Viitorul, august 1913 (Anul 7, nr. 1967-1997)
1913-08-05 / nr. 1971
A»și a» s«a«610a— No, K bani ABONAMENTE In țtrL . • . . an an 18 Lei..............geam Iani 9 Lei In străinătate . . an an 30 Lei..............geam lani 13 La Abonamentele încep la 1 $1 IS ale fiecărei fani REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI—STRADA ACADEMIEI 17—BUCUREȘTI REDACȚIA: TELEFON 13/47 ADMINISTAȚIA : TELEFON 22/39 MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA ANUNCIURI COMERCIALE Linia corp 7 pe o coloană In pagina III Linia corp 7 pe o coloană in pagina IV Inserțiii reclame pagina III linia . . . t • 60 bani 80 buri 2 lei Luni B August tOi# MM* fr» « , Rugăciune Ini Alah Sultanul Mehmed al V, care a avut nenorocul să plătească greșelile predecesorului său, _ a găsit sa^încetoe^DSă se^aute*vinovații totdeauna consolare in nenorocirile sale In rugăciuni către Alah. Eri se rugă pentru înfringerile sale^i să Se aplicate, astăzi mulțumește lui Alah că i-a redat Adrianopole, cetatea sfintă. Ilustrația noastră reprezintă pe sultan intorcîndu-se de la moschee. IMTRIGELE Intrigele pe calea publicității sunt lucru atît de obicinuit astăzi la unele ziare, nicit nimeni nu le mai bagă în seamă ; totuși sunt unele care nu se pot trece cu vederea, căci atunci s’ar întâmpla și cu dînsele ceea ce să zice despre calomnie, „calomniază mereu, căci tot va rămînea ceva“. Astfel Epoca, în două numere pe zína încearcă o asemenea intrigă; în numărul de la 4 August anunță chiar cu litere mari „Conflictul Costinescu-I. Brătianu“. Conflict și conflicte sunt destule în partidul conservator, dar în partidul național-liberal nu e absolut nici unul. Și pentru ce ar fi la liberali ? Epoca repetă, ceea ce mai scrisese o dată, că „Guvernul a propus d-lui Costinescu și numai d-sale să facă parte ca membru al delegațiunei romînești (în negocierile pentru pace). „Propunerea aceasta a măgulit atît de mult pe fruntașul liberal în cit răspunsul său a echivalat aproape cu o primire, condiționată numai de aprobarea d-lui Ionel Brătianu. „Complesența d-lui Costinescu a supărat însă atît de mult pe șeful liberalilor în cit“... etc. Iată conflictul Fi bine, fiindcă sunt provocat de un ziar conservator, ba chiar de el două, căci și Conservatorul a încercat intriga, voiu smmne ceea ce ar fi trebuit să rămînă în marginea convorbirilor particulare. In lipsa d-lui Ion Brătianu, care se afla ca ofițer reservist la armată peste Dunăre, "d. prim ministru s’a adresat mie, arătîndu-mi că dorința Regelui și a guvernului este ca și partidul național-liberal să ia parte la negocierile de pace, pentru ca toate partidele politice ale țării să fie partașe la săvârșirea unui act istoric de așa mare însemnătate. N’am stat la îndoială să declar d lui Maiorescu că aprob cu totul acest bun gînd și bun simțimînt al M. S. Regelui și al guvernului, și am convenit împreună să scriu de îndată d-lui I. Brătianu, șeful partidului, comunicîndu-i propunerea ce ni se făcuse, părerea mea că este bine s’o primim și rugîndu-l să vină de îndată la București să facă parte din delegațiunea României în Conferința pentru pace. Domnul Maiorescu a binevoit a se oferi singur să trimită scrisoarea mea printr-un curier special cu automobilul la d. Brătianu, deoarece delegațiunea trebuia să fie îndată constituită. Deci este neexact că guvernul mi-a propus mie și numai mie, cum zice Epoca, să fac parte din delegațiunea României. D. Maiorescu a propus aceasta partidului liberal, care nu putea să fie reprezintat cu autoritate decit de șeful său, și propunerea și rugămintea adresată de mine d-lui Brătianu de a veni în acest scop la București, a fost trimisă de