Viitorul, decembrie 1919 (Anul 13, nr. 3536-3564)

1919-12-01 / nr. 3536

-------------------------­ prin stăvilirile scopurilor austr­o-ger­­­­mane, după cum ne simțeam acum cinci ani prin vechile alianțe, i Cu atât mai vârtos vom putea­­ colabora, atât­ pe terenul politic, cât ! Și economic, cu marile state din apus care conduc de fapt politica Europei, cu cât, nefiind vecini nu vedem nici o posibilitate și­ nu avem nici un fel de teamă de eventuale conflicte. Sun­tem a­șa­dar feriți chiar de perspec­tiva unor defi­cilități vremelnice ca­re survin câte­odată între un stat finic și u­n vecin puternic. ■ Neînțelegerile și dezarmonia de a­­cum nu poate avea, cântărind inte­resele superioare continentale, nici un fel de gravitate statornică De în­dată ce Consiliul suprem, cu politica lui despotică și eronată, va dispărea, nu mai vedem nici­ o piedică în ra­porturile dintre România și occident, care nu pot fi decât logice și amicale,­­întemeindu-se pe interese mari și comune.­ Dar nu e destul ca noi să voim a fi cu Antanta, trebue ca aceasta­­ poli­tică să-și aibă răsunet în com­pli­xul de aspirații și interese ale popoare­lor aliate. Examinând această proble­mă, constatăm că directiva nu poate fi decât unică. Poporul român alcătuind o masă omogenă de 14 milioane de suflete, având un sol bogat, însușiri de rasă dintre cele mai distinse, fiind situat într’o poziție geografică speciala și fiind statul care închide și depozi­tează bazinul Dunărean, — Jn îm­prejurările istorice și în condițiile geografice în care se găsește, e che­mat sa joace unul din cele mai im­p­ortante roluri în politica europeană. Această politică, dacă ținem seamă de­ depărtarea­­ Marilor Puteri de O­­rient,"sporește cu atât mai mult în­semnătatea României, care va trebui să fie un stat puternic și de primul plan tocmai în­­ interesul aliaților îm­­­depăraat' Fel':c­­um a înțeles Româ­nia să servească marile cauze ale civilizației, alcătuind digul în­potriva bolșevismului la Nistru și la Tisa, es­te o garanție în plus pentru pace și umanitate. ■Interesul­ general este atât de real și de puternic de toate părțile, în­cât nu avem nici o îndoială că el se va evidenția mai înainte ca nedreptatea să sta­rne armonia dintre aliați și noi. Conflictele actuale,­­născute din sco­puri economice rău înțelese și din tendințe de acaparare inexplicabile, vor trece. — și în locul lor se va im­pune convingerea că România trebue sa existe cu un stat deplin suveran și independent, bine organizat eco­­nomicește și militarește, pentru a fi în măsură să răspundă speranțelor si perspectivelor politicei europene. ’ E de datoria Antantei ca să înțeleagă a­cest fapt. ARGUMENTĂRI FALSE LIBERIIIIBOEPEBOEKTI jSABBI! si BANATUL alături de Allați Un memoriu al sârbilor, relatio la îm» Politica viitoare a României nu poate fi decât alături de marii și vi­­tejii ei aliați. "Mesajul regal accen­tuat această tendință fireasca 6* ‘ g’,că a neamului românesc reintreg.”. Insă, pentru o mai dreapta intr eg­o a acestei afirmații, ne simțim datori să atragem atenția asupra adeosei esențiale dintre Antanta și Consiul “România, care s'a alipit politicei Antantei, subscriind toate foprel­e și legile eterne ale umanității, var­­sându-și sângele pentru drept, onoa­re și libertate, jertfind peste opt sute de mii din fiii ei, indluzând toate mize­riile și distrugerile celui mai crân­cen război, nu poate îi na o­clipa aliaturi de ultima emanație autocrati­că a vechii diplomații, care în urate­le forței vrea să îngenunche și sa ro­bească micile națiuni. Slujim mai­­e­­parte marile și permanentele cauze­­ale Antantei, dar nu ne putim­ pleca grumajii,­ a căror cicatrici eroice nu s’au închis încă, în fața despre­emu­­lu­i și arbitrajuilui Consiliului­ suprem. De alminteri această concepție nu e izolată. Conculziunea dintre Antan­tă și Cei Patru nu treime făcută chiar In interesul aliaților. Statele Unite și odată au spus-o că America mr e Wil­son, iar opinia publică franceza