Viitorul, aprilie 1923 (Anul 16, nr. 4518-4541)

1923-04-01 / nr. 4518

Anul st patru-spre-zecelea No. 4518 Duminecă 1 Apriliel923 1 leu ex. in tern 7 lei ex. în sfreinotore AEON^­MENTE IN TAFA In streinătate I.A ORASE LA SAT!­I Cn 8n . , . SCO leî lin *n . . £10 îei I L5 lei I c oR0 „ Saae luni . ICO . 0 » ]»#ie on * • f. » Trei luni . rO » | 45­­ I Tre luni • * 140­0 M luk 1 m ■ W REDACTIA ADMIN­ISTRAŢIA STRADA ACADEMIEI No. 17 Telefoanele: Direcţia 51/23; Redacţia 9! Administraţia 48/23 91 3/11 STR. EDGARD QUINET No. 2 (Vis-à-vis da Hofel Capţa) 1­­ ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ilarului strada Academiei No. 17 şi la toate Agenţiile de publicitate Manuscriptele nepublicate se distrutr 1 ISIS ex. in tora­l lel ex. In sireintitate AGITATORII Sub firma unor mişcări stu­denţeşti s’au produs din nou acte de dezordine şi de anarhie, pe cari întreaga opinie publică tre­­bue să le condamne. „De astă dată situaţiunile sunt­­destul de clarificate, pentru ca asemenea acte să fie judecate du­pă adevăratul lor caracter şi du­pă reala lor sorginte. Mişcările studenţeşti durează de prea multă vreme şi s’au ma­nifestat sub prea diferite forme, pentru a mai putea subsista as­tăzi vreun echivoc în privinţa substratului lor. După curentele cari s’au mani­festat, după revendicările ce s’au formulat, şi după examinarea mi­nuţioasă şi binevoitoare a situaţi­­unei în care se găseşte studenţi­mea noastră, astăzi se ştie precis ceea ce este nevoe reală şi reven­dicare justificată şi ceea ce este pretext de agitaţiune şi uneltire vinovată. Problema a fost discutată şi cadrul ei a fost fixat prin ultima cuvântare rostită de d. ministru al instrucţiunei în chiar şedinţa de eri a Camerei. . . D. dr. Anghele­sm a. arătat o-1c^ăv.căt­rH partidului national se dată mai mult­­ de asta dată cu^fc mtro ***««*« mfd to d INTRE CIOCAN Sl NICOVALA. De când au sfârşit ..pertractări­le“, intr'un mod atât de nefericit, precizări de cifre — îmbunătă­ţirile pe cari guvernul înţelege să le aducă grelei situaţiuni mate­riale in care se găseşte cea mai mare parte a studenţimei noastre. Prin înfiinţarea de căminuri can­tine, internate, etc. guvernul în­că înainte. Exponenţi ai unui partid de ordine, ei au luat dru­mul tulburărilor violente, — susţi­nând ideile democratice s-au găsit strânşi intre nicovala reacţionaris­mului d-lor. M. Cantacuzino, Fili­­pescu etc., şi ciocanul anarhiei ţărăniste. In mijlocul unor tendinţă atât eviden­ta in nujiocm unor zenamze azot în contrare­, sărmanii „fruntaşi“se tineretului studios, iar printr* o verificare riguroasă a actelor ce­lor cari voesc să se înscrie în U­meriţin într'o rezervă semnificati­vă. Traşi de mânecă, într'o parte şi in alta, somaţi să se explice chiar Diversitate, guvernul înţelege să,fie proprii partizani, susţin un program la Cluj, un altul la clubul Vanica un al treilea la Majestic şi încă unul la Duda. Iar dacă con­­să ,­­­a scoată de la d. Mania un cuvânt ho­­faptul, cantărât, trebue să se resemneze in fa­apere Universitatea de orice scă­dere morală. Aceasta este opera pozitivă cu „ r® *rr-Ml vir ta ...v studenţimei noastre. Şi ce a c­e este îmbucurător este in mijlocul* imensei majorităţi a ţa muţeniei voluntare în care se in studenţimei, străduinţele şi spri-jchide preşedintele celor o sută. jinul guvernului au găsit ecoul i In atari condițiunî „politica“ cuvenit. Marea mas­ă a studen-\fru­ntoşilor naţionalişti devine o pe timeî, iSWIUk a» earf?'