Viitorul, ianuarie 1923 (Anul 16, nr. 4444-4467)

1923-01-02 / nr. 4444

Anul al patru­spre­zecelea No. 4444 1 !iM nuntire 2 iei u.in Motele IN La CFASE lin an . . HO ta«c luni . ICO Trei luni 50 dE ABONAMENTE TA FA iei LA PATH 175 lei I cO 1 I 45 1 I In strein­ătate Du at Pace luni, Trei luni, 560 lei 280 . 140 „ Bir.. * si RA ■ s I,rn I u REDACŢIA I ADiwmn istraţia STR. EDGARD QUINET No (Vis-â-vis da Hotel Capsa) STRADA ACADEMIEI No. 17 Telefoanele­­ Direcţia 51/23; Be/isji* $i Administraţia 51/23 ş I 3/11 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct te Administraţia b­arului strada Academiei No. 17 . te toate Agenţiile de publicitate ManuscriptMTnepi blicate se distrug p­e 1ICU u. în torn 2 iei eg. în siniedete III Continuându-se discuţia generală asupra proectului pentru unifica­rea contribuţiunilor directe, se dă cuvântul d-lui Diaconescu-Tg.­­Ocna, (naţ. dem.) demisionat din partidul ţărănist. D-sa este întâmpinat cu cuvin­tele: „trădătoriile“ rostite de câţiva membrii din opoziţia ţărănistă. D-l DIACNOESCU răspunde: primesc să mi se atribue acest epi­tet faţă de partidul ţărănist, decât faţă de ţară. (apl.). Sunt acuzat de trădător pentru că n’am putut fi părtaşul ideilor dăunătoare statu­lui şi pentru că am cerut ca toate actele acestui partid să fie înfăşu­rate în tricolorul naţional, (apt, la viaj. şi protestări la ţărănişti). Intrând în discuţia proectului de reformă fiscală face o se­rie de observaţiuni oprindu-se în special la impunerea dăunaţilor de război cerând să li se atribue nţi regim de favoare sau puţin să li se admită iii plată impozitele în coptul datoriilor pe cari le are de primit­ In continuare vorbitorul cere deasemenea să fie scutite de impo­zite industria casnică şi societăţile cari au la bază acest scop. Termină cerând ca proectul să se voteze cât mai grabnic, ligei I care să se ocupe cu ch­esti-f(­e bombardare, •1 . motor ce desvoltă o forţa de 1000 cai miile protecţiei n­o­utat­­i. a făcut, cu SUcces sboruri experimen- Lxodul grecilor din Constanţi-.tale­ în prezenţa vice-mareşalului nopol şi chestiunea patriarhatu-­ aviaticei, sir Geoffrey Salm­ond. lui au rămas în suspensie.­­ Acest aparat, enorm de va fi echipat Problema datoriei otomane în avion comercial, va putea tran­­i discutată la 21 Decembrie în sub-­sport a 25 pasageri, cu viteza de 220 1 comisiune sub preşedinţia d-luit klm. pe oră. j) gjj DUMITRESCU RAPOR­Bompard, a adoptat principiul -------------------------------------- TORUL LEGEI ia cuvântul în dis repartizărei între Grecia, Invo­­cuţiunea generală. Comunicări D. RAUTU face o comunicare cu privire la­ îmbunătăţirea si­tuaţiei funcţionarior de la căile D. GENERAL MOŞOIU, minis­tru comunicaţiunilor, răspunde că va examina memoriul funcţi­onarilor de la căile ferate şi afir­mă că toţi funcţionarii chiar şi cei cu 4 clase de liceu pot avansa până la gradul de subşef de ser­viciu. Asigură pe interpellator de solicitudinea de care este animat guvernul pentru a veni cât mai rfiult în ajutorul funcţionarilor statului. D. RAUTU faţă de răspunsul d-lui ministru se declară mulţu­mit. D. JUSTIN STANESCU repe­tă comunicarea făcută acum câ­­tăva vreme cu privire,la modifi­carea organizărei „Monitorului O­­ficial“.