în re­petate rânduri s’a desotliidarizat de Supremul Consiliu. Italia de asemeni nu-i recunoaște autoritatea când con­sideră in chestia Fiume situații mea fara da­se, după cum Anglia proed­­­ează o nouă Conferință la Londra pentru a sfârși și limpezi opera ne­­terminată a Consiliului de la Paris care e în crepuscul Atât int­eresel­e României cât și in­teresele Antantei sunt ca politica în­cepută de noi la 1916­­ să continue,­­ pentru garantarea păcii în acest colț frământat al Orientului. Pentru neamul românesc politica tentantei" reprezintă politica "b^riatei­­ și a justiției, a dreptului și a on­oarei, a sfințeniei tratatelor și a egalităței dintre națiuni, fie ele mari sau mici. Politica Antantei, inaugurată in 1914, a fost răspunsul civilizației și umani­­­­tății la cele două agresiuni premedi­tate de Austro-Ungaria, și Germania contra a doua state mici — Serbia și Belgia. Solidaritatea noastră cu a­­ceste două state mici s'a manifestat prima zi a dezlănțuirii conflictului mondial, și curând du­pă aceea ne-am asociat efectiv cauzei aliaților pentru a asigura triumful principiilor de e­­xistentă a micilor națiuni cari au a­ce­­lasș drept la viață ca­ și marile popoa­re. In politica Orientului Antanta a reprezintat antiteza politicei germane care, în visul ei trufaș de dom­inațiu­­ne, trâmbițase distrugerea micilor națiuni și înglobarea lor la politica de robie economică și de d­esnaționa­­­lizare a Mittel-Europei. Pe drumul Berlin-Baigdat, nu mai avea voe să trăească nici un popor liber și cu al­te năzuințe decât germanice. Cu pumnul sau cu sabia, neamurile tre­buiau să se supue bul­turului și feri­cirii teutone. Mai departe, In cursul războiului, prin acțiunea ei la Constantinopol și Salonic, Antanta a reprezintat o poli­tică directă de ajutorare a micilor state din Orient. Concretizarea aces­tei politice o găsim în tratatul de a­­lianță cu România (4 August 1916), prin care se recunoștea unui stat mic până atunci, dreptul de a trăi în hota­rele sale etnografice, precum și drep­turi egale la jertfe și îndatoriri, dar totodată și la beneficii, România avea să se bucure după acest sfânt petec de hârtie, de egalitate deplină la ma­sa verde și de un tratament diploma­tic onorabil, de­o­potrivă cu marii ei aliați. In cursul războiului s’a alipit la Antantă și un mare stat extra-euro­­­­pean, America, pe când Rusia uriașă și puternică s’a topit ca un labirint de ceară. Deși America, acum în af­ară, pare a se închide într’o politică de izolare pe care istoria anglo-sa­­xonă o știe cât e de greșită, rămân celelalte trei­ state europene victo­rioase care își dau seama mai bine de însemnătatea intereselor conti­nentale, cu care sunt și trebue să ră­mână solidare, având rolul să ducă mai departe lupta în­potriva ori­că­ror încălcări și agresiuni care ar pu­tea surveni din partea Puterilor Cen­trale învinse, dar nu zdrobite, și tot­odată având misiunea să apere roa­dele dobândite prin victoria comună, și anume crearea și întărirea micilor rațiuni chemate astăzi să colaboreze la politica de apărare a aliaților pen­tru un scop și‘un interes general și permanent. . . Pentru­­ triumful acestei politice, ro­bi României e de o însemnătate ca­pitală. E drept că situația noastră e înalt mai ușoară astăzi, nu numai Cisin dublarea suprafeței și a masei pasionale, dar și prin aceea, că ne m­ai fiind înconjurați de vecini mari, și puternici cari să poată prin influen­tă și amenințare strâmbă politica­ noastră, vom fi mai în măsură să sfu­' Am cauza comună a aliaților. Voința proprie și hotărârea democrației ro­mânești nu va mai fi stânjenită prin osebite interese de vecinătate, sau ECOURI P­uțini vor fi cunoscând numărul piese­­­­lor metalice afară de motoare, care intră în construcția unui mare disi­­z rea­bi­l modern. Cifra acestor piese se urcă­­­a nu mai puțin de 20.000 care, dacă­ ar f­i îmbinate una în alta ar reprezenta o lungime de 36 kilometri, la care trebue să se adauge încă vr­eo 90 kilometri de