..............St. Popp, Corabia ..............Ministerul Industriei, Loco ..............Marele Stat Major, Loco .. .. ..August Petram­an, Craiova ..............Inspectorul General al Armatei, Loco ..............Principele Schonburg Waldenburg Fin*­tînele Bacău ..............Veneri, Ploești ..............Șerban Tassian, Loco .. .. ..N. D. Protopopescu, Slatina ..............Al. Delimarcu-Roman ..............Dr. P. Becherescu, Zănoagă-Romanați ..............Doamna Victoria Ștefănescu, Loco ..............Căpitan Spiru Roman, Loco ..............D. D. Bragadiru, Loco ..............Principele G. V. Bibescu, Loca­­ .* D. Protopopescu, Loco ATELIERELE: SOSEAUA ÜIANU NO. 13 DE DION BOUTON, PEUGEOT, RENAULT. ­%■ ir

Next