Viitorul, mai 1916 (Anul 10, nr. 2954-2982)
1916-05-31 / nr. 2982
1 a s Ab Jtauf of neulta No. BANI ABONAMENTE REDACT*A ^DMINISTRAȚIA ANUFICIURI COMERCIALE W M Iriari . . . . nn «n 18 Lei . . . ?as« lira! 9 tid STRADA ACADEMIEI No. 19 STRADA ACADEMIEI No. 17 Linia corp 7 pa o coloană în pagina III .... 50 bani bani I» străinătate . . nn *n © S 1«a . • • șase luai 18 lei Intrare prin pisa* Imobiliara Intrarea prin Cale a Victoriei 58 Linia corp 7 pt o coloană în poartea IV :... 30 bani ^ Un număr vech’n: HO bani TelefOn 13/47 57/20 Telefon 22/39 Inserții și reclame padina III linia:....................2 — Loi ******** --—............■..... ....~~~- ' - -I II ■■ ■■■■■' r~J!rrr':i'i n 111 ii i liiiiin ■ll'■ll^^'ll^i^ll i imiMii " , ,. ■,—. .Mm M»n'i ~ ----■ ---C-llCrr:~": ~t - -~r_—-i' r" --^i^.^âiiiiii'iiîăiii i n—n i iiiran ^ll^■lll^■llwnl■lm'),n^n■MM■ilr■^■7lil■llllll iiiTié «ii^ii. ... m m' 1 "■ ■■■■i-rrr—_•?—rrr—--— •—---«■ ■■ ----------- SITUAȚIA Din ultimele depeșireese că ofensiva rusă se accentuidza Pe ziua de est Rușii anunță că au luat Austria cilor 71 000 prizonieri, 1240 ofițeri, 94 tunuri și 1107 intra-Rușii au ocupat orașul Barzacz, de unde au desfășurat o ofensiva dealungul Nistrului, cucerind și satul Soianka. In ce privește sectoarele nordice ale frontului oriental, sectoare ocupate de Germani, comunicatul din Petrograd anunță o violentă luptă de artilerie și de svirlitoare de mână in regiunea Dvinsk. . . Austriacii la rîndul lor arată că opt atacuri rusești date în regiunea Ocna-iobronți au fost respinse. Pe Strupa inferioară Austriacii recunosc că mari torțe rusești, după o luptă crâncenă, au reușit să-i respingă de pe malul oriental pe cel occidental al acestui rîu. m tre o depeșă din Londra anunță că după declarațiile câtorva supraviețuitori, vasul Hamphire, care se îmbarcase lordul Kitchener, se lovise de o mină In zona Salonicului nimic nou. Din recentele comunicate rusești și turcești, reese că operațiuni mai însemnate par iminente In regiunea Kebizonda-Erzerum in ce privește luptele de pe frontul de anunță violente ala» ui germane contra fermei și in jurul cotei 304. La Douaumont germanii Oltmp n «mie. • înaintată ne căd în lupta l« Hi 301 focul violent al artileriei franceze a silit sâ se înapoieze în pozițiunile lor. Pe frontul italo austriac operațiunile au căte-va zile, de intensitatea lor vest Parisul Douaumont au reușit să ajunii coroi pe germani pierdut, de INDUSTRIALIZARE Se Ífi!§&!Sf!fi O & SC ®!tftt!f&i noastre industriale învățămintele războiului, deoparte, și greutățile traiului, cari s’au manifestat la noi și înainte de războiu, de altă parte, au învederat și celor mai miopi necesitatea de a se industrializa cît mai mult țara noastră. Doctrina industrializării datează la noi de multă vreme și partidul liberal are meritul de a-i fi dat o forumai concretă prin legea de încurajare a industriei naționale, votată în 1887. De atunci industria noastră a făcut netăgăduite progrese, cu toate că nu s’a bucurat tot timpul de un regim prielnic. Ea s’a desvoltat ca o necesitate organică, fiindcă mai presus de teorii și controverse a stat realitatea imperioasă, care a cerut necurmat crearea a cît mai mitor ramuri industriale, ca o întrebuințare folositoare a forțelor și disponibilităților naționale. Rusia sarnațională prezintă la noi, în primul rînd, avantagiul de a nu ne lăsa excluziv cu izvorul producției agricole; activitatea industrială schimbă aspectul orașelor, pe care le îmbogățește prin crearea de îndeletniciri productive sub raportul individual ca și sub cel colectiv, și în fine o industrie națională e menită să ne sustragă de la un important tribut pe care îl plătim strainatăței. Sunt unele industrii cari sunt un complement direct al agriculturei, cum e bunăoară industria moraritului, a spirtului, a berei, a zahărului, sunt industrii cari sunt un rezultat al creșterea vitelor, care bunăoară fabricațiunea