­­ D. GENERAL VAITOIANU, ministrul de interne, este de acord cu propunerea d-lui inter­­pelator și declară că în curând va aduce un proect de lege privi-Cuvântarea d-lui Gr. Dumi­­trescu fiind de o importantă capitală o vom publica după notele stenografice în numă­rul nostru de Miercuri. ADUNĂRILE eram VIAŢA PfiRLftMENTjlRA NATIONALS CONSTITUANTE tribuţiunilor directe. La Cameră. — UN OMAGIU MEMORIEI LUI SPIRU C. HARET Cuvâsitaatea Discttţiîin­sa proectului de lege pentru unificarea con. Şedinţa dela 30 Decembrie tele ce s’au produs, au arătat tea­ma turcilor de a lăsa vreo uşă orele 3.20 d. a. în prezenţa" d-lor: torului Oficial" care nu mai deschisă amestecului străin, chiar general Văitoianu, Vintilă .Bră- respunde azi cu nevoile şi al Ligei Naţiunilor, ce ar pu­­tianu, general Moşoiu, Cosma, In niei întregite. tattoWB fKKîaîi iîf.!­fitarel «trlufuiSir directe d-lul Gr. Dumitrescu Sporirea diurnelor deputaţilor de dreî Carametta, Alexandru Gh. Mii­lio, Taşeo Gh. Millia, Demetru Cea­ra, Ghe­orghe A. Bagi, Theodor D. Thimciu, Gheorghe Aanasoca, Mar­cu­ C. Foti, Atanasie Nicolescu, Mi­hail Zugrafu, Balcu Petre, Costică M. Cominati, Alexandru Ath. Ta­­tarescîi, Theodor T. Giaraveli, Ion Dumitru Stefu, Nicolae Dumitru Stefu, Costa, Niciu Pita, Dimitruli G. Badralexi, George M. Tasi, loan D. Tasi, Iraeli Adam, Chendra G. Chita Hagi, George M. Ge­orgescu, loan­ Nachi, Dimîtrie Nachi, Mi­hail Stamu, Nic­olae Camburî, Ste­nie Saramandiî, Nicolae Hristu, lă Adunarea. D-sa, însă declară că­­renunţă la surplusul de diurnă şi salariu in •folosul­­societăţilor de bine­facere din judeţul în care a fost ales. (A­D. Orleanu deschide şedinţa la’tor la noua organizare a „Mpmn plau;crmT­M, ■ele 3.20 d. a. în prezenta d-lor: torului Dfîr­înl“ earn mi mai ,CO- : OLESCL -STIIIIN'GA , clară în nu­mele său şi al d-Urî Al noma-­lAîimănişteanu că renunţă la spe­ra-! ml de diurnă 'în acela­ş scop. (A D. J. STANESCU mulţumeşteî plauze). pentru acest răspuns. ’ I E LEONTE MOLDOVANU est D. CEPELINSKY 'relevă­­d-luileiratra felului cum majoritatea a­­ministru de industrie lipsa de^ostrofgaga Pe cei ce vorbesc con­­petrol lampant din judeţul NeamţProedJ«IBî cerând ca fiecare D. VASILE P. SASSO, dS­tru de industrie şi comerţ, că este pentru votarea acesta, pundle ca am toate pcuti­c proect .însă sporul ce se cuvim a pnm.it paaugeri de lipsa, petro-­­ d-saîe îl devieaza­­.unei societăți de lului lampant. In­ fata acestui­ bine facere din Brăila. (Apl.). fapt d-sa spune că a dat ordin ca­­ D. G.MARCU, raportor, spune ci să sisteze toate trenurile încăr- Incest proect este adus numai dir cate cu petrol lampant destinate. iniţiativă parlamentara şi că gu. exportului, iar aceste trenuri să­ternul n-a ştiut nimic- In ce­ pri­­fie îndreptate spre ţinuturile cari­­es­e P'’00:csiul ţărăniştilor d-sa duc mai multă lipsă de acest pe­trol. D-sa asigură Can era că în urma măsurilor luate în 4—5 zile întreaga ţară va fi aprovizionată cu petrolul lampant de care are nevoie. (apl.) D. IOAN (tăr.) face o serie de comunicări cu privire la atacuri­le banditeşti din judeţul Dur­os­­tor şi la situaţia ofiţerilor de re­zervă deveniţi din reangajaţi. Terminându-se comunicările de PREŞEDINTE cu aprobarea A­­dunărei, anunţă