însuși d. Maiorescu d-lui Brătianu. Nici prin gînd nu mi-a trecut, cum o afirmă Epoca, să cer aprobarea șefului partidului ca să fac eu parte din delegațiunea Romîniei. Voi adăuga că dacă d. Brătianu ar fi avut acest gînd n’ași fi primit, pentru că numai d-sa putea să reprezinte partidul cu autoritate și cu pregătirea trebuincioasă. Nu numai eu, dar toți principalii partidului, ce se aflau în acel moment in București, au cugetat astfel. Primind răspunsul d-lui Brătianu, păn ci o ne spunea că fiind »cum în termecnul militar nu poate lua parte la nici un act politic, am preferat în unanimitate să nu delegăm pe nimeni la Conferința păcei, mai bine decit să deliberăm fără prezența d-sale, după cum ne propunea prin răspunsul d-sale. Eu, care prin vîrsta mea am dobândit dreptul să zic că știu cum să menține puterea și coesiunea unui partid politic, n’ași fi consimțit nici o dată la altă soluțiune. Cei cari caută să introducă intrigi între mine și șeful partidului, își perd timpul în zadar: relațiunile mele cu Ion I. Brătianu, ca om și ca șef de partid, vor rămânea cele mai cordiale câ timp voi mai avea de trăit. A doua intrigă, întreprinsă tot prin Epoca, aceasta între partidul liberal și mine și tot anunțată cu litere mari. Liberalii ar fi supărați, zice Epoca, pentru că eu ași fi zis în interviewul dat unui corespondent srăin, că legea agrară este eludată, o literă moartă. Mai întîiu, în supărările dintre liberali ce caută să se mestice conservatorii de la Epoca, să le lase pe seama noastră și să-și vadă mai bine, nu numai de supărările, dar și de adîncile desbinări dintre conservatori. Apoi, cine știe cum să face un interview, prin întrebări și răspunsuri scurte, nu caută într’nsul un studiu complect, ci observații schițate în repeziciune. Cînd voi fi vorbit de litera moartă m’am referit negreșit la dispozițiunile eludate din legea agrară, căci știu mai bine decit plăsmuitorii intrigilor că din fericire nu toate dispozitiunile din legea agară au putut să fie eludate. Sunt multe, care numai prin complicitatea guvernului și a agenților lui pot să fie știrbite în favoarea partizanilor politici, și sunt mai multe încă, pe care țăranii le cunosc acum atît de bine, nicit nu mai îndrăznește nimeni să le violeze. Voi pune o singură întrebare: unde mai este odiosul rusfert, care îndoia în greutate toate învielile . Liberalii ar mai fi supărați, zice Epoca, pentru că în același interview eu ași fi preconizat „încetățenirea în massă a evreilor“. Eu am vorbit de încetățenirea Evreilor cari au făcut armata și adăugăm: „în viitor toti evreii romini ar putea veni treptat la cetățenie“. Incetățenire „în massă este aceasta“? Ce ceream eu pentru încetățenire ! ! Să fie evrei-romîni, adică românizați, stabiliți de mai multe generatii în tară, limba românească să fie limba lor maternă, iar nu jargonul șvabo-galițian, cu care ne-au venit din Galiția și din Polonia, I să facă pe lângă aceasta serviciul militar efectiv, și prin aceasta să devină cetățeni. Cine ar susține, în scop de a țese intrigi, că aceasta este „încetățenire în masă“, ar fi de rea-credință și cu aceia nu să discută. E. COSTINESCU -oxo- Demobilizarea Avem o critică de făcut în ce privește demobilizarea. Din ordinul statului major, direcția căilor ferate a oprit din nou orice transport de mărfuri, rezervînd toate vagoanele pentru transportul trupelor. In principiu nu avem nimic de zis contra acestei măsuri. E bine și drept ca trupele să se întoarcă acasă cu drumul de fier, nu făcînd marșuri pe jos. Dar s’ar fi putut ajunge la această soluțiune, fără a se opri dintr’o dată și pentru mai multe săptămini orice trafic pe căile ferate. Trupele