* râĂsi*' acrobaţie, un amestec a-T* ^ nc4.n„i« 0_. înMi.nr.iw\morf al tuturor concepțiilor, o sene dlI1% asteapta cu mfiigurare\neît­treruptă de gafe ce culminea­ceasul nedescinderei univ­ersităţi­i ^­­n recenta campanie parlamen­tar ce nu­ mai poate intarzia,­­tară şi extraparlamentară,d­a­că­ Dar tocmai în momentul Canei reţ­idere conducătoare a fost mo­­soluţiunile pentru îmbunătăţirea Crişca. Când după entuziasmul pri­­situaţiunei studenţilor, au fost­ ntilor clipe, fluerile au tăcut, m­orte găsite şi realizarea lor a fost asi­­tile au amuţit, treziţi dintr un gurată prin mijloacele puse la dispoziţie de d. ministru de fi­nanţe, când reprezentanţii tu­tu­ror* Universităţilor sunt­­ adunaţi în Bucureşti pentru a discuta şi fixa data redeschiderea cursuri­lor, când momentul­ critic al cri­zei a trecuit şi liniştea sufletească şi reculegerea borat în lumea vis urât cei o sută au aşteptat re­zultatul promis de veşnic optimis­tul doctor Lupu. Dar în joc de mult dorita putere s'au văzut co­pleşiţi de ridi-cutul faptelor lor, cu prestigiul scăzut, cu dovada nepu­tinţei făcută în mod limpede. In Ardealul­ plin de bun simt se I_________găsesc între partizanii grupărei na­­ înţeleaptă s’au ep-­tiqnaliste oameni cari nu pot fi in­sa. noastră universi-\seroji nici de ziarele de sandal. , „ . ... „ „ . ..___ , •_ nici de enormităţile oficioaselor T 1,a a Ci*.S11) u]a r e '.puse la dispoziţia celor o sută. A-cări studenţeşti se produc mani­­festaţiuni cu caracter anarhic. De astă dată chestiunea trebue separată: formularea de re­vend­i­ceştia judecă lupta politică nu prin succesul acrobaţiilor d­ar prin rezid­­atele ei. In faţa acestor partizani fruntaşii naţionalişti au nevoie de cari studenţeşti deoparte, unelti­ o justificare şi voesc să o dea în că­­rile vinovate şi manifestaţiunile dunările poporale“ ce se proectea- 1 • j „-ni* -rvo-fo I ză. Ori, aceste adunari sunt pre­anarmiee de alt;xpat. jeedate de o violentă campanie anti-Maninfestările cu caracter- a ^ 'dinastică dusă fără ruşine chiar bic, orice colorit ar avea şi cu orice tendinţă mărturisită s’ar produce, nu pot fi şi uni vor , tolerate. Ori­cine ar fi în frun­tea unor asemenea manifestaţi­­uni şi oricine ar fi îndărătul lor, vor fi traşi la răspundere şi tra­taţi cu toată rigoarea legilor re­presive. Pescuitorii în apă tulbu­re vor fi siliţi­ să înţeleagă că li­niştea acestei ţări nu poate fi tul­burată de toţi maniacii sau de toţi aventurierii, indiferent­ de firma sub care se prezintă opiniei publice. . Regionalişti sau antisemiţi, ţă­rănişti sau ■ comunişti, toţi trebue să se convingă, odată pentru tot­deauna, că ia pământul şi în via­ţa României de astăzi sămânţa anarhiei şi a violenţelor materi­ale n’a încolţit şi nu va încolţi niciodată. De altfel, acei cari nu sunt con­vinşi de acest adevăr, au avut în­ ultimul timp destule ocazii să se convingă. De la „revoluţia“ cu care ne ameninţau odinioară co­muniştii, până la ultima „revo­luţie“ pe care o trâmbiţa dău­­năzi coaliţia ţărănisto-naţionali­­stă, opinia publică a dovedit cu prisosinţă şi spiritul de ordine de care e călăuzită şi sănătatea morală pe care agitatorii de toa­te speciile n’au putut să i-o atin­gă. Agitatorii să ia aminte şi să-şi schimbe meseria ! . . prin oficioasele partidului. In loc să se scuze, fruntaşii nationality voesc să dea vina eşecurilor _ unei politici nebuneşti, nesirtcere şi nesi­gure, asupra Coroanei, uitând ca gure, asupra ____ ea este a tuturor românilor. Antidinasticismul este ultima ar­­mă şi cea mai ticăloasă, a celor o sută. Poporul românesc din Ar­dei, începând chiar cu partizanii cinstiţi pe cari, îl are acolo grupa­rea naţionalistă, va da răspunsul