şedinţă şi pen­tru mâine Duminică, la orele 2 d. a. Votare de indigenate apoi următoarele in-Se votează digenate : Dumitru G. Gaga, Ghe­orghe Şa­­ tat. # Se votează recunoașterea ca per­soană morală a Soc. „Prietenii Sti­in­teî“. rapcî, Constantin Sarapcî, Hristu ‘Juta, Mihail’*Tfiani ' '““~ Ath. Tatarescu, Dumitru St. Sol­daţii, Gh. Cionga, Sterie Cepi, So­­tir Ball­u, Taseu Mişu, Constan­tin Gh. Trapu, George Ceapu, Ste­rie Cocotti, Dimitrie V. Moscu, A­­nastase Moscu, Constantin Pârpo­­di, Nicolae Soldata, Ieromonahul Toachim G. Prânzu, Dumitru C. Arap, George Barbu (Camburî), Dimitrie C. Ciumpileac, Monahul Mihail G. Ciocu, Dumitru Papaion Custara, Mihail Kilifi, George loan Cepi, Adam Gh. Tatarescu, Sterie Cupaciu, Sterie Pârpode, Constantin loan Cepi, Nica Muza­­ca, George St. Sol­dato, D-tra C. Ciumpileac, Monahul Dorofteiu Cristescu, Nicolae Stamanichi, Ste­rie Ceapu, George M. Peea, Petre Peca, Constantin Sp. Ciomu, Hris­­t­u Ion Regiu, Dumitru Simeon Chiamu, Taşcu C. Papacostea, Ste­­riu D. Buzdra, Dumitru Sterie Buz­dra, Spiru Ioan Ghionda, Sotira­Intervertindu-se ordinea de zi se pune în discuţie proectul de le­ge pentru sporirea diurnelor depu­taţilor de la 160 lei pe zi la 200 lei şi salar fix 3000 lei lunar. D. DRAGHICI­(Tulcea) vorbeş­te contra proectului, afirmând pă ichi Naum, Hristu Nicola Roşu­, În acest proect este o inc.O sequenţă politică şi declară că va vota con­tra lui. D. MIRTO în numele partidului ţărănist citeşte o declaraţie prin care declară că se abţin de la vot întrucât în 1919 partidul liberal a protestat contra ţărăniştilor atun­ci, când au sporit diurnele de la 100 la 160 lei pe zi. VOCI DIN MAJORITATE: Vă abţineţi dar încasaţi. (Apl.). D. BURSAN: dacă nu aveţi ne­voie renunţaţi. D. CONST. I. BRATIANU decla­ră că recunoaşte oportunitatea a­cestui proect pentru participarea­­George Stila. Nicolae Oanaseu, Ste la şedinţele parlamentului mai cu seamă pentru­ deputaţii din pro­vincie. Cum însă greutăţile technice n-au putut face distincţie între cei­­cari locuesc în Capitală şi cei din restul ţărei, s’a întocmit proectul­ de lege de care să benificieze toa-Cotnficitarea în pagina 2-a spune că­ şi reprezentanţii lor au luat parte la consfătuirile ce au urm­at în vederea acestui spor. De­ci protestul de azi este­ neîntemeiat şi­ denia arogi­o. (Apl.). P. COSMA, ministrul lucrărilor publice, declară ca proectul nu nu­mai că n-a fost inspirat de guvern dar a întâmpinat şi­­Opoziţia d-luî Vin­tilă Brătianu. Proectul pus la vot este adop­rie Marcin, Demetri Canakeu, Io­nel Dimeiu, Naeu Carametta, Tho­­­ma Sp. Eftimiu, Constantin Liţa, Apostol Gh. Stefa, Theodor* Cons­ LĂMURIRI PRINCIPIALE la reforma fiscală Ar fi fost contrar ordinei lu-] părţi din averea particulară, orarilor, ca un sistem de im-j Dar nu putem să încheiem ace­­pozite, complex cum este acela­ste lămuriri de ordin general, propus de actualul ministru de fără a nu face constatarea ca este finanţe, să nu producă obiecţiuni absolută nevoe ca întreaga opi­ni critice. Este o practică con­­nie publică să se convingă de a­­stanţă, în toate ţările, ca orice cest adevăr. Impunerile nu sunt sistem de impozit să deştepte a- un lux; ele sunt o mare necesita- ............................. nimosităţi