ar putea fi duse acasă, tot cu trenul, dar în grupe mai mici. E adevărat că în acest mod, o mare parte din trupe ar fi rămas mai mult timp dealungul Dunărei. Dar aceasta, în loc de a fi un inconvenient, ar fi, dimpotrivă, un avantaj, căci ar fi o carantină foarte salutară. Modalitatea preconizată de noi prezintă deci un îndoit folos: n’ar întrerupe dintr’o dată tot traficul economic, de altă parte ar fi un mijloc de apărare mai eficace contra holerei. Sfi se pedepsească vinovații In curia serviciului de aprovizionare și a celui sanitar al armatei, a secerat multe vieți de ostași Cu toată dorința ce am avea de a fi pe placul unor căpetenii — mai mult administrative — ale armatei, de a înceta campania contra modului dezastros cum și-au făcut datoria, în actuala campanie, serviciile de intendență și cel sanitar ale armatei, nu putem păstra tăcerea fiindcă faptele cari ni se aduc la cunoștință sunt de o gravitate atît de excepțională incit ar fi o crimă îngrozitoare a păstra tăcerea și a mușamaliza niste acte cari au avut drept consecință secerarea atîtor vieți de bravi ostași. Cînd s’a declarat războiul, toată lumea se aștepta că oștirea noastră va suferi pierderi. Nimeni nu-și închipuia că nu vor fi lupte și nimeni nu se gîndea că ducîndu-se în războiu mulți dintre cei plecați nu vor fi secerați de gloanțe. In fata fatalitătei cu toți ne-am fi plecat capetele și am fi primit soarta așa cum ne-ar fi fost desemnată. Atunci însă find bravii noștri ostași, nu mor de gloanțe, nu se prănădesc în lupte, ci cad cu sutele de boală și din cauza lipsei de hrană, se schimbă lucrurile. Atunci nu mai putem privi lucrurile cu resemnare, ci cu toată indignarea sufletelor aplice fără cruțare ,pedepsele ce le merită. Nu trebue să existe nici un menajament. Cangrena trebuește arsă cu fierul roșu, căci numai pedepsirea cu strășnicie a unor fapte care au costat atîtea vrep de voinici, va face ca în viitor repetarea lor să nu mai fie posibila. o Și pentru ca să nu se creada ca ducem campanie fără de a ne bizui pe probe, în numărul de mime vom divulga o serie de fapte ale intendentei militare și ale serviciului sanitar al armatei, care vor umple de indignare pină si pe cei cari mea mai stau la îndoială, daca nu trebue să ia apărarea acestor doua servicii, atît de mult vinovate. imm AU PROTECȚIE D. Luzzati susține că Evreii noștri nu se bucur de nici o protecție în țara noastră. Dacă se bucură sau nu, — nu știu un lucru e sigur însă: protecție au Evreii noștri și încă o protecție mare, — protecția d-lui Bădărău. Că această protecție mai mult ii costă decit îi bucură, —cred, in schimb ea bucură pe ministrul lucrărilor publice. Iată deci, că Evreii noștri nu se pot plinge nici de protecție, nici de bucurie. O LACUNA O lacună enormă există în tratatul de pace de la București: nu sa delimitat Palestina noastră internă. De aceea, eu cred că acest tratat trebue revizuit de urgență într-o conferință europeană, care va urma să se tie la.... Ierusalim. Sfredelus FOLOASELE HOLEREI O SCRISOARE A D-LUI PROFESOR D R. SION Primim din partea d-lui dr. Sion următoarea scrisoare: Domnule Director. Sunt mai multe luni de zile de cînd, tot prin coloanele dv. bineprimitoare, am atras atenția Prințului Primar — Efor ce ne administrează, asupra modului execrabil cum se îndeplinesc unele servicii de salubritate pentru cari contribuabilii plătesc în special comunei. Am mers și mai departe. Am dobîndit ca să se comunice din partea consiliului de Igienă, d-lui Primar, absolută necesitate ca d-sa să intervie. După lege, asemenea interveniri, creează obligațiune pentru Primar. Numai cîteva mii de lei și puțină bunăvoință și