Viitorul, august 1927 (Anul 20, nr. 5829-5854)
1927-08-01 / nr. 5829
t!SBIS 1 AlfSUSt, 1927 finul al ctoisâ-zecelea No. 582© 1 SBR5SBBBSB9M 6 PAGINI A "■ 3 LEE SJ. in TARA 6 LEI ex. in streinei» te ABONAMENTE m TAEft un an — — — — 700 iei Şese toni-----*- 3E0 » Trei luni — — — 7C0 › In streiirEtate Un an------------1400 lei Şase luni-----— 700 · Trei luni-----— 400 * REDACȚIA ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI RTR. EDGART) QDTNET No. 2 || STRADA ACADEMIEI No. II Telefoanele: Direcţia 351/23, Redacţia si Administraţia 349/23 si 303/11 «NUNCEUPg COMERCIALE Se pricresc direct la Administraţia ziarului Mr Acacemie 17 si • ? freie Agenţiile de publicitate Maruscriptcie necublicate se distrug TARALEI ecireniitate Tkirghiol tie 8. SUI*SEQ33ESqU troicsor universitar după zile de zăduf, în care marea îşi, desfăşura în aga ei variaţie de îmbrăcănie, căzu o ploaie repede şi piitoare. Raja dintre Eforie şi Movilă lungă îngustă de nisip, repede reni pustie, soarele se lăsa spre asfinţit, un zăbranic de nori, rupt i loc în loc. Marea, răcorită ploaia repede, se acoperi cu ■mântui cenuşiu de seara, ca pătură subţire da ceaţă. In imb ghioul oglindea rumei,la norilor dinspre răsărit, înnoraţi cu ultimele raze de soa-’ Pe luciul lui de argint viu, o oglindă de neted, se reflec-j purpuriul cerului cu aureole aurii tot mai şterse, până ce şi peste el se presără cenuşa amurgului. O pasăre de baltă rătăcită, sbură atât de aproape de faţa marii, încât părea că alunecă peste creţurile mărunte. Ca şi într’un decor de scenă, două vapoare albe se urmăreau la mare distanţă, spre marginea dinspre orizont, lăsând dâre de fum, ca nişte nouraşi înguşti. încetul cu încetul liniştea deplină a serii cuprinde ape şi nisipuri. Spre apus cerul rămase încă luminat de ultimele reflexe ale soarelui, iar către Movilă începeau să sclipească palide sclintei electrice. Mă socoteam singur în pacea naturii, înviorătoare şi purifieatoare. Nici n’am prins de veste, când de după dâmbul de nisip se ivi un toparăş de singurătate, cu un braţ de Centaure şi Nemuritoare trandafirii, ultimele împestriţături colorate de pe nisip vii plin de scar azurii şi Euforiei cu crengile ca nişte ceteni de brad. Ne-am trezit ca nişte cunoscuţi de lungă vreme, unul lângă altul, stând de vorbă şi răscolind nisipul sbieit. Tovarăşul meu întâmplător, era un vizitator credincios al Techirghiolului. Venea de mulţi, mulţi ani, de când soarta îl aruncase prin meleagurile acestea, cam îndată după ce s’a statornicit lipirea Dobrogei la România. — Cât de repede s’au schimbat toate, începu vorba, arătând cu mâna, roată, în jurul locului plin cu nămol. Cât e de când avem Dobrogea în viață de ori. Numără deceniile pe degete. 77, 87, 97, 907, 917, 927... nici 50 de ani, dacă se scad anii de furtună și nesiguranță, din vremeia ultimelor două războaie, care au f frământat mai ales ţinutul de pe aici. - - • -— Când am venit întâia oară ca copil, peste tot aproape se întindea pustiul. ^ Bai de nămol se făceau numai în sat, cum se fac şi azi, în coada lacului Hagighiol. Uite-te ce a ajuns satul! Case mari, oţeluri cu trei rânduri, băi sistematice... un târguşor. De-ar învia tatăl meu, fost funcţionar la Cernavoda, nici nu l’ar mai cunoaşte. Pe unde suntem acum rar când se abateau vizitatori. Veneau în preumblare, să audă glasul mării. Pe urmă s’azidit Otelul Movilă, şi priveşte ce e in jurul lui! Spre Movilă becurile electrice formau ca o diademă ce încingea fruntea malului înaintat în mare. Ultimele licăriri dinspre apus, lumina acoperişurile de ţigle ale vilelor îngrămădite în faţa promontorului înălţat, luând înfăţişarea unui orăşel, încins de brâul verde al sălciilor