şi o oarecare repulsi-. ţe, o nevoe a momentului. Fără J-jenry Rollin, trimisul lui „Le­une, dat fiind că psihologia eon- - jertfa tutulor, fără conştiinţa ge-. Temps“ rezumă într’un interesant tribuabilului—cu diferenţe fireşte nerală a unei solidarităţi, statul an­ticol rezultatele desbaterilor din de grad de cultură — rămâne a- actual român nu poate să se con- Cursul lunei. Ziaristul francez în-'torilor, cât şi a tuturor celorlalte proape aceiaşi. Cu atât mai mult solideze. Şi un popor care a ştiut, eepe prin a-şi exprima satisfac­!— conchide d. Rollin — divirgeu­cuvânt la noi, unde educaţia ce­ să facă grelele jertfe ale războ-­ţia pentru spiritul de conciliaţi­tăţenească, deci obişnuinţa cu­iului, nu va ezita, nu trebue Sa^UPe graţie căruia s’a putut în­­jertfa pentru binele general, este ezite, de-a face pe cele mai puţin latura un conflict sângeros ce ar mai tânără de­cât aiurea. Ceva grele, adică sacrificiile de ordin putut din nou tulbura Europa, mai mult în critica sistemelor de material, pentru a­ putea consoli-! Situaţia rămasă în ajunul va­impozite intră şi factorul acela da statul nou al României­ Mari. I canţe a putea da speranţa unei a­­pasionant — politica strâmtă de Apărarea naţională, cultura­l­o-;xanjări a dificultăţilor ce mai partid — care perverteşte uneori porului, nevoile unei ţări din cele­ persistă. De­şi chestiunile ce vor judecăţile sau exagerează criti- mari, totul contribue la cererea 'trebu­i discutate, sunt încă din cele. ;unor jertfe materiale absolut ne-­cele mai grave, totuşi apropierile Dacă trecem de la aceste consi-; eesare vremurilor în care trăim, făcute între delegaţi vor înlesni de raţiuni generale, cari se referă la orice aplicare de noui impozi­te la ceea ce se petrece actual­mente la noi, credem că fără a intra în amănunte, cum proecte­­­le financiare sunt în discuţie, li se vor putea aduce acele modifi­cări, atenuări sau schimbări, ce vor fi socotite drepte, utile şi esenţiale sistemului general de impunere. Dar ceea ce trebue în altă or­dine de idei să se releve, este fap Un cunoscut, care e un bun to­tul că se caută a se pune criticele mân. ne atrage atenţiunea asupra mutra impunerilor actuale pe te- erorilor strecurate ni mami pu renul pur politic. Se obiectează catre fron« astfel actualului sistem de impu- r| " apa...ită Editorii mareî nere că ar fi o reeditare a impo- enciClopediî — acuma când răz­­zițelor­ d-lui Titulescu și se caută boiul a prefacut harta politică a a. se suggera ideea că partidul li- Europei — au crezut, pe drept cu­­peral, a fost în opoziţie contra a­­vânt, că au datoria de a reface dlie noi sistem de impozite, pentru a­ţionarele lor, cari ocupă un loc a­­le aplica la guvern. Când se ju­­tat de însemnat în bibliograf­ii, se iecă astfel, se comite intenţionat­­colului nostru. f . denatura-1 Era firesc ca și articolul referi­­tor la România să primească o re­facere potrivită nouilor schim­sau nu, o eroare, sau o­re a adevărului. Dacă se ţine sea­mă de amănuntele criticei aduse bâr~ dp nor­idul liberal contra siste- m tic. In fixarea frontierelor asiatice atunci este imposion a ignora ca prindere insa. “ delegaţia britanică' intransigentă obiecţia fundamentală ce se adu- voDnndde^ c*lmhx memorandul ei relativ la Mos-X AA1 t & a »­■'. ** —H* cererile si Se va sl­ipal cum se »cea sospodtaa “*SEiap5S°p?aduce o contuele. tărei. Atunci susţineam, ceea ce v£ba de stăpânirea politi­ei acum susţinem, că nu este ad- c& a acestor provincii, înainte de misibil să se vină cu un greu sis- rifc&DL constatăm că Dobrogea n‘a tom de impunere, când în acelaş fost bulgară — de cât într’o mi­­moment con­tribuabilul plătitor a­­nim­ă parte; iar dacă mân „unga­­vea conştiinţa că banul său e rău ră“ şi „bulgară“ se înţelege stra-acestoi provin­întrebuinţat şi că se face risipăitificarea etnică a -- - . . cu ceea ce se adună prin imun-;c.V, atunci greşala mărci encie­o­cu ceea ce se adună prin ^if este şi­ maî regretabilă. Tran JejLr , . v , __silvania si Dobrogea au fost tărî Ziceam atunci că pentru ca un li ite in decursul timpului de ve­­eistem de impunere să nu fie miciehea Muntenie si Moldova, cum a pentru ca el să nu fie primit de­ fost si Basarabia; iar Transilvan­ia început cu sentimente die repul in­a este 0 tară radicalmente roma­siune de către contribuabil trebue unească prin populaţia ei. Aşa cum aa guvernul tărei să dea exemp t este redactat articolul din Larouş­­plul economiilor, pilda că voeştelse s‘ar părea că noi ne-am­ mărit a le face cu sinceritate şi că nu tara, prin cuceriri, iar nu prin anelează la câştigul sau la ave­ drepturi istorice imprescriptibile, apeleaza la caşului sau la ave un Bictionnaire général debie­rea cetăţenilor, decât după ce a­graphie et d'histoire“ de sub direc făcut totul pentru­­ a normaliza T­e­olary. Bachelet, Daran, — o gospodăria ţarei, şi a intra pe publicaţie cu renume dar foarte ve­calea echilibrărei bugetare. Or, cele i se citează următoarele cifre tocmai această grijă de banul pu pentru Transilvania : „Principaule blic, această preocupare de a a­­de Tran­sylvanie“ are „1.200.000 Ron junge la un buget echilibrat, nu mains, 573 Magyars, 25.000 juifs* se constatau pe vremea când im­­e­ca Oare Larousse din 1922 sa fie mineri­le d-lui Titulescu erau vo­­mal­iputin bine mnfonnat de cât punerile Uliu­ntuiescu erau vo­dictionarul istoric al lui Dezobry tate. di] Dar mai este ceva: Ne ridicam (­e ani­, contra impunerilor d-lui Titules- Şi ni se pare că acuma când a­cu şi pe motivul că se făcea a­tâtea comune legături s‘au stabilit clasă aparte a impozitului pe ca­ între Franţa şi România, s‘ar că­­pital, adică o impunere pe însăşi dea din partea publiciştilor ce tulpina producătoare. Susţineam vsesc să lumineze marele public atunci, cum susţinem şi azi, că francez, ceva mai multă siguranţă un atare impozit nu se poate ad- ţb poarele de informat» fată de mite de cat ca o ultima îezen­a, de jjq^ de.francezi, adevărul în­■— ca măsură suprema de expro- sus­­punere în folosul statului a unei ' ’ PETRONIUS iubi. NOTE „Ca Sransyivame kongroise“ „Ca Dobrouéja bulgare şi de aceea vedem că ^se ex-­din Franţa de acum 30 şi mai bine ţine refuzul de a primi la Con­­ ta In ajunul conferinţa a Crăciunului, când fost suspendată, d. înfăptuirea operei de pace, înce­tul cu încetul, fără surprize prea mari şi mai ales fără revirimen­te ce ar putea răsturna cele ce s’au făcut până acum. Chestiunea strâmtorIor In chestiunea Strâmtorilor se