Viitorul, mai 1928 (Anul 20, nr. 6059-6082)

1928-05-01 / nr. 6059

Anul a? «touS­zeci şi unwiea Mo. 6059 | PAGINI LEE xar. ie ţara i LEI t*. ir sfreinettte EN Ţ££A Un en — ------700 Ssse luni------— 350 Trei luni— — — 200 I in streinătate lei I Un an — — — 1400 le Sase luni----- 700 , Trei luni — ■· 400 „ REDACŢIA HE­MINISTRAŢIA b­ucureşt STR. EDGARD QUINET No. 2 || STRADĂ1 ACADEMIEI No. lî Telefoanele • Direcţia 351/23 , Redacţia 8i Administraţia 349/23 si 303/1l | UN­RCfliRi COMERCIALE Se pricr.efsc direct­ia Acministratia ziarului Str.­­ ics&enfife 17 si lp icate Agenţiile de publicitate Manuscriptele republicate se distrug Marti 1 Mai, 1928 LEI EZ. lei TARA 6 LEI e?. in @miof. IN GARA CHISINAU La ora 7,30 dimineaţa a intrat în gară trenul special care aducea la Chişinău pe membrii guvernu­lui şi înalţii demnitari ai statu­lui. La orele 8 a sosit trenul regal cu înalta Regentă. Aşteptau pe peron d-nii Vintilă Brătianu, preşedintele consiliului de miniştri, d-nii miniştri: dr. C. Angelescu, I. Inculeţ, Stelian Po­­pescu, Al. Lapedatu, C. Argetoia­­nu, dr. N. Lupu, C. Dimitriu, I. Nistor, d-nii subsecretari de stat G. Tătăărascu şi G. Cipătariu ; un grup strălucitor de ofiţeri generali, compus din d-nii generali C. Pre­­zan, Petala, Cihosch­i, Mircescu, Scărişoreanu, Istrati, Rudeanu, Pă­traşcu, Zadic şi Davidoglu. Mai e­­rau de faţă d-nii prof. N. Iorga, general Coandă, general Averescu şi Oscar Niculescu. D-nii Romulus Voinescu, Vladimirescu şi Husă­­rescu de la Siguranţa generală a statului. înalta Regentă coboară din tren în uralele asistentei. Descind în­tâi d. George Buzdugan, apoi A. S. R. Principele Nicolae şi I. P. S. S. Patriarhul dr. Miron Cristea. D. GHERMAN PANTEA, pri­marul oraşului Chişinău oferă tra­diţionala pâine şi sare, urând bun sosit înalţilor oaspeţi. Cuvântară d-lui Dr. Ungureanus înaltă Regentă, îmi daţi voie, ca in numele Sfatului Ţării şi ca fost şef al guvernului Basarabiei inde­pendente, să vă zic „bine aţi venit“. Această clipă solemnă, în care ne este dat să primim şi să salutăm pe ocrotitorii şi îndrumătorii mi­cului nostru Rege, trezeşte multe amintiri, dar toate aceste amintiri se concentrează în jurul personali­tăţii puternice a răposatului Rege Ferdinand, sub scutul căruia am adus noi în Martie 1918 această ţă­rişoară, a cărei soartă ne-a fost încredinţată atunci de poporul ei. Este momentul oportun să afirm cu mândrie că nici unul din aceştia toţi, pe cari îi vedeţi adunaţ­i în ntâpipinarea domniilor voastre nu şovăit câtuşi de puţin atunci când li s’a cerut să facă actul de dreptate istorică. L’au făcut pe de­clin, l’au făcut în toată conştiin­­­ şi entuziasmul unui popor care, deşi smuls cu sila şi ţinut peste 100 ani sub domnie străină, a do­­­dit că sângele apă nu se face. Acest entuziasm însă, acest a­­vânt naţional a fost întărit prin convingerea pe care am avut-o cu ştiu că aducând Basarabia la pi­cioarele Troi­ului, vom găsi ocro­tirea marelui Rege, apărarea ar­matei române şi dragostea popo­rului frăţesc. înaltă Regentă, astăzi speranţele întregului neam românesc se în­dreaptă către acea odraslă regeas­că, pe care domniile voastre o re­prezentaţi aci. Noi basarabenii îm­părtăşind, îi­ totul credinţele şi speranţele poporului român, vă dorim din