plantate. Tovarăşul meu mi le arătă, ca dovada vorbelor lui. Apoi îşi îndreptă mâna către vilele mai răzleţe din jurul Sanatorului Eforiei, pe fiecare an tot mai îndesite. — Dacă merg lucrurile aşa, d’n Constanţa malul nu va fi decât un şirag de case drăguţe, de sanatorii unde îşi capătă sănătatea sute şi sute de copilaşi plăpânzi. Calea ferată înlesneşte transportul, iar valurile de oameni ce se scurg zilnic revarsă mijloacele pentru repedea transformare a regiunii. Tovarășul se opri din vorbă. Privirea lui cată spre luciul abea iporeții al mării care începea să se confunde în depărtare, cu dunga de nori dela orizont. Amurgnul se înteţi ; câteva stele prinse a se aprinde pe bolta cerului, iar sclipirilor tot mai vioaie dela Movilă la Eforie, răspundea dunga, fosforescentă ce arata locul Constanţei. —• Ce sunt 50 de ani în viaţa unui popor ! reveni tovarăşul meu, vorbind respirat şi cu convingere. O clipă din viaţa unui om. Şi, cu toate acestea ce mari prefaceri s’au înfăptuit în ţara noastră cea mică, strânsă ghem între două vecine, care cătau spre ea cu lăcomie. Din Bărăganul plin de dropii şi hârciogi, am făcut un parc imens de ogoare, cu şosele şi drumuri de fer drept alee. Peste Balta Dunării am aruncat cea mai lungă punte din lume, pe vremea aceia, iar în locul luntrilor de pescari de la 77, azi pleacă din port vapoare elegante, ce port steagul nostru până’n continentul african. Şi după ce tăcu o bucată de vreme, iarăşi începu, ca şi când ar fi căutat să convingă mulţimea neîncrezătorilor şi a clevetitorilor, puzderie după războiu, unii din neştiinţă alţii din patimă şi ură, totdeauna distrugătoare. Dacă s’ar însuma energia desfăşurată de micul stat dunărean, dela înfiinţare, în 1864 până la 1916, pentru ca să se scuture de rugina lăsată peste principatele mereu sleite şi ţinute cu fruntea la pământ, pentru a ajunge, cât de cât, statele cu veacuri de aşezare gospodărească, nu se poate să nu rămânem uimiţi de ce s’a săvârşit în scurt timp. E dreptul că am fi săvârşit, poate mai mult sau în orice caz mai temeinic, dacă n’ar fi fost discontinuităţile legate de luptele politice. Ştii ! Felinarul dela Mizil mutat dela casa unui primar la altul. Caragiale ar mai fi găsit şi azi exemple. Totuşi, chiar cu aceste cusururi din ce în ce mai rar manifestate, lămurite şi prin aşezarea noastră la pragul dintre Orient şi Occident, s’au săvârşit tâtea minuni de energie în scută vreme, încât numai neţinui, seamă de ele, ne extasiem în faţa celor săvârşite aiurea. In jurul nostru noaptea cuprinse totul. Doar glasul tăinuit , valurilor mai trăda marea di apropiere. Sanatoriul Eforiei, lână care ajunsesem, era numai ochiuri de lumină, iar prin coi trast parcul cu salcâmi din ju luase încruntarea unei păduri t nere. — Câte n’am putea săvârşi cum, când am ajuns mare ei Italia ! fu expresiunea de încndere în viitor a tovarăşului ce-i întinse mâna spre despărțire. Şi ea o rugăciune de seară îi cheie : — Doamne, dă-ne mintea modovanului cea de pe urmă, ci mai e vreme. Mai târziu, să n fie de prisos, iar lăcrămile să n folosească la nimic. Mă cuprinse un fior. Nu era din pricina tristei răcori ce se tfei ci întrezărind gândul, neexprimat de tovarășul meu de singrătate. j Kf Din visera guvaernului actual --------------------— Consolidarea răspândirea caltarei problemă de ca stat esenţialmente naţională şi esen- pletă a cetăţenilor, fireşte că cultialmente democratică, tara va trebui să aibă o pătrun-Naţională, pentru că la un pojdere adâncă în masăvi, după cum pot cu o isteţime înăscută, cum , trebue să aibă o desvoltare în e al nostru, cu puterile lui de re-suprafaţă, şi, deci, trebue să lupede adaptare la noutăţile vie-i mineze până în adânc straiele tei, desigur că cultura cere să fie asociale româneşti, potrivită acestor însuşiri, şi ca ea să aducă o şi mai desvoltată conştiinţă naţională. Pornind de la însuşirile româneşti, cultura trebue să ajungă la o şi mai desvoltată conştiinţă naţională. 