pare că s’a mers spre un acord, dar cu tot optimismul oficial, a­­tribuţiunile comisiunei de control şi termenii pactului de garanţie relativ la siguranţa Constantino­­polului, au fost şi sunt încă prin­cipala dificultate de rezolvat. Se poate spune în rezumat că, acordul asupra regimului Strâm-­ torilor, va fi semnat sau foarte repede între aliaţi şi turci, sau­­ din potrivă va fi amânat sine die producând poate chiar o amânare a tratativelor. PACEA IN ORIENT UN BILANŢ al Conferinţei de la Lausanne­ ­ Făcut de corespondentul ziarului fran­cez „Le Temps“ HTSBS slavia, Bulgaria, Albania, Syria Palestina, Mesopotamia, Hedjaz şi Jemen, fără iasă a se fi fixat totalul. * Dar atât în chestiunea Strâm­tea într'o zi ameninţa. indepen- culeţ, C. Banu, dr. Angelescu, denia lor politică" sau dreptul de sile P. Sassu." suveranitate. Experienţele trecu­tului au infiltrat turcilor o neîn­credere ce-i face să respijigă mă­surile pe cari aPe ţări mai bine organizate le-au* acceptat fără nici o dificultăţi ■rile baltice Preşedintele, Republice! LITUANIA Noul Preşedinte al Lituaniei este născut la 26 Februarie 1885, fost ministru de interne şi fost Pre­şedinte al Adunărei Naţionale lituaniene D­­ STULGINSKI Fixarea frontierelor asiatice admite o rectificare de frontieră în favoarea Turciei. De asemeni în tratativele engleze cu turcii, se prevede, un împrumut şi o par­ticipare la beneficii, în exploata­rea petrolurilor, în cazul când un acord teritorial ar interveni. De asemeni şi chestiunea minorită­ţilor a progresat. Aliaţii nu mai pretind pentru minorităţile ne­­mursulinane din Kurdistan, pr­otec­ţiunea cerută pentru restul celor­lalte minorităţi. Astfel, remarcă ziaristul francez va dispare şi teama turcilor de un amestec al Angliei în acea provincie, unde prin instigațiile britanice a fost un început de mișcare separatis­tă. Chestiunea minorită­ţilor etnice ES» ECOURS il­ubcomisiunea bibliografică nu­m­mită de comisia cooperăreî in­telectuale a Ligei Naţiunilor, a terminat lucrările proectului pen­tru înfiinţarea mai multor biblio­teci mondiale şi coordonarea lu­crărilor bibliografice. n ziua de 16 Decembrie au plecat din Tuggurt pentru a străbate pustietăţile nisipoase ale Saharei, cinci automobile_speciale, pentru cel mai îndrăzneţ raid din câte s’au m„ •. „ __-v i- făcut până acum. Dacă nici un accl-Turcii se arată foarte decişi sa dent nu va împiedica pe îndrăzneţii nu admita mei un amestec extern exploratori francezi, ei vor ajunge la în ce priveşte minorităţile. Cu Tombuctu la începutul lunei la­­toată promisiunea de a intra în murte. Liga Naţiunilor, Turcia îşi Con­stantinopol un înalt comisar alI­n Anglia, la aerodromul de la Ham­ble (lângă Southampton) un avion de bumhnn’dîiro uriaş, având un rîîart) 2 ianuarie 19*v*. ­ 'Atena, unde acum câtva timp, sa desfăşurat tragedia execuţiu­­nii miniştrilor gunarişti, învinu­iţi de trădare, este, după cum se ştie, un oraş străvechii­. Plutarch, în „viaţa lui Teseu“ne povesteşte cum acest erou a ştiut să alcătuiască un oraş din reuni­unea m­ai multor sate răsleţe din câmpia Cecropia. Unele legende arată legăturile acestor localităţi cu Orientul şi mai ales cu Creta. Ilustrul şi le­gendarul rege al ac­estei insule, Minos, avea în