Viitorul, februarie 1920 (Anul 14, nr. 3589-3602)
1920-02-14 / nr. 3599
Anul al treisprezecelea No. 3599 60 Lei . . seaee luni 30 Lei Lei . . tease Ioni 50 Lei 40 Bani 20 “aiNTE *“ vmmsBmmaK» In stritinătatar ./j . . umar Ninp _______ __ / ’/£ xjiauf 4É_vechiu țiiMinB iimgirmir »'îmi imi REDACȚIA ADMINISTRAȚIA STRADA ED6ARD QUINET No. 2 _Tîî.n. iranPMi Fi fi« *. (Vis-a-vis de Hotel Capsa) STRADA ACADEMIEI No. 17 Telefoanele: Direcția 51/23, Redacția și Administrația 4 9/21 și at IX Sâmbaté 14 Februarie 1990 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administrația ziarului, str. Academiei 17 și la toate Agențiile de publicitate PP EXT&ft B. Ziarul francez al d-lui Marghiloman încearcă o polemică cu noi în chestiunea împrumutului extern pe care-l negociază în acest moment d. ■Vaida, președintele -consiliul, pie piețele Parisului și Londrei. Confratele conservator-propresser nu răspunde la absolut nici unul din argumentele pe cari le-am pus înainte atunci când am susținut că, după părerea noastră, nu acum, când autoritatea politică și creditul Statului român sunt așa de coborâte, e momentul prielnic pentru contractarea unui mare împrumut extern, încă neconsolat de tentativa infructuoasă pe care a făcut-o la 1913, când, în calitate de ministru de finanțe, d. Marghiloman n’a reușit să contracteze un împrumut pe piața Parisului,,— șeful partidului conservator-progresist păstrează și azi „rancună“ partidului liberal pe care-l face răspunzător de insuccesele sale financiare... Dacă am avea vreme de pierdut, am răspunde confratelui progreist și în această chestiune. Polemicile retrospective sunt însă inutile. De altfel însuși „Le Progres“ recunoaște că sforțările d-ln Marghiloman „ar fi fost încoronate de succes, dacă finanța franceză n’ar fi fost obligată să subscrie pentru 600 de milioane obligații ale căilor ferate rusești“, — că deci nu „campania“ partidului liberal a împedicat pe fostul ministru de finanțe să realizeze împrumutul, ci împrejurări cu totul streine. Așadar, teoria pe care vrea s’osusțină confratele și anume că partidul liberal e din principiu împotriva oricărui împrumut extern, atunci când nu are el răspunderea guvernărei, cade dein sine, și, cu ea, toate concluziile pe cari îi place să le tragă. Revenind la chestia împrumutului i de azi, ce am afirmat noi ? Că, dată fiind tendința de subjugare economică pe care înalta finanță anglo-americană nu o ascunde deloc față de statele miici din orientul european, nu credem că e acuma momentul prielnic pentru a se încheia mai mare împrumut extern. Un asemenea împrumut, solicitat la actualele condițiuni politice, financiare și economice, n’ar fi decât un nou prilej de presiune pentru urmărirea politicei de aservire economică a țarei noastre. De altfel la întrunirile financiarilor anglo-americani, 81 Hoover a și declarat că nu se vor acorda mijloace financiare decât acelor state cari vor oferi garanții reale și control financiar. Crede ziarul d-lui Marghiloman că In asemenea condițiuni, contractarea cefui mare împrumut nu ar fi primejdioasă pentru independența și libertatea economică a României-Mari ? •Dar am spus că împrumutul e și simul. El nu ar face decât să îngreuneze si mai mult situațiunea generală a finantelor Statului într’o perioadă în care se impune să fur cât mai strânși și rezervați atât în chetueli cât și în import. Un mic împrumut menit sa procure resursele necesare pentru plata personalului statului din străinătate, ar fi îndestulător. Nu în momentele de panică financiară, de depreciere a creditului și stuatrriei financiare a unui Stat, se încheie marile operațiuni de consolidare a finanțelor, în afară. Iată de ce am afirmat că pentru noi regularea situațiimei noastre financiare e o chestiune internă, iar nu externă. De altfel se pare că și în guvern părerile sunt împărțite, în această privință. Deunăzi d. ministru