Viitorul, ianuarie 1915 (Anul 9, nr. 2478-2503)
1915-01-14 / nr. 2487
5 Anul al optulea — Wo. 3487 5 BANI ABONAMENTE In țară.................. un an 18 Lei.......................țease Ioni ? Lei In străinătate.... un an 16 Lei.......................'ease luni 18 Lei Abonamentele Încep la 1 și 15 ale fiecărei luni REDACȚIA STRADA ACADEMIEI No. 19 intrarea prin pasa... Imobiliara TELEFON 13/47 și 57/20 ADMINISTRAȚIA CALEA VICTORIEI No. Intrare si prin Academiei TELEFON 22/39 58 17 Marcuri 14 Ianuarie 1948 ANUNCIURI COMERCIALE biblioteca I UNIVERSITAtTH 11 * 11 Linia corp 7 pe o coloană în pagina III:....................... 50 bani Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV.........................30 bani Inserții și reclame pagina III linia.....................................2 Lei *Sgffi £ EEâ £ S2^ SITUAȚIA După o serie de operațiuni fari relief, sau ca telegraful anunță și o acțiune pasionanta. £ Torba da o acțiune navală, de prima ciocnire serioasa Intre flota engleza și cea germana. Ciocnirea a avut loc In apela Mare! Nordului, la 188t-nord-vest de insula Helgoland. Prin acum cunoaștem numai versiunea germană, după care lupta ar fi fost data Intre unități aproape egala sub raportul numărului, fără nici o indicație în ce privește viteza și armamentul. După aceiași versiune, și pierderile, relativ mici, ar fi fost egale Depeșa din Berlin mai arată că lupta a fost Întreruptă da Seta engleză. Treime să așteptăm și versiunea engleză, spre a cunoaște proporțiile și natura adevărată a acestei ciocniri. Dar și fără orice amănunt ulterior, ne putem da seama că ciocnirea de la Helgoland e epizodul așteptat — și nu ultimul-al dușmăniei potențiale dintre Anglia și Germania. Nu știm Încă din ce parte a venit Inițiativa luptei; dacă a venit din partea Angliei, ea e răspunsul datmentului atacat z*posMsurllor; dacă a venit din partea Germaniei, ea afirmarea spiritului ofensiv Îndreptat In ultimul timp In contra Angliei. Acțiunia navală din Marea Nordului pune In umbră opstatisme îl pe uscat cari de mai multe săptâmini nu sa disting prin nimic decisiv; pe uscat totul e în pregătire; se reformează fronturi și Se cun îe mișcare noul armate, la adăpostul pozițiunilor straini și al condițiunilor atmosferice. eSBS3 SffiâESâa»S8 Patriotismul in timp de liniște Roadele unui patriotism în timp de liniște pregătește țara pentru ziua de nevoie. Iată de ce prima condiția a unui patriotism adevărat este să fie continuu și în toate direcțiile. Menirea patriotismului nu este ca el să se oprească la o manifestație , simplă de simțimînt, ci ca să slujeasca nevoile, tarei. Orație lui Statul sau neamul trebue să gaseasca la vreme de liniște propășire, la vreme de primejdie, un scut puternic de apărare. Scopul lui practic este deci sporirea energiei nationale, materială și morală. In această sporire a energiei naționale se întrupează roadele cele mai temeinice, ale unui patriotism luminat. Energia unui stat și a unui neam se sporește pe cale, politică, culturală și economică. Atunci fiind um neam care a fost subjugat a avut norocul ca o parte din el să trăiască prin el însuși, de sporirea energiei acestui stat și a poporului lui depinde sporirea energiei neamului întreg. Dar întărirea unui stat nu se poate face de rit prin întărirea întregului său popor de sus pînă jos și în toate direcțiile de activitate. Statul modern nu se mai întărește numai prin întărirea unei clase, a armatei, sau sporirea bogățiilor moarte ale lui, ci în primul rând prin punerea în valoare la maximum a energiei vii, a masei întregi a poporului. Patriotul luminat, un timp de liniște, va lucra desigur pentru asigurarea unor finanțe bune ale statului, pentru înzestrarea armatei, dar iubirea lui de țară îl va împinge să lucreze în deosebi la ridicarea materială și culturală a poporului, la desvoltarea conștiinței lui naționale și cetățenești, iar o creștere cit mai puternică a activității țarei, bazată în primul rînd pe muncă și destoinicia fiilor ei. Va fi cel mai temeinic mijloc de a-și manifesta iubirea lui de țară. De aceia patriotul luminat va lucra în continuu pentru a se zidi școli, a se înființa obști, a