stăpânire Atica şi Atena, cărora le impusese tribu­tul de sânge al celor şapte feci­oare şi şapte tineri, meniţi să fie daţi prada monstrului minotaur, care locuia labirintul. Teseu reu­şi să învingă minotaurul şi să-şi libereze patria de acest neome­nesc tribut de O. TAFRALI Prof. univ. Relaţiimile Atenei cu Creta tre­bue să­ fi fost in timpul civiliza­­tiunii miooene, care a strălucit înaintea năvălirii Dorienilor, pro­babil prin veacul al XV-lea îna­intea erei noastre. In epoca clasică, literaţii strălu­ciţi atenieni, se răzbunară contra umilinţei patriei lor, care suferise ascendentul Cretei, acoperind de discredit şi de ridicol pe Minos şi pe soţia sa Pasifae. Săpăturile arheologice, făcute chiar pe teritoriul Atenei, ne-au dezvăluit urmele unei culturi ar­haice, care se ridică până în se­colul al VÎI-lea şi al VlII-lea îna­inte de Christos. Dintre cele mai vechi, sunt re­numitele vase funerare, cu o de­coraţie geometrică alternând cu scene, în care apare omul­­şi calul găsiţi la nor­ţile Atenei, la Dipi-­ Ion. Din epoca anterioară războaie­lor medice, datează sculpturile, descoperite pe însăşi Acropolea, aparţinând templelor, profanate de Perşi în 480 şi dărâmate de Atenieni la întoarcerea­ în oraş.De la „Hecatompedonul“ ne-au ră­mas unele bucăţi cât se poate de iutei® an­te. Atxia păstrează monumente de primul ordin din strălucitele e­­poci clasică şi hellenistică. Călătorul, care vine dinspre mare, zăreşte de departe Acropo­lea, în vârful căreia se înalţă mă­reţele ruini al© Propileelor, Par­­ten­onului, Erehteionului şi ale Victoriei Nearipate. îngălbenite de vreme, ele se es­tompează pe un cer albastru se­nin, care Se perde pe după vâr­furile stâncoase şi fumurii ale faimosului Hymet, hrănitor de al­bine. Oraşul modern se întinde între Acropolea şi dealul vecin, Lyca­­bet, care, împodobit la vârf cu o bisericuţă, se înalţă falnic la ră­sărit. Soarele răsărind de după această înălţime, o scaldă cu lu­mina sa strălucitoare, pe când o­­raşul este încă cufundat în pâcla dimineţei. Cel dintâi gând al călătorului este să viziteze Acropolea şi îm-­ prejurimile sale, pline de monu­mente.­­ In drum spre acest deal sacru, al grecilor şi al civilizaţiei ome­nirii, întâlneşti de o parte şi de alta urme antice. Mai întâi, tem­plul lui Neptun, care multă vre­me s’a crezut că este al lui Tesseu, el este aproape intact şi poate să dea o idee exactă de sanctuarul­ grec de stil doric,­­ La stânga şoselei, e desvăluit­ un întreg cartier vechiu. Mici-­ mea încăperilor îţi arată cât de puţin preţ puneau Grecii vechi* pe ceea ce modernii numesc „con­­fortul“ unei locuinţe. Viaţa ale-' n­anului se petrecea mai mult în­ aer liber, în agora, în Prix, vii prăvălii, mai ales ale bărbierilor,­ unde se întâlnia cu alţi concetă-­ ţeni, ca să discute afacerile zilei. Casa sa, afară de cea a cetăţeni-j­­ior prea bogaţi, era simplă şi mo­fetă. Toată atenţiunea o avea,­ în schimb, pentru sanctuarele zeilor săi, pentru gimnaziile, sta-­ diile şi clădirile numite stoai, lo­curi de exerciţii pentru tineri şi­ de întrunire a celor setoşi de în-t .văţătură şi de­­ filosofie.