sârmă de­ oțel și 2 milioane nituri. U­n nou costum­­ de voiaj a fost adoptat de curând în Germania, sub forma unui sac de pânză groasă cu eticheta, «cartofi». In adevăr circulația trenurilor nefiind liberă de­cât pentru cărbuni și cartofi, persoane care au interese absolut urgente să călătorească recurg la acest mijloc ingenios dar cam­­ greu pentru a­­ceia care-l întrebuințează. I % Deși Consiliul suprem s-a arătat cu deosebire favorabil Sârbilor în împărțirea Banatului, totuși aceștia nemulțumiți au protestat susținând că li se face o nedreptate. Astfel delegații Episcopiei Sâr­­be și din Temișana au adresat Con­­siliu­lui Suprem un memorii, în ca­re, după cum vom vedea mai jos, nu se ad­uce nici un motiv serios și nici nu­­ se pot justifica pretentiunile sâr­bești asupra acestui teritoriu româ­nesc. In adevăr, petiționarii, în lipsa a** argumente, accentuiază asupra ois­­temului hidrografic al Banatului, de care depinde viata economică­, fer­tilitatea pă­mântuita, grădi­nări­tul, irigația, navigabili­tatea râurilor, ca­re con­stitue un tot indivizibil, din punct de vrilire economic. .Apoi, delegații numitei episcopii descriu sfstemiu­l hidrotehnic al Ba­natului, în­ cinci societăți sârbești au băgat capital­uri. Ori aceste societăți de exploatare — spun de’egatü—nu pot fi divizate de­oarece teritoriile pe cari ara să le­­ l­pere din­inii utilați, sunt indivizibile. Intr'un cuvînt, este o necesitate­ „vitală“ pehtru sâribd ca sistemul de canalizare să nu fie divizat, faptul acesta atrăgând o serie de consecințe grave și de complimțirani atât teh­nice cât și administrative. Această scindare­ continuă memo­riul — ar pune pe sârbi in stare ide dependentă față de români cari, ar putea să, se răzbune inundând teri­toriali sârbesc, în cazul când ar de­ține o parte din sistemul de cana­lizări. Sifsa afo ©­ratic. După ce i se ocupă amăfâttațif de acest sistem hidrotehnic, trece repe­de asupra ch­esti­unei etnografice, susținând că Banatul s-ar împărți în trei­ zone: sârbească, mixtă și românească. Zona sârbească ar cuprinde­ de la Mureș, Desea, Sf. Ioan, OtWanos, Tol­vadia, Marea Ludistă, Gustiel, Gia­­lugerova, Moldova. Zona românească ar ajunge până la Lisa, Timiș, Timissocenta, Giaidjama, Dosita, Ghiuslita, Giroca Birde, Molce, Montzfdol, Soresca Mare și mai departe, pe lângă zona sârbeas­că, până la Dunăre. Intre aceste zone rămâne cea mix­tă, în care sunt amestecate toate popoarele: sârbi, români, unguri și șvabi — aceștia din urmă în majo­ritate. Dacă s-ar luia în considerațiune,­ pretinde memoriul — momentan et­nografic la împărțirea Banatului, atunci zona sârbească ar cădea ne­condiționat sîrbilor, cea româneas­că românilor, iar soarta osiei mixte s’ar hotărî cum pretind interesele ei economice, financiare, de comunica­ție și mai ales cele hidrotehnice ! „Mai de preferit ar fi să se per­mită popul­aț­ unei din zona mixtă să decidă cum vrea, iar dacă această­­autodeterminare nu s-ar admite „accentuări“ că ea trebue să fie a­­tribuită tot zonei sârbești, fiindcă formează un sistem complet de co­­municație(!), apoi fiindcă intră în sistemul hidrotrehnie() indivizibil.­­ Zona sârbească are nevoe de zo­na mixtă și din motivul că ea este la un nivel mai înalt decit cea fim­u­­lui.­­ Zona sârbească are nevoe de zona mixtă căci, altfel s’ar distruge uni­tatea conducerea, dni fermitatea ad­ministrativă „căci­­ impozitul se îm­parte după nivelul și calitatea pă­mântului, iar comparația se poate face numai în re­zor­tul aceleași ad­ministrații (!)“ .Și din punct I dle vedere economic și financiar zona mixtă și cea sâr­­­b­ească fac o unitate indivizibilă, ;ăci toate întreprinderile din sudul Banatului au fost orientate spre.Ti­­­­mișoara. Dacă Timișoara s’ar de­s­­ipi de aceste teritorii, pline de ianei, lichidiHarea împrumuturilor arj tei ca în s­arcina a diferite state, ști lucrul ar fi foarte greu. D­acă s'ar despărți Timișoara de șesul Banatuc­u­­i, industria ar rămâne fără ma­terial brut.. A o destipi însemnează a omorî orașul (1) iar șeful nu­ s'ar mai putea dezvolta economicește. Nu se poate despuia Timișoara Idle Banat Piei i d­in cauza atelierelor căilor fe­rate care sunt acolo, și fără de care drumurile de fer ar da faliment“. üst ptinsipria fundai»®^­­tai emis jg^gaaÉgEffia HBM! Acestea sunt în rezumat punctele principale din miomoriu.­l adresat Consiliului Suprem. Trecân­dl cu ve­derea a­supra punctului­ cel mai esenn­țial și mai hotărîtor a­l chest­iu­n­ii— drepturile noastre istorice și etnice asupra Banatulî, — se brodează o întreagă teorie a sistemului hidro­tehnic, singurul care devine nod gordian pentru sârbi. Este evident însă că "d­acă la îm­părțirea Banatului s’ar fi avut în vedere principiul fundamental pen­tru care­ am făcut războiul, alături de aliații, principiu consfințit în b­a­talia­ de pace de la 4 August 1916, toate argumentele sârbilor s’ar fi îndreptat contra lor, pentru că in­divizi­biliitatea economică a Banatu­lui p'et­lează pentru noi alături de necontestabila lui indivizibilitate et­nică. ------------—— Z ® <ra I­HI ZI Pentru a ne convinge că trebue să iscălim robia economică și știr­birea suveranitatea noastre, ca stat liber, „Români rupa“ ne dă exemplul altor state, cari au primit­­ aceste clauze .Temiimre­r>" «i­n noi avem „neghiobia“ să ne refuzăm. Și prin­tre ac­es­te state­ urna c, n cu Uiucutî noi, cari au știut­ sa se plece voin­ței celor mari. ■ [UNK] Bulgaria și Un­stet­a.­­ Cu alte vorbe aceste două state învinse, sunt p -se­­ pe același nivel cu România albită, și dacă statele acestea învinse au primit clauzele tratatului de pace impus de Consi­liul suprem, de ce mi le-am primi și noi , eo întreabă ziarul d-lui Ta­ke Jonasen. Mai este oare r­evoe de vreun co­mentariu ? O ediție a „Izbind­ei“ dă știrea senzațională, că „se agită formarea unui guvern Bruti­anu cărui ar fi să­ i se dea mandat imperativ de a semna pacea“. Nu putem să t­ecem însă nerele­vat faptul că dacă partidul liberal e distrus și dacă „brătienismul“ e mort, — cercarea de-a forma un guvern Brătianu n’are nici un sens. Cu morții nu se merge­ la luptă ! Dar pentru a fi bine lămuriți am dori să ne spune­ ziare­e cu știri sen­zaționale, prin Ce mijloc poate fi si­lit d. I. Brătianu să semneze, dacă nu vrea? Afară numai dacă ziare­le internaționale nu sunt informate că Consiliul Suprem Aliat ar fi de­cis să trimea­tă un corp d­e jandar­merie pentru a sili pe d. Brătianu să semneze pacea! ! In acest caz To­ate că ziarele in­­­­ternaționale sunt mai bine informa­­­­te decât noi ! * „Adevărul“ sperae că „Țara cere semnarea Păcei".* Pro­bbabil că „ta­­ra“ de care vorbește­ acest ziar este­­icea a minorita­tei etnice ce-o repre­­s­­iulită d-l Emil Fagure în calitate de mem­bru important al lojei secrete masonice evreești, intitulată „Dum­ni­­na". Dăm aceste lămuriri pentru istor­­­icul de mai târziei al ciudățeniilor de astăzi din țara­ noastră ! -------------- j­ kr.s------------------------I In Camera Comunelor s’a aprobat un proiect de repe relativ la regimul ce ,se„va impune streinilor pari ar voi să se stabilească în Anglia. " Nu de mult am publicat câteva a­mănunte asupra, deonomiei acesta b'.Ori care prin măsurile mai mult decât drastice pe cari le prescrie îm­potriva streinilor, se poate conside­ra ca o lege prohibitivă.­­ Negreșit, liber e un stat să ia­ mă­surile interne pe cari le crede nece­sare, pentru a proteja interesele si­guranței, ale economiei naționale ,sau ale supușilor săi. Nu despre a­cce­sta e vorba. In vreme însă ce statele mari iau asemenea măsuri contra streinilor, aceleași state caută să se amestece în afacerile interne ale stn­telor mici, și să impună principii cu totul opu­­­ șc de cele pe cari ele înși­ le se prac­­t­tied.. ’Arătăm în altă parte cum pentru Ita­lia și Franța, cari au în regiunile pe cari le-au liberat minorități etnice,­­nimeni nu s-a gândit să impună un regim de favoare acestor minori­tăți și au­ fost lăsate să ia față d­e ele măsurile pe care le au crezut ne­cesare siguranței statului. Anglia de asemenea, prin­ legea streinilor, adoptată de Camera Co­­munilor, recunoaște că un st­at e li­ber să ia măsurile pe cari te dictea­ză siguranța lui și interesele uni­tății sale.