asigura condiții normale de trai celor a căror masă totală formează patria vie; el va lucra la desvoltarea unei industrii în realitate națională; încrezător în însușirile lor va lupta pentru ca prin participarea celor mulți la viața statului să creeze solidaritatea națională atît de necesară apărărei țarei și neamului. Dar patriotismul ca să fie trainic trebue să fie infiltrat în sufletul omului din copilărie chiar. In această privință, pe lîngă influența părinților, patriotismul profesorului este acela ce poate înălța sufletul generațiilor viitoare. Profesorul, patriot luminat, mai mult de rit prin orice manifestație sgomotoasă, va sluji mai mult patriei sale îndeplinindu-și continuu și cu sfințenie datoria sa, spre a fi pilda de conștiință a datoriei, iar prin pilda sacrificiului pentru interesul general, va plămădi sufletul elevilor pentru zilele grele și mari ce vor veni. Ca și profesorul fiecare patriot poate găsi în sfera activităței sale prilej de a-și manifesta iubirea de țară. Administratorul în întrebuințarea banului public și în conștiința datoriei, omul politic servind continuu și propagîind marele nevoi ale Statului și ale neamțului, ziaristul punîndu-și pana numai în folosul cauzelor naționale, omul privat prin întreaga lui viață să dea o muncă folositoare, iar rodul acestei munci să nu se ducă în vînt și în cheltueli de lux peste hotare. Zguduirea de azi a topit conștiința turburată în care am lucrat adesea ori, în contra intereselor chiar ale acestei țări. Azi patriotismul nostru să ne oprească să slujim capitalurile streine, școlile streine, luxul strein. Acum putem vedea rit de necesar este ca patriotismul nostru să ne aducă să trăim în toate felurile prin noi înșine. Din înflăcărarea pe care acest patriotism o găsește azi în mijlocul emoțiilor ce ne-o dau evenimentele grave prin care trecem, să rămîie un învățămînt trainic pentru viitor. Patriotismul adevărat și sănătos este continuu și nu trebue să dispară în timp de liniște ; atunci el se oțelește și ne pregătește pentru zilele de novoe. VINTILA I. BRATIANU. -exo ,£ țl. NOTE DECORAT! Lumiea aplaudă, într’o sală de cinema bucureștean, un dialog, cu titlul de mai sus, alcătuit de d-rul Ureche, în acea tonalitate de humor neforțat, care face farmecul creațiunilor sale. Lumea aplaudă și rîde, pentru că vede în tipul comic al decoratului o slăbiciune a sufletului nostru. Iar mijloacele întrebuințate pentru a căpăta o decorație, unele din ele foarte mult în conflict cu morala, provoacă și mai mult rîsul, ca orice dispozițiune între ceea ce s’a făcut și ridicolul rezultatului obținut N-am nimic de zis-contra literaturei umoristice a d-lui dr. Ureche al cărui admirator sunt. Dar contra acelora care cred că sub șarja umoristului de talent, se ascunde cu adevărat o rană socială, o infirmitate sufletească, o manie, ne ridicăm. Nu este adevărat că Românii sunt atât de lacomi de decorații încît să-și poată vinde conștiința! La noi, decoratiunile nu simt rîvnite așa cum sunt în Fran- Și cine știe abuzul ce se face acolo cu „meritul agricol“, care decorează popturile funcționarilor și „palmele academice“ primite de cei ce cunosc de abia alfabetul, acela înțelege cît de nedrepți am fi cu noi înșine cînd ne-am descrie ca decoratorili mai fervenți decit civilisatii Francezi! fy-exp.---' PetroBÎas RĂZBOIUL ANGLO-TURC INTRAREA CANALULUI DE SUEZ, LA PORT-SAID IN JURUL RĂZBOIULUI TRUPELE J PI MROPA?§ M1 — CE CRED JAPONEZII DESPRE EVENTUALITATEA UNEI COLABORĂRI A ARMATEI LOR, IN EUROPA, CU TRUPELE TRIPLEI ÎNȚELEGERI — Este mult de când se discută în cercurile politice și militare din apus despre posibilitatea colaborării efective a armatei japoneze în actualul războiu european. Le Temps publică într’unul din numerele trecute sosite în Capitală, din isvor japonez, o comunicare interesantă în această privință, pe care o dăm ca document. Ziarul francez nu dă numele autorului comunicărea, dar se vede din felul cum e redactată că e vorba de un om în curent cu chestiunea și în măsură de a arăta starea de spirit ce domnește în Japonia în această privință. Iată acum și comunicarea: Nu numai că aud vorbind de cîtva