­­ 1 Pe dreapta şoselei, se mai văd­­ grote adânci în stânca colinelor „Nimfelor“ şi „Prix“. Poporul de astăzi crede, că ele au servit de închisoare şi caută să te convin­gă, că aici a perit Socrate. Urcând dealul spre Acropolea, în mijlocul unor tufe de acauţi şi de alte ierburi cu frunze groa­se şi cu forme curioase, care îţi dau impresia pustiului, orizontul se deschide­ din ce în ce. In vârf, ţi se prezintă o privelişte încân­tătoare. La miază-zi, se ridică Areopa­gul, colină stân­coasă, pleşuvă, sa­cră şi renumită, lipsită astăzi de orice urme antice. La Apus, se întinde platoul Nim­feior şi al Pnixului, unde Ateni­­enii îşi ţineau celebrele lor adu­nări. Spre stânga acestui platou, se înalţă monumentul din epoca lui Traian, ridicat de Caiu Iuliu Antioh Filopa, bunicului său An­tioh Epifane, cel din urmă rege al Coma­genei. Dincolo de acest monument, ză­reşti marea azurie, brăzdată de nenumărate vase, care se îndreap­tă spre cele două porturi ale A­­tenei, Falerul şi Pireul. La Răsăritul Acropolei, se ve­de Licabetul şi, dincolo de el, munţii Aticei, care închid orizon­tul dinspre această parte. La­ poalele Acropolei, se desfă­şoară oraşul modern, cu străzi drepte şi regulate, care pornesc în raze din cele două pieţe în­semnate: Omonia şi Constituțiu­­inea, pe care le împodobesc arbori exotici, palmieri, lămâi, nerancizi. Casele sunt în stil simplu, grec, construite, de obiceiu, din mar­­ moră. Pe ici pe colo, curţile mici au un aspect din cele mai pito­reşti, datorită smochinilor, rodii­lor şi mai ales chiparoşilor, care­ îşi mlădie mândru înaltele lor­­ siluete. Atenţiunea, îndreptată un mo­ment spre acest frumos peisagiu, e repede câştigată de monumen­tele măreţe ale Acropolei. Intrarea în această incintă sfân­tă­ se fa­ce prin Propilee, clădire ridicată în vremea lui Pericle de arhitectul Muesid­e, în a doua ju­mătate a secolului al V-lea. Co­loanele, cari deschid trecerea a­­parţin stilurilor doric şi ionic. La dreapta, pe un mic promon­toriu, se află micul templu amfi­­prostil tetrastil al Victoriei Nea­ripate. El alcătueşte tot ce arta ateniană a produs mai zvelt, mai simplu, mai elegant. O parte din admirabilele sculpturi ale balu­stradei sale se află în muzeul A­­eropolei. Trecând prin Propilee, păşeşti de ritmul platou al Acropolei. La dreapta, se ridică impunătoarele ruini ale Partenonului: faimosul templu al zeiţei protectoare a A­­tenei, care îşi avea în interior statuia celebră, lucrată de Fidias. Partenenul, mutilat de bom­bar­darea veneţianului Morozini, în secolul al XVII-lea, a fost despu­iat de o mare parte din sculptu­rile sale, opere ale lui Fidias şi ale elevilor săi, de către lordul Elgin, în 1801, care le-a transpor­tat la British Museum. In faţa Partenonului, la stânga, se văd ruinele templului în stil ionic, Erecheteionul, care are o dispozitiune cu totul curioasă. Aici, se păstrează, aproape intact pridvorul Cariatidelor, atât de des imitat de arta modernă-Muzeul Acropolei conţine obiec­tele descoperite de săpăturile fă­cute la faţa locului. Multe sunt de primul ordin pentru istoria artei greceşti. Cităm: Tritonul şi Eraele, Tifonul cu trei capete, sculpturi provenind din vechiul templu anterior Partenonului. Ce­rele atice, capul admirabil al u­­nui adolescent, care ne arată pro­gresele artei arhaice şi tranziţia Continuarea în pagina 2-a EE333

Next