tot sufletul să puteţi în­deplini până la sfârşit sarcina, pu­să pe umerii domniilor voastre de către Regele Ferdinand şi naţiu­nea română. Răspunsul I. P. S- Patriarc­hi şi BnalI Regent Miron înalta Regentă a cărui misiune grea e de a ocroti creşterea micu­lui Rege Mihai I, socoteşte că Pum­nrezeu a voit astfel ca într’o zi cu soare şi de mulţumire să vie întâi în Basarabia, care cea dintâi s’a unit cu Ţara mamă. înalta Regen­tă vă mulţumeşte pentru buna pri­mire pe care i-aţi făcut-o . In uralele mulţimii, înalta Re­genţă, guvernul, parlamentarii, şi înalţii demnităţi ai autorităţilor civile şi militare, au plecat, într-un impozant cortegiu, străjuit de un escadron de roşiori în mare ţinută la catedrala oraşului. A. S. R. Principele Nicolae a plecat cu d. general Scărişoreanu, I. P. S. Patriarhul cu I. P. S. Mi­tropolitul Pimen şi d. Buzdugan cu d. primar Pântea. întreg oraşul e pavoazat cu dra­pele naţionale, cu ghirlande de brad, flori, covoare naţionale în arcuri de triumf, cu inscripţii de urări. Pe întreg parcursul populaţia a ovaţionat entuziast. Drumul lung şi frumos de la ga­ră până la catedrală, în afară de porţiunea liberă pentru trecerea cortegiului, era un imenis furni­car de lume. Marginile străzilor erau ţinute de băeţi şi fete din Chişinău, aşezate la rând şi de sol­daţi din jandarmerie. La Catedrală Minunata catedrală din Chişi­nău, Mitropolia Basarabiei, aşeza­tă într’un imens parc bine îngri­jit devenise încă dela ora 7 dimi­neaţa centur­inţe care se îndren­ Cuvântarea I. P. S. Patriarhij inait Regent ijron Cu glas puternic şi armonios, înaltul Regent ţine o frumoasă cuvântare de avânt naţional şi de sfaturi părinteşti. Iubiţi credincioşi, începând serbarea de azi a U­­unirii Basarabiei cu slujba din a­­ceastă frumoasă catedrală, cuvine­­se — ca buni creştini — să ros­tim împreună cu Apostolul Pavel: „MULŢUMITĂ LUI DUMNE­ZEU CELUI CE NE-a DAT BI­RUINŢA. (I Cor. XV-57) ; „MUL­ŢUMITĂ ŞI PENTRU DARUL SAU CEL NEGRĂIT“ (Cor. IX- 15) al întregirii patriei şi cu Ba­sarabia cerându-i plini de cucerni­cie, ea — precum ne-a ajutat, ca să rotunzim­ pământul părintesc — aşa să fie cu noi şi pe viitor, ca să-l putem îngriji şi apăra dinpre­­ună cu toate comorile poporului, care-l rocueşte. Şi — dacă Atotpu­ternicul Dumnezeu va fi cu noi, braţul nostru de apărare faţă de cei potrivnici se va întări. Iară de altă parte o sfântă în­datorire ne cere, ca de la locul a­­cesta să aducem în numele ţării prinos, de închinare tuturor Mol­dovenilor Basarabeni, care în cursul vremurilor trecute au con­tribuit la menţinerea duhului ro­mânesc pe aceste meleaguri, a­­deseori foarte primejduite, precum şi celor cari în timpul din urmă au contribuit la mântuirea lor de sub stăpânirea străină şi la alipirea lor de trupul neamului întreg. In deosebi se cuvine recunoştinţa neamului şi o vecinică pomenire celor ce prin jertfa vieţii lor au răscumpărat realipirea Basarabiei la patria mamă— fie ei Basara­beni, fie ostaşi desrobitori din ve­chiul regat. Pe vremea aceea eram şi eu, deşi episcop, totuşi rob în altă parte. Ceasul desrobirii se prevedea. A­­tunci — fiii mei sufleteşti ţărani — mi-au uns întrebarea: „Aşa-i Prea­sfinţite, că — făcând unirea neamului — vom scăpa de toate greutăţile ? şi vom duce un trai uşor în toate privinţele ?