1_ . Iar democratismul culturei naţională pe toate terenurile, noastre reese din însăşi structu cât mai temeinică mişcarea de la statului nostru de azi. Votul întărire şi ridicare a poporului obştesc aducând nivelarea com- român. Actualului parlamentul guvern, unit cu îi revine greaua sarcină de a duce mai departe opera de normalizare, de consolidare şi de propăşire a ţărei. Pentru aceasta el înţelege a avea un anume plan de muncă şi de luptă, pentru ca în mod armonic propăşirea într-o direcţie să meargă paralel cu propăşirea din altă direcţie, ştiut fiind cât de legate, de concordante şi de corespunzătoare sunt problemele şi aspectele vieţei sociale şi politice la un moment dat şi la un popor. Din planul alcătuit de partidul liberal pentru a ajuta întărirea şi propăşirea ţărei, face parte la un loc deosebit de important, opera culturală pe care acest partid înţelege să o facă, pentru că,în actualele împrejurări răspândirea şi întărirea culturei este cheia de boltă a statului român. Cuvântarea pe care şeful partidului liberal, d. I. I. C. Brătianu a ţinut-o la marea serbare culturală din anul trecut rămâne normativă : „Nu de azi, ci de întotdeauna, desvoltarea culturei a apărut partidului naţional-liberal, ca făcând parte din nevoile vitale ale întemeierii şi desvoltării statului. De la început, el a ştiut că, fără cultură, o democraţie puternică şi sănătoasă nu se poate concepe. Conştiinţa naţională însăşi nu se clarifică şi nu se luminează şi sufletul nu se înalţă. Partidul, care a avut în sânul şi în fruntea sa pe Kogălniceanu, pe Ion Chica, pe Conta, pe Ford, pe Rosetti, pe Sturdza şi pe Haret, care, pe lângă alte a* *'rea instituţuni şi legiuiri şcolare, au creiat şi organizat şcoala primară şi Academia Română. — temeiul şi reprezentarea supremă a culturei naţionale, a fi care chiar în ultimii ani a dat un aşa de mare avânt desvoltărei şcolare rurale, cu inimosul concurs al învăţătorilor şi al ţărănicei, nu poate fi învinuit că nesocotit, în mijlocul luptelor pe toate tărâmurile, nevoile culturale ale societăţei româneşti". Şi comentând aceste cuvinte luminoase, putem şi azi reproduce ceea ce susţineam atunci cu privire la caracterizarea şi rolul operei culturale pe care partidul liberal voeşte să o desăvârşească. Partidul liberal mergând mai departe şi căutând să concentreze toate puterile bunilor români pentru întărirea şi desvoltarea culturei, pe calea tradiţiei sale, nu face decât să-şi adapteze spiritul său de jertfă şi de muncă la o problemă care în condiţiile actuale ale statului român, este de o valoare capitală şi esenţială. Lărgind sfera vieţei publice, chemând la viaţa politică pe aceea cari erau depărtaţi de ea, alcătuind reforme economice cari au adus o bună stare ţărănimei , spărgând graniţele politice la interior şi susţinând opera mare naţională a unificărei şi a desrobirei, partidul liberal era prin opera lui din trecut dator să cheme la luptă energiile româneşti şi pentru desăvârşirea culturei spre a potrivi sufletul românului de azi, cu nouile condiţii ale statului în care e chemat să trăiască, să-l servească şi să-l apere. De aici, însă, reiese că cultura trebue să fie pentru noi românii. Partidul liberal este astfel pe drumul cel sănătos și cel sigur în munca lui culturală. In progresul general al tărei aşteptăm dela cultură ca să facă cât mai rodnică munca românească, cât mai tare apărarea