timp de intervențiunea japoneză în Europa, dar primesc foarte multe scrisori în această privință. Eu însumi, ca unul din cei mai framcofili dintre japonezi, doresc pentru Franța o isbîndă repede și hotărâtoare, și nu mă îndoesc deloc că așa va fi. Dar dacă războiul se va sfîrși cu câteva luni mai devreme, dacă nu cu un an, va fi o economie formidabilă. Un statistician socotea că la sfîrșitul lui Decembrie, adică în cinci luni de războiu, Franța singură a pierdut 48 de miliarde de franci. Această cifră enormă indică, bineînțeles pierderile directe și indirecte. Mai sunt cu toate acestea cîteva persoane în Franța care critică interventiunea japoneză, ceeea ce nu e desigur de natură să încurajeze Japonia în mijlocul negocierilor. Ar fi cu mult mai preferabil să se ajungă la o înțelegere, căci aceasta ar activa negocierile la Tokio. In definitiv, Japonia nu are nici o obligațiune de a interveni în conflictul european. Presupunând că Japonia primește să intre în acțiune, se supune la mari riscuri. Vecina sa China este în plină dezorganizare și ar profita de lipsa puternicei armate japoneze penru a se revolta; mai sunt încă și alte motive, — zice japonezul, — pe cari suntem siliți să le trecem sub tăcere. In sfîrșit, după textul alianței anglo-japoneze, în cazul în care India s-ar revolta, ar trebui să alergăm spre a secunda Englitera. Japonia riscă mult primind să ia parte la războiul din Europa. Din fericire puterea militară japoneză este de primul ordin și trimiterea a vreo zece corpuri de armată nu ar compromite această putere- My iv.,"vL".. O personalitate care cunoaște bine Japonia vorbea cu mine despre trimiterea de trupe în Europa. Să admitem, îi spuneam, că Japonia își trimite soldații spre a întări pe aliați. Ce motiv ar invoca ea pentru ca să justifice înaintea poporului ei această întreprindere , Japonia nu e atacată de nimeni“. — Nu s’ar putea cere decît voluntari dintre contingentele active și de rezervă. Vor fi cel puțin 200.000 de voluntari, mi s’a răspuns. Asta e o greșeala gravă, căci o armată astfel compusă, ar pierde complect valoarea pe care i-o dă puternica organizare militară a imperiului. Să presupunem în sfîrșit că toate obiectiunile sunt înlăturate. In caz cînd negocierile diplomatice ar reuși de pe acuma, nu trebue să se uite că transportul trupelor japoneze din extremul orient, cere un oarecare timp. Sosirea acestei armate proaspete și plină de energie ca și de tenacitate, cul ei îndrăzneț și furios de a ataca, ar grăbi înfrângerea Germanilor, și așa, slăbiți de lungi luni de sforțări mari. Această intervenție ar merita să fie răsplătită în proporție cu marea ei valoare, adaugă japonezul care scrie în Le Temps. * înainte de a sfîrși comunicarea sa, japonezul acesta, care pare un hotărât partizan al intrării Japoniei în acțiune alături de armatele Triplei înțelegeri, urează ca negocierile diplomatice în curs să se sfîrșească cu bine, în avantagiul ambelor părți. Disolvarea parlamentului japonez, zice dînsul, n’are absolut nici o legătură cu această chestiune. Ea a fost prilejuită de o împrejurare de politică internă. Un om de stat japonez a caracterizat chestiunea internă care a provocat disolvarea parlamentului spunând că era „o mină plutitoare“ care ar amenința pe cel ce ar lua puterea. In adevăr, aceiași chestiune a mai doborît încă două ministere, și al treilea suferă din pricina ei, și e amenințat să cadă. Dar asta n’are a face cu marea chestiune a participărei Japoniei la războiul general, încheie japonezul atricolul său. Asta e o afacere de încheiat între guvernele aliate și guvernul japonez. Nici o opoziție parlamentară nu interzice negocierile... ARMAMENTUL MODERN ARTILERIA FRANCEZA cÎteva tipuri de tunuri și mitraliere FRANCEZE Asupra cantității materialului de artilerie pe care-l posedă statele, nu posedăm cunoștințe sigure întrucît toți acei cari s’au ocupat cu această chestiune, din motive lesne de înțeles au ocolit-o, și au insistat exclusiv numai asupra perfecțiunei tehnice în construcția pieselor de artilerie. In ce privește artileria franceză este lucru cunoscut că prezintă o mare superioritate asupra celorlalte state. Tunul