respect de lege din partea Primarului se cereau pentru îndreptarea relelor ce semnalam. Lucrurile continuau însă exact ca și mai înainte de intervenirile noastre. Exemple aveam în fiecare zi pe stradă. Am fost așa de naiv, ca să cred totuși, că ordine trbuie să se fi dat, dar că ele nu vor fi fost urmate de oamenii primăriei. De aceea nu m’am dat înlături de a cercea în toate părțile. Am văzut că îmi făcusem prea bună ideie de mentalitatea, de spiritul de ordine și de legalitate, de înțelegerea pentru cele mai elementare date de igienă publică a d-lui Primar. Nu se dăduse nici un ordin, cu toată intervenirea Consiliului de Igienă. De aceea birourile continuau exact ca mai înainte. Și continuă și azi. Printre rețele ale căror îndreptare o ceream în numele igienei publice, era și astuparea gropilor, măcar al celor din quartierele cele mai însemnate. Și citam ca exemplu o groapă — făcută chiar de Primărie prin lucrările sale— în fața Facultății de Medicină. Credeți dacă de atunci s’a depus măcar o mină de pămînt în acea groapă? — Neam! Ba s’a depus ceva. A devenit depozitul de murdării, de animale moarte etc. din întregul quartier. Acum în timpul din urmă, copii din mahala făcuse acolo privată publică. Trec pe lingă acea groapă în fiecare zi pe jos, spre a merge la Facultate chiar acum în vacanție căci îmi am acolo Laboratoriul. Ei bine, de la Podul Sf. Elefterie și pînă la Facultate trebue să-mi țin batista la nas. Cum vi se pare că azi, în ziua de 2 August, trecînd, ca de obiceiu, la Facultate, am găsit 6 căruțe deale Primăriei descărcăm pămînt în zisa groapă! Am spus unuia dintre căruțași: — Bine că v’ați îndurat! — Ne-a dat ordin s’o astupăm, că „cică vine Holera“. — Aceasta a fost răspunsul căruțașului. La începutul timpurilor moderne, medicii, academiile, consiliile de igienă, facultățile etc., în pustiu propovăduiau în Europă măsurile și instituțiile de igienă publică. Nimeni nu-i asculta. Oamenii cei mai luminați erau prea puțin luminați pentru a pricepe chiar puținul ce se cerea atunci pentru igiena publică. Numai la ivirea unei epidemii foarte omorîtoare, se putea dobîndi de la administratiuni ceva îndreptări. Noi, în istoria epidemiologiei, recunoaștem marilor epidemii acest merit de a fi contribuit la realizarea unor reale progrese de edilitate sanitară. Ei, dar asta e acum de domeniul istoriei. Aceasta a fost la începutul timpurilor moderne sau in plin ev mediu. In Europa. Spuneți cititorilor dv. că in România, că în București, gratie unei neroade alcătuiri politice, ie nevoie, să suferim din cînd în cînd, chiar în secolul al XX, administratiuni comunale conduse de Prinți, pe cari Holera doară ii deșteaptă din princiara lor beatitudine. Holeră, bine ai venit! Dr. V. SION «—---------xx-------—. prof BULETIN ZILNIC Situația internațională "ÎS^K^i8,ssaMg~'" “ ?*???** — FAPTE SI COMENTARII — Germania se va asocia la orice demers diplomatic menit să facă pe Turci să evacueze Tracia. Așa sună un comunicat oficios din Berlin. Prin urmare la o acțiune militară contra Turciei, Germania ti va consimți. Hotărârea aceasta explică de ce nu există acord între Puteri pe tema Adrianopolului și de ce Turcii nu se mișcă din Tracia. Dar nu numai Germania are o atitudine favorabilă Turciei. Franța ajută și ea pe Turci în alt mod: se procură bani. De curînd Regia tutunurilor turcești ,care e în mare parte o administrație franceză, a avansat sume mari de bani Porter. Guvernul rus s-a formalizat pe urma acestui ajutor financiar și a și făcut o intervenție la Paris. Guvernul francez a răspuns că n’are nici un mijloc de a opri Regia tutunurilor turcești care e o întreprindere particulară