Ere depirtăr HB—H DESVOLTAREA COLONIILOR FRANCEZE — DeffiliS asupra munsei «a sa desfăşoară In rewiuwre «frigarce încet şi cu o neobosită stăruinţă^ coloniile franceze, reduse de după război la propriile lor resurse, execută şi desvoltă planul sporirei lor economice isvor al avuţiei lor în viitor. „Le Temps“ dă următoarele detalii interesante asupra mamei ce se desfăşură în acele regiuni îndepărtate al căror avânt comercial interesează direct naţiunea franceză. In primul rând stă colonia, din Africa occidentală. Pentru deservirea acelui vast teritoriu sunt pe coasta oceanului câteva porturi şi debarcadere construite înainte de război cu tot utilajul modern, necesar. Calea ferată din Africa occidentală franceză trece de 3000 klm, iar navigaţia regulată de face pe o întindere de 4.500 klm. întregul teritoriu francez dispune de drumuri pe cari se poate circula şi cu automobilul în sezonul de vară pe o întindere de 35 mii de ktm. Dar o ţară nouă care s’ar mărgini numai la, aceste reţele de comunicaţie având o suprafaţă atât de vastă ar ajunge să se înăbuşe din cauza debuşeurilor sale maritime insuficiente — adaugă organul francez. Reţele de cale ferată In fiece an, linia ferată trebue sporită precum şi şoselele din interiorul ţărei, alături de lucrările de amenajare a porturilor. Sunt încă in colonia franceză din Africa vaste terenuri cari trebuesc valorificate prin lucrări de irigaţii. Programul fixat după război prevede executarea acestor vaste lucrări pe măsura posibilităţilor finaciare. In ce priveşte porturile şi radele, un plan general stabilit de curând de d. Carde, guvernator general, prevede extinderea şi ameliorarea portului Dakar, înfiinţarea de cheiuri la Konakry, construirea încă a unui debarcader pe Coasta de Tvori şi prelungirea celui de la Kotona, la Dahomey. Dakar port mare de escală şi de transit pentru coasta occidentală, punct de plecare a două căi ferate, din care una spre Sudan, constitue cea mai lungă linie colonială, fără însă a putea satisface întreaga necesitate a traficului mereu în creştere. Lucrările nou, evaluate la 80 milioane franci, date în antrepriză în 1926, va procura acestui port noui mijloace de acces, locuri de acostare odată cu instalaţii şi utilajul modern indispensabil’ pentru scurtarea duratei operaţiunilor de încărcare şi descărcare. In Guinea unde chestiunea exportului de fructe proaspete — banane şi ananas — este de o importanţă indiscutabilă, s’a decis construirea unui port spercint unde vasele să poată acosta şi pleca repede şi fără nici una din dificultăţile observate în celelalte porturi primitive. Pe coasta de Ivoriu şi în Dahomey unde fenomenul „Itarei“ nu permite înfiinţarea de rade în apa adâncă, se va înfiinţa un debarcader la Port-Bonet-Bonet în faţa oraşului Abijan; prelungirea debarcaderului dela Kanotu vor procura acestor colonii mijloace de evacuare pentru desvoltarea lor economică. Pe lângă aceste porturi, in ultimii, ani s'a desvoltat, şi portul Kadlâk situat pe ţărmul râului Salum, unde se adună pentru evacuare produsele din Senegal; transformarea lui complectă se impune din zi în zi mai imperios. Programul colonal Cheftuejile pentru sporirea liniilor forate reprezintă şi o sumă importantă în vastul program colonial şi în totalul lucrărilor a fost prevăzut un termen de câţiva ani. Două ani sunt încă necesari pentru executarea programului de irigaţii pe valea Nigerului. Se caută folosinţa complectă a marelui fluviu african care până acum a fost foarte slab utilizat: terenuri încă nedesţelenite vor putea fi puse în valoare sporind astfel mijloacele pentru executarea celorlalte lucrări necesare. D. Cardle In ultima întrunire a consiliului guvernamental