cuvenit acelora cari azi nu mai au voinţa lor proprie ei sunt unelte­le servile ale reacţionarismului şi anarhiei. * * 2dhif. IBASFALItU - de L SIMIONESCU Prof. univ. După ce a scăpat dirn strâmtoa­rea unde se află Sighişoara, Târ­­nava-m­are curge prin o luncă largă. Dealurile ce o întovărăşesc, mai depărtate pe stânga ei, în­ a­­parenţă uniforme, au totuşi fie­care un tipar deosebit. Aceasta e caracteristic r­egiunei dintre Târ­­nave, inima Trasilvaniei. Când pi­ramide, de ai crede că sunt de por­fir asemenea celor din Dobrogea, când muşuroaie cu vârful rotun­zit. Nu par greoaie; din potrivă au ceva din svelteta formelor ti­nere, în prefacere. Prin aceasta se deosebesc de dealurile Moldove­neşti, mai aşezate, mai îmbătrâni­te. Se mai deosebesc şi prin umbra pădurilor­ pătrate mai pe fiecare dându-le înfăţişări felurite. Ici, co­pacii desfrunziţi par­­c­a figura co-, Ipilaridrilor care încep să-şi deie părul în sus , dincolo marginea tă­iată drept, sistematic, a pădurilor, în exploatare par cărarea îngrijită a tomnatecului care nu vrea să se deie. Munţii ca şi dealurile adesea le poţi uşor asemui capetelor­ ome­neşti. Orăşelul Ibaşfalău aşezat pe dreapta Târnavei-Mari, e la grani­ţa celor două districte cu numele râului. Casele sunt în Târnava-Mi­­că, gara e în Tâ­r­na­va - Mare. Im­portanţa lui administrativă tocmai în aceasta constă. La mijloc, între Mediaş şi Sighişoara, cele d­ouă­ pu­ternice centre săseşti, ungurii au căutat să-i dea o des­volta­re artifi­cială, punând în el tribunalul pen­tru ambele districte, liceul înteme­iat de un armean născut în India şi căzării pentru oştire. Astfel din sat a ajuns oraş. După numărul locuitorilor unu cu mu­lt mai mare de­cât Vasluiul, ca înfăţişare şi curăţenie întrecând alte oraşe mai însemnate din­­ve­chiul regat, „ De la gară treci Târnava pe uri pod de lemn. E o zi de primăvară cu bruma şi lumina de toamnă. Nu­mai mugurii umflaţi, strălucitori, de castan, cântecul ciocârliei şi o­­goarele smaragdiî de luţernă iţî spun că soarele nu se lasă spre o­­rizont ei se tot ridică spre răscru­cea cerului. Drumul larg, tăiat prin­ lanuri te face să te crezi la ţară. La o cotitură, o firmă, Bird­agară, într’un cuvânt, îşi spune felul lo­cuitorilor. Drumeţi răzleţi, cu bido­nul de lapte deşert, întâmpinându­­te cu Bună dimineaţă, te mai învi­­orează. Cum ai dat de case, ai dat ■ şi de asfalt. Strada îngustă­ e îm­­­prejmuită cu zidnul continuu al lo­cuinţelor, după obiceiul locului.­­ "La câţi­va paşi îţi apare înainte 0 clădire măreaţă, simplă. E tribu­nalul. Nici oraşele mai mari nu au asemenea palat al dreptăţii. Bine întreţinut pe din afară, sclipeşte de curăţenie şi în lăuntru. Fiecare judecător îşi are odaia lui aparte, fie­care funcţionar spaţiul lui larg.­­Demn de luat ca exemplu sunt ar­hivele şi mai ars cărţile funduare. E ca într’o bibliotecă sistematică. Fiecare dosar, îşi are locul său a­numit; fiecare proprietar îşi gă­seşte lesne situaţia proprietăţii sa­le ; într’o clipă poţi prinde ori ce relaţiune doreşti aupra unui imo­bil din cele două judeţe. Drumul duce mai departe îm­ pra­locuitorii zişi maghiari. Doar câte­va credincioase, cu ochii negri ca­tifelaţi, cu faţa smadă şi palidă, cit mai arată origina depărtată, orien­tală. "­ Lângă catedrala impunătoare, pe ţa largă, nelipsita piaţă d­in oraşe- O stradă laterală, se mai păstrează Ferdinand val­­e ardelene, împrejmuită cu arbori, e locul de târg săptămânal. Aice e primăria, cu frumoase manuscrise împărăteşti, artistic executate, în­tovărăşite de peceţii mari, fin gra­vate. Ti se arată iscălitura Măriei Teresa, losef II ori V-lea. încă sunt deschise cu evlavie, de și timpurile s’au schimbat atâta.­­ Trecutul este viu, poate mai viu de cât s’ar cuveni. Adresele de pe masa primarului, cele rămase se jVede neresolvate, sunt mai toate ]în ungurește, iar româneasca de ne un act tipărit este cam în felul fir­mei. „Bird­agară" pomenită. Sună astfel: „Cum că animalul cu ocaziunea manarei în­ comune s’a aflat de sănătos și cumcă nici în comunele vecinase nu graseza ‘boia contagiosa se certifica prin a­­cest act“.­­ Alăturea este trecutul mult mai depărtat. Măreaţa catedrală cu două turnuri, spaţioasă, simplă şi luminoasă în lăuntru aduce aminte de vremurile de demult. Aparţine armenilor Catolici, coloniştii vechi, încă, ruinat, castelul lui Apaffy de Apanegifalva, stăpânul locurilor. Pe o inscripţiune săpată în piatra de deasupra intrării se vede anul 1564, deşi pare a fi data unei re­novaţii. Era castelul de vânătoare al mândrului magnat ungur. Nu­mele însuşi de Ibaşfalău derivă de la „satul câinilor"; de aceia se ve­de că a fost schimbat în Elisabe­­topote acum aşteptând botezul ro­mânesc. Azi vechea reşedinţă de vânătoare cu ceardacuri largi şi bolţi ca de pivniţă serveşte drept aplaş, celor care n’au găsit aiurea locuinţă. In câteva odăi, locueşte o moaşă, alăturea uri tâmplar, sus jandarmii. In bolţile răcoroase se păstrează vechea arhivă a oraşului şi câteva greutăţi de cântar. Viitorul e arătat prin liceul din­ apropiere. Cât poate săvârşi şcoa­la, pe teren naţional, aice se poate prinde. Şi nu putea fi tablou mai înviorător de­cât acela văzut în sala de gimnastică. Elevii adunaţi pe scortă intonează cu căldura dată de însufleţire, imnul de slavă ţă­rii. Un cor minunat ca ansamblu,­­ bogaţi, ai locului. Au rămas acum perfect ca execuţie. Steagurile tri-­­ nuţini şi mai catolici de­cât papa­ colore încadrau figura osoasă a lui IEI constituiau o bună parte din­Timotei Cipariu, după înfăţişare a­­ ducând aminte pe Michelangelo! îŞi pe când glasul copiilor români răsuna în sală, evocând visul îm­plinit, prin fereastră priveam tur­nul castelului învecinat, şi mai ales leul de piatră din zid. Era emble­ma trufiei trecătoare. Laba leului se sprijină pe capul de zimbru. Mărire şi cădere dincolo; învierea dreptăţii veşnice dincoace, înviora­rea şi nădejdea crescură când de­filară, î­n paşi hotărâţi, elevii­­ li­ceului organizaţi ca cercetaşi. Nici urmă nu a mai rămas din vechea stăpânire, în localul spaţios, clădit şi­ întreţinut cu cheltuiala­­oraşu­lui. Alăturea de el, inter­natul adăpo­­­steşte vlaga viitoare a neamului, chezăşia prefacerei repezi chiar a oraşelor. Acelaş semn­ al însufle­ţirii ce o dă libertatea de a putea prinde şi la puii de şoimi din şco­lile primare. Cu totul emoţionant îţ­ vibra îrn suflet şi glasul picilor de o şchioa­pă, când bătrânul dascăl îi puse să cânte Trăiască Regele. Era fla­căra încinsă din scânteia acoperi­tă de spuză. Iar, când şease­­ dintre cei mai răsăriţi, îmbrăcaţi în­ cos­tumul naţional, curat ca herghea, încinşi cu brâul tricolor, mai dem­năzi motiv de închisoare, începură serioşi, ca nişte oameni mari, să joace locul căluşerilor, în mijlocul pieţei, lacrimile um­ezau ochii. Jert­fa sutelor de mii de vieţi în plină putere, nu fu degeaba adusă pe al­tarul patriei. Prin liniştea ce-l cuprinde, pr­in plaiurile molcomitoare ce-l încon­­jură. Ibaşialăul trebue să devină uri puternic centru, cultural. In spe­cial în el trebue să se înfiinţeze o temeinică şcoală normală aşa cum e intenţia ministrului actual. Clă­dirile goale ale cazărmei spaţioase, de sub picioarul dealurilor cu vii, e păcat să cadă pradă ruinei. Mai minunat loc pentru o ş­coală nor­mală nici că se poate găsi. Totul o­ impune. Poziţia oraşului o cere. Intre Mediaş şi Sighişoara, aproa­pe de ţinutul săcuilor, Ihasfalaul ar putea deveni uri alt Blaj, fără tradiţie, dar înlocuită prin pute­rea menirii ce o are. Politica vii­torului este cea culturală. Numai prin­ Cultură sănătoasă,,, izvorâtă d­in energia neştirbită a sufletului nostru etnic vom putea izbândi. Cu­­­vintele rostite ele Fichte, în vestite­le sale Cuvântări către naţiunea germană, cu ult veac şi mai bine în urmă, pare că sunt scrise anu­me pentru noi, cei de acum. ..Dacă vreţi ca din întreaga vâltoare să iasă d ţară nouă, o altă ordine de lucruri, trebue neapărat să se puie temelia unei educaţiuni naţionale, singura în stare să schimbe meri­tul generaţiei ,ce vine". Spinoasa chestiune a reparaţiunilor Este posibila o înţelegere între Franţa si Germania ?­ ­ Ce răspunde la aceasta întrebare un ziar Ziarul „Der Bund“ din Berna garanţie, dar trupele vor fi re­ce ocupă intr’un lung articol de probabilităţile unei înelegeri în­tre Franţa ii Germania în spi­noasa chestiune a reparaţiunilor. Deşi Cancelarul Cuno în ultimul său discurs din Reichstag a de­clarat ca nici vorbă nu poate fi de începerea unor tratative şi deşi guvernul francez şi presa a­­firmă aceleaşi intenţiuni intran­sigente, totuşi ziarul elveţian con­stată unele indicii pentru a putea afirma că tratativele sunt pe cale să înceapă. Faptul că guvernul francez a reînceput a răspunde în mod ofi­cial la un memoriu german iar Cabinetul Cuno a găsit de cuvi­inţă să răspundă la Cartea Gal­benă franceză, poate fi conside­rat ca o destindere a relaţiuni­­lor­ atât de încordate acum câteva săptămâni. Prin aceste răspun­suri reciproce se caută înlătura­rea unor anumite neînţelegeri şi prin discutarea chestiunilor esen­ţiale să se înlăture dificultăţile unei înţelegeri în problema des­păgubirilor. Dacă guvernele ies­ ziarului „Le Journal“ comunică pective încă nu dau pe faţă inten­s din sursă sigură că guvernul ger Corespondentul din Berlin ţiunile lor,­in­ presă apar unele­ precizări cari ar putea face o punte pentru deliberările oficiale. mai lucrează de câtva­ timp la un nou plan al despăgubirilor în­temeiat pe propunerile făcute de dr. Bergmann la ultima conferin­ţă, ţinută la Paris. Noul plan conţine şi multe puncte importante relative la fur­niturile în natură. S'ar fi svonit la Berlin că se pune mari spe­ranţe la mediaţiunea d-lui Beneš. Organele naţionaliste bine­înţeles că desmint aceste versiuni decla­­râdu-le „baloane de încercare“­ din partea adversarilor, iar gu­vernul german va sta neclintit ca o stâncă ! Aceiaşi chestiune discutată­­ în presa franceză trece peste difi­cultăţile actuale şi cere ca tra­tativele să nu se facă fără un ac­cord prealabil între Franţa şi Anglia, lucru ce de altfel este şi sigur şi definitiv stabilit­ In ce priveşte partidul social­­democrat german, se declară fără­ înconjur că tratativele trebuesc începute cât mai curând şi pacea Ce pretind francezii Corespondentul din Paris al zi­arului „Corriere della Sera“ asi­gură că pretutindeni se vorbeşte de eventualele tratative cu Ger­mania care caută în ultimul timp calea spr­e o înţelegere. Co­respondentul francez ştie aceasta de când a fost în Ruhr unde a a­vut o întrevedere cu generalul Degoutte. Zilele trecute a apărut în „L’Europe-Nouvelle“ un intere­sant articol asupra opiniilor fran­ceze în chestiunea despăgubiri­lor. Autorul articolului e d. Phi­lipp Millet directorul lui „Petit- Parisien“. Franţa ar pretinde ca Germania să plătească timp de 35 de ani câte 2 miliarde şi ju­mătate, mărci-a­ur, sumă ce este considerată şi în America posi­bilă pentru Germania să o plătea­scă. Ruhrul să fie păstrat drept trase pe măsuri ce datoria va fi achitată. Malul stâng al Rinului să fie supus unui control al unei comisiuni internaţionale în inte­resul siguranţei franceze. Regiunea Saar va fi încorpora­tă la Renania, supus aceluiaş re­gim pentru a se înlătura orice po­sibilităţi de noui conflicte. Ger­mania va obţine acolo din nou dominaţiunea politică, renunţând la răscumpărarea minelor de cărbuni. Tratativele dintre indus­triaşii francezi şi cei gerrhan» . Ziarul elveţian adaugă că acelaş sens a apărut nu de mult un articol in ..Echo de Paris“. Or­ganul sindicalist „Le Peuple“ a­­firmă a şti că actualmente au loc oraşul in care s’a ţinut acest con­gres. este el însuşi un simbol al fe­lului cum congresiştii au înţeles să se organizeze, pe baza de fapte şi­­ . ... . . .­­ ... nu pe sunete de vorbe. Romantismul' tratative intre marii industriaşi fraze]Or (re efect, ce-l întâlnim, în ce francezii şi germani pentru re- ]p mai multe din mişcările culturale, zolvarea conflictului din Ruhr­­ nu poate să se găsească la el acasă că vor începe şi tratativele ofi- în Lyon, cetatea comerţului,. oraşul d­ale după ce industriaşii vor a-. oamenilor de iniţiativă şi de fapte,­junge la o înţelegere,­­ Lyon-ul a fost de veacuri, partea Unele organe ale presei genua- ^'n,tFra"ta untdf sa'i dos.Mt ce,e maii ne au ajuns de asmiteni la condu- Acie în 1802, sute de deputati italieni zia ca guvernul­­Reichului caută au proclamat Republica cisalpină și punctele de­ sprijin pentru înce­­pe primul consul. Aci doi papi ilus­­perea tratativelor temeinice. „Vos­tri, Inocent IV şi Grigore al X, pre- S­ische-Zeitung“ declară că atât zidară două­­concilii, şi aci se înce­­pentru Franţa cât şi pentru Ger- roau G,eTMent­al V . Ruhr se impune­­ andi la o par­te merciale de azi, nu fac decât să pu­­plice­ considerente de ambiţii şi nă un decor istoric la o mare întru­­prestigiu. Despre condiţiile for­­nire intelectuală în care interese de mulate în ..Tj’F,1^ ope-Nouvelle“ mâna întâia s’au discutat. Sem­e că »uffif inWSvptab'ik', dar că este absolută nevoie de contra­propuneri politice serioase. Ziarul german susţine că daca întreaga presă ar lăsa la o parte chestiunea presti­giului şi ar dis­­cuta serios condiţiuni­le unei înţe­legeri, tratativele ar putea începe din ambele părţi. Un îiGU plan de plată al germanilor DICUNO Cancelarul Germaniei ZI CU ZI Un deputat a cerut evacuarea câinilor din­ Capitală. Pe aceste timpuri în­ care sunt atâţia oameni turbaţi în politica — în politica re­gionalistă şi disolvantă — evident­­ că trebuesc luate măsuri energice contra fiinţelor ce dau boala de ca­re s-a ocupat marele Pasteur. Membrilor opoziţei unite Cu capetele luminoase Ce le aveţi în Parlament, Voi aţi­ produs până-n moment Doar­ gazurile sulfuroase. QUINTUS *»—■*»-—,---TM— NOTE Presa latină In acesta timpuri în care solida­rică o conf’­ficeiTiinute de pr°să nu nu s ar fi pomenit de România... PETRONIUS. Guvernul liberal din1 1919 a fost acela care pentru prima oară a a­­vut grija de a ajuta si a reclădi­re I _________ giunile dăunate de războiu. Până ritatea intereselor com­­une este din atunci exista societatea „Vatra Să ce în ce mai bine înţeleasă, s’a ţinut Ioanului“, înjghebată din iniţiativă OMiloiliva uulBBB ^uyra un congres al presei latine la Lyon, particulară la Iaşi, cu scop de bi- .tx'ugerilor provocate de război I Reprezentanţi ai ziarelor ce apar nefacere, pusă sub conducerea A. comunele ru­rale din regiunile’ . —--«— --- participat, S. R. Principelui Carol ' “ * « ' * După cercetările făcute şi după datele statistice culese asupra dis­în în ţările neolatine, au participat, IS* R* Principelui Carol. Societatea mai încercate, declarate ca zonă de astfel la o mişcare de solidarizare a începuse a reclădi locuinţe provi- război şi anume în judeţele Tîan.an intereselor mari de rassă, menită a zorii, mai mult din materialul pro- Putna. Tecuci Covurlul Brăila IL­ dovedî lumei, că şi pe terenul public .......’ ~ * ’ ~ — ’ cisticei­ cotidiane, latinitatea este o mare forţa.­­ Sărat, Tulcea, Constanţa, Prahova, I Muscel, E.­Vâlcea şi Suceava, sau a obţinut următoarele cifre :­­ Locuinţe distruse 22.117, locuinţe­­ avariate şi devastate 31.596, gr­a­j­du­­ri şi pătule distruse 37.697, graj­duri şi pătule avariate şi devastate 11.093.­­ Pe baza acestor cifre, comisiunea refacerea regiunilor dăunate de răz­boi a adus la îndeplinire următoa­rele : 1. A dat avansuri în­ bani până la maximum 4000 lei, distribuindu­­se astfel suma de 35.477.959 lei, prin organele ministerului de finanțe. Mai târziu, din lipsă de fonduri, suma maximă acordată a fost redu­să la o mie lei. 2. A distribuit diferite materiale ,de construcţie la 2.083 dăunaţi, cari­­ aveau casele avariate sau devasta­­­­te, pentru a le aduce în­ stare de lo­ 1 cnit. 3. A făcut construcţiuni noui per­­tru acei dăunaţi, ale căror locuinţe erau complect distruse, şi anume :­­1­70 adăposturi provizorii-tip, 214 ajuta enorm de mult acea mişcare de venit din demontarea baracamiente- Jeratouri şi 4-.cu pâhile, precum şi endosmozâ şi de exosrpoza de idei, lojr militare de pe front, 11*1,1 tentifi,^paratnirii de locuinţe, de sentimente, de stări de, spirit a- Guvernul liberal din acel an, prin ' '• A distribuit sătenilor pentru re­tat, de utilă pentru cimentarea re- decretul-lege No. 2973, institui o con­vacare a economiei lor agricole 1933 laţiilor politice si culturale. Presa la­ misiune, alipită pe lângă ministe- uneaţi unelte, ca iopeţi, turci, sca­­tină ar fi astfel icoana intelectuală rul industriei şi comerţului. Meni­­ri f. ’ d® agncultorii ca­a rassei esre se oglindeşte de milenii rea ei era de a ajuta şi îndrftma nadieni. pan distribuit 4w6_9 pe marginile mării celor două pă­­refaţerea gospodăriilor şi micilor maşini şi unelte agricole (pluguri, mânturi. Când toţi ziariştii şi toate întreprinderi din zonele cuprinse gra­e din cele provenite din ziarele latine vor fi strânse în re­ între Carpaţi şi Dunăre, precum şi trenurile de evacuare din Lnga­­ţeaua unei mari asociaţii, evident din întreaga Dobroge, care au fost r’a- . . . că interesele latinităţei nu ar avea mai cu deosebire dăunate de război *’• o au mai distribuit duanaţilor, decât totul de câştigat. [şi prin devastări­ ,prin serviciile exterioare ale direc-Kiu putem încheia aceste rânduri | Intenţia guvernului de atunci, trunei generale R. R.R. şi pretectu­­decât, cu regretul că şi de data acea- după cum se vede din acel decrt, rilor, diferite animale ca 001, cai, al sta presa românească nu a luat o par­­era de a veni cât mai urgent în a- ş i c­ete.. te mai activă la această mişcare de­jutorul păgubiţilor de război, din­[ft . înfrăţire latină, şi dacă n’ar fi fost localităţile cele mai încercate, şi a|U 3CllVil3IS d. Pompiliu Păltănea care stă la Pa­­le pune la dispoziţie materiale de­­ ris, şi e totdeauna gata a servi ca in­ construcţie, miei sume de bani. 11­1 Activitatea cea mai