“ El le­­am răspuns: „Da! Vom câştiga cea mai mare comoară. O CASA SI TARA PROPRIE ROMA­NEASCA ; dar — cum de aci îna­­nte­tura va fi A NOASTRA — va trebui ca noi înşine să ne îngri­jim mai mult ca până acum de ea, refăcând toate ruinele cauzate de război şi să introducem toate în­­bunătăţirile şi să creem toate aşe­­zămintele de propăşire pentru po­por. Asta însă va cede muncă şi jertfe, ne cam­ noi Românii trebue să Ie facem bucuroşi, căci le fa­cem pentru noi si tara noastră, iar nu ca până acum pentru tara al­tuia". In această munca am avut şi a­­vem încă greutăţi. Dar să dăm mulţumită Iui Dumenezeu, că jert­fele ce le facem, le aducem pentru TARA PROPRIE care este si va fi mândria noastră şi a fiilor noş­tri , şi că greutăţile întâmpinate de noi nici ne de­parte n’au atins greutăţile altora, unde mizeria a ajuns culmi ne­mai auzite, încât mamele erau silite de foame, ca să-şi mănânce proprii lor copii. Iară cetăţenii României de artă Un deceniu dela Unirea Basarabiei IMPUNĂTOARELE MANIFESTAŢII naţionale dela Chişinău întreaga naţiune Românească a sărbătorit dri ziua cea mare a Unirii O impunătoare manifestaţiune naţională a prilejuit aniversa­­rea unui deceniu de când vechea provincie de peste Prut s a rea­lipit la sânul patriei mume după raptul vremelnic pe care-l săvârşite fostul imperiu rusesc. Marea sărbătoare de eri s a desfăşurat într’o atmosferă de indes­criptibil entuziasm care a cuprins sufletul poporului moldovenesc dela Hotin la Mare şi al cărui ecou a răsunat departe până la marginile ţarei în Maramureş, pe Crişuri, în Banat şi Dobrogea. Răzeşii moldoveni, descendenţi ai căpitanilor lui Ştefan cel Mare s’au coborât dela vechile cetăţi ale Hotinului şi Sorocei, dela Ce­tatea Albă şi Ismail ca în vremurile glorioase ale voevozilor de altădată, ca să dovedească lumei că marea sărbătoare a Unirei re­prezintă pentru ei redeşteptarea naţională după mai bine de un veac de umilinţi şi suferinţi. In capitala Basarabiei, unde acum zece ani, românismul trata momente de înfrigurare la ideia că unirea era mai aproape decât o credeau alţii şi unde sub ochii luptătorilor naţionalişti, iluzia faimei vulturului moscovit se spulberase la cel dintâi vârtej al revoluţiei, s’au adunat ori, toţi acei cari în momente de restrişte şi de durere nu-şi pierduseră încă speranţa în puterea de viaţă a neamului românesc. A fost o manifestaţie spontană. Acele fete bisericeşti cari au întreţinut flacăra naţionalismului în satele moldoveneşti şi acei bătrâni cari au păstrat încă amintirea trecu­tului când Basarabia era un singur pământ cu Moldova, au lucră mat­eri de bucurie când în mitropolia Chişinăului s’au adunat toți înalţii demnitari ai statului pentru a consfinţi laolaltă indestruc­tibilitatea poporului românesc. Pe străzile Chişinăului, unde odinioară defila pajura moscoviţi­lor, eri a defilat glorioasa armată română, iar la colţurile de stradă unde altădată se ridicau statuele ţarilor fâlfâia ori tricolorul ro­mânesc sub ale cărui cute palpită^ întreg neamul românesc. Ca un simbol al eternei stăpâniri moldoveneşti s’a desvelit ori monumentul marelui apărător al creştinătate! şi a acelui care-şi chema ostaşii dela Nistru oridecâte ori era Moldova in pericol. Spiritul marelui