a explicat necesitatea cheltuielilor proectate, nu numai favorizarea regiunilor astăzi sărace ci şi înfiinţarea de noui isvoare de producţie. Sunt imense terenuri unde vor putea fi cultivate cerealale şi plantele oleaginoase; populaţiile acelor regiuni supuse adeseori foametei, vor dobândi putinţa unei bogate aprovizionări Minunata vale a Nilului din Africa occidentală poate fi transformată într’un grânar, un rezervoriu alimentar şi pentru celelalte colonii, aceasta e ţinta guvernatorului general francez din Africa. Studiarea vastului program a durat nu mai puţin de 5 ani, dar actualmente lucrările sunt în curs de executare, experienţa realizată dovedeşte posibilitatea aplicării lui Exporturile coloniei din Africa occidentală vor dobândi o valoare incomensurabilă prin desvoltarea comerţului şi industriei susţinute de spiritul real şi muncitor, al guvernărei franceze. ,-i UNOM de cerac-@r vsasRusaan D. Manoilescu este fără îndoială un om de caracter. D-sa a fost creiat de către d. general .Avereseu, care, se știe, nu prea are mână fericită în alegerea colaboratorilor. Ca aport politic a adus în partidul poporului o sumă de pretenţii și pe d. Lotru, cu oficiul „de studii".... rentabile. Se cunosc încurcăturile ce le-a produs în trecuta guvernare a partidului poporului. Gratie uşurinţei d-sale acest partid a fost compromis iar interesele tării periclitate. I)-sa a rivalizat cu d. Goga în măsuri absurde şi cu risipa banului public. La întrecut însă în lipsa de once orientare politică şi în tendinţa de-a ajunge cât mai repede şi cât mai sus, întrebuinţând în acest scop adularea d-lui general Averescu şi îndepărtarea tuturor acelora de cari avea să se teamă. S’ar fi părut că nimeni nu este mai devotat şefului partidului poporului, ca acest „copil sufletesc", ce a fost purtat la Roma ca şi la ministerul de Finanţe pe braţele victoriosului general. Mai mult, vanităţei goale a d-lui Manoilescu a fost sacrificat singurul om, care ar fi putut salva guvernarea avereseană de dezastrul moral şi finaciar. D. Lapedatu, fostul ministru de Finanţe. Şi astfel până în ultima clipă d. Manoilescu a fost victorios, bine aşezat pe laurii altora şi preocupat numai de a-şi face partizani, plătiţi cu hanul Statului. D-sa armoniza salariile după cum slujbaşii îi erau prieteni sau îl ignorau, — împărţeat diurne după acelaş criteriu şi între timp, lucra cu oficiul de „studii“ al d-lui Lotru la un tarif vamal, ce a provocat protestele Parlamentului prin necinstea care a prezidat la alcătuirea lui. Ei bine astăzi d. Manoilescu dovedeşte nu numai că nu este un om politic, — dar nici cel puţin un om. D-sa se arăta a fi un Madgearu al partidului poporului, — un neisprăvit pentru care nu există prietenie în politică, ci numai pentru Lordra Al Asquit şi Ziarul englez Daily Mail comunică ştirea că prietenii lordului Asquith au hotărît deschiderea unei liste de subscripţie în favoarea acestui mare om de Stat al Angliei, care în momentul de faţă se găseşte într’o precară situaţie financiară. ECOURI Camera de comerţ din Cleveland a oferit un premiu de 30.000 dolari primului aviator, care va sbura fără escală între Paris-Cleveland, aterizând in acest din urmă oraş între 6—28 August, în timpul expoziţiei industriale. Primul aviator care, va face acest sbor înainte de 1 August 1928 va primi un premiu de 25000 dolari. Moda femenină a părului scurt a ruinat complect industria acelor de cap. De asemenea, interzicerea portului fesului în Turcia şi dciziunea guvernului din Angola prin care femeile musulmane sunt oprite de a-şi pune văl pe faţă, au provocat oarecare criză în industria cehoslovacă, deoarece în nordul Boemie găsesc multe fabrici