pielei; avem apoi industriile altor produse ale solului, industria lemnului, a cimentului, a hîrtiei, industria textilă și în fine mai avem industria produselor subsolului, — în primul rînd industria de petrol. O serie întreagă de materii prime indigene stau astfel la dispoziția noastră spre a fi transformate în produse industriale. Și apoi mai sunt materii prime străine cari, importate de noi, ar putea alimenta o bogată activitate industrială. Așa bunăoară industria metalurgică ar putea prinde la noi prin transformarea ferului brut importat. Căile ferate, industria de petrol, agricultura — mașini agricole — și diferitele întreprinderi industriale ar constitui un însemnat debușeu pentru o metalurgie națională. Totul e numai să avem inițiativă și să știm a face discernămîntul necesar. Cu o industrie națională bine desvoltată, o serie întreagă de articole de primă necesitate ne-ar reveni cu timpul mult mai eftin decît le dobîndim astăzi din strainătate. $1 apoi o asemenea industrie ar oferi capitalului național un cîmp de fructificare din cele mai remumeratorii. Condițiile prielnice unei desvoltări industriale nu ne lipsesc, nici sub alt raport, fiindcă avem din belșug combustibilul național, generatorul necesar de energie — petrolul. Rămîne numai să ne punem pe lucru cu metodă și stăruință, ca și în această direcție să facem progrese, după cum am făcut pe alte tărîmuri.* -OXO * * BOTE filosofii în acatemie Era un timp cînd alegerile în sînul marelui areopag al științei și literaturei românești erau privite sau cu o regretabilă indiferentă sau cu sentimentul nepotrivitelor. Adevărații scriitori, aceia cari formau suflet,este generațiile și figurile artistice ori științifice cele mai representative ale geniului romînesc nu se vedeau în galeria „nemuritorilor“. Un Eminescu, ori un Creangă san Caragiale, erau ignorat! de o instituție menită a consacra pe aceia cari au turnat în forme neperișoare gîndiri și simțiri specific românești ! Azi lucrurile s’au schimbat. Academia este întinerită și înviorată prin alegerea acelor noui membri cari sunt mai dinainte consacrată de faima, de iubirea, de admirația întragei țări. Și aproape nici unul din cei cari au înobilat cu mintea lor, cîmpul științei sau artei românești nu lipsește din Academie. Sunt acolo poeții și noveliștii cei mai apreciati scriitori de teatru cunoscuți, iscoditorii trecutului nostru istoric, ca și benedictiim științei de laborator. Ceea ce lipsește însă, — o pată pe Academie pentru a o asemăna astfel cu soarele 1 — este prezenta în sînul Academiei a gînditorilor filosofi. Î La noi, în Academie, filosofia n’a avut nici odată darul de a fi primită cu onorurile ce i se decern în alte Academii, și în special în acea fondată de Richelieu, care a servit drept model tinere! Academii danubiene, și d. Titu Maiorescu este membru nu pentru activitatea sa filosofică și pentru „criticele“ sale literare. Să fie oare o lipsă de spirite filosofice românești care să explice absența filosofilor români din Academie . Amintirea lui Vasile Conta e o mustrare acelora care ar formula o atare opinie ! Atunci , Petronius ----------------ooo---------------- — Războiul a făcut ca două țări să fie din ce Un ziar francez ne dă câteva armonitate de tot interesul asupra relațiunilor economice dintre Franța și Anglia, de la începutul conflictului general încoace. Viața economică a Franței a fost grav atinsă de pierderea regiunilor de la nord, cari erau tocmai partea cea mai industrială a țarei. In primele luni ale războiului, cînd Enghitera nu-și micșorase deloc activitatea economică din timp de pace, ea a acordat cel mai larg sprijin Franței, zice ziarul francez.