francez de 75 cu tragere repede model 1897, a fost inventat de către Sainte Claire Deville și Deport. El poate azvîrli cu o viteză inițială de 529 metri, un obuz de 7 k 240, încărcat cu aproape 300 gloanțe, și, cu o viteză de 584 metri, un obuz explosiv de 5 kgf., 315, conținînd aproape 800 grame de melinită, diferența, de greutate între cel dintîi și cel de aldoilea rezultînd din faptul că melinita este aproape de cinci ori mai puțin densă decît oțelul. Piesa se odihnește pe un afet ce se poate fixa de pămînt prin ajutorul unei sape așa încît rămîne nemișcat în tot timpul Lagerei, iar un alunecuș al afetului permite ca țeava să se deplaseze din cauza reculului. Grație unei frîne hidraulice țeava revine în mod automatic în pozitiunea de la început, îndată ce proiectilul a fost aruncat. Dar superioritatea cea mare se datorește focosului proectilului. Focosul este preparat în așa fel cu ajutorul unei chei automatice, încît proectilul poate exploda la distanta și la înălțimea voită. O baterie de artilerie de cîmp este compusă din 4 tunuri, 12 chesoane și trei trăsuri de serviciu, aprovizionate cu cîte 312 proectile pentru fiecare gură de foc. Afară de tunul de 75, artileria franceză mai este înzestrată cu tunuri de 155, 120, 105, 65 etc. Tunul de 155 cu tragere scurtă, model 1904 trage la fel ca cel de 75 fără să se deplaseze. Are aceiași mobilitate însă e mai ușor de transportat căci țeava e purtată pe o trăsură specială, afetul și frîna fiind purtate de o altă trăsură. Trage obuze cu melinită de 43 kilograme. Tunul de 120 cu tragere întinsă, deși pentru asediu este întrebuințat în luptele de cîmp. E înzestrat cu frînă cu glicerină, și poate trage la distanțe foarte mari. Tunul de 120 cu tragere scurtă a fost întrebuințat de francezi cu multă eficacitate în luptele de pe Meusa. Tunul de 155 cu tragere scurtă nu poate fi întrebuințat decît scoțîndu-i-se roțile. Astfel de tunuri nu se mai construiesc asstăzi. Dar unul dintre cele mai perfecționate tunuri este acela de 105, unul dintre cele mai recente modele. Poate arunca la o depărtare de 13.000 metri obuze de 17 kgf. greutate. Artileria de munte este înzestrată cu tunuri de 65 cu tragere curbă model 1906 ce funcționează la fel cu tunul de 75. Insă pentru transport este împărțit în patru părți de cîte 120 kgf. fiecare, purtate de catîri. Are o dublă frînă hidraulică cu arcuri metalice. In sfîrșit mitralierele franceze sunt de trei feluri: Model Sainte- Etienne, Md. Puteaux și Md. Hotchkiss. 4 Armata franceză a construit chiar în cursul războiului o mulțime de mitraliere spre a echivala cu enormul număr pe care-l posedă armata germană. Cum era și natural, războiul a scos la iveală faima unor generali, ale căror nume nu interesau pînă mai eri decît cercurile militare. Astăzi numele comandanților sunt pe buzele tuturor și mai repede ca după o lectură rit de asiduă a istoriei, faptele de arme au imprimat în minți nume proprii pe cari le reținem cu plăcerea de a fi con Umparani cu ei. Să ne întoarcem puțin spre trecut și să cercăm a ne aminti figurile generalilor răspînditi — ici colo, și, pe o zi pe alta — în revistele ilustrate franceze, iată pe generalul Pan, veteranul de la 1871, în vizită la Kaiserul Wilhelm. Interesul ce ni-l prezintă era numai satisfacțiunea dată curiozității de a vedea alături de împăratul Germaniei pe un militar care reprezenta generația vrăjmașe de la 1870. Despre Joffre, abia se vorbea cu prilejul numirei sale ca șef general al armatei și i se discutau chiar meritele față de cele ale generalului Pau. Ce profan în afară de teritoriul francez știe de generalii Castelnau, Langle de Carp, Franchet, d’Esperey, general Dubois. Numele lor astăzi sunt populare, după cum, acelaș drum al faimei lumești au urmat numele generalilor germani. Intre generalii a căror faimă a trecut în domeniul general, este și comandantul Maud’huy. Citat în cursurile școalelor superioare de p tactică, nu numai în Franța unde *este cotat ca unul din cei mai superiori ofițeri, dar chiar în Germania, —~generalul Maud’huy are renumele unui mare învățat în arta militară. Născut la Metz, la 17 Februarie 1857, după studii