voevod moldovan Ştefan cel Mare va fi veghiat pre din văzduhuri la entuziasmul emoţionant al poporului pentru care el a dus zeci de războaie stăvilind la Nistru patru decenii intregi puhoiul barbar. Ce durere trebue sa fie sguduit sufletele acelora cari din raţi­uni politice meschine şi interese contradictorii aspiraţiilor unuui neam, s’au închircit într’o atitudine de abţinere dela această săr­bătoare a românismului. Par ce poate însemna acest procent infinit de protestatari de me­serie insensibili la orice act de natură să emoţioneze un neam în­treg. Valul de en­tuziasm ce a izbucnit ori în tot sufletul româ­n­esc a trecut peste aceşti oameni. Sărbătoarea de eri însemnează un deceniu de muncă pentru re­deşteptarea Basarabiei şi înseamnă şi un angajament pentru des­­lănţuirea unor noi izvoare de energie pentru a fixa în această pro­vincie o civilizaţie românească a cărui flăcări trebue să lumineze până departe în răsărit. In aceste momente, când bucuria cuprinde milioane de români, o clipă atenţia noastră trebuie să fie trează şi să trimitem un cuvânt de încurajare şi pentru acei fraţi sortiţi să rămână dincolo de ac­tualele hotare ale României. Iau masse compacte de cetăţ­eni Albe şi un s­mbor de 12 preoţi în haine de sărbătoare, oficiază serviciul divin. Părintele La ora 9 apare cortegiul cu Inai­ Berezovschi conduce corul, care la Regentă, dă răspunsurile. I. P. S. Sa Mitropolitul Gurie al I După Te-Deum", I. P. S. S. SA Basarabiei, asistat de I. P. S. S. MITROPOLITUL GURIE rostește Episcopul Justinian al Cetății următoarea cuvântare: Cuvântarea I. P. S. Sale mitropo­­litub­t parte al Basarabiei limbă asemenea trebue să aduca — odată învinse greutăţile şi mi­­cu drag toate jertfele pentru patria­­­zeriile rămase pe urma celui mai şi este cea­­ mare război al lumii nu numai la comună, care a fost mai ospitalieră şi tolerantă în ciuda tuturor ponegririlor tenden­ţioase şi neadevărate, ce se fac în străinătate contra ei. Dacă nar fi aşa, cum s’ar putea justifica si ex­plica rolul de străini, cari aleargă ca dintr’o atmosferă rece spre pă­mântul nostru, ca spre o rază de soare si căldură la care — încăî­­zindu-se — nu mai vor să plece ‘î Cetăţenii noştri autohtoni de alt neam trebue să atribue — ca şi noi — greutăţile mari sau mici şi mizeriile trecătoare urmărilor fi­reşti ale celui mai mare război; şi să nu uite, că mai sunt tari, unde aceste mizerii şi greutăţi au fost şi mai sunt neasemănat mai mari şi mai insuportabile. In faţa greutăţilor mai ales ma­teriale şi îndeosebi în faţa trecu­tului de 189 ani fără duh româ­nesc, ci străin : — noi trebue să fim mulţumiţi cu ce s’a putut înfăp­tui in Basarabia în cei 19 ani din urmă. Ce eman,­câştig este să vezi azi trei eparhii române cu puternice centre, de viaţă bisericească şi cul­turală şi să auzi azi răsunând dela peste l.fii de altare graiul străbun şi dulce? Să vezi în locul întune­ricului de mai înainte, cum 4380 noi, ci în toate ţările — să găseas­că şi pue la îndemâna tuturor ce­tăţenilor şi mijloace băneşti mai din belşug şi mai eftine pentru a,porni în viaţa poporului o acti­vitate mai vie şi mai rodnică, care — sporind mereu­ mereu, — va ri­dica şi întări şi gospodăriile sin­guratice şi ţara, făcând-o tot mai mândră, mai înfloritoare