însemnată termediar între cultura noastră şi nelte şi maşini agricole, vite, a fe desfăşurată în acel timp cum, cea franceză, la congresul din Lyon clădi locuinţe miei sau adăposturi părarea şi procurarea de materiale, provizorii şi a re da orice alte a-1 (.are sâ fie imediat distribuite sau juloare, alimente etc., "­in vederea viitoarelor lucrări. Co­misiunea R. R. R. vedea că preţu­rile se urcau mereu şi vroia ca po­pulaţia să fie aprovizionată cu una Lucrările comisiunei Dificultăţile de lucru şi piedicile feriale cât mai ieftine, ce se opuneau acestei opere saluta- in acest scop s'au cumpărat re erau foarte mari — mai ales că atunci cantităţî de lemnărie eoi în acea vreme toate energiile ţărei erau îndreptate peste Tisa, finanţe­le Statului mergeau greu iar căile an, s’au înregistrat următoarele ac­­are a distrugerilor de război laContarea în pagina 2­ a ECOURI mai mareL­a întrunirea ţinută la Paris de Clubul femeilor amercane pen­tru ajutorarea orfanilor fran­cezi din război s’a făcut următoarea ferate se aflau în cea dare de seamă. S-a crezut că la înce­ criză, put că Statele­ Unite vor putea ajuta Cu toate aceste mari piedici şi maximum 10.000 orfani şi se vor a­ greutăţi trebue să recunoaştem că duna 500.000 dolari. După 3 ani nu­ s-a lucrat mult. S'au organizat ser­­mărul orfanilor adaptaţi de ameri- vipiî regionale şi uri întreg aparat câni, a fost de 285.000, iar suma văr­ de care era nevoe ca organ execu­­sată a fost de 12 milioane dolari (ac­tiv. S'au făcut cercetări în localită proape 200 milioane franci). Un sin­­ţile distruse de război. Comisia a gur oraș obscur din America, Aber- început a în­tocmi o statistică a dis deen, cu 15.680 locuitori, a adoptat­­ tragerilor, pentru a se putea cu­ 1500 copiii..­ . C­u­­­noaşte situaţiunea reală a daune­­lor şi evalua cuantumul lor, spre statistică a accidentelor de sport­­ a se lua măsuri de lucru, prezentată societăţii medicale! Prin organele refacerei regiunilor din dăunate de război s'a săvârșit grea” . .. „... „ din Toulouse notează că ---------------,------------------------­economica trebiue restabilita in Septembrie până la 31 Ianuarie acest una lucrare de expertiză și evalu interesul întregei omeniri. nn li­tru„oc!=lr.nt nmnatnnrplp. ne- STB a distru­s­erilor rle război la Opera de reconstrucţie REGIUNILE DACHATE DE RĂZBOI —Ce s’a distrus şi ce s’a putut reface -Expunerea d-lui ministru dr. Aurel Casata — D. dr. Aurel Cosma, ministrul imobilele Statului­, judeţelor şi co­­­lucrărilor publice, a făcut o expu- numelor, cerute de delegaţii Roma î nere importantă asupra distrugeri-; nieî la conferinţa din Paris, pen­­'lor de război, a activităţex comisiu jtru stabilirea cuantumului pagube u nei R. R. R., a locuinţelor redă- [lor noastre. Această lucrare s‘a fă-, dite şi a ajutoarelor acordate celor, cât în cele mai bune condiţiunî, a păgubiţi. Iată în vorba: esenţă despre ce este şa că şi azi este folos­ de cel mai mare Distrugerile războiului şi ajutoarele acordate binefăcătoare mai a­ecani­zată cu 160—200 lei m. c., când azi preţul a celtu­i produs trece de 0 mie leî. Din referatul preşedintelui co­­misiunei prezentat ministerului in­dustriei, în preziua demisiunei mem­­brilor săi, se poate vedea munca istovitoare pe care a desfăşurată atunci acea comisiune, precum şi di­recţiunea generală R. R. R. De dele mai multe ori însă această muncă nu se putea vedea şi pipăi, mai a­­les că comisiunea era departe de a putea satisface imensele cereri care o copleşeau din toate părţile ţărei. D-l Dr. AUREL COSMA Ministrul­ Lucrărilor Publice

Next