Și acuma, ea continuă să-i dea ajutor, cu toate că aproape opt milioane de oameni au fost luate de la fabricile sale de manufactură, de mobilizarea militară și industriala. Dar durata războiului, adăuga ziarul francez, face din ce în ce mai grea această colaborare economică franco-engleză. In adevăr, Franța are nevoi din ce în ce mai mari, pe cînd aliata ei, după 22 de luni de războiu, își vede încetul cu încetul micșorîndu-i-se rezervele. încă de la începutul războiului, după vre-o două săptămîni de comerț absolut liber, guvernul englez și francez au simțit nevoia de a organiza serviciul de cumpărări, pentru a menaja stocurile de materii prime și a evita concurența între aliați. Aceasta în ce privește aprovizionarea militară. S-a creat la Londra o comisiune permanentă care a fost însărcinată cu toate cumpărăturile pe seama ministerelor franceze de războiu și marină. Aceasta a fost origina unei comisiuni internaționale de aprovizionare, care actualmente se compune din delegați francezi, belgieni, sîrbi și italieni. Această comisiune se ocupă cu toate cumpărările de ordin militar făcute în Anglia de aliați, bineînțeles după o înțelegere cu guvern englez. Produsele necesare fabricelor de războiu fiind prohibite la export, comisiunea se ocupă cu obținerea permiselor de export necesare. Rolul acestei comisii de aprovizionare a fost la început strict limitat la comenzile ministerelor de războiu și marină, franceze. Apoi încetul cu încetul, ea s’a ocupat și de nevoile industriei civile, pe măsură ce stocurile din Franța s’au epuizat. Până în luna octombrie 1914 guvernul englez n’a făcut nici o opunere la numeroasele cumpărături făcute în Englit era de aliați pe seama industriei civile. Dar, mai tîrziu, înțelegînd că Anglia avînd să suporte cea mai grea parte din aprovizionarea economică a aliaților, guvernul englez a restrâns acest regim de libertate. Ocuparea Belgiei și a nordului Franței făcuse să crească mult comenzile de lînă și cărbuni. Atunci guvernul englez a introdus regimuri prohibitilor. In Martie 1915 s’a creat la Londra un fel de minister al permiselor de export, numit „War Trade Departament“. In Decembrie 1915 situația economică er a agravat, zice ziarul francez. După un an și jumătate de războiu, Englitera începea să simtă o criza economică, provenită din sleirea stocurilor de aprovizionare. Cauzele acestei stări, în ce privește Englitera, sunt multiple. Cele mai însemnate sunt criza transporturilor pe apă, care agreuna sosirea materiilor prime, și apoi dezorganizarea producției"prin întrebuințarea în uzinele de război ș și pe frontul de luptă a 7—8 milioane de oameni luați industriei civile. Guvernul englez a prohibit unele produse care interesau aprovizionarea civilă. N’am mai acordat permise de export pentru torturile de lînă și a oprit Exportul unor produse chimice, în special bicromatul de sodiu (penigo tăbăcării), acidul OXTÎC (pentru vopsitul stofelor și sulfatul de cupru (pentru stropitul viilor). Se știe că prohibirea acestui din urmă produs, a atin și interesele noastre viticole, căci delegații guvernului nostru cumpăraseră o ■gngggBgaMjftgBggaga cantitate suficientă de sulfat de cupru, care n’a mai putut fi adus în țară. Totuși, în ce privește aprovizionarea Franței, s’a încheiat un program de organizare, care e în curs de executare. In urma aranjamentului făcut, comercianții francezi care au nevoe de aceste produse ale căror stocuri sunt limitate în Englitera, se vor adresa ministerului comerțului la Paris, care va grupa cererile și va intra în tratative cu guvernul englez. E vorba ca Englezii să creeze un serviciu analog de cumpărări din Franța, pentru unele produse cari le lipsesc. După cum se vede din aceste scurte date, conflictul european nu a stabilit mnima legături politice, ci și economice, între statele aliate,— relațiuni cari sînt din ce în ce mai strînse, pe măsură ce dificultățile de învins sînt mai mari. MIR. În jurul războiului COLABORAREA ECONOMICA FRANCO-ENGLEZA reațiunile economice între cele în ce mai stinse — Contele Siegfried von Roedern e noul ministru de finanțe al imperiului german. Ca și Helfferich, căruia îi urmează azi, contele von Roedern s-a ridicat la greaua funciune de ministru de finanțe, grație muncei sale și spiritului său creator în organizare, pe cari le-a dovedit, pe vremea când era funcționar la ministerul de finanțe (de la 1903—1905) și în alte administrațiuni. In 1911 Roedern era în administrația superioară din Postdam. In acelaș an a fost numit guvernator al Alsaciei-Lorenei, căci lichidarea afacerei din Zabern impuses o schimbare generală în guvernarea acestei provincii. Mumirea lui Roedern ca guvernator al Alsaciei-Lorenei, era considerată ca foarte nimerită. Se spunea în adevăr că, imperiul german a găsit omul necesar guvernării acestei provincii. Căci, Roedern a dovedit în diversele sale funcțiuni, că e un spirit practic, prevăzător și nepărtinitor. Isbucnirea războiului european, câteva luni după numirea lui Roedern ca ministru al Alsaciei-Lorenei nu a lăsat timp ca activitatea sa, să se valorifice. Roedern voia o însănătoșire a acestei țări și din punct de vedere politic. Schimbările în conducerea diverselor departamente germane, determinate de retragerea din cauză de boală a d-rului Delbrück, de la ministerul de interne, a contribuit ca guvernul german să ridice pe contele von Roedcom la demnitatea de ministru de finanțe, în locul lui Helfferich, numit ministru de interne și vice-cancelar al imperiului. Misiunea lui Roedexn, ca ministru de finanțe, e din cele mai grele, mai ales azi cînd se cere conducătorilor financiari ai Statelor, soluționări în probleme cu mult mai variate și mai complexe decit în vremurile normale. Dar presa germană*—fără îndoială împreună cu aceia cari lau ridicat pe Reedern la demnitatea de ministru de finanțe al imperiului,— vede în activitatea sa de pînă acum, o chezășie că speranțele puse într’însul nu vor fi înșelate.o o o înîiercare ?a Contele von Reedern Discuții pedagogice In cercurile profesorilor, cari se interesează de bazele teoretice ale organizației noastre școlare, s’a început o discuțiune dintre cele mai interesante. O societate pedagogică s’a întemeiat sub președinția unui pofesor universitar, d. M. Dragomirescu, cu scopul de a aduna material și a stabili directivele unei reforme școlare, punând ca principiu fundamental acela că învățământul secundar trebue întemeiat numai pe clasicism. Părerea aceasta a fost dezbătută într-un număr de ședințe care au dus, în definitiv, la încheierea că părerea este extremă și că ea trebue corectată prin d extinderea noțiunii de clasicism și prin acordarea unei importante crescute culturii propriu zis științifice în învățămîntul secundar. Chiar împotriva acestei păreri s’a ridicat însă o semnificativă mișcare, patronată de comitetul Cercului profesorilor secundari, care crede că e necesar să afirme^ nu numai că nu admite ca clasicismul să fie unica temelie a învățământului secundar, dar încă semate că chiar actuala organizație, dacă ar fi să se schimbe, trebue îndreptată spre acordarea unei mai mari importanțe culturii științifice. Această opinie este prezintată celor care se îngrijesc de chestiunile școlare într’o comunicare a d-lui G. Bogdan-Duică, președintele cercului profesorilor secundari, întemeiat pe o ultimă carte, apărută în Germania sub impresia experiența războiului actual, distinsul profesor arată că numai o educație întemeiată pe știință poate da acea pregătire suficientă pentru eforturi colective de intensitatea celor de acum. E o reeditare a vechea lupte des anciens et des modernes. In Germania mai cu seamă, scientismul exclusiv al filosofului englez H. Spencer, a avut un răsunas foarte puternic și se zice că însumi împăratul Wilhelm, este un hotărît partizan al educației spenceriene. In cercurile noastre didactice există deci două curente, cari nu sunt, desigur, nici noul, nici reductibile. Chiar legiuitorul de la 1898 a încercat o sinteză a lor, sinteză însă care nu a dat toate roadele așteptate. Sinteza de la 1898 era inspirată de ideia trifurcării, astfel ca în toat cursul superior al liceului să fie înzestrat și cu o secție clasică și cu una științifică, destinate elevilor cu aptitudini și destinații deosebite. O nouă sinteză s-ar putea opera pe ideia ciclurilor, astfel încât cursul inferior să fie întemeiat pe clasicism— nn înțelesul larg al cuvîntului— și cel superior pe educația științifică. Ca în orice conflict de opinii extreme și aici adevărul trebue să se găsească pe o cale mijlocie. Discuțiile actuale, interesante desigur, nu vor rămânea sterile ci din ele va trebui să răsară această nouă sinteză pe care o așteptăm. 