Viitorul, decembrie 1919 (Anul 13, nr. 3536-3564)
1919-12-01 / nr. 3536
------------------------- prin stăvilirile scopurilor austro-germane, după cum ne simțeam acum cinci ani prin vechile alianțe, i Cu atât mai vârtos vom putea colabora, atât pe terenul politic, cât ! Și economic, cu marile state din apus care conduc de fapt politica Europei, cu cât, nefiind vecini nu vedem nici o posibilitate și nu avem nici un fel de teamă de eventuale conflicte. Suntem așadar feriți chiar de perspectiva unor deficilități vremelnice care survin câteodată între un stat finic și un vecin puternic. ■ Neînțelegerile și dezarmonia de acum nu poate avea, cântărind interesele superioare continentale, nici un fel de gravitate statornică De îndată ce Consiliul suprem, cu politica lui despotică și eronată, va dispărea, nu mai vedem nici o piedică în raporturile dintre România și occident, care nu pot fi decât logice și amicale,întemeindu-se pe interese mari și comune. Dar nu e destul ca noi să voim a fi cu Antanta, trebue ca aceasta politică să-și aibă răsunet în complixul de aspirații și interese ale popoarelor aliate. Examinând această problemă, constatăm că directiva nu poate fi decât unică. Poporul român alcătuind o masă omogenă de 14 milioane de suflete, având un sol bogat, însușiri de rasă dintre cele mai distinse, fiind situat într’o poziție geografică speciala și fiind statul care închide și depozitează bazinul Dunărean, — Jn împrejurările istorice și în condițiile geografice în care se găsește, e chemat sa joace unul din cele mai importante roluri în politica europeană. Această politică, dacă ținem seamă de depărtarea Marilor Puteri de Orient,"sporește cu atât mai mult însemnătatea României, care va trebui să fie un stat puternic și de primul plan tocmai în interesul aliaților îmdepăraat' Fel':cum a înțeles România să servească marile cauze ale civilizației, alcătuind digul înpotriva bolșevismului la Nistru și la Tisa, este o garanție în plus pentru pace și umanitate. ■Interesul general este atât de real și de puternic de toate părțile, încât nu avem nici o îndoială că el se va evidenția mai înainte ca nedreptatea să starne armonia dintre aliați și noi. Conflictele actuale,născute din scopuri economice rău înțelese și din tendințe de acaparare inexplicabile, vor trece. — și în locul lor se va impune convingerea că România trebue sa existe cu un stat deplin suveran și independent, bine organizat economicește și militarește, pentru a fi în măsură să răspundă speranțelor si perspectivelor politicei europene. ’ E de datoria Antantei ca să înțeleagă acest fapt. ARGUMENTĂRI FALSE LIBERIIIIBOEPEBOEKTI jSABBI! si BANATUL alături de Allați Un memoriu al sârbilor, relatio la îm» Politica viitoare a României nu poate fi decât alături de marii și vitejii ei aliați. "Mesajul regal accentuat această tendință fireasca 6* ‘ g’,că a neamului românesc reintreg.”. Insă, pentru o mai dreapta intr ego a acestei afirmații, ne simțim datori să atragem atenția asupra adeosei esențiale dintre Antanta și Consiul “România, care s'a alipit politicei Antantei, subscriind toate foprele și legile eterne ale umanității, varsându-și sângele pentru drept, onoare și libertate, jertfind peste opt sute de mii din fiii ei, indluzând toate mizeriile și distrugerile celui mai crâncen război, nu poate îi na oclipa aliaturi de ultima emanație autocratică a vechii diplomații, care în uratele forței vrea să îngenunche și sa robească micile națiuni. Slujim maieparte marile și permanentele cauzeale Antantei, dar nu ne putim pleca grumajii, a căror cicatrici eroice nu s’au închis încă, în fața despreemului și arbitrajuilui Consiliului suprem. De alminteri această concepție nu e izolată. Conculziunea dintre Antantă și Cei Patru nu treime făcută chiar In interesul aliaților. Statele Unite și odată au spus-o că America mr e Wilson, iar opinia publică franceza în repetate rânduri s’a desotliidarizat de Supremul Consiliu. Italia de asemeni nu-i recunoaște autoritatea când consideră in chestia Fiume situații mea fara dase, după cum Anglia proedează o nouă Conferință la Londra pentru a sfârși și limpezi opera neterminată a Consiliului de la Paris care e în crepuscul Atât interesele României cât și interesele Antantei sunt ca politica începută de noi la 1916 să continue, pentru garantarea păcii în acest colț frământat al Orientului. Pentru neamul românesc politica tentantei" reprezintă politica "b^riatei și a justiției, a dreptului și a onoarei, a sfințeniei tratatelor și a egalităței dintre națiuni, fie ele mari sau mici. Politica Antantei, inaugurată in 1914, a fost răspunsul civilizației și umanității la cele două agresiuni premeditate de Austro-Ungaria, și Germania contra a doua state mici — Serbia și Belgia. Solidaritatea noastră cu aceste două state mici s'a manifestat prima zi a dezlănțuirii conflictului mondial, și curând după aceea ne-am asociat efectiv cauzei aliaților pentru a asigura triumful principiilor de existentă a micilor națiuni cari au acelasș drept la viață ca și marile popoare. In politica Orientului Antanta a reprezintat antiteza politicei germane care, în visul ei trufaș de dominațiune, trâmbițase distrugerea micilor națiuni și înglobarea lor la politica de robie economică și de desnaționalizare a Mittel-Europei. Pe drumul Berlin-Baigdat, nu mai avea voe să trăească nici un popor liber și cu alte năzuințe decât germanice. Cu pumnul sau cu sabia, neamurile trebuiau să se supue bulturului și fericirii teutone. Mai departe, In cursul războiului, prin acțiunea ei la Constantinopol și Salonic, Antanta a reprezintat o politică directă de ajutorare a micilor state din Orient. Concretizarea acestei politice o găsim în tratatul de alianță cu România (4 August 1916), prin care se recunoștea unui stat mic până atunci, dreptul de a trăi în hotarele sale etnografice, precum și drepturi egale la jertfe și îndatoriri, dar totodată și la beneficii, România avea să se bucure după acest sfânt petec de hârtie, de egalitate deplină la masa verde și de un tratament diplomatic onorabil, deopotrivă cu marii ei aliați. In cursul războiului s’a alipit la Antantă și un mare stat extra-european, America, pe când Rusia uriașă și puternică s’a topit ca un labirint de ceară. Deși America, acum în afară, pare a se închide într’o politică de izolare pe care istoria anglo-saxonă o știe cât e de greșită, rămân celelalte trei state europene victorioase care își dau seama mai bine de însemnătatea intereselor continentale, cu care sunt și trebue să rămână solidare, având rolul să ducă mai departe lupta înpotriva oricăror încălcări și agresiuni care ar putea surveni din partea Puterilor Centrale învinse, dar nu zdrobite, și totodată având misiunea să apere roadele dobândite prin victoria comună, și anume crearea și întărirea micilor rațiuni chemate astăzi să colaboreze la politica de apărare a aliaților pentru un scop și‘un interes general și permanent. . . Pentru triumful acestei politice, robi României e de o însemnătate capitală. E drept că situația noastră e înalt mai ușoară astăzi, nu numai Cisin dublarea suprafeței și a masei pasionale, dar și prin aceea, că ne mai fiind înconjurați de vecini mari, și puternici cari să poată prin influentă și amenințare strâmbă politica noastră, vom fi mai în măsură să sfu' Am cauza comună a aliaților. Voința proprie și hotărârea democrației românești nu va mai fi stânjenită prin osebite interese de vecinătate, sau ECOURI Puțini vor fi cunoscând numărul pieselor metalice afară de motoare, care intră în construcția unui mare disiz reabil modern. Cifra acestor piese se urcăa nu mai puțin de 20.000 care, dacă ar fi îmbinate una în alta ar reprezenta o lungime de 36 kilometri, la care trebue să se adauge încă vreo 90 kilometri de sârmă de oțel și 2 milioane nituri. Un nou costum de voiaj a fost adoptat de curând în Germania, sub forma unui sac de pânză groasă cu eticheta, «cartofi». In adevăr circulația trenurilor nefiind liberă decât pentru cărbuni și cartofi, persoane care au interese absolut urgente să călătorească recurg la acest mijloc ingenios dar cam greu pentru aceia care-l întrebuințează. I % Deși Consiliul suprem s-a arătat cu deosebire favorabil Sârbilor în împărțirea Banatului, totuși aceștia nemulțumiți au protestat susținând că li se face o nedreptate. Astfel delegații Episcopiei Sârbe și din Temișana au adresat Consiliului Suprem un memorii, în care, după cum vom vedea mai jos, nu se aduce nici un motiv serios și nici nu se pot justifica pretentiunile sârbești asupra acestui teritoriu românesc. In adevăr, petiționarii, în lipsa a** argumente, accentuiază asupra oistemului hidrografic al Banatului, de care depinde viata economică, fertilitatea pământuita, grădinăritul, irigația, navigabilitatea râurilor, care constitue un tot indivizibil, din punct de vrilire economic. .Apoi, delegații numitei episcopii descriu sfstemiul hidrotehnic al Banatului, în cinci societăți sârbești au băgat capitaluri. Ori aceste societăți de exploatare — spun de’egatü—nu pot fi divizate deoarece teritoriile pe cari ara să le lpere dininii utilați, sunt indivizibile. Intr'un cuvînt, este o necesitate „vitală“ pehtru sâribd ca sistemul de canalizare să nu fie divizat, faptul acesta atrăgând o serie de consecințe grave și de complimțirani atât tehnice cât și administrative. Această scindare continuă memoriul — ar pune pe sârbi in stare ide dependentă față de români cari, ar putea să, se răzbune inundând teritoriali sârbesc, în cazul când ar deține o parte din sistemul de canalizări. Sifsa afo ©ratic. După ce i se ocupă amăfâttațif de acest sistem hidrotehnic, trece repede asupra chestiunei etnografice, susținând că Banatul s-ar împărți în trei zone: sârbească, mixtă și românească. Zona sârbească ar cuprinde de la Mureș, Desea, Sf. Ioan, OtWanos, Tolvadia, Marea Ludistă, Gustiel, Gialugerova, Moldova. Zona românească ar ajunge până la Lisa, Timiș, Timissocenta, Giaidjama, Dosita, Ghiuslita, Giroca Birde, Molce, Montzfdol, Soresca Mare și mai departe, pe lângă zona sârbească, până la Dunăre. Intre aceste zone rămâne cea mixtă, în care sunt amestecate toate popoarele: sârbi, români, unguri și șvabi — aceștia din urmă în majoritate. Dacă s-ar luia în considerațiune, pretinde memoriul — momentan etnografic la împărțirea Banatului, atunci zona sârbească ar cădea necondiționat sîrbilor, cea românească românilor, iar soarta osiei mixte s’ar hotărî cum pretind interesele ei economice, financiare, de comunicație și mai ales cele hidrotehnice ! „Mai de preferit ar fi să se permită populaț unei din zona mixtă să decidă cum vrea, iar dacă aceastăautodeterminare nu s-ar admite „accentuări“ că ea trebue să fie atribuită tot zonei sârbești, fiindcă formează un sistem complet de comunicație(!), apoi fiindcă intră în sistemul hidrotrehnie() indivizibil. Zona sârbească are nevoe de zona mixtă și din motivul că ea este la un nivel mai înalt decit cea fimului. Zona sârbească are nevoe de zona mixtă căci, altfel s’ar distruge unitatea conducerea, dni fermitatea administrativă „căci impozitul se împarte după nivelul și calitatea pământului, iar comparația se poate face numai în rezortul aceleași administrații (!)“ .Și din punct I dle vedere economic și financiar zona mixtă și cea sârbească fac o unitate indivizibilă, ;ăci toate întreprinderile din sudul Banatului au fost orientate spre.Timișoara. Dacă Timișoara s’ar desipi de aceste teritorii, pline de ianei, lichidiHarea împrumuturilor arj tei ca în sarcina a diferite state, ști lucrul ar fi foarte greu. Dacă s'ar despărți Timișoara de șesul Banatucui, industria ar rămâne fără material brut.. A o destipi însemnează a omorî orașul (1) iar șeful nu s'ar mai putea dezvolta economicește. Nu se poate despuia Timișoara Idle Banat Piei i din cauza atelierelor căilor ferate care sunt acolo, și fără de care drumurile de fer ar da faliment“. üst ptinsipria fundai»®^tai emis jg^gaaÉgEffia HBM! Acestea sunt în rezumat punctele principale din miomoriu.l adresat Consiliului Suprem. Trecândl cu vederea asupra punctului cel mai esennțial și mai hotărîtor al chestiunii— drepturile noastre istorice și etnice asupra Banatulî, — se brodează o întreagă teorie a sistemului hidrotehnic, singurul care devine nod gordian pentru sârbi. Este evident însă că "dacă la împărțirea Banatului s’ar fi avut în vedere principiul fundamental pentru care am făcut războiul, alături de aliații, principiu consfințit în batalia de pace de la 4 August 1916, toate argumentele sârbilor s’ar fi îndreptat contra lor, pentru că indivizibiliitatea economică a Banatului p'etlează pentru noi alături de necontestabila lui indivizibilitate etnică. ------------—— Z ® <ra IHI ZI Pentru a ne convinge că trebue să iscălim robia economică și știrbirea suveranitatea noastre, ca stat liber, „Români rupa“ ne dă exemplul altor state, cari au primit aceste clauze .Temiimrer>" «in noi avem „neghiobia“ să ne refuzăm. Și printre aceste state urna c, n cu Uiucutî noi, cari au știut sa se plece voinței celor mari. ■ [UNK] Bulgaria și Unsteta. Cu alte vorbe aceste două state învinse, sunt p -se pe același nivel cu România albită, și dacă statele acestea învinse au primit clauzele tratatului de pace impus de Consiliul suprem, de ce mi le-am primi și noi , eo întreabă ziarul d-lui Take Jonasen. Mai este oare revoe de vreun comentariu ? O ediție a „Izbindei“ dă știrea senzațională, că „se agită formarea unui guvern Brutianu cărui ar fi să i se dea mandat imperativ de a semna pacea“. Nu putem să tecem însă nerelevat faptul că dacă partidul liberal e distrus și dacă „brătienismul“ e mort, — cercarea de-a forma un guvern Brătianu n’are nici un sens. Cu morții nu se merge la luptă ! Dar pentru a fi bine lămuriți am dori să ne spune ziaree cu știri senzaționale, prin Ce mijloc poate fi silit d. I. Brătianu să semneze, dacă nu vrea? Afară numai dacă ziarele internaționale nu sunt informate că Consiliul Suprem Aliat ar fi decis să trimeată un corp de jandarmerie pentru a sili pe d. Brătianu să semneze pacea! ! In acest caz Toate că ziarele internaționale sunt mai bine informate decât noi ! * „Adevărul“ sperae că „Țara cere semnarea Păcei".* Probbabil că „tara“ de care vorbește acest ziar esteicea a minoritatei etnice ce-o represiulită d-l Emil Fagure în calitate de membru important al lojei secrete masonice evreești, intitulată „Dumnina". Dăm aceste lămuriri pentru istoricul de mai târziei al ciudățeniilor de astăzi din țara noastră ! -------------- j kr.s------------------------I In Camera Comunelor s’a aprobat un proiect de repe relativ la regimul ce ,se„va impune streinilor pari ar voi să se stabilească în Anglia. " Nu de mult am publicat câteva amănunte asupra, deonomiei acesta b'.Ori care prin măsurile mai mult decât drastice pe cari le prescrie împotriva streinilor, se poate considera ca o lege prohibitivă. Negreșit, liber e un stat să ia măsurile interne pe cari le crede necesare, pentru a proteja interesele siguranței, ale economiei naționale ,sau ale supușilor săi. Nu despre accesta e vorba. In vreme însă ce statele mari iau asemenea măsuri contra streinilor, aceleași state caută să se amestece în afacerile interne ale stntelor mici, și să impună principii cu totul opu șc de cele pe cari ele înși le se practtied.. ’Arătăm în altă parte cum pentru Italia și Franța, cari au în regiunile pe cari le-au liberat minorități etnice,nimeni nu s-a gândit să impună un regim de favoare acestor minorități și au fost lăsate să ia față de ele măsurile pe care le au crezut necesare siguranței statului. Anglia de asemenea, prin legea streinilor, adoptată de Camera Comunilor, recunoaște că un stat e liber să ia măsurile pe cari te dictează siguranța lui și interesele unității sale. Când e vorba însă ca aceste principii să fie aplicate și în statele mici, cari am aceleași înterese de apă iai, — ele nu mai sunt ținnte în seamăL și se caută să li se aplice Regimuri deosebite, cari le știrbesc suveranitatea, și independența. In vreme ce în Anglia se stabilește un regim de vexațiuni și de pro’ hisițmne față de streini, în România, un de li s’a acordat un regim de perfectă egalitate, vrea să i se impună unul de favoare. E tot politica, celor două măsuri și regimul streinilor care s’a votat în Anglia, o pune și mai mult în evidență. --------- ■ ■ ■ - Cele două masiuni PACEA CU RUSIA j Bfflgünd ian IM § ANGLIA cu bolșevicii ruși SH târărarea dintre delegatul Ekspitarei și aceia b9 guvernului sovietic FUS Ziarele englezești anunță, că la 15 alei unei curente, deputatul James O’Grady a plecat la Copenhaga unde va avea o întâlnire cu Litvinoff având mandat de la „Foreign Office“ ca să trateze restituirea prizonierilor englezi care se găsesc în lagările bolșevice în schimbul prizonierilor ruși cari se află în inimile englezilor. O’Grady este unul din cei mai cunoscuți labouriști (Labour Party, este partidul muncii în Anglia) și reprezintă de multi alți în Cameră colegiul din Liverpool. In timpul războiului a fost dintre aceia cari și-au dat silința să convingă masele asupra inevitabilității conflictului și asupra necesității ca aliații să iasă victorioși. Când a izbucnit revoluția rusă a fost printre cei dintâi care s-a dus la fața locului să examineze caracterul și efectele ei și nu printre acei cari au declarat în Mai 1917 că aliații nu mai pot să mai conteze pe Rusia ca națiune combatantă și trebue să făurească victoria în afară de calculele ce se făceau în relațiune cu Retrogradul și Moscova. Dânsul nu a arătat încredere mare în Kerenski și în metodele adoptate de dictatorul de pe vremuri al Rusiei și anunțase încă de atunci că armata rusă era în plină disoluziune.A biu se- va 4rata Rimia! scisin?|s&5S de prizonierii Ziarele stângei din Londra afirmă că misiunea lui nu se mărginește numai la schimbul de prizonieri, cari cât privește pe Anglia nu sunt decât vreo două sute. Se crede că cei doi delegați vor discuta chestiuni economice și condițiunile principale a unei viitoare pacificări a Rusiei, luându-se în considerație că Litvinonoff este unul dintre cei mai influenți comisari ai poporului din Moscova, unul dintre cei mai inteligenți și dintre cei mai cu scaun la cap. O’Grady va lipsi din Londra trei sau patru săptămâni. Desigur dânsul desminte aserțiunea. că se va ocupa de lucruri politice, dar „Daily Herald“, ziarul extremiștilor susține că va fi vorba și de chestiuni politice și conversațiunea nu se va putea mărgini numai la schimbul de prizonieri. Litvinoff a plecat acum câteva zle din Reval. Se pare că până Duminica trecută a ajuns în Capitala Danemarcei după ce s-a îmbarcat pe un torpilor englez din Reval, evitând să treacă prin Germania. NOTE. WIENA Printre multele evenimente cu adevărat extraordinare ai căror martori am fost, unul din cele mai curioase este decadența unui oraș mare ca Viena. Această mare capitală a bogatei Austrii era unul din orașele cele mai frumoase ale Europei. Așezată pe Dunăre, înconjurată de munți. Viena, prin bogățiile ei artistice, museele celebre, viața musicală și teatrală, era un mare centru cultural. • La aceasta se adaugă frumusețea construcțiilor, măreția edificiilor publice, luxul cafenelelor, al restaurantelor și multelor cofetării. Viena era unul din centrele europene cele mai opulente, cele mai pline de viață, cele mai agreabile de trăit. Ceea ce este acum la Viena o știm. Dar chiar dacă bolșevismul nu s-ar fi întins acolo ca o epidemie de ciumă sau holeră, Viena, chiar liniștită, nu mai poate fi ceea ce am fost, căci ce însemnătate poate avea un oraș, capitală a unei țări reduse la mai puțin de un sfert din ceea ce era mai înainte? Viena este un oraș mort. Și sub ochii noștri, asistăm la dispariția unui nou Pompei îngropat nu de lavă vulcanică, ci distrus prin nenorocita politică a conducătorilor austriaci. Ei nu au simțit că o țară nu poate trăi numai prin administrație, ci îi mai trebue și un ideal ori o bază morală și etnică. Viena piere, astfel, printr'o lege fatală a istoriei omenești care cere deja un stat forța morală a unitătei de rassă! Pelrcinus fingata dispusa a fog^asa pas © cu Rusia bolsevista --------------------------- Astfel se împlinesc declarațiunie primului ministru englez Lloyd George că Anglia renunță să ajute pe Kolceag, Iudenici și Denikin și este pe cale de a încerca o pacificare a Rusiei printr’o apropiere a tuturor partidelor în luptă. Presa conservatoare, în frunte „Times", se arată nemulțumită de acest gest al primului ministru care tinde o apropiere a Marii Britanii de bolșevici, dar se pare că în această chestiune d. Lloyd George a cedat presiunei claselor muncitorești cari s’au declarat în di iferite rânduri cu totul împotriva unei intervențiuni armate în Rusia și contra ajutorării de către guvernul englez a generalilor reacționari. Intâlnirea de la Copenhaga care va avea o mare repercusiune politică s’a făcut a doua zi după scoaterea din luptă a lui Kolceag și după oprirea ofensivei lui Denikin, care în ultimele lupte a pierdut din nou Kievul. SCRISORI DIN PUBLIC . Domnul meu, domineant ; Sr Un învățat englez observă că „rasf’toda de analiză, care toate științele, este în opoziție rectă cu procedeul primitiv și grosolan al spiritului incult, care voește totdeauna să considere lucrurile de bloc“A. Baiu’. Mulți dintre români și nu dintre cei inculți, nici dintre ost, nesinceri, recurg totuși la procedeul primitiv și grosolan al judecățiiîi globale, care, pesemne, e preferat ci mai expeditiv, sau mai puțin obositor. Așa se face că osândim în bloc oligarhia și politica din vechiul rigat, ca să proslăvim provincialismul, de pildă, pe care îl socotim în întregimea lui și prin definiție chiar, înzestrat de toate darurile și lipsit până și de cel mai mic cusur. Tot așa, când d-ta și alți colegi are Parlament credeti că injoncțiuniBi deosebit de aspre ale Consiliului Sfeprem nu trebue să vă înspăimânte și să vă tulbure judecata, se găsesc colegi cari vă acuză că prin atitudinea d-voastră ați indispune pe marii noștri Aliați și i-ați face să ne părăsească în voia soartei și a vrajra* șilor dinprejur. Dar învinovățirea *aceasta presupune că eminentele personalități care compun Curtea. [&.■ premă de la Paris, cei patru bărbat de stat cu secretarii și ajutoarele lor, ar fi toată înțelegerea, cu Parlamentul și cu opinia publică , din țările ei Confuzia ce se face este o confuze neertată, de considerare a lucrurilor în bloc. întâmplarea cu coincidențele ei șugubețe a putut , aduna în Consiliu Suprem oameni cu anumite prejudecăți, sau rău informați, sau dispuși sa ție seamă de interesele financiars, mai mult decât de cele politice, sau, într’un Cuvânt ar fi foarte posibil ca membrii Consiliului Suprem sa aibă acest esențial atribut al Divinităței care se chiamă inflaibilitatea. Se înțelege că ipoteza după care cei patru judecători supremi sunt oaameni supuși greșelilor, este o simplă presupunere, dar ea are meritul si atragă atenția asupra unor măsuri practice, dictate de însăși această ipoteză îmbrăzneață. împotriva hotărîrilor ce ar fi fugi un tribunal infailibil ar fi zadarnic să protestăm , dar când cei cari vor să ne impue convenția specială, opresivă pentru noi și păgubitoare pentru înțelegere, sunt oameni politici as. felul celor speriali lîi cunoaște Istoria de mult, suntem în direptul nostru să ridicăm glasul și să apdiei la opinia publică și la Aleșii națiunilor aliate și asociate. Greșelile Consiliului Suprem sunt greșeli care pot să fie revizuite, și care trebuesc revizuite , ca să ajungem aici, în interesul cauzei comune, a noastră și a marilor noștri Aliați, nu există decât o singură cale : refuzul nostru de a semna în fuga mare cauzele privitoare la drepturile minorităților și clauzele economice ale conveni speciale. Prin întârzierea ce ar provoca atitudinea noastră, nu e vorba să așteptăm nu știu ce evenimente, care s’ar putea produce independent de voința oamenilor. Ceea ce am avea de făcut, în cursul zăbavei, ar fi să întrebuințăm bine timpul, ca să puncte în lumină urmările grave ale greșelilor ce conține proectul de convenție elaborat de Consiliul Suprem, ț să le prevenim. Injoncțiunile amenințătoare, care amintesc violențele d-lui general norman la Brest-Litovsk, nu trebue să ia Parlamentului dreptul de a studia pe îndelete cele 18 articole ale convenției speciale, nu numai op>£ zile, ci oricât va fi nevoe, ca să a Urmare în pagina 2-a i Acum câteva zile s-a promulgat noul decret-lege referitor la contractele de închiriere. Vom căuta să arătăm pe scurt modificările aduse dispozițiunilor legale anterioare, precum și înlesnirile și avantagiile aduse atât proprietarilor cât și chiriașilor, fără a ne preocupa atât de faptul, dacă această lege satisface sau nu în întregime sau într’o largă măsură pretențiunile unora sau altora, cât spre a examina situația de drept creată contractelor de închiriere prelungite în baza legei măsurilor excepționale și înaltului decret-lege No. 1058 din 6 Martie a c., precum și viitoarelor raporturi dintre proprietar și chiriași. Legea în sine are multe lacune, iar interpretarea ei va da în practică uti.* in*ra institurior judecătorești OABI CONTRACTE SE PRELUNGESCÎ — Azi* 1) „Toate contractele de închiriere pentru locuințe urbane, care sunt în curs, atât cele existente la prom dgarea legii măsurilor excepționale, cât și acele încheiate pcsterior acestei promulgări, sau care vor lua ființă de acâ înainte, se prelungesc de drept în folosul chiriașilor până la 23 Aprilie (Sf. Gheorghe) st. v. 1921, cub condița pentru chiriași de a-și îndeplini exact obligațiunile contractului. Acei ce-au făcut proprietarului declarațiuni că renunță la contractul lor, nu vor putea reveni asupra acestei renunțări, și prin urmare în privința acestora prelungirea de drept nu mai are loc“. Din redacțiunea acestui articol, reese că toate contractele în curs, verbale sau scrise, lunare sau anuale, referitoare la imobile sau apartamente, goale sau mobilate, atât cele existente la promulgarea legei măsurilor except ouăle, cât și cele încheiate posterior sau care se vor încheia de azi înainte se prelungesc de drept până la 23 Aprilie 1921, în folosul chiriașilor care își îndeplinesc exact obligațiunile contractului, dacă sunt privitoare la locuirele urbane, și dacă chiriașul nu a făcut proprietarului declarație că renunță la contractul său. CARI CONTRACTE NU SE PRELUNGESC 1 — Ar. 3) „Sunt excluși dela beneficiul prilungirei de drept, chiriașii care au obținut contractele de locațiune pentru locuințe dela administratorii fortați, înființați sub ocupațiune de administrația militară, dușmană. I Acești chiriași trebue să părăsească locuința dăcit contractul a expirat“. ( Art 5) :1 Proprietarii care jlocuesc ei înșiși imobile luam cu chirie și ar voi să se mute in casele lor proprii, vor putea sili pe chiriași ca la 20 Aprilie 1920 să evacueze proprietatea lor dacă oontrâcul va fi expirat la această dată. Proprietarul care se va dovedi că a evacuat pe chiriași fără a se muta el însuși în casa și numai în scop de a o închiria altei persoane, va fi supus la o amendă egală cu îndoita valoare a chiriei intersoare socotită pe un an, care se va încasa pe baza legei de urmărire a Statului și în folosul acestuia, iar chiriașul evacuat va putea cere reintegrarea sa în imobil“. Din redacțiunea articolelor 1, 3 și 5, reese că nu intră în prevederile noului decret- lege, și deci nu se prelungesc : a) Contractele de închiriere, ale căror beneficiari, nu și au îndeplinit sau nu-și îndeplinesc obligațiunile contractelor, și cari pot fi reziliate oricând de instanțele judecătorești. b) Contractele de închiriere, ale căror beneficiari, au făcut, declarație proprietarului că renunță la contract, declarație asupra căreia nu mai pot reveni. Declarația de renunțare poate fi făcută sub orice formă, adică pe contractul de locațiune, prin act autentic prin scrisoare recomandată, sau chiar verbal, întrucât legea nu cere o anume formă, suficient numai ca declarația de renunțare să poată fi dovedită. c) Contractele de închiriere referitoare la prăvălii, hoteluri, magazii, pivnițe și depozite de marfuri, băi, birouri publice, comerciale sau particulare, etc. într’un cuvânt la toate imobilele și apartamentele care nu servesc pentru locuința chiriașului, deoarece„ noua lege vorbește de contractele de închiriere pentru locuințe urbane“ spre deosebire de înaltul decret-tega No. 1058 (art 2) din 6 Martie a. c. și legea măsurilor excepționale care în ani 35 și 37 vorbește de contractele de închiriere a ,,imobilelor urbane“, în categoria cărora sunt trecute fără îndoială toate imobilele urbane indiferent de destinațiunea ce o au. In cazul însă când prin unii și acelaș contract și sub acelaș acoperământ s’au închiriat încăperi sau chiar un imobil întreg, ce servește atât da locuință cât și ca prăvălie, birou, etc., credem că instanțele judecătorești vor fi chemate să aprecieze pentru fiecare caz în parte, dacă principalul este locuința, în care caz contractul se prelungește până la 23 Aprilie 1921, sau dacă principalul este prăvălia, biroul, etc. în care caz contractul expiră irevocabil la 23 Aprilie 1920. De asemenea contractele de închiriere ale prăvăliilor, care la 23 Aprilie 1929 se vor găsi închiriate exc]usiv pentru locuință, — și sunt multe în această categorie,—se vor prelungi de drept până la 23 Aprilie 1921, deoarece schimbarea de destinațiune făcută de proprietar în favoarea chiriașului nu poate fi ridicată fără consimțimântul chiriașului, care bineînțeles la rândul său nu poate fără consimțimântul proprietarului, a utiliza în acest interval de timp prăvălia decât numai ca locuință. d) Contractele de închiriere referitoare la clădirile rurale închiriate pentru locuință și cari în baza înaltelui decret-lege No. 1058 din 6 Martie a. e., și art. 37 al. uluim din legea măsurilor excepționale, se bucură până la 23 Aprilie 1921, deoarece legea vorbește de contractul de inchiiriere pentru „locuințe urbane", fără a face vreo mențiune de locuințe nt TliÂe, aceasta poate fie din o scăpare [ de vedere, fie din considerația că lipsa de locuințe nu este așa de neasta la țară ca la orașe. 1 e) Contractele de închiriere obținute de chiriași de la administratori forțați, înființați sub ocupațiune din administrația militară dușmană. Indiferent dacă chiriașului i se poate, I reproșa cau nu ceva. f) Contractele de închiriere referitoare la imobilele unor proprietari cari actualmente locuesc eu chirie, ^ i cari ar voi ca dela 23 Aprilie 1920 să se mute ei înșiși în propriile lot imobile. Proprietarii vor trebuiesc să a se adresa Justiției «spre a obține rezilierea contractului si evacuarea imobilului. In practică această dispozițiune va da mult de lucruri pstanțelor judecătorești, care vor tratații credem noi, să aprecieze în Sacare caz în parte, necesitatea proprietarului de a i se pune la dispariție, și în multe cazuri, când ■ mai multe imobile sau un imobil șimai multe apartamente. — de caz K anume din chiriași. SFÂRȘITUL IN NUMĂRUL VETOI CHIST!A lOOMHmO!? CHITIACTELE DE ÎNCHIRIERE -H ® Ite dfsPQziflurij legifierg