cari furnizau femeilor şi fetelor turce vălul tradițional. PDTE «A ‘VI«aa Bucureştilor Oraşele cari au o viaţă şi un suflet propriu, au nevoe şi de acel lux care e totuşi foarte necesar, de luxul frumuseţei. Au simţit această nevoe nu numai contemporanii rafinaţi, dar şi creatorii de frumuseţe pură, grecii, ori robuştii romani din vechime. Ei au creiat nu numai monumente, cari au rămas ca modele peste mii de ani, dar au avut şi acest dar rar — care nu de multe ori îl avem noi — de-a şti să pună în lumină, ca un regisor dibaciu, frumuseţile, creând perspective, pieţe, punând ştiinţa decoraţiei în serviciul arhitecturei masive. Arta decoraţiei a fost astfel de mult înţeleasă şi aplicată în cenura şi setea de-a ajunge. D-sa .w freie civilizate şi civilizatoare ale pregăteşte să treacă cu armei şi lumei. Ea ne-a dat seria minunelor bagaje în tabăra naţional-ţară- Akropolei, cu splendidul şiretlic al nnstă în speranţa unei guvernări, propileelor, cari sunt, o poartă spre ce o crede mai apropiată decât, aceea a partidului poporului. Dar armele d-lui Manuilescu ştim cari sunt: calomnia s' reaua credinţă iar în bagaje gl *• •, pe d-l Lotru şi un întreg trecut tenebros. Pentru partidul naţional-tăbrănesc o asemenea achiziţie este deci foarte demnă, ea dovedeşte afinitatea sufletească între „adevărata democraţie" şi ariviştii vanitoşi, lipsiţi de seriozitate şi de caracter. Pentru d. general Averescu este o lecţie, bine meritată iar pentru opinia publică încă o dovadă că sita de mătase nu se poate face din cozile unor anumite animale domestice; cer; ea ne-a creiat în timpuri mai noi feeria Câmpiilor Elisee, din Paris, cari pleacă din freamătul cetăței în plină pădure; ea ne-a dat, acele p fețe ornate cu statui, cu squaruri admirabile ce degajează „Conservatorul“ din Bruxelles, ori fastuosul Rathaus al Vienei sglobii Noi, cari n'am avut nici timpul nici pasiunea ca să ne creiem capodopere arhitectonice, nu am ştiut să preţuim nici arta minoră, dar atât de necesară, a decoraţiei. Afară de perspectiva cu adevărat admirabilă din faţa Palatului Artelor din parcul Carol, nu avem aproape nici un alt semn de preocupare estetică în direcţia creărei de decor permanent... Acestei cauze—adică insuficienţei noastre de a preţui arta aranjamentului — i se datoreşte şi fenomenul celalt şi anume că nu ştim să alcătuim un cortegiu care să impresioneze, să ne dea fiorul fastului, al ritmului, al energiei strânse în cadenţa pasului. Leonardo da Vinci — acel fantastic pluriartist şi mulţi savanţi ai vechimei — nu credea că este o îndeletnicire inferioară geniului său ocupându-se de aranjamentul cortegiilor de la curţile minuscule ale cetăţilor italiene. Aceste consideraţiuni ne sunt sugerate prin visiunea directă şi recentă a celor ce se petrec la noi, şi în special de îmbunătăţirile ce se fac terasei de lângă Teatrul Naţional- Se procetează crearea de prăvălii sub terasă, se aranjează, o decraţie artistică lângă cea d’întâia biserică a artei din România, şi se intenţionează a se scoate statuete de bronz ghemuite într’un vestibul prea mic, în lumina soarelui. E un început de occidentalizare, care am dori să fie continuat şi generalizat, şi mai ales susţinut de toţi pricepuţii în ale frumuseţii edilitare. Capitala României Mari trebue să fie isvorul radiant în toate direcţiile de viaţa publică şi socială românească. Şi în meşteşugul artei ca nu trebue să fie nici tributară, nici ancilară, ci stăpână şi iniţiatoare. PETRONIUS Luni, 25 Iulie. — De câtva timp averescanii au ce au cu d. N. Iorga. Ii urmăresc mişcările, îi cântăresc cuvintele, îi judecă gesturile, îl laudă, îl consolează, îl proslăvesc. In schimb şi d. Iorga a devenit