­­ Când e vorba însă ca aceste prin­­­­cipii să fie aplicate și în s­tatele mici, cari am­ aceleași în­terese de apă iai, — ele nu mai sunt ținnt­e în sea­­­măL și se caută să li se aplice Regi­muri deosebite, cari le știrbesc su­veranitatea, și independența. In vreme ce în Anglia se stabile­ște un regim de vexațiuni și de pro­­’ hi­sițmne față de streini, în Rom­â­nia, un­ de li s’a acordat un regim de perfectă egalitate, vrea să i se im­pună unul de favoare. E tot politica, celor două măsuri și regimul streinilor care s’a votat în Anglia, o pune și mai mult în e­vidență. --------- ■ ■ ■ - Cele două mas­iuni PACEA CU RUSIA j Bfflgün­d ian IM § ANGLIA cu bolșevicii ruși SH târărarea dintre dele­gatul Ekspitarei și aceia b9 gu­vernului sovietic FUS Ziarele englezești anunță, că la 15 ale­i unei curente, deputatul James O’Grady a plecat la Copenhaga unde va avea o întâlnire cu Litvinoff a­­vând mandat de la „Foreign Office“ ca să trateze restituirea prizonierilor englezi care se găsesc în lagările bol­șevice în schimbul prizonierilor ruși cari se află în inimile englezilor. O’Grady este unul din cei mai cu­noscuți labouriști (Labour Party, es­te partidul muncii în Anglia) și repre­zintă de multi alți în Cameră colegiul din Liverpool. In timpul războiului a fost dintre aceia cari și-au­ dat silința să convingă masele asupra inevitab­i­­lității conflictului și asupra necesității ca aliații să iasă victorioși. Când a izbucnit revoluția rusă a fost printre cei dintâi care s-a dus la fața locului să examineze caracterul și e­­fectele ei și nu printre acei cari au declarat în Mai 1917 că aliații nu mai pot să mai conteze pe Rusia ca na­țiune combatantă și trebue să fău­rească victoria­­ în afară de calculele ce se făceau în relațiune cu Retro­gradul și Moscova. Dânsul nu a ară­tat încredere mare în Keren­ski și în metodele adoptate de dictatorul de pe vremuri al Rusiei și anunțase încă de atunci că armata rusă era în plină disoluziune.­­A­ biu se- va 4rata Rimia! scisin?|s&5S de prizonierii Ziarele stângei din Londra afirmă că misiunea lui nu se mărginește nu­mai la schimbul de prizonieri, cari cât privește pe Anglia nu sunt decât vreo două sute. Se crede că cei doi delegați vor discuta chestiuni econo­mice și condițiunile principale a unei viitoare pacificări a Rusiei, luându-se în considerație că Litvinonoff este u­­nul dintre cei mai influenți comisari ai poporului din Moscova, unul dintre cei mai inteligenți și dintre cei mai cu scaun la cap. O’Grady va lipsi din Londra trei sau­ patru săptămâni. Desigur dânsul desminte aserțiunea. că se va ocupa de lucruri politice, dar „Daily He­rald“, ziarul extremiștilor susține că va fi vorba și de chestiuni politice și conversațiunea nu se va putea măr­gini numai la schimbul de prizonieri. Litvinoff a plecat acum câteva z­le din Reval­. Se pare că până Duminica trecu­tă a ajuns în Capitala Danemarcei după ce s-a îmbarcat pe un torpilor englez din Reval, evitând să treacă prin Germania. NOTE­. WIEN­A Printre multele evenimente cu a­­­devărat extraordinare ai căror martori am fost, unul din cele mai curioase este decadența unui oraș mare ca Viena. A­ce­a­stă mare capitală a bogatei Austrii era unul din orașele cele mai frumoase ale Europei. Așezată pe Dunăre, înconjurată de munți. Viena, prin bogățiile ei artistice, museele celebre, viața musicală și teatrală, era un mare centru cultu­ral. • La aceasta se adaugă frumusețea construcțiilor, măreția edificiilor publice, luxul cafenelelor, al res­taurantelor și multelor cofetării. Viena era unul din centrele euro­pene cele mai opulente, cele mai pline de viață, cele mai agreabile de trăit. Ceea ce este acum la Viena o știm. Dar chiar dacă bolșevismul nu s-ar fi întins