de finanțe Vlad declara că în nici un caz împrumutul extern nu s’ar putea face înainte de regularea și îmbunătățirea, prin mijloace interne, a situației finanțelor Statului, iar d. Șt. C. Popp, președintele consiliului ad-interim a declarat unui ziar următoarele : „In privința împrumutului extern nu s’a făcut încă nimic și credința mea este că un împrumut extern nu se va putea face, din cauză că ni se cer garanții și concesiuni extrem de grele, ca concesia pe 50 de ani a C. F. R. și surselor petrolifere cele mai importante. ‘ T-HKi: „Vom face tot posibilii să ne menținem așa până ce vom organiza căile ferate și vom mări producția, pentru ca să avem export, când valuta se va ridica dela sine. In nici un caz reu vom cedă nici una din avuțiile nationale“. Iată clar că și în sânul guvernului sunt membri cari susțin politica de prevedere și rezervă. Informatiuni ofieioase au anunțat că s’au și trimis d-lui Vaida instrucțiuni în acest sens. Le va urma, sau va continua tratativele ? Nu știm. In orice caz credința noastră este că România poate și trebue să rezolve chestiunea financiară prin propriile sale puteri, dacă vrea să-și păstreze neatârnarea si libertatea economică. wummtWs? 1 DECLARAȚIILE <-lui Vaida^Mac — Făcute ziarului englez „The Daily Telegraph** —Cum n’a rezolvat gjiests*gü ® a min ©« rilfițitor etnica din România Chestia minorităților din România "Reproducem cu titlul de document deocamdată intemmprerul acordat de d. Vaida Voevod ziarului „The Daily Telegraph care îl publică în numărul său din 3 Februarie: „In Transilvania toate credințele religioase se bucură de o libertate absolută. Față de Transilvania, de țările ungurene și provinciile austriace (Bucovina),statul român a contractat îndatoririle cere avea Statul ungar și cel austriac cu privire la biserici. Statul român intenționează să subvenționeze toate instituțiile religioase și școlile acestor minorități religioase. Sașii luterani au primit cu bucurie acest aranjament. Catolicii, calviniștii și unitarii unguri au refuzat să primească compromisul și au preferat să primească sausziciil secrete de la statul unguresc incluziv de la guvernul lui Bella Khun. Este o chestie de existență pentru statul românesc de a nu permite acestor instituțiiuni religioase, ca sub această mască, să urmărească scopuri politice. Statul român nu poate permite ca sub haina religioasă să se tolereze idei subversive statului român și să se tindă la integritatea statului unitar maghiar . Instituțiile religioase maghiare trebue să înțeleagă acest lucru și minoritatea ungară să renunțe la conflicte zadarnice, în detrimentul ei propriu, primind mâna prietenească ce le-o întindem. Nici nu poate fi vorba de tulburări religioase în Transilvania și cine vede limpede și fără parttimă poate să constate acest lucru. O anchetă a represse* tanfălor bisericei anglicane . Reprezentanții feericei anglicane n’au decât să trimită reprezentanți de ai lor, cunoscători în ale istoriei și moravurilor noastre, cari aj uitați de Legațiunea britanică din București să consimte la fața locului atât starea minorităților religioase din Transilvania și celelalte provincii cât și liniștea ce domnește în aceste provincii. In timpul șederii mele la Londra am discutat acest lucru cu arhiepiscopul de Gantebury, episcopul Bowden, Dr. Meyer și d. Copeland Bowie. La invitația mea de a trimite reprezentanți ei au răspuns că sunt convinși că atât programul guvernamental cât și legile statului român garantează libertatea religioasă și că ar mai trebui așteptat 12 luni până ce Transilvania își va fi vindecat oarecutm rănile stării de războiu și până când administrația română se va fi transformată,în România au provenit din cauza luptei economice dintre Români și Evrei, cari sunt o rasă mai bine pregătită economicește. Aceste dificultăți creșteau din cauză că marii proprietari arendau