şi dânsul amabil cu tovarăşii d-lui O. P. Goga. Atât de amabil încât a scris câteva articole contra partidului liberal căruia nu-i poate ierta vina de-a fi guvernat prea mult și de-a guverna în viitor în ciuda celorlalte partide care nu s’au dovedit a fi capabile. De aci „îndreptarea“ trage concluzia că partidul poporului nu-i incapabil fiindcă așa a spus magistrul. Recunoaştem şi noi cu magistrul că partidul poporului n nu-i incapabil. Ba din contra este foarte capabil şi încă... de orice. Dispariţia unei fiţuici Marţi 26 Iunie. — Forţa d-lui N. Iorga şi-a încetat, în sfârşit, apariţia, după ce suferise toate modificările tehnice impuse ce lipsa de cetitori. Motivul acestui leşin (cauzat de inaniţie) provizoriu (fiindcă d. profesor anunţă că aşteaptă... vremuri mai bune) ar fi... cenzura. In realitate, apostolul era de mult hotărît să rămână în afară de gazetărie. Faptul că a rămas la poarta Parlamentului i-a grăbit hotărîrea. Şi a găsit,,, cenzura. Dacă nu era această cenzură, d. profesor ar fi trebuit să aştepte cine ştie ce inundaţii, vreo eclipsă solară sau lunară, vreun cutremur de pământ sau vreo deraere de trenuri. Ii trebuia un pretext. Cenzura i-a salvat onoarea. Decoraţile d-lui Maniu Miercuri 27 Iulie. — Cică s’ar fi remarcat lipsa decoraţiunilor de pe pieptul de oţel al d-lui Iuliu Maniu. Să fie adevărat ! Să n’aibă oare d. Iuliu Maniu nici un fel de distincţiuni ? Bărbatul politic cel mai hotărit, omul cel mai de seamă al României mari, ilustrul luptător căruia i se datoresc toate binefacerile din care ne împărtăşim, călăuza ţării în clipele cele mai grele, d. Iuliu Maniu, eroul petractărilor, apostolul răbdărei, să n’aibă decoraţii ? Nici măcar pentru cinstea de-a fi condus faimosul Consiliu Dirigent nu i s’a dat o distincţie ? Atunci este cu adevărat nedreptate. Zâmbetul neamului românesc Joi 25 iulie. — D-l general Averescu a vorbit în Senat şi a fost felicitat. Cu toate acestea d. general „a rămas rece şi neimpresionat“. Atât de rece şi de neimpresionat a rămas d. general Averescu, încât (iau tot după „îndreptarea“) „a surâs“. Şi cum a surâs ? Credeţi cumva că a surâs ca mine, sau ca d-ta ? Nu. „In surâsul său blând şi iertător (pe cine o fi iertat fostul şef de guvern !) s’a oglindit nu numai conştiinţa curată a unui om dar (fiţi atenţi!) sufletul senin şi mare al unui... neam întreg“. Bine că a surâs odată şi neamul românesc pe sub mustăţile d-lui general! Dacă nu surâdea cine ştie ce soartă tragică ne aştepta. )'iah averescani Vineri 29 Iulie. — La un june averescan pe care întâmplarea l’a făcut cândva demnitar al ţării, s’au întrunit câţiva prieteni şi acolo au făcut împreună, planul unei acţiuni. Pricina nemulţumirii ar fi atitudinea d-lui general Averescu care nu i-a consultat în diversele atitudini politice, ce-i angaja —zice-se şi pe dânşii. Pare-se că oamenii au dreptate. Pot cere şi dânşii de la d. general Averescu pe care l’au creiat, să fie consultaţi în marile chestiuni care interesează tara agram efemer« Bazar Un partid capabil. — Pretextul unei dispariţii.Decoraţiile d-lui Maniu. — Zâmbetul neamului. — Juriu averesoan. — Rothermere & Mihaiache D-l N. IORGA Rothermere & Mihaiache Sâmbătă 30 Iulie. — Consilierul politic al d-lui Iuliu Maniu, marele român Mihalache, a vorbit în Cameră ca un al doilea Rothermere, făcând apologia instituţiunilor maghiare ale căror calităţi au fost etalate cu cel mai desvârşit lux de... aprecieri personale. Trebue să recunoaștem că d. Mihalache a dat lovitura, căci maghiarii, recunoscători din fire, vor expedia ca şi lordului Rothermere, un car de cadouri. Deocamdată la Budapesta se rostesc numai două nume: Rothermere și Mihalache. — —LVT.