de a avansa bani guvernului turcesc. Din toate acestea se vede că și constrîngerea financiară a Turciei va rămîne o vorbă goală. Turcii au nimerit bine punînd din nou săpînire pe Tracia. E treaba Bulgariei să-i alunge de acolo. Dar cum Bulgaria n’o va putea. Turcii vor rămîne la Adrianopol. CRITEȚ ȘI SFATURI LA ADRESA AUSTRIEI „Berliner Tageblatt“ a publicat de curînd un articol interesant și semnificativ, cu privire la politica Austriei. Inșirînd păcatele comise de conducătorii împărăției habsburgice, autorul articolului din ziarul german, observă cu multă dreptate că greșita îndrumare a politicei externe austriace își are izvorul în politica internă a împărației într’adevăr, care putea fi politica Austriei față de Sîrbii din Serbia, cînd față de Sîrbii din monarhie se duce o politică de încătușare și robire ? Ce fel de politică putea să ducă Austria față de Romînia, cînd față de Romînii fericitei monarhii dualiste Ungurii aveau mînă liberă să le închidă școalele și să le pîngărească bisericile. Care putea fi sinceritatea Austriei față de statele înconjurătoare, cînd toate au conaționali asupriți în împărăția Dunărei albastre ? Și ce valoare putea să aibă o alianță între Austria și Italia, între Austria și Romînia și ce încredere puteau să aibă în insistențele interesate ale Austriei Sîrbii din regatul lor liber, cînd politica Vienei și a Pestei strălucea prin cea mai despățată și funestă operă de împilare națională . Iată de unde se trage falimentul politicei internaționale a împărăției habsburgice și de ce bătrînul monarh al Austro-Ungariei trăește acum, la adunci bătrînețe, decepția izolării din toate părțile. Și cu atît mai mare trebue să fie această decepție, cu cit i-a fost dat să audă pînă și din gura împăratului Wilhelm reproșul făcut moștenitorului tronului austriac că prea mult zîngănește cu sabia germană. RAPORTURILE DINTRE GERMANIA ȘI ROMÎNIA „Neus Freie Presse“ scrie: „Se știe de multă vreme că Austro-Ungaria și Germania sunt în divergențe de păreri în ce privește politica ce trebuiau să urmeze față de al doilea războiu balcanic. Schimbul de telegrame dintre regele Carol și împăratul Wilhelm a pus în lumină această neînțelegere. Acest schimb de telegrame e mult mai important decit orice triumf ar fi repurtat Austria în chestia revizuirei. Regele Carol a declarat că pacea e definitivă. In telegrama de răspuns împăratul n’a vorbit, ce e drept lhrifti despre „definitiv“, dar fiecare cuvînt al telegramei sale dovedește că împărtășește și el această pă*rere. Din aceste telegrame e totuși t*șor să tragi anumite concluziuni ! Romînia vrea să dovedească că vrea să rămîie alături de tripla alianță, dar nu mai caută puna tul de sprijin la Jena—cum făcu* se pînă acum, — ci la Berlin. De zece luni Austro-Ungaria nu s’a gîndit decit la prestigiu. Ne întrebăm dacă acest schimb de telegrame e în favoarea acestui prestigiu și e oare un dfung pentru noi dacă Germania face declarații al căror înțeles e îndreptat contra politicei noastre în Orient . Or, cînd regele Carol își întinde brațul sprei Berlin dovedind că e în deplină armonie politică cu împăratul Wilhelm, dar nu se împacă cu politica monarhiei austriace, dovedește tocmai contrariul“. HOTE Unde e doctorul Botescu? E o întrebare și o esclamație pe care toată lumea o face, indiferent de credințe politice, și indiferent de aceste credințe deoarece sunt timpuri cînd pînă și Romînii uită politica în fata mortei. Acuma holera nu ne mai amenință, ea a încetat să ne terorizeze, deoarece o avem de fapt fără să ne mai așteptăm dintr’o zi într’alta: „Este sau nu este !