600 oC. H. Hspecte Sociale Crucea Roșie Societate națională „Crucea Roșie“ a României și a ținut ori prima adunare generală, după fuzionarea celor două societăți anterioare, eveniment care a avut loc la 7 Mai 1915. Abia s’a scurs un an de la această fuzionare și s’au putut vedea © rî, din darea de seamă, roadele strălucite pe care le-a dat această admirabilă instituțiune, datorită inițiativei private. Fără îndoială că societatea „Crucea Roșie“ a Romîniei este azi una din cele mai puternice organizațiuni, din cîte avem în țară, grație muncei statornice, devotamentului fără margini și sacrificiului făcut de conducătorii și membrii ei, de instituțiunîle publice și particulare și de toți generoșii donatori, cari au contribuit la propășirea și la consolidarea acestui așezămînt național. Câteva cifre nu mai sânt de ajuns pentru a pune în adevărata lumină progresul uriaș pe care la făcut în ultimul an. Astfel, averea totală a ambelor societăți fuzionate, la 7 Mai 1915, era de 3.194.591 lei. De atunci și pînă în 31 Martie 1916 societatea a primiit diferite donațiuni, așa că astăzi averea totală a „Crucei Roșii“, compusă din efecte, numerar, imobile, material sanitar și spitalicesc, trece de șapte milioane și jumătate. Un rezultat așa de strălucit, în mai puțin de un an, este o adevărată izbîndă. -o o o- Har'l 31 Malu 1918 Ziarele au anunțat că un d detasament de trupe rus, a străbătut pe teritoriul nostru, la Mamornița. •v Desigur asemenea fapt nu poate fi atribuit decît eroare comandantului acestui detașament, căci nimeni n'ar putea concepe — fiind date relațiunile noastre cu Imperiul vecin — ca o încălcare a teritoriului românesc să poată fi atribuită altei cauze decit unei erori locale, care nu ne îndoim că va fi grabnic îndreptată. BOALELE epidemice la război — Dezastrele pe care se produc în rîndurile armatelor — Alături de atâtea dezastre pe care le-a abătut asupra omenirei, îngrozitorul război care s’a deslănțuit în Europa, cel mai teribil dintre toate a fost acela al diferitelor boale epidemice. Numărul victimelor făcute de aceste boale este îngrozitor de mare și dacă ne-aim gândi numai la ravagiile pe cari le-a făcut „tifosul exantematic în rândurile nenorocite armate a Serbiei, atunci ne dăm seama de câtă grozăvie și ce prăpăd constitue aceste epidemii în rândurile oștirilor ce se războesc. Dar dacă epidemiile din războiul actual au făcut atâtea victime în țările de războiu, cu atât mai mare trebbue să fie grija corpului medical al țărilor neintrate în război, de a le pregăti cât, mai bine din punct de vedere medical pentru a putea astfel, în cazul unui războiu să țină piept diferitelor epidemii: tifosul exantomatic, holera, ciuma, febra tifoidă, și altele. Cu privire la epidemiile de război, distinsul nostru savant, profesor dr. Babeș, a făcut, cu ocazia ultimului congres medical ținut în Capitală în cursul lunii curente, o foarte interesantă carmunicare prin care odată cu semnalarea pericolului acestor epidemii, a dat și o întreagă serie de sfaturi științifice, din care cu siguranță, corpul nostru medical va ști să tragă maximul de învățăminte necesare practicei înaltei misiuni sociale pe care o au. Toate statele neutre, — a spus distinsul profesor în comunicarea sa—, au datoria în timpul războiului actual să continue cu o insistență deosebită opera de civilizație a