Viitorul, iulie 1915 (Anul 8, nr. 2652-2682)
1915-07-01 / nr. 2652
Inul BANI a bonamente T» t»1R................. un un 18 Lei...................șease luni 3 Lui în Mi Sinitjuto... unu n 36 Lei.....................tease luni 18 Lei Abonamentele încep la 1 .115 ale fiecărei luni REDACȚIA STRADA ACADEMIEI No. IS Intrarea unui nassur. Imobiliara TELEFON 13/47 și 57/20 ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI 17 Intrare și prin Calea Victoriei 56 TELEFON 22/39 ANUNCRIRI COMERCIALE Linia corp 7 pe o coloană In pagina m..................... 50 bani Linia corn 7 pe o coloană în pagina IV................... 30 bani Inserții și reclama pagina III linia................................. 2 Lei 5 BANI TOATIA Din arătările, concordasîs, ate câtor-va mari ziare precum și din asete masări ds natura strict militară, pars a reeși iminența unor mari încăierări pe frontul apuseas, merite sa carm8 lupta de pozițiani si operațiunea de amânant cari da atâtea leul lui îngerează campile Franței septentrionale. Buistrieie de azi din Paris și din Berlin anunța o nouă serie da asemenea operațiuni la nord de Arras, lângă Sanchez,, la Guampagne și în Argonnas. In nici una din aceste regiuni, nu s’a stâns la an Rezultat precis. te semnalat ,e Insă o operațiune a Francezilor în Vosg!, între Bandesaat și Fontenslle, care s'a terminat ca o loavitare pe o distanță de 700 m, pe un front de 600 m. Acest succes a adus Francezilor vre-o șapte sute de prizonieri, la rîndul lor Germanii anunță respingerea unui atac al Englezilor cari au Încercat să is smulgă o pozițiune de pe Yser precum și reluarea unei tranșee cucerite de Francezi la nord-vest de Beausejour. Pe frontul oriental, acțiunea e, după comunicatele austrogermar.8, aproape nulă In sectoarele nordice, iar In Galiția și Foguia meridională, situația stagnează. Buletinul rus nu E8 a sosit încă. De pe frontul meridional, Italienii semnalează respingerea unor atacuri austriace în valea Davas și In Garniolia. Viena s?’a comunicat Încă nimic privitor la frontul meridional. — CU PRILEJUL ÎNTRUNIREI DE LA DACIA — T’ JAcțiunea Națională“ și-a dat alaltăieri măsura popularităței, pe care violențele de limbagiu i-a cîștigat-o în rîndurile maselor populare. Întrunirea de la Dacia, cu toate cele șapte semnături din josul „chemărei“ către poporul Capitalei, a reprezentat chiar pentru optimismul unora dintre organizatori un fiasco, pe care la explicat cu prisosință sforțarea d-lui Delavrancea ca să salveze aparențele cel puțin printr’um ridicol scandal de stradă. In sala de la Dacia, ca și în fața prefecturei poliției Capitalei, d. Delavrancea reîntorcedu-se cu ani în urmă, s’a sforțat să dea impetuozităței d-sale un maximum de energie și violență, crezînd că din răscolirea cenușei amintirilor trecutului, va găsi puterea care să reacționeze asupra neputinței prezentului. Rezultatul a fost pantru d-sa, în constatarea lipsei efectului urmărit, încă o nouă deziluzie din acele cari în anume împrejurări, creiază în jurul unor oameni ca d. Delavrancea o atmosferă de ușoară melancolie, de care se resimt, desigur, mai mult ca d-sa spectatorii cari asistă la acest fel de manifestări. Nu știm dacă, stăpînit de enervarea și violența neputinței, .. Delavramcea a putut sau nu să-și dea seama de elocvența totuși convingătoare a golului, pe care opinia publică la făcut alaltăeri în jurul întrunirei de la Dacia. Este neîndoios, însă, că un altul, — tovarăș ad-hoc de violențe al Trubadurului de altă dată, — a avut și vremea și prilejul să constate, netulburat de obligațiunea unui discurs de rostit, efectul compromițător care la avut pentru „Acțiunea Națională“ tovarăș și a „Adevărului“. D. Miile dacă e asistat la întrunirea