“ Acuma ia din nenorocire, este. Providența care totdeauna a fost mama bună față de noi, ne va fi și de data aceasta apărătoare, în ciuda științei oficiale. Dar ceea ce e evident e faptul că niciodată capitala nu a fost mai murdară decit acuma. Și vești urîte le primim din toate părțile . Păsubri de proprietarii cu curți pestilențiale, birturi murdare, în fine pretutindeni semnele celei mai mari slăbiciuni, celei mai nefaste acțiuni edilitare dictate numai de un meschin politicianism. Și în fața iminentului și imensului pericol, care amenință deopotrivă și pe conservatori, ca și pe liberali pe socialiști ca și pe naționaliști, un singur glas trebue să fie : „Unde e d-nul Botescu ?“ Se simte nevoia mai mult decât ori și cînd a unui om care să unească energia cu știința, dorința de a face bine tuturor, fără slăbiciunea măruntă de a face bine unuia în dauna altora, un om de caracter și de inimă, un medic și un administrator. O astfel de pluriformă energie era concentrată în d-rul Botescu, a cărui activitate în aceste momente ar fi coincidat cu salvarea unnui oraș cu 300.000 locuitori... Unde e d-rul Botescu V‘ iată un adevărat „crre du coeur“ al tuturor celor ce sunt convinși că în actualele moravuri romînești, numai un neobosit și neinfluențat control poate scăpa Capitala, Petronius. •rt Captivitatea fostului noui U ci Strei ÎMPREUNA cu doi ofițeri, maiorul bulgar CEAVOF, ÎȘI PETRECE CAPTIVITATE ÎNTR’UN SAT DE PE VALEA BUZĂULUI Intr’un sat ascuns în munții Buzăului, nu departe de Penteleu, aștept, la un mic canton, sosirea trenului de exploatare forestieră a societăței Goetz. Pentru liniștea și tăcerea de aici, cari contrastează așa de mult cu viata plină de zgomot, și agitație a Capitalei, sosirea micului tren ia o însemnătate deosebită, deoarece el înfățișează legătura cu restul lumii deoarece el e aducătorul de vești, atît de nerăbdător așteptate astăzi, cînd fiecare zi pe care o trăim poate fi o zi istorică. O șuerătură ascuțită repetată de ecoul pădurilor, vestește apropierea trenului, care sosește îndată, alcătuit dintr-o mașină mică și un singur vagon „clasa“ unu zic localnicii. Un vechi camarad de școală, azi doctorand veterinar, se coboară și-mi spune: „Știi, am venit împreună cu comandantul Silistrei și doi ofițeri bulgari. Sunt prizonieri și stau la Cislău, unde sunt detașat și eu“. Pe cînd vorbeam, se coborîră din tren și prizonierii. Doi, în uniformă bulgărească de infanterie, maiorul Cearoff, fostul comandant al cetății Silistra și locotenentul Rusincoff, staturi masive, iar al treilea mic și slăbuț, în haine civile, sublocotenentul Ivanoff, din grăniceri. împreună cu ei se coboară și d. căpitan Starostescu, din cavalerie, comandantul depozitului Cislău, sub paza căruia sunt dați ofițerii bulgari. După câteva minute de oprire, în care timp se adunase întreg satul ca să vadă pe „bulgarii prinși în război, de-ai noștri“, trenul pornește înapoi, prin o ploae torențală, cu toți cei ce veniseră în escursiune. M’am urcat și eu în tren și acolo, cu multă bunăvoință, d. căpitan Starostescu îmi da următoarele lămuriri despre prizonieri: Au venit la Cislău în ziua de 9 Iulie și vor rămîne aici, probabil pînă la sfârșitul războiului. Eu i-am socotit ca pe niște militari ce mi-au cerut ospitalitate și de aceea am căutat să le fac viața cit mai suportabilă. De altfel ordinele ce aveam nu contraziceau dorința mea. De la început s’au stabilit relații bune între noi, ofițerii romîni și prizonieri, relații ce se întăresc din zi în zi. Cum doi ofițeri bulgari vorbesc nemțește, iar al treilea sublocotenentul Ivanos, franțuzește, ne-am putut repede înțelege. Maiorul Ceavoff om cu o cultură superioară, era comandantul reginei Silistra cînd trupele