omenirei atât de compromisă prin război și în prima linie să contribuie, prin lucrări și cercetări științifice la ușurarea dezastrelor provocate de starea actuală de lucruri din țările beligerante. Pentru a arăta câtă importanță au cercetările științifice medicale, cu privire la epidemiile de război, distinsul profesor a spus în esență: Se știe că în războaiele anterioare, mult mai mulți dintre combatanți au căzut din pricina epidemiilor decît din cauza armelor. In războiul actual însă se observă o foarte pronunțată diminuare a victimelor epidemiilor și aceasta nu poate fi decît rezultatul progresului științei medicale. In războiul actual s-a făcut dovada deplină că cu cît unul dintre beligeranți a fost mai bine pregătit din punct de vedere al igienei și cu cât a știut ca din timp de pace să ia cele mei serioase măsuri medicale, cu atât trupele acelui beligerant, au avut să sufere mai puțin pe urma diferitelor boale epidemice declarate în rândurile oștirilor. Așa de pildă dacă s-ar compara numărul victimelor boalelor epidemice din rândurile armatelor franceză și germană, cu acela al victimelor din armata sârbească, atunci s-ar vedea că numărul celor dintâi este cu mult mai redus decât al celor din urmă, deși armatele franceză și germană numără un efectiv incomparabil mai mare decât acela al armatei sîrbești. Epidemiile de războiu au fost îngrozitoare în țările slab pregătite din punct de vedere medical și s-a făcut încă o dată dovada deplină că cu cât soldați unei armate au fost mai bine pregătiți din punct de vedere igienic, au fost mai bine hrăniți, mai bine îmbrăcați și îngrijiți în așa fel încît să țină piept lipsurilor și intemperiilor, inerente de altfel orcărui război, cu atît ei au putut rezista grozavelor efecte ale epidemiilor. Epidemiile de războiu sânt boală ale mizeriei, stare de necurățenie, lipsă de alimentație, frigul și altele. Ei bine, trebuește luptat pe cît va fi posibil, ca mizeria să nu sălășluiască în rândurile armatei, să se caute să fie combătută din toate puterile și că toate sacrificiile, căci îndepărtîndu-se cauzele sa vor preveni efectele. Nu ne îndoim că corpul nostru medical, își va depune în serviciul patriei, toată energia, toată puterea de muncă și va ști să facă toate sacrificiile. De altfel, corpul medical român și-a dat proba sa de destoinicie cu ocazia campaniei din 1913 cînd prin măsurile pe care le-a luat, prin sacrificiile și abnegația de care a știut să dm dovadă, a făcut să înceteze groazaica epidemie de holeră care izbucnise în rîndurila armatei române aflate în Bulgaria. Medicii rosnînî, au putut avea marea satisfacțiune de a vedea cum, astăzi sînt adoptate, mijloacele practice și științifice întrebuințate de <î în combaterea holerei, din 1913, de către corpurile medicale ale celor mai civilizate armate din Europa. Atît mediei armatei franceze cît și acea armatei germane, servindu-se de mijloacele întrebuințate de confrați! Iom* român! în combaterea holerei, au căpătat cele mai strălucite rezultate. Faptul acesta este o mare cinste pentru corpul medical român și desigur constitue un stimulent pentru o muncă și mai încordată în serviciul patriei lor. Fost —--------------------------O 9 O------------------------------- Vasul Stampshire s’a lovit la o mină - Comunicatul amialităței engleze — Karnavon 28 Mai. — Amiralitatea anunță după știrile primite de la comandantul șef al flotei relativ la perderea vaporului llamshire, cu lordul Kitchener și statul său major de pe bord Acum, s’a constatat că Hampshire s’a lovit de o mină caia pe la orele 8 seara. Vaporul era însoțit în călătoria sa de două contratorpiloare. După declarațiile câtorva cupras viețu’torî, pufai la număr, reeșa că ciocnirea s’a întâmplat aproape de orele 8, iar vaporul s’a scufundat în 10 minute. Imediat ce s’a aflat, au fost trimise contra torpiloare și vase patrule, de asemeni au fost trimise echipe spre cerc#» târș, în vase cu moto».