de Duminică, — și desigur că cinismul d-sale nu la împiedicat nici dela această lipsă de pudoare, — a putut să se convingă, privind în golul solei de la Dacia, cum știe să pedepsească opinia publică îndrăzneala cu care-și etalează violențele și apelurile incendiare în coloanele celor două ziare din Sărindar. De altfel noi am spus-o dela început, — și ținem să reamintim aceasta, — că tovărășia d-lui Miile și a ziarelor d sale va croia în junii activitățea ,,Acțiunea naționale“ o atmosferă de suspiciune, pe care o legitimează în de-ajuns afacerea „Iha“, santagiul Castelan și tot trecutul de reputațiune atît de dubioasă a ziarului „Adevărul“. Opinia publică nu a uitat acuzațiunile de necinste pe care unii dintre cei mai principali factori din „Acțiunea Națională“ le-au adus nu de mult „Adevărului“ și d-lui Miile, alături de care era firesc să scadă astăzi autoritatea morală a cuvîntului lor. De aceea roadele tovărășiei și a violențelor acestei tovărășii suspecte, au trebuit să le culeagă alaltă orî împreună. Recunoaștem că pentru unii din „Acțiunea Națională“ lecția a fost dureroasă, dar în același timp meritată, oricit de mult s’ar încerca să se scuze mijloacele prin scopul urmărit. Dar scopul ? S’a divulgat cu imprudență unul dintre membrii „Acțiunei Naționale“, pecetluind deschiderea întrunirei de la Dacia cu strigătul sincer : „VREM GUVERN NATIONAL !“ Nimeni nu s’a îndoit vreodată și noi cu atît mai puțin. — și așa se explică golul pe care opinia publică îl face în jurul acestor, agitațiuni factice. -oooo- Lili CÂINELE GENIAL Alăturea de atîția oameni carî n’au decît intuiția melcului, și atîtea genii umane, decretate de mediul israelit Nord au ca degenerate, figurează la locul de cinste, geniu zoologic, cîinele din Mannheim pe care îl studiază cei mai vestiti psihologi și naturaliști ai timpului nostru. Această preocupare e de altfel foarte explicabilă deoarece inteligența acestui cîine dovedește, dacă mai era nevoe de o dovadă în acest sens, că teoria lui Descartes, după care animalele ar fi simple „mașini“ este cu totul greșită. Dar și naturaliștii pare nu au admis opiniile marelui filosof, n’au făcut decit să reducă mișcările conștiente ale animalelor la simple acte instinctive. Darwin este propagandistul acestei doctrine. Romanes, nu face decît să înșiruiască acte inteligente, făptuite de animale, dar și acestea sunt în fond instincte mai complicate. Cîinele din Mannheim are, însă, ceva mai mult decît semenii săi, poate ceva mai mult decît unii oameni, adică spontaneitatea. El are putința de a emite o cugetare din propriul său domeniu sufletesc. El afirmă (prin semne convenționale) că-i place lenea, dar că e nevoit să muncească, afirmă cu curaj sentimentele sale de amor pentru o tovarășă patrupedă... Cîinele a aproape om ! Și într’unele privințe — prin curajul de ași afirma egoismul — un „supra-om“ de al lui Nietzsche. Dar ar fi, poate, interesant a i se cere cîinelui savant să-și dea părerea despre războiul actual, și despre actele de cruzime ce le provoacă. E posibil ca el să fie filantrop, și ca cinismul să fie încă un cuvînt de care ar avea drept să se supere cîinii cînd se aplică oamenilor cu care ei nu voesc a fi asemuiți . Petronilla ---------------o o o o-------------- ARTILERIA GREA fsîortiere germane de 305 mm. formidabilele mașini de război ale căror obuze au o explozie îngrozitoare SITUAȚIA SIRII r Incontestabil că actualul război nu a făcut să se evidențieze unele laturi slabe ale organismului social, și să pună în lumină probleme etnice și sociale cu deosebire de interesante. Și una din acestea este modul cum un stat știe și înțelege a trata pe străinii din năuntrul său. Problema este desigur pe cît de interesantă pe atîta de delicată, dat fiind ca trefa de a se lua măsuri cari să satisfacă echitatea, filantropia, să nu strice raporturile internaționale, dar în acelașî timp să se pună la adăpost un stat de amestecul «străinilor în năuntrul lui. In Franța, țară în care libertățile publice sunt evident la apogeu, s’a emis, mai ales acuma, unele opinii ce tind la o ceva mai redusă generozitate, care tind la un control mai eficace al străinilor. Unii publiciști afirma astfel că în presă nu ar trebui să fie permis accesul străinilor, pe motiv că e o nepotrivire între calitatea de străin, cu aceea de apostol al naționalismului... altora ! Dar acestea sunt desiderate. Să vedem juridicește oare este actualmente situația străinilor în Franța. Ei se pot bucura acuma de libertatea alegerei domiciliului, au capacitatea a-1 schimba, și se bucură întri o largă măsură de drepturile civile și comerciale. Totuși în Franța există legea expulsărei din 3 Decembrie 1849. Printr’o simplă decizie a ministrului de interne, orice străin poate fi expulzată la vapeur din Franța. Bacă ne gîndim acuma la campania ce s’a dus la noi de o anumită presă contra legei de expulsare (o lege de higienă socială!), înțelegem cum la noi unii — probabil avocați pro domo — au voit să întrecem în libertăți pe Franța, pe acea țară în care s’au făurit „drepturile omului“ și s’a alcătuit constituția liberala a unei mare părți din Europa ! Dar modul de tratare al străinilor depinde într’o largă măsură de raporturile internaționale ce leagă patria lor de patria unde locuesc. Cînd există tratat de bună înțelegere între anumite state, e clar că cetățenii se vor bucura, în mod reciproc de un tratament conform clauzei națiunei celei mai favorizate. „Tratamentul cel mai favorabil, spune Charles Dupuis în ancheta „Les les demains de la guerre“ din „La Revue hebdomadaire“, este acela care a fost stipulat în tratatul franco-elvețian“. Intrucît privește felul cum a evoluat condiția străinilor în Franța studiul lui Dupuis,, e o bună orientare ! „La sfârșitul vechiului regim, străinii erau puțin numeroși în Franța, ei erau obiectul măsurilor de defavoare destul de grave. După rigoarea principiilor juridice admise atunci, ei nu puteau lașa sau primi succesiuni. Mai tîrziu ei au căpătat această libertate, dar fiind impuși la grele taxe succesorale. După Restaurație seceta de capitaluri, și deci nevoia importurii lor ,se aiurea, fărea să se îndulcească rigorile față de străini. După legea din 1889, orice copil născut în Franța dintr-un tată străin născut tot acolo, capătă de drept cetățenia franceză. Daca un copil se naște din părinți străini afară din Franța, dar resădă la 21 ani acolo, devine cetățean francez, afară numai dacă nu face declarația că-și conservă naționalitatea după naștere. Intrucît privește alte măsuri excepționale se citează legea din 1914 care stabilește un imposit de 5 la sută pe cupoanele valorilor mobiliare străine plătibile în Franța. Legea din 15 iulie 1914 care stabilește impositul pe venit, se aplică și străinilor domiciiliare în Franța. Ei plătesc impozitul calculîndu-se venitul la 7 ori chiria ce o plătesc. In paranteză se poate spune că acest impozit e atît de împovărător încît mulți străini nu mai aleg Franța ca domiciliu. Evident că actualul războiu a creiat o situațiune cu totul excepțională Germanilor și Austro-ungarilor. Raporturile de adîncă vrăjmășie de azi vor avea triste consecințe și în viitor. Dar în afără de situația Germanilor și Austriacilor în Franța, e cert că și față de alți străini, și înainte de războiu, Franța a fost prevăzătoare și a luat măsuri de apărare națională. La noi, însă, orice măsură de control al străinilor a fost considerată