noastre, reg. 6 roșiori și reg. 1 Ialomița, au pătruns în Silistra. Cum intrarea armatei s’a făcut pe la 3 noaptea, garnizoana Silistrei, care era compusă numai dintr’un batalion, n’a avut timpul să se retragă deși avea ordin în acest sens. Maiorul a fost prins de roșiori, împreună cu locot. Rusincoff și trimis în țară. Acum atît dînsul cit și ceilalți ofițeri primesc leafa gradului lor. Cea mai mare pare din bani îi trimit în Bulgaria unde au familii. Postul comandant al Silistrei are 6 fete... La Cislău ofițerii locuesc într’o casă din sat și mănîncă împreună că noi, la popotă. Sunt quasi-liberi cu voe să se plimbe neînsoțiți, oriunde, numai să nu întîrze prea mult. Supravegherea pe care o exercit e foarte discretă și trebue să recunosc că prizonierii n’au abuzat niciodată de această libertate. Am stat mult de vorbă cu maiorul, care de la început ne-a arătat surprinderea și mulțumirea sa pentru bunele condiții, în cari sunt ținuți. Odată l-am întrebat» „Dacă eu ași fi fost prizonierul dtale m’ai fi tratat tot așa“ ? Maiorul a rămas un moment nehotărit, apoi a răspuns „Și Bulgarii sunt civilizați“. Tonul răspunsului era însă negativ“. • * Sublocotenentul Ivanov apropiindu-se am intrat în vorbă cu dînsul. E funcționar la o bancă din Varna, însurat cu un copil numai de o lună, pe care nu l-a văzut încă și pe care l-a botezat, prin telegraf, zilele trecute. Sublocotenentul rezervist la grăniceri, era comandantul graniței, începînd din fața Garaomerului și pînă la țărmul mării. După ce mi-a confirmat toate cele spuse de d. căpitani Starostescu, în privința tratamentului, mi-a povestit cum a fost capturat. Știam îmi spune, că între Romînia și Bulgaria se urmează tratative diplomatice și primisem chiar ordin, ca îndată ce acestea vor fi rupte, să ne retragem, fără luptă, spre interiorul țării. In ziua de 28 Iunie un sublocotenent român, care comanda postul din cealaltă parte a graniței, a venit în vizită la pichetul meu și vorbind de situația externă dînsul îmi afirma că nu crede să fie război între bulgari și romîni. Totuși, aflasem că mai multe trupe române se adună la graniță, dar nu credeam ca războiul să înceapă așa de repede. In noaptea de 28 iunie, dormeam cînd, pe la orele 2 după miezul nopții, un sergent vine și mă scoală: „soldații romîni trec granița!. Nici n’am apucat să-mi încing sabia, și auzii afară: „nu trage, nu trage. Sentinelile bulgare surprinse se predau grănicerilor romîni. ”Amenințat și eu de o baionetă am predat sabia tocmai sublocotenentului, ce-mi făcuse vizită ziua. Privindu-i întrebător și mirat, acesta mi-a răspuns : „Așa e războiul. Noi am primit ordin astă noapte la ora 11“. Odată prins, am fost trimis la Constanța, de acolo la Buzău,, unde m’ar întîlnit cu maiorul Ceavof și loco Rusincoff și apoi la Cislău. Pretutindeni populația s’a purtat bine cu noi. Numai în gara Buzău, cînd m’am coborît, un rezervist român văzîndu-mă a zis: „Asta e spion“ și m’a înjurat. După cîteva cuvinte asupra trattativelor de pace, micul sublocotemnent Ivanof a adăugat: „Viața noastră exterioară, dragă domnule, e cit se poate de bună. Ceea ce avem noi în sufletul nostru, însă dureros“, își fixă apoi privirile în vîrful unui deal, făcînd sforțări vădite să nu plîngă. Convorbirea noastră se sfîrșise. De altifel sosisem în Nehoi, unde prizonierii trebuiau să ia trenul normal spre Cislău. Ne-am despărțit cu o strîngere de mină prietenoasă din parter, pentru că simțise că l-am înțeles. Iar fumul alb ce se înalță din locomotiva trenului ce-i ducea spre locul de captivitate, scria pe albastrul limpede al cerului: „Vae victis“ „Vai de învinși!“ ERNEST ENE - ---------xx--------------