evreilor interesele lor latifundii și aceștia din urmă exploatau pe țărani. De aci ciocnirea inevitabilă între cele două rase. Prin expropriere și prin împroprietărirea țăranilor această dificultate a dispărut și bariera dintre evrei și națiunea noastră a fost înlăturată. Cu privire la drepturile politice, acestea le-au căpătat evreii fără nici o restricție prin legea din Mai 1919, pe care guvernul meu o aplică mai departe. Este adevărat dă vor opune multă rezistență până voi fi asimilați intelectualicește cu poporul nostru sau să-și identifice interesele lor cu acelea ale Statului român. Dar bunăvoința va fi de ambele părți. O dificultate este și faptul că Evreii sunt împărțiți în sferei comunității—cea ortodoxă cea spaniolă și noua sinagogă reformată,—Unirea acestora nu este lucru ușor, nici mai ales pe terenul politic Dar în cele de mai sus nu poate fi vorba decât de Evreii vechiului regat. In noile noastre provincii, în Basarabia, de la revoluția rus din Transilvania și în Bucovina Evreii se bucură de toatfe drepturile celorlalte minorități încorporate. Totuși pentru că Evreii din această din urmă categorie au luptat pentru concepția de stat austriacă și maghiară aveau în trecut mai multe drepturi de mtai noi. Acum interesele acestora ar fi să se contopească cu interesele Statului român. Sunt fericit că pot spune că acest proces este în curs. Evreii din Transilvania în Sinodul x • s’au pronuțat in favoarea Bomaniei. Evreii din BAarabia au fost aleși în Cameră și î Senat și am intrat îin Consiliul municipal și județenesc. Aceste simptome favorabile sunt încurajatoare pentru viitor. Prin identificarea intereselor lor cu acele ale statului român, evreii vor deveni excelenți patrioți și cetățeni. In orice caz ei vor trăi mai bine printre noi și averea lor ca și drepturilor lor, vor fiimai bine garantate la noi decât în țările vecine.“ Zi CU Zi Ziarul „Adevărul“ numește în fine pe „parlamentarul“ Crețul cu numele profesiunei sale de „căreiumăr“. A fi ceea ce e d- Crețu și a te ridica, contra beției este cu adevărat un record al omeniei „oamenilor noi“ !" «fe D. Lupu a înaintat proectul de lege prin care se rechiziționează casele. Este o operă comunistă pe care n’au reușit să o realizes*ă în parte de cât numai sovietele ruse, și înalta politică, de stat arini Denia. Felicitări pe d. Lupi pentru spiritul său inovator, și ideile sale ,(democrațice“ r ❖ Zki.ru] „Românimea“ se indignează contra epitetului de marfă pe care d. N. Iorga l-a dat partidului d-lui Take Ionescu1,, ,,Cei aproape 12 ani de când facem o poziție lângă șeful nostru ne-a purificat i de tot ce era de vânzare printre noi și pot să afirm sus și tare că suntem astăzi unicul partid în care nu se mai găsește nimic de cumpărat și pe care nici un interes nuru leagă decât convingerile și încrederea în șef. Pentru ce pare să mai rámâné yă marfa“ lângă șeful democraților ? Speranța paterei cu toate farmecele ei ispititoare s’a evaporat foarte ușor în timpul lungei noastre opoziții“, întrucât privește faptul dacă se mai găsesc ori nu, obiecte vii de vînzare în magazinul de buică-bloc al d-lui Take Ionescu, — aceasta nu o putem ști cu precisiune. Dar reținem prețioasa mărturisire că speranța puterei“ s’a evaporat din acest partid. E un adevărat cri de coeur pentru care mulțumim ziarului d-îni Take Ionescu ! Suntem în măsură a da următoarea, scrisoare scrisă și subscrisă de d. C. N. Trandafirescu, senator de Olt: „Rezultatul alegerilor dovedește instinctul masei țărănești, care nu înțelege să fie condusă de mediocrități“. Cum această scrisoare nu poate fi pus la îndoială:, o supunem aprecierei d-lor Mirto, Gr. Coandă, Răducanu, Madgearu, Nuță Gheorghe și ceilalți representanți ai țărănime!! . / Exproprierea buhorilor biserici. Intrebându-l asupra exproprierilor bisericești, di Vaida a spus: „In acord eu programul nostru democratic am hotărît