strălucite și muncă creatoare care se oglindește în nenumărate opere militare, — este astăzi abia general de brigadă, înaintea lui au trecut alți generali cari n’au putut și nu-l vor putea egala, generalul Maud’huy a văzut însă recunoscute distinsele sale calități, primind pe cîmpul de luptă comandoria Legiunii de Onoare, cea mai scumpă recompensă ce-o poarte doar un Francez. I .o Styx. 1 IN FIECARE ZI ON HARE TACTICIAN FRANCEZ Pentru cine își aduce aminte, din experiența trăită sau din lectură, de modul cum socialiștii germani vorbeau cu foarte puțin timp înainte de războiul actual, rămâne ca un adevărat mister chipul cum ei s’au desmințit; chipul cum aceia cari perorau contra armatei, contra războiului contra monarhului, contra patriei, se poartă acuma pe cîmpurile înroșite de singe. Socotim astfel interesant și semnificativ a readuce sub ochii lectorilor noștri, mentalitatea socialistă germană, așa cum o redă și o înțelege publicistul reporter Huret în notele sale din.Figaro transparse în volume C6 au făcut inconjurul sumei. . . . Impresiunile lui Jules Haret le găsim în volumul intitulat Berlin, care a apărut în 1913, iar articolele înainte de a fi strânse în volum datează din 1912. Să ascultăm o conversație dinre el și un socialist. — „De ce voiți să distrugeți armata . .. «Pentru că nu mai vroind războiul. .. . Dar dacă mamne sunteți atacați î . ...» , îmi este cu totul indiferent de a deveni Francez, Austriac sau Italian — numai Ruși nu voim să devenim ! De mult spun eu și camarazii mei, că Prusia ar face bine de-a lăsa Alsacia-Lorena acelora ce-au avut-o mai înainte“. ... „Veți face astfel o revoluție? . E datoria fiecăruia de a fi amiio unde treime și suntem cu toții prea entusiaști pentru a deveni iași. El vorbea fără gest și cu o voce liniștită. Dacă ar fi un războiu, continuă el, partidul socialist ar zice : ,E vina Germaniei“, și s’ar preda »nimicului la prima ocazie. De altfel dacă șefii ar hotărî ca tovarășii să nu meargă, nimeni nu vor merge. Guvernul nu trebue să aibă încredere în rezerva și în terioriala“. Și conversația continuă pe același ton infam, și din cuvintele sobilă atitudine pe care un cetățean’ conștient o poate avea. Dar este inutil să spunem că nici unia din infamele promisiuni, nu au fost realizate. In fata pericolului general n’au mai fost diferente de partid, și ideile socialiste au rămas ca utopice reverii, ca un fel de lux de cugetare fără realizare posibilă în fapt. Aceasta dovedește că limbagiul de altă dată al socialiștilor era o viclenie, o prefăcătorie. Ei se arătau răi patriooti, fără să fie, și le convenea a părea că sunt, ceea ce nu sunt, ceea ce nu erau, în fondul sufletului lor ! Moraliștii vorbesc cu asprime despre viclenia acea, în care cineva se îmbracă cu o haină ce nu-i convine, pentru a părea mai bun decît este el. Și au ignorat și un altfel de vicleșug. Acela de-a face să se creadă că ești mai rău decît ești. E o viclenie această morală pentru că este un fel de modestie a virtutei. O astfel de modestie a virtutei au avut-o socialiștii germani. Războiul de acuma dovedește aceasta. Dar chipul cum statul german, reprezentat prin oficialitatea lui, a preiat măsuri de înaltă solicitudine pentru urmeri, este una din cauzele, și desigur nu cele mai nici, ale patriotismul acestor clase sociale. Uvrierii germani au fost prea mult și prea inteligent protejați de stat, pentru ca ei să nu se simtă fii statului pe care o de formă -l combateau. Și răsfoind aceiași carte informativă a lui Haret, găsim atîtea frumoase exemple de modul cum legile germane au apărat interesele uvrierilor. Poliția inspectează casele particulare, ia măsuri ca servitorii să primească un tratament omenesc. Inspectorii industriali supraveghează munca din fabrici, și se ocupă de cele mai mici amănunte pentru ca uvrierii să fie bine tratați, și să lucreze în condiții igienice. E o pagină în această carte, în care se vade chipul cum trăește un lucrător german, care mănâncă bine de trei ori pe zi, se duce la berărie O IPOCRIZIE SIMPATICA Socialiștii germani altădată și acuma SOLICITUDINEA STATULUI FAȚA DE CLASELE MUNCITOARE A CREZAT PATRIOTISMUL GERMAN