ş­i mai bogată atât în comori materiale cât şi sufleteşti. Intru a porni pe acest drum de propăşire cu paşi repezi, ne mai lipseşte un lucru: MAI MULTA FRa tif.TA­TE. MAI MULT* BU­NA VOINŢA SI DRAGOSTE în­tru judecarea faptelor ale aproape­lui si mai PUŢINE INTERESE PERSONALE SI LATU­RALNI­­CE în treburile obşteşti şi mai MULTA SOLIDARITATE si MUN­CA pentru propăşirea obştească, căci vorba înţeleaptă din bătrâni “: „Unde i dragoste puţină, iute gă­seşti pricină“ şi unde unii frun­taşi trag „cea” şi ceilalţi „hăis“ carul treburilor obşteşti — în loc să meargă pe inima drumului — dă din un şanţ în altul, iar dacă toţi— cu puteri unite — împing carul în aceiaşi direcţie, iregresul trebue să fie evident şi mulţu­mitor. Să lăsăm deci vechile păcate, ex­primate în cuvintele poetului: „Pe voi vă nimiciră a pizmei rău­tate „Şi oarba neunire“... şi să urmăm pildele frumoase ale celo­r ce-şi iubesc ţara şi neamul MAT PRESUS TIE ORICE A­RTE CONSIDERENTE. Grecii vechi aveau odată doi bărbaţi de mare valoare: Tomis, Jocir şi Aristide. Dar aceştia erau certaţi adversari de moarte. Oda­tă au primit amândoi o însărci­nare patriotică. Au plecat la drum şcoale primare cu 6897 învăţători şi aproape 309.900 elevi, 63 licee şi şcoale, secundare cu 16.080 elevi, 17 profesionali cu 1260 elevi, 4 teolo­gice cu peste 1400 elevi, 7 agri­cole cu 700 elevi, 11 normale cu 3000 elevi, 14 comerciale cu 1800 e­­levi, luminează în limba naţională mintea isteţilor Moldoveni! Odată la zi să ai un călcâiu de mălaii, şi încă trebue să simţeşti întreagă bucuria acestor drepturi şi liber­tăţi, ştiind fiind ce mare preţ nune România pe ele, încât un istore străin spune despre noi: „poporul acesta s a luptat în cursul vremu- [ rilor mai mult pentru limba sa, decât pentru viaţă’. Şi eu drept cuvânt, căci omul trăeşte nu nu­mai cu pâine ci şi din duhul pă­rinţilor săi. Peste 10 miliarde lei a cheltuit bugetul statului în 6 ani pentru şcoală Dar o­rganizaţia de stat întrea­gă, de sus până jos, cu slujbaşi ro­mâni ? Fie, buni, fie răi, câştigul e mare, căci sunt fiii noştri, şi de la noi atârnă, că unde avem bani azi, să-i creştem pe viitor, ca să fie tot, la locul lor. Să nu uităm cele 1.688.045 Ha. pri­mar­f, intrat în proprietatea a 357.600 locuitori din 1730 sat, pe un preţ, ce nici nu merită amintit, iar pădurile din câte au scăpat de se­curea lacomă după câştig, sunt supuse unui regim de urm­are, crescând prin plantaţie cu 5483 ha. Industria s'a refăcut; organiza­ţiile muncitoreşti au progresat, mai ales asigurările muncitorilor cu 30.000 membri. Cooperative au luat avânt, ca număr şi ca activ, care în 4 ani s’a ridicat dela 9 la 1­30 milioane lei. Reţeaua şosele­lor s’a întreit. Până şi calea fe­rată a ajuns dela 1004 la 1885 km. Iar populaţia în 8 ani a cres­cut cu 330.000 suflete.