să expropriem toate moșiile cari depășesc o aoramită întindere- Diferite moșii aparținând comunităților religioase— chiar și acele ale Bisericii ortodoxe române, intră în această categorie. Dar măsura aceasta nu este confiscate pur și simplu, ci, țăranii prin intermediul statului despăgubesc pe fonfii proprietari“. ChestiuEna Evreiască Cu privire la chestiunea evreiască «L Vaida Voevo»»a spus: „Dificultățile chestiunei evreești S crisorile adresate de Kaiserul împăratului Nicolae, acele celebre sereri către «Niki» sunt extrem de interesante numai cât nu sunt ale Kaizerului Eie au fost redactate la ministerul de externe german, afirmă corespondentul berlinez a lui «National Zeitung pentru a disculpa pe Wilhelm, adăugand ca 1na dintre ele , ar fi fost alcătuită de însuși fostul cancelar Bülow. Asociația ziariștilor republicani din Paris, d. Poincaré și-a anunțaa itenția de-a relua ocupația de gazta, rugând pe viitorii confrați sa judece in indulgență articolele scrise de o pană «ruginită». În realitate însă fostul președinte al Republicei, s’a relevat de pe când <olabora la ziarul «Voltaire» ca un ziarist de seamă, făcând abstracție de faptul că în timpul magistraturei sale, d. Poincaré a obținut asupra marelor probleme mondiale, celei mai bune informații. Oricum, ziariștii parizieni sunt încântați de această reîntoarcere care arată că dacă jurnalistica duce la orice cu condiție de a eși din ea, uneori te reîntorci la ea după ce a ieșit. L -ooxxoo- EXECUȚIA „imMir Așa numitul partid „țărănist“ a avut două zile rele, la rând. Prima a fost aceea în care s’a anunțat rezultitul alegerilor parțiale, în cari candidații partidului țărănist au fost complectamente înfrînți. S’a dovedit de data aceasta în mod neîndoios că dacă această grupare a izbutit să dobândească în alegerile generale un număr de mandate, faptul nu se datorește increcierei de care s’ar fi bucurat în masa electorală, sau unei popularități ce se încvederează inexistentă, ci faptului că ‘lărâriștii au abuzat, prin fraudă, de numele generalului Averescu. O nesfârșită polemică a avut loc, pe această chestiune între ,.țărăniști“ și „Liga Poporului“. Alegătorii de la Senat, prin voturile lor, au arătat clar de partea cui era adevărul. Cam gruparea țărănistă a mai avut și o altă zi rea. Un fruntaș al blocului o personalitate ca aceea a d-lui A. C. Cuza, a crezut de datoria, sa să se ridice, în ședința de ori a Camerei, împotriva politicaei de agitație demagogică și instigării, dusă de gruparea fărămială. C. Cuza, cu aicea claritate specifică oatoriei sale, a pus în evidență lipsa de orice amintire politică a „fruntașilor“, țărăniștii miștând că gruparea ce-și zice astfel nu e decât un amalgam de elemente eterogene, transfugi din toate partidele, cari o duc la disolvare. Punând acțiunea țărăniștilor alături de aceea a Socialiștilor, d. Cuza, — în aplauzele tuturor oamenilor de ordine, — a găsit formule juste pentru a susține dreptul de represiune al Stătului împotriva anarhiei. Cele două execuții, una a corpului electoral, cealaltă a unui fruntaș al blocului ca d. Cuza, nu sunt desigur decât începutul dizolvărei aventurei țărăniste, începută prin fraudă și 2%b'Stituție de nume. și continuată prin incoerență, dezorientare politică și demagogium. NOTE Kaiz ©ff*iana Problema extrădărei omului nefast care a oprit în loc civilizația omenească și-i adus moartea în atâtea milioane de case, a devenit o chestiune intelmduabilă. A se extrăda sau nu, este o întreg bare ce întrece perm» fi sau a nu fi* a lui Hamlet. „Kaizeriana“ a devenit un fel de boală diplomatică, o formă a esitazei bolnăvicioase. Și totuși problema extrădării era mult mai ușoară dacă ea s’ar fi pus în primele luni după încheerea pă•eei. Acuma urile s’au potolit, amintirea dezastrelor a devenit oarecum mai palidă, și Germania, nu mai este umilita de acum un an. Ea a avut vreme să se reculeagă, și să facă un cor de suflete în jurul celui mai nefast om, în care se concentră totuși astăzi forța de uzs a unui popor învins. Astăzi extrădarea ar acoperi cu un oarecare văl de jertfă, o figură ce întrece în eraterme pe teren al vremurilor vechi, și nu seamănă — cu toate calomniile lui Taine aduse „împăratului“ — cu acel Napoleon al lumei moderne. Un suflet care nu s’a îngrozit de haosul în care va arunca lumea un război făcut cu toată imensa pregătire savantă; un astfel de suflet trece în galeria nu prea bogată a marilor „anti-sociali“, cari au trecut în istorie ca ființe sanguinare și barbare. In modesta, și liniștita Olandă, unde viața trece limpede printre casele gătite cu flori, prezența celui ce a voit cut atâta îndărătnicie raiul, ruina, omorul și dezastrul este cu adevărat cel mai nepoftit mosafir: Un lepros în casa lustruită ca un pahar a unei harnice gospodine ! Petrocius ora 2.20 s-a deschis parlamentul. Regele a fost salutat cu entusiasm de marea mulțime de pe tot lungul drumului până la Westminster. Cuvînttarea M. S. (discursul Tronului) către Camera lorzilor și Camera Comunelor, a conținut puncte privitoare la afacerile străină, la condițiunile economice și la afacerile interne, în general asupra proiectelor de legi ce se vor discuta. Regele a spus: „Sunt foarte mulțumit că deja ultima dată, când m’am adresat dv., s’au schimbat la Paris ultimele ratificațiuni al tratatului de pace cu Germania, și că starea de război cu această țară, care a durat mai mult de cinci ani, a putut în fine să înceteze definitiv. In consecință am telegrafiat reprezetantului de la Berlin, de a lucra în calitate de însărcinat de afaceri în acea capitală, și sunt pe cale de a primi la Curtea mea din St. James, pe reprezentantul german. Sunt hotărît ca în curând să acord ratificațiunea mea tratatelor de pace ce s’au semnat cu Austria și cu Bulgaria și propuneri vor fi supuse Domniilor Voastre spe a se da un efect acestor tratate. Am credința că va fi posibil într’un scurt timp de a se încheia pace atât cu Ungaria cât și cu Turcia gr a €@a cu Tsureia, cu estul dinaiicei și pacea cu Kisfia SaHHKaBB Negociațiuni în ceea ce privește pacea cu Turcia care deja au început, sunt conduse mai departe cu iuțeala cea mai mare posibilă. Mai multe întruniri între miniștrii mei și reprezentanții Marilor Puteri asociate au avut loc de curând la Londra și Paris, și aul întărit relațiunile excelent care există cu toți aliații noștri. Cred cu tărie că drept rezultat al acestor întruniri se va ajunge în curând la rezolvarea disputei mult continuate a chestiunei Adriatice. In scop însă de a se asigura complect binefacerile păcei și prosperităței în Europa, este absolut necesar ca nu numai pacea să fie reîntronată dar și condițiunile normale ale vieței economice în Europa răsăriteană și în Rusia. Atâta timp cât aceste regiuni vaste se abțin de la deplina lor contribuțiune la stocul de lucruri necesare pentru consumațiunea generală, costul traiului n’ar putea fi redus decât cu greu, și nici prosperitatea generală nu poate fi redată temei. Am simțit mare plăcere, în consimțimântul meu la propunerea ca Prințul de Wales, să viziteze Australia și Zeelanda Nouuă și să găsească prilej totodată la înapoierea din călătorie de a vizita unele din posesiunile mele din India de Vest. Sunt încredințat că va găsi o întâmpinare cordială oriunde se va duce atât din partea vechilor camarazi de arma, cât și din partea tuturor claselor populatiunei, ori care altă parte. Aces fapt și condițiunea comerțului cu lumea din arfară, în special comerțul de expex^ servesc să arate că poporul meu dovedește nu mai puțin succes în perturbările în care războiul le-a lăsat după el, decât inducerea oralul însuși. Dacă totuși noi voim să asigurăai un progres durabil, prosperitate și pace socială, toate clasele trebue să continue de a se arunca ce inși s © ia muncă de reconstruire cu bunăvoință pentru ceilalți, cu energie și de răbdare, și proiectele de legislațiune pentru măsurile reformatoare par o scară largă și întinsă vor trebui să fie prefăcute în lege. Condisiunea Irlandei îmi producai o serioasă grijă, însă un proiect va fi imediat supus Domniilor Voastre, spre a da efect propunerii»» pentru o mai bună guvernare a acestei Țări, după cum a fost schițat la sfârșitul ultimei sesiuni-Un proiect care să dea o grije mai întinsă educațiuniei in Irlanda, va fi de asemenea supus Domniilor Voastre. Lipsa de înlasnire pentru edresarea unei considerabile părți a copiilor populatiunei din anumite districte, face din această ehertrune, una din cele mai urgente, dar se va îngriji ca să se ia o m&safS compătibilă cu proiectul , Hohm Artlo“. r ne Rege]© urmă: .Eiste imperios necesar ca probi», mele grele ce s’au ivit în i.eCuiiană cu industria minieră a cărbunilor« să fie rezolvate pe baze durabila Aceste probleme vor cere atențiuni dv. necuumată și graibnică. Integitură cu măsura luată ~de a seta aranijamenc financiare în íihotetria miaielor de cărbuniL spre a $alătura conditiuniie economnice anammole pe dominiw actualmente în it. ■duisitrie, se va cere Domniilor Ydmire de a, examina propunerile pe te. teu dobândirea terenurilor caibanS»fere de către stat, pentru îmbunâițirea pchiditiiumiliur din regiunile miniere și pentru rânduirea viiloara m industriei într’uiu mai bun interes al îritr[egei comunități. Experiența din timpul răzbarate a arătat limpede efectele văttaitoate asupra vigorarei naționiala * consumărei in exces a băuturilor elecalice si îmbunătățirea atât înnăttate cît și in __vi iigoare ce a urmat măsurilor luate*Tcentru regulativa «t controlul consumațiunei. In consecință în procct va fi supus Doumiilor Voastre pentru desfășurarea unui sistem rațional, pentru refularea vânzărei și aprovizionărei cu alcool în timp de pace. Cu toată creșterea paeloțiunei agricole din timpul războiului, populații uiea acestor insule este însă în chip primejdios dependentă da «provizionările cu hrană de past © »~ oeau și sablcinele fiipian ciar» pentru procurarea acestor provizii uii de pt filată străină. în ©untra valii ei de schimb «căzute sunt foarte marii. Noloniște s’a mai provocat și «le vânzarea fără [precedent a proprietăței rurale de la inceputu] războiului. Li contseidință --se vor propune măsuri pentru a inlăua-a ori-a ® j». multumiro -pe care această operațiune ar putea-o provoca,pentru a stimula și a tesvoite product?! 'nealomentelor de primă -necesitate Sn~ lăuntrul Regatului Unit Un proopt va fi deasemenea introduis pentru a memaja și desvolte industria peceuimilii. DSM PARLAMENTÜL E-MGLEI și PSLIfiCA HQHD1AU) BHHKiassoHraagraBaBESKSs&gffissHEK^&s^K» Discursivi ttesetai da©rș® 8a deschi* d®r©a psrleme^St^lyl eșielag — galișa fcSäsuriSia priwSSc-®?® Regele a continuat: „Războiul a rejudait din temeliile sale viața economică națională și trecerea de la război la pace, a dat naștere la probleme de o greutate fără precedent eroi că țara și Imperiul nostru fac progrese repezi către stabilitate și prosperitate. Prețul obiectelor de consumațiune și a celorlalte lucruri necesare, a produs neliniște la toate popoarele lumei, dar sunt vesel de anține că prețurile în aceste insule sunt simțitor mai mici decât în Urmarea în pag. 2-a Urmarea a jug. 2-a Bărăganul de 8. Prof. Universitar Unul din dierectele învățământului asostru de până mai eri, era relativa necunoiaștere a tot ce e dat jurul mostru în care se lăsau elevii și din potrivă îndreptarea spre admirație pentru oric ce se știa de peste granatoke noastre etnice. Mai mult dintr’un cemtinent de coai deșe evidență, ciream din est, aprofând, deși eu oarecare îndoială, când era vorba de ceva bun al nostru; și «bunei înß», feneciiat îi mavișoram valoarea, spunându-1 în comparație cu apropiatul său din țări străini ©. Eram uneori așa de orbiți, prin eductația noastră înstrăinată sufletește, încât, în comparație nu țineam seamă nici de evoluția noastră istorică, nici de relativul sonin timp de când am deschis ochii, meci de forțele noastre restrânsie. Vina nu trebui de căutat atâta în voința, de deși am și difrere *"P ■ "■ -kl-r*• ~ ri.7* fi ■prea, trist. E de pus, desigur, puțina considerare a produisiilor noastre din orice tărâm, mai mult pe seama necunoașterii lor. Pentru a le cunoaște, trebuesc cerceteze. Cercetătorii sunt puțini, pe când relatările despre străinăt ale ne vin de-agiata, lesne de apropiat. Dar, chiar acei cercetători, din diferitele domenii, patimi câți sunt, sunt și sgârciț. Cele aflate de ei, prin observare sau prini criticia obiectivă, nu le dastăinuose decât într’un, cerc restrâns, al celor aleși, în rre’iste serioase, cu un tiraj prea redus. încrederea în forțaie proprii, în valoarea — ori cum ar fi, mare, mică — produsului muncii,i noastre, nu este larg răspândită spre a mai inframa pe cei slabi de îngier. Așa încât își găsește exi^soana, starea, de apirit din zilele de azi, mai rea poate decât cea de duHmin ea, războiniînl Atunci nu era negarea a totputernică, ca micșorarea realității. O ceată deasă se întinidea între noi și realitate. Două lumi deosebite, în toannica î litri o excursie de munte. Sus, slăvită deșteptare a naturii, liniște, farmecul piiseurilor bronzate de soarele abca răsărit, cadrul semnului fără pie denart, diamantele picăturilor de rouă imnurile de slavă aduse soarelui de păsărele diastop taie din somn. Jos,sub ceată, semn de întrebare. Privirea nu pătrunde prin cortina deasă, care învăluie necunoscutul. Soarele însă e. .pentru toți la fel: el soarbe coafa. Realitatea de jos poate apfir.da, de șirin miniaturg, din cam. ,7,a depărtării. Azi este însă în unele privinri mai rău. E negarea voită pătimașă, a tot ce e bun de eri. Lumea va încape abia de acum. Tot ce s’a făcut eri. era în serviciul uinei TO strâduse grupări de oameni, botezați, colectiv, primiri un nume care e în gura, oricărui vrea,să fi © nou. Și aceasta mu se spune numai între moi, ori puțini de o ri. Se repetă în fața frățiilor nou-sosiți— dinspre răsărit, și apus — care în privința celor dim vechiul verit, au venit iute ori cu ide, nu tocmai favorabile, explicabi,te insa foarte firesc Prin‘grija ce am avut stăpâniterilor de a ne descrie obiceiurile și starea noastră generala nu tocmai da acele cuprinse într'un Eldorado adhelmenitojr. Și totuși când știm ce «’a făcut la noi în scurta perioadă de La 1864 și până la 1913, când a început nellintiștea în jurul nostru, dopinici într-o jumătate de veac — câteva zile în viața unui popor și dacă se compară cu unele state pornite odată cu noi, pe cailea muncei mai libere, găsim bine întores pe lângă unele lipsuri datorite unei discontinuiități de plan de lucru exemple de adevărate minuți săvârșite. Dacă le-am ceti descrise în cărți străine, ca luate de prin regiuni străine, nu ne-am copit să exprimăm admirațiunea pentru munca depusă de acele popoare străine. Aducem în lecțiile de geografie economică, exemple din peninsula Alaska, unde ou*așe vărsar în mijlocul ghețurilor, de prin Texas, unde iarăși centre de populațiune, ca in poveste, se nasc în scurt timp în jurul sondelor de petrol principat descoperit de prin preriile americane unde mașinele agricol © se văd ca întinsele câmpii, cum se vedeau noga înainte Ueoniî în cârduiri. Asemenea explicițiie se avem insă la nașul nostrin, dar tocmai de aia se ve»te nu vroita să se cunoiaștem. Bărăganul poate servi de minune ca oglinda prefacerii -repent a țării noastre, .Stepa plină cu. dudău, .pa'mi.a. dropiilor așa cum Odoblscu a deschis’o eau mim Alexandru a cântat’o, «fie azi unul din grânarele Româniai. Cum a fost până în fensurile recente, ne este arătat de o minuțioasă fiartă rusească, tipărită cam către sfârșitul celei dintâi jumătăți a veaicului al 19-lea. Ea a fost găsită La Berlin, de stimatul meu coleg d. prof. G. Vâtcan, iar copia sa află azi în colecția Academiei Române. Peste tot, de la Mbstiștea până dincolo de Calmă toi, domina desirul arborilor de stepă, înalte de mu se vedea omul călare din ele. Satele, răsteți, se țineau numai de firul apelor de multe ori secate în toiul arșițelor de vatră. Drumuri bătute? Urmele turmelor de oi care scoboram spre ornat, înspre Baltă, ari dârele roatelor de car trase în curmeziș, de la apă la apă, rari, anumite, calea cea mai scurtă, așa cum se obișnuește și azi, în Dobrogea, după feeperatul grâului. Semn de viața? Scârțitul urnei cumpeme care se papila în apus de soare, pe cerul purpuriu, ca niștenorme și subțiri brațe de cruce, omi fumul ridicat sus, în liniștea amurgului, de la târlele rostete Rar, câte un ham, lar&erițeria drumurilor mai bătute. Forfote vieții , era reprezinată prin dropii, prepelițe, potârnichi, epuri, bâbciogi, orbeți și toată lumea necuvântătoarelor, de pe pământ, de sub pământ, legată de taina stepelor netulburate decât de fulgerele care spintecă carul de la un capăt la altul și fogomotul tunetelor cu larg spațiu de ecou. Cărăușii nu se încumetau să pornească la drum, singurateci, Oarde se țineau în șiruri lungă, căcii conducătorii lor nu știau ce se poate întâmpla în drumul nesigur, pli de greutăți. Stăpânii câmpiilor care palmă, fără, pic de copaieiv* © n#a lupii, apa’ma oamenilor își a vietătilor toate. Urletele lor erau singurele «© rame de viață când pământul se îmbrăca în haina omătului curat, sub ■are, se pregătea izbucnirea în primăvară a semințelor rgapâvidite de vântraiile neîmpedicpte în vraestea rea*. Doar cârdurile de e’orî. i prin croneonatul gălăgios, mai arăt eu încotro sunt ascunși oamenii rzoați unii de alții. Azi? Schimbarea nu ne-o arată numai hărțile amănunțite. Drumul de la București de Fetești, face să se prindă, chiar de cei care nu străbat țara de cât numai în vagon-restaurant, bogăția, orânduirea și munca, desfășurată pe alcast mic petec din rodnica noastră țară. Drumurile de fer străbat în lung și în munciz’ș câmpia largă. Yeahingul toiț, ca și ditelungul liniilor transccntinentale din America, locul vechilor târlețe-au luat satele, gO.Lipodări întemeiate, uneori cu așezarea regulată, americanâ, a cacelor. Dinspre apuss, ar roata^ edic ® doritei de munca ogoarelor, înaintează regulat, în spațiul dintre ape, dintre dau m nisip de fer. Șosele drepte, bine întreținute, leagă așezării cuteile omenești unul de altele intr’o rețea de furnicar mereu în mișcare. Cum paiele vechi, strămoșești, s’au înmulțit, îmirovorătorile și dans«ipoTilie lor moderne, turnuri , de Sar» in vîntul îi carora o roată de aripi, t»olosește puterea vântului. Zarea nu se sfârșește în linia prinoiihului, ca o trăsătură de eramisi regula adusă pe scoala cernicii. Pâieturi <1a salcâmi, mulțumindu-se cu puțin, ca și cămilele deșertului, incornjoara casei, strânsă grămadă. ..pârându-le de dăgereala, soarelui.a și de furia ori« vățului. Iar locul bălăriilor puțin, productive l’a luat aurul păinaselor si anginul spicurilor de pătrsijai. j?«i când mai poți prinde,pe locurile de pârloagă. Sau in jurul lăsărilor sărate, cioburi de oglindă vârliite iei și cot», icoana vremrariî'HS care au fost. La mă aiâmea creștină Ste voie, soc iuri diferite «mai înalte 4* cât omiul! orî galbenul rapițc sulbf». trece. mai povestesc călătorului zilele, când în pădurea lor &&_t» loan ascunde canoidie ten ^covilt^ din care vânătorul prindea în fo © S ÎÎ puștii, m pîrfii poliț'în bătaiașî ori aicoridile prinse. Acum și acestea fin capa matat, mai departe, spre mul mărit . „ „ . ] Primăvara, strălucite frăgeauii* voiiile lui. iinfinis peste tot ca un covor. Tr> Vr-» T'vi’<* fiwv-T'il A l^^BsamaaaBeaaKa^^țaț^^^S&f *