acolo ca o epidemie de ciumă s­au holeră, Vie­na, chiar li­niștită, nu mai poate fi ceea ce am fost, căci ce însemnătate poate a­­vea un oraș, capitală a unei țări re­duse la mai puțin de un sfert din ceea ce era mai înainte? Viena este un oraș mort. Și sub ochii noștri, asistăm la dispariția unui nou Pompei îngropat nu de lavă vulcanică, ci distrus prin ne­norocita politică a­ conducătorilor au­striaci. Ei nu au simți­t că o țară nu poate trăi numai prin adminis­trație, ci îi mai trebue și un ideal ori o bază morală și etnică. Viena piere, astfel, printr'o lege fatală a istoriei omenești care cere deja un stat forț­a morală a uni­­tătei de rassă! Pelrcinus fingata dispusa a fog^asa pas © cu Rusia bolsevista ---------------------------­ Astfel se împlinesc declarațiunie primului ministru englez Lloyd Geor­ge că Anglia renunță să ajute pe Kol­­ceag, Iudenici și Denikin și este pe cale de a încerca o pacificare a Ru­siei printr’o apropiere a tuturor par­tidelor în luptă. Presa conservatoare, în frunte „Times", se arată ne­mulțumită de acest gest al primului ministru care tinde o apropiere a Ma­rii Britanii de bolșevici, dar se pare că în această chestiune d. L­loyd George a cedat presiunei claselor­­ muncitorești cari s’au declarat în di­ i­ferite rânduri cu totul împotriva unei­­ intervențiuni armate în Rusia și con­tra ajutorării de către guvernul en­glez a generalilor reacționari. Intâlnirea de la Copenhaga care va avea o mare repercusiune politică s’a făcut a doua zi după scoaterea din luptă a lui Kolceag și du­pă oprirea ofensivei lui Denikin, care în ultime­le lupte a pierdut din nou Kievul. SCRISORI DIN PUBLIC . Domnul meu, domineant ; Sr Un învățat englez observă că „rasf’­­toda de analiză, care toate științele, este în opoziție rectă cu­ procedeul primitiv și groso­lan al spiritului incult, care voește totdeauna să considere lucrurile de bloc“­­A. Baiu’. Mulți dintre români și nu dintre­ cei inculți, nici dintre ost, nesinceri, recurg totuși la procedeul primitiv și grosolan al jud­ecățiiîi globale, care, pesemne, e preferat ci mai expeditiv, sau mai puțin obosi­tor. Așa se face că osândim în bloc oligarhia și politica din vechiul ri­­gat, ca să proslăvim provincialism­ul, de pildă, pe care îl socotim în între­gimea lui și prin definiție chiar, în­zestrat de toate darurile și lipsit pâ­nă și de cel mai mic cusur. Tot așa, când d-ta și alți colegi are Parlament credeti că injoncțiuniBi­ deosebit de aspre ale Consiliului Sfe­­prem nu trebue să vă înspăimânte și să vă tulbure judecata, se găsesc colegi cari vă acuză că prin atitudi­nea d-voastră ați indispune­­ pe ma­rii noștri Aliați și i-ați face să ne pă­răsească în voia soartei și a vrajra* șilor dinprejur. Dar învinovățirea *a­ceasta presupune că eminentele per­sonalități care compun Curtea. [&.■ premă de la Paris, cei patru bărbat de stat cu secretarii și ajutoarele lor, ar fi toată înțelegerea, cu Parlamen­­tul și cu opinia publică , din țările ei Confuzia­ ce se face este o confuze neertată, de considerare a lucrurilor în bloc. întâmplarea cu coincidențele ei șu­gubețe a putut , aduna în Consiliu Su­­­prem oameni cu anumite­­ prejude­căți, sau rău inform­a­ți, sau dispuși s­a ție seamă de interesele financiars, mai mult decât de cele politice, sau, într’u­n Cuvânt ar fi foarte posibil ca membrii Consiliului Suprem sa aibă acest esențial atribut al Divini­­tăței care se chiamă inflaibilitatea. Se înțelege că ipoteza după care cei patru judecători supremi sunt oaa­meni supuși greșelilor, este o sim­­plă presupunere, dar­ ea are meritul si atragă atenția asupra unor măsuri practice, dictate de însăși această­­ ipoteză îmbrăzneață. împotriva hotărîrilor ce ar fi fugi un tribunal infailibil ar fi zadarnic să protestăm , dar când cei cari vor să ne im­pue convenția specială, opre­sivă pentru noi și păgubitoare pentru înțelegere, sunt oameni politici as. felul celor spe­riali lîi cunoa­ște Is­toria de mult, suntem în direptul nostru să ridicăm glasul și să apdiei la opinia publică și la Aleșii națiuni­lor aliate și asociate. Greșelile Con­siliului Suprem sunt greșeli care pot să fie revizuite, și care trebuesc re­vizuite , ca să ajungem aici, în inte­resul cauzei comune, a noastră și a marilor noștri Aliați, nu există decât o singură cale : refuzul nostru de a sem­na în fuga mare cauzele privi­toare la drepturile minorităților și clauzele economice ale conveni speciale. Prin întârzierea ce ar provoca a­­titudinea noastră, nu e vorba să aș­teptăm nu știu ce evenimente, care s’ar putea­­ produce independent de voința oamenilor. Ceea ce am­ avea de făcut, în cursul zăbavei, ar fi să în­trebuințăm bine timpul, ca să puncte în lumină urmările grave al­e greșe­lilor ce conține­­ proectul de conven­ție elaborat de Consiliul Suprem, ț­ să le prevenim. Injoncțiunile amenințătoare, care amintesc violențele d-lui general n­orman la Brest-Litovsk, nu trebue să ia Parlamentului dreptul de a stu­­dia pe îndelete cele 18 articole ale convenției speciale, nu numai op>£ zile, ci oricât va fi nevoe, ca să a­ Urmare în pagina 2-a i Acum câteva zile s-a promulgat noul decret-lege referitor la con­tractele de închiriere. Vom căuta să arătăm pe scurt modificările aduse dispozițiunilor legale anterioare, precum și înlesnirile și avantagiile aduse atât proprietarilor cât și chi­riașilor, fără a ne preocupa atât de faptul, dacă această lege satisface sau nu în întregime sau într’o lar­gă măsură pretențiunile unora sau altora, cât spre a examina situația de drept creată contractelor de închi­riere prelungite în baza legei măsu­rilor excepționale și înaltului­­ de­­­cret-lege No. 1058 din 6 Martie a c., precum ș­i viitoarelor raporturi din­tre proprietar și chiriași. Legea în sine are multe lacune, iar interpretarea ei va da în practică­­ u­­ti.* in*ra institurior judecătorești OABI CONTRACTE SE PRE­LUNG­ESCÎ — Azi* 1) „Toate con­tractele de închiriere pentru locuin­țe urbane, care­ sunt în curs, atât cele existente la pro­m­ dgarea legii măsurilor excepționale, cât și acele încheiate pcsterior acestei promul­gări, sau care vor lua ființă de acâ înainte, se prelungesc de drept în folosul chiriașilor până la 23 Apri­lie (Sf. Gheorghe) st. v. 1921, cub condița pentru chiriași de a-și în­deplini exact obligațiunile contrac­­tului. Acei ce-au făcut proprietarului declarațiuni că renunță la contrac­tul lor, nu vor putea reveni asupra acestei renunțări, și prin urmare în privința acestora prelungirea de drept nu mai are loc“. Din redacțiunea acestui articol, reese că toate contractele în curs, verbale sau scrise, lunare sau anua­le, referitoare la imobile sau apar­tamente, goale sau mobilate, atât cele existente la promulgarea legei măsurilor except­ ouăle, cât și cele încheiate posterior sau care se vor încheia de azi înainte se prelun­gesc­­ de drept până la 23 Aprilie 1921, în folosul chiriașilor care își înde­plinesc exact obligațiunile contrac­tului, dacă sunt privitoare la locuire­le urbane, și dacă c­hiriașul nu a fă­cut proprietarului declarație că re­nunță la contractul său. CARI CONTRACTE NU SE PRE­LUNGESC 1 — Ar­. 3) „Sunt excluși dela beneficiul prilungirei de drept, chiriașii care au obținut contracte­le de locațiune pentru locuințe dela administratorii fort­ați, înființați sub ocupațiune de administrația milita­ră, dușmană. I Acești chiriași trebue să părăsea­scă locuința dăcit contractul a ex­pirat“. ( Art 5) :1 Pro­prietarii care jlocuesc ei înșiși imobile luam cu chirie și ar voi să se mute in casele lor proprii, vor putea sili pe­ chiriași ca la 20 Aprilie 1920 să evacueze proprieta­tea lor dacă oontrâcul va fi expirat la această dată.­­ Proprietarul care se va dovedi că a evacuat­ pe chiriași fără­ a se muta el însuși în casa și numai în scop de a o închiria altei persoane, va­ fi supus la o amend­ă egală cu îndoita valoare a chiriei intersoare socotită pe un an, care se va încasa pe baza legei de urmărire a Statului și în folosul acestuia, iar chiriașul eva­cuat va putea cere reintegrarea sa în imobil“. Din redacțiunea articolelor 1, 3 și 5, reese că nu intră în prevederile nou­lui decret- lege, și deci nu se pre­lungesc : a) Contractele de înch­iriere, ale căror beneficiari, nu și au îndepli­nit sau nu-și îndeplinesc obligațiu­nile contractelor, și cari pot fi rezi­liate oricând de instanțele­ j­udecă­­torești. b) Contractele de închiriere, ale căror beneficiari, au făcut, declara­ție proprietarului că renunță la con­tract, declarație asupra căreia nu mai pot reveni. Declarația de renunțare poate fi făcută sub orice formă, adică pe contractul d­e locațiune, prin act au­tentic prin­­ scrisoare recomandată, sau chiar verbal, întrucât legea nu cere o anume formă, suficient numai ca declarația de renunțare să poată fi dovedită. c) Contractele de închiriere refe­ritoare la prăvălii, hoteluri, m­aga­­zii, pivnițe și depozite de m­arfuri, băi, birouri publice, comerciale sau particulare, etc. într’un cuvânt la toate imobilele și apartamentele care nu servesc pentru locuința chiria­șului, deoare­ce„ noua lege vorbește­­ de contractele de închiriere pentru locuințe urbane“ spre deosebire de înaltul decret-tega No. 1058 (art 2) din 6 Martie a. c. și legea măsurilor excepționale care în ani 35 și 37 vor­­bește de contractele de închiriere a ,,imobilelor urbane“, în categoria că­rora sunt trecute fără îndoială toa­te imobilele urbane indiferent de destinațiunea ce o au. In cazul însă când prin unii și a­cel­aș contract și sub acelaș acope­rământ s’au închiriat încăperi sau chiar un imobil întreg, ce servește atât da locuință cât și ca prăvălie, birou, etc., credem că instanțele ju­decătorești vor fi chemate­­ să apre­cieze pentru fiecare caz în parte, da­că principalul este locuința, în care caz contractul se prelungește până la 23 Aprilie 1921, sau dacă princi­palul este prăvălia, biroul, etc. în care caz contractul expiră irevoca­bil la 23 Aprilie 1920. De asemenea contractele de închiriere ale prăvă­liilor, care la 23­­ Aprilie 1929 se vor găsi închiriate exc]u­siv pentru lo­cuință, — și sunt multe în această categorie,—se vor prelungi de drept până la 23 Aprilie 1921, de­oarece schimbarea de destinațiune făcută de proprietar în favoarea chiriașului nu poate fi ridicată fără consimți­­mântul chiriașului, care bineînțeles la rândul său nu poate fără consim­­țimântul proprietarul­ui, a utiliza în acest interval de timp prăvălia de­cât numai ca locuință. d) Contractele de închiriere refe­­ritoare la clădirile rurale închiriate pentru locuință și cari în baza înal­te­­lui decret-lege No. 1058 din 6 Mar­tie a. e., și art. 37 al. uluim din legea­­ măsurilor excepționale, se bucură­­ până la 23 Aprilie 1921, deoarece le­­­­gea vorbește de contractul de inchi­­i­riere pentru „locuințe urbane", fără a face vreo mențiune de locuințe nt­ TliÂe, aceasta poate fie din o scăpare [ de vedere, fie din considerația că lip­sa de locuințe nu este așa de neasta­­ la țară ca la orașe. 1 e) Contractele de închiriere obți­­­­nute de chiriași de la administrator­i forțați, înființați sub ocupațiune di­n administrația militară dușmană. In­diferent dacă chiriașului i se poate, I reproșa ca­u nu ceva. f) Contractele de închiriere refe­­­­ritoare la imobilele unor proprietari cari actualmente locuesc eu chirie, ^ i cari ar voi ca dela 23 Aprilie 1920 să se mute ei înșiși în propriile lot­­­ imobile. Proprietarii vor­ trebui­esc să a se adresa Justiției «spre a obți­ne rezilierea contractului s­i evacua­rea imobilului. In practică această dispozițiune va­ da mult de lucru­ri p­stanțelor judecătorești, care vor tra­tații credem noi, să aprecieze în Sa­ca­re caz în parte, necesitatea pro­prietarului de a i se pune la dispa­riție, și­ în multe cazuri, când ■ mai multe imobile sau un­ imobil și­mai multe apartamente. — de caz K anume din chiriași. SFÂRȘITUL IN NUMĂRUL VETOI CHIST!A lOOMHmO!? CHITIACTELE DE ÎNCHIRIERE -H ® Ite dfsPQziflurij legifie­­rg

Next