de unii ca vexatorie. E ocazia a spune că aceștia e’au arătat „mai catolici decît Papa“, deși ei nu aparțin religiei catolice ! —|— -----------——0 000-------------- PROBLEME SOCIALE COMPARAȚIE INTRE ACEASTA SITUAȚIE ȘI CRITICELE NEFUNDATE DE LA NOI m FIECARE Z| REGINA BELGIEI Dacă războiul a cerut bărbaților în stare să poarte arma sacrificiul cel mai mare, femeile n’au rămas să guste în liniște la adăpostul zidului brațelor de fer, viața de toate zilele. Aceleași suferinți au cutremurat sufletele și ale celor cari pleacă și ale celor care rămîn. Părăsind căminurile în voia soartei, războinicii duceau cu ei grija zilei de mîinie nu atît pentru ei cît pentru aceia cari rămîneau acasă. Dacă ei ar fi văzut exodul dureros al femeilor și copiilor, fără putință de apărare, poate, n’ar fi putut sta neclintiți în Unia de foc. Speranța revederii le-a dat puterea bărbăției de pe urmă , uitarea durerilor ei ei înșiși simțeau.Celor de-acasă nu le-a fost dat să poarte lumina speranței, veșnica grije că mîine poate va sosi știrea fatală le-a turburat și clipa de liniște pe care depărtarea de frontul de luptă le-o asigurase. Și te miri cum din miile de pepturi durerea n’a scos glas de bocet, întriun voet prelung și grozav, cum jalea noi ,drobii cu totul ființele acelea plăpînds oarî chemau și vor chema zadarnic numele celor dragi. Înțelegerea marilor clipe ce trăiesc a fost mai conștientă decît ne așteptam, pildele nobile de de lnteresare și înălțare a găsit ecou vibrator în sufletele acestea încordate sub povara doliului. Pildele au venit de sus, din casele celor, cari puteam dar n’au vrut sa se ferească de jalea perderei ființei scumpe, — de pe lîngă tronuri pînă în colibe, moartea a cules, fără alegere. Intre aceste pilde, loc de seamă ocupă exemplul reginei Belgiei care împărtășește cu poporul său soarta pe care vremurile vitregi de azi i-a impus-o. Pentru femeile belgiene, regina este o sfîntă și nemăsurată e a fost ușurarea sufletească pentru sărmanele pribege, însăși pribegirea augustei suverane. Împărtășind pericolele și privațiunile pe cari regalul său soț și le-a impus, regina n’a încetat cu vorba și cu fapta să încurajeze pe cel care nu-i e permis să se descurajeze. Zbuciumîndu-și ființa sa plăpîndă, regina caută să pună în serviciul patriei și a poporului toată puterea sa de renunțare și luptă pentru binele obștesc. Asupra-i sînt îndreptate cu adorațiune privirile poporului belgian, care va păstra ca veșnică amintire icoana reginei celei mai nefericite dar și cea mai iubită, s* - Styx. Marcuri 4 Iulie 191S DIN ȚĂRILE BELIGERANTE SCUMPETEA VIEȚEI N HO - CORESPONDENTUL LUI LE TEMPL» LA PETROGRAD CONSTATĂ CĂ IN RUSIA VRATA S’A SCUMPIT EflORIM — Fenomenul scumpirei vietei era general, în toatăl lumea, încă înainte de izbucnirea conflagrației europene. Războiul a accentuat această scumpire, care de altfel s-a produs și în țările neutrale, ca de pildă la noi. Charles Rivet, cunoscutul corespondent al lui „Le Temps” la Petrograd, trimite ziarului său o corespondență asupra acestei chestiuni, din care extragem, ca document, câteva fapte. Scumpirea vietei în Rusia, zice ziaristul francez, ar putea avea mari consecințe sociale, dar perturbările economice pe care le pricinuiește printre clasele mijlocii și cele nevoiașe pot fi oprite imediat prin măsurile pe care guvernul le are în vedere. Cauzele răului pot fi ușor suprimate. In adevăr, scumpirea s’a produs nu numai la mărfurile manufacturate, care se importau pînă acuma din Germania, ci chiar la produsele de prima necesitate de cari Rusia o plină, deoarece exportul a fost aproape nul, mai cu seamă în ceea ce privește produsele alimentare. Grnul, untul, ouăle, zahărul cărbunii, sunt articole aproape cu neputință de găsit în centrele mari. Se știe cu toate acestea că în Rusia aceste articole sunt în abundență. Cauzele scumpirei articolelor de prima necesitate sunt deci altele decât lipsa lor reală. Ele sunt de natură administrativă și deci nu e imposibil a le face să dispară. E vorba mai întîî de un fapt în aparentă foarte mic.Pentru a împedica specula, administrația însă a stabilit prețuri maximale pentru alimentele de prima necesitate. Aceste tarife au fost însă opera administrațiilor locale, ceea ce a făcut ca în diferite orașe ale imperiului taxele să aibă diferențe însemnate. Negreșit că fabricanții sau comercianții și-au îndreptat mărfurile spre acele orașe unde pro tprile sunt mai remuneratorii, lăsînd pe celelalte în suferință. Retrogradul a avut să sufere cu deosebire de această lipsă. A doua cauză a scumpetei vietei e provocată în Rusiip — zice ziaristul francez, — de lipsa mijloacelor de transport. Căile ferate nu au vagoane suficiente pentru a asigura circulațiunea economică. Materialul rulant rusesc este destul de restrîns și e acuma aproape în întregime absorbit de nevoile enorme aler războiului. A treia cauză e tot de ordin administrativ. Nu se știe bine din ca motiv s’a interzis acuma cîteva luni populațiunei rurale să-ți transporte produsele dintr’un guvernămînt în altul. Astfel în unele guvernăminte este belșug iar în altele e mare lipsă, o disproporție enormă între cerere și ofertă. Această măsură inexplicabilă, adaugă d. Charles Rivet, a făcut pe țăranii din Curlanda să-și părăsească vitele în mîinile Germanilor fiindu-le interzis de a le trece în Livonia sau altă parte. Ultima cauză a scumpirei însfîrșit e din domeniul financiar: e scăderea considerabilă a rublei. Astăzi cînd pentru o rublă hîrtie negustorul nu mai primește în străinătate, decît ceef ce i se vindea odinioară pentru ]7 ț copeici, el se grăbește să vindă și în amănunt mărfurile cu aceiași diferență de preț. Diferența e însă aplicată și produsele rusești, a căror cumpărare însă nu are de a face cu fluctuația unităței monetare. Din acest complex de cauze, rezultă o situație grea pentru grosul națiunei, zice ziaristul francez, deja încercată de războiu. Am spus că e ușor să se îmbunătățească condițiunile anormale ale vieței rusești actuale, și la această operă se consacră acuma cu activitate administrația și patrioții. inSTITCIȚII FOLOSITOARE CERCETAȘI! - Intr’un scurt interval instituția a luat un mare avânt - Peste cîteva luni se împlinesc trei ani, de cînd un tînăr entuziast însuflețit de cele mai frumoas sentimente patriotice, făcu să apară o mică broșură, în care atrăgea atențiunea— în special directorilor de școli și profesorilor —, asupra admirabilelor rezultate date de organizația Boy-Scouts-tilor în Anglia. D. Gabriel Giurgea, — căci de d-sa este vorba —, care studiase chiar în Anglia organizarea BoyScouts-iilor, semnala toate foloasele ce decurg din organizarea acestei înstituțîuni pentru educațiunea fizică și morală a tinerilor generațiuni și făcea un apel călduros tuturor, cu dorul de țara și cu grija zilei de mîine, — în special membrilor corpului didactic —■, pentru a porni o acțiune care să aibă drept rezultat întemeerea șî la noi a organizărei Boy-Scoute-iilor. La epoca cînd se făcea acest apel, luna Octombrie 1912, organizarea Boy-Scoute-iilor exista încă de mult în maî toate statele europei, în Franța, Germania, Grecia, Ialia și Rusia, țări cari , dîndu-șî seama de importanța instituțiunei, căutase să imite ceea ce cu cîțiva ani în urmă se făcuse în Anglia. Despre chipul organizărei Boy- Scouts-uilor și despre origina înființărei acestei înstituțîuni, pentru prima oară, în Anglia, am vorbit în mai multe rânduri în ziarul nostru; despre scopul urmărit el se sintetizează în următoarea lozincă: cetățeni sănătoși, morali și cu dragoste de țară. Ce instituțiune >30* putea avea un scop mai nobil și mai frumos decît acesta? Să vedem acum, cum a luat ființă la noi Boy-Scouts-ul, cărora li s-a dat un nume românesc de „Cercetași“ — după denumirea de „Ec-1erori“ dată J Bay-Scouterilor din Franța—, și la ce rezultate a ajuns propaganda pentru întemeerea acestei admirabile instituțiuni? Apelul d-lui Giurgea făcut în Octombrie 1912, avu un ecou din cele mai fericite, căci un mare număr de persoane din lumea didactică și din înalta societate dîndu-șî seama de rezultatele frumoase și folositoare ale unei asemenea organizări, se alăturară mișcărei începute șî peste cîteva luni luă ființă prima formațiune de cercetași compusă dîntr-un număr dintre elevii liceului Lazăr din Capitală. Imediat apoi luă ființă asociația cercetașilor, iar în fruntea comitetului central fu ales ca președinte unul dintre cei mai distinși militari pe care îi are țara noastră, d. Colonel adjutant Gr. Berendei, care este sufletul acestei mișcări, iar ca vicepreședinți d-ni. Matei Balș magistrat: Al. Florescu fost ministru plenipotențiar și Gabriel Giurgea inițiatorul mișcărei. A. S. Regală Principele Carol azi Principe Moștenîtor al Tronului, întelegînd toată importanța pe care o avea mișcarea începută pentru educatiunea fizică și morală a viitorilor cetățeni, pete care va avea să domnească și a viitorilor ostași pe cari va avea să-i comanda într’o zi, se alătură cu tot sufletul mișcărei cercetășești și deveni astfel Comandantul Marei Legiuni a Cercetașilor. O dată mișcarea pornită, ea progresă cu o iuțeală vertiginoasă și de unde în Februarie 1913 nu existau decît 20 cercetași. — cohorta liceului Lazăr, — azi în numărăm în toată țara peste zece mii de cercetași. Aproape nu există oraș în țară care să nu-șî aibă cohorta sa de cercetași și mișcarea a început să se întindă șî la țară căci în multe comune rurale au început să se înființeze cohorte de cercetași. • Idealul însă va fi atunci atins cînd toți elevii școalelor, vor fi înregimentari în organizările de cercetași. Pentru a se vedea principiile sănătoase pe care este organizată această instituțiune, este de ajuns să reproducem cîteva articole din legea cercetașului, pe care fiecare cercetaș să leagă prin jurămînt să o respecte. Iată ce spune această lege: Art. 1. — Cercetașul își ține totdeauna cuvîntul; pentru el cinstea este o nindrie. Art. 111. — Cercetașul este drept el disprețuește minciuna, invidia, răutatea și ura. Art. VI. — Cercetașul nu face nici o deosebire de clasă socială de avere și de credință; el este respectos față de toată lumea și este fratele celorlalți cercetași. Art. VII. — Cercetașul este cumragios; el este gata să ajute pe celalți aflați in novoe și primejdie caută să fie folositor altora. Art. Vili. — Cercetașul este murt citor și economi el respectă munca și avutul altuia. Art. X. — Cercetașul este curat în gînd, în vorbă și fapte; el se îngrijește de curățenia trupului, de viața igienică dînd sfaturi și ajutoare. Pot să existe principii mai frumoase, mai sănătoase, pentru educațiunea unui popor 1 r1 Cu ocazia unei solemnități, A. S. R. Principele Moștenitor Comandantul ,J Marei Legiuni 9 Cercetanierenilor 5a, spunea într’o cuvîntere : „Legea cercetașilor nu este falsnă numai pentru cercetași, ei pentru orice individ. Cît de fericită ar fi țara noastră cînd fiecare cetățean va fi un cercetași“ Intr’un număr viitor vom arăta serviciile imense pe cari le-au ** dus țărei lor, cercetași! # din Franța și Germania, cu ocazia actualului război. O.ST. FEST ---------------p 000--------------- -