­ Dar mândria falnicilor feciori Basarabeni din armata ^ română, cari în slujba ei îşi apără vatra părintească, moşia, mormintele strămoşilor şi ţara, care-i a lor, ce valoare naţională reprezintă ? Cu un cuvânt mai ales în pri­vinţa bisericească, şi a culturii ro­mâneşti, Basarabia a făcut pro­grese, mai mari decât oricare altă provincie, iar limba minoritari­lor se foloseşte ca limbă de predare în 72 şcoale primare şi 32 se­cundare şi comerciale. Conducătorii ţării se năznesc, ca înaltă Regenţă. Cristos a înviaţ! Bine aţi venit! Ne bucuram mult şi adânc, că aţi venit în numele Majestate Sale Regelui Mihai I, să presidaţi săr­bătorirea de 10 ani de la unirea Basarabiei cu ţara-mamă România. Această aniversare este amintirea celui mai însemnat moment din istoria Neamului Românesc dintre Prut şi Nistru, — ea este sărbă­­torirea învierii noastre pentru cul­tura şi viaţa naţională, — ea este cu atât mai impunătoare, cu cât a fost mai neaşteptată — şi pre­cum învierea lui Lazăr, carele se lipsise de orice semne de viaţă, a stranii uimirea tuturor, a cutre­murat tot Ierusalimul tot aşa şi învierea Basarabiei a umplut de bucurie şi a atras toată suflarea românească, ca să se bucure văzându-ne că am fost pierduţi şi ne-am regăsit, că am fos­t morţi şi am înviat­ greşele în viaţa şi cultura naţională pe cari le-am făcut în aceşti 10 ani de viaţă liberă, îndreptată de noi înşine după însuşirile şi cerin­ţele sufletului nostru românesc. Sufletul românesc s’a păstrat de însuşi acest popor, sprijinit fiind de biserica şi clerul naţional, de preoţii satelor, care fiind chemaţi în viaţa publică prin congresele e­­parhiale, cereau neconteni hrana sufletească pentru popor, în limba înţeleasă de el şi a reuşit să câş­tige dreptul şi învoirea de a preda limba şi cântarea românească în seminar, în şcoalele de cântăreţi şi îi în cea eparhială, revista „Lumi­nătorul“, vieţile sfinţilor, psaltirea şi mii de tipărituri cari răspândin­­du-se ţineau în popor flacăra a­­prinsă şi-l pregăteau pentru ziua învierii şi a unirii. Prin unire s-au pus în valoare puterile moldoveneşti, cari au luat în mâinele lor ocârâm­irea şi îndru­marea tuturor ramurilor vieţii ob­şteşti, a bisericii, a şcoalei, a jus­tiţiei, a armatei şi a vieţii economice, înainte de unire, valorile noastre in­telectuale erau trimise peste Nistru, să folosească locuitorilor străini de neamul nostru, ajungând acolo mi­­tropoliţi, miniştri, arhierei, prefecţi, primari, profesori, ofiţeri, preoţi, învăţători, doctori, judecători, etc. Au contribuit la ridicarea respec­tului, la preţuirea vieţii libere na­ţionale şi astăzi la sărbătorirea unirii se bucură ca la ziua învierii tot românul, cel bogat şi cel sărac, cel ce s’a ostenit şi cel ce s’a abţinut, căci toţi deopotrivă se împărtăşesc din ospăţul unirii, din masa întinsă dela Nistru până la Tisa, din Car­­paţi şi până la Mare, pregătită prin vitejia şi jertfa ostaşului român, prin înţelepciunea conducătorilor săi şi cuminţenia poporului. Fie binecuvântat de Tatăl ceresc Regele tuturor românilor, Mihai I şi toţi de faţă şi pe viitor repre­zentanţi ai naţiunii, iar regele Fer­dinand şi toţi sfetnicii lui adormiţi, câştigându-şi veşnica noastră recu­­­noştinţă şi pomenire. Să-şi ia as­tăzi plata lor, ca nişte muţi, uitându-se chiorâş unul la celalt. La o vreme popo­sind pe un bolovan, Aristide zice lui Temistocle: „Ştii ce Temis­­tocle? Hai să lăsăm vrajba, ce avem între noi pe piatra asta, căci călătorim pentru folosul­ maicei noastre, a patriei; şi — când vom fi isprăvit cu bine si ne vom în­toarce — vom, vedea, ce-o mai fi“... Călăuziţi de interesul patriei lor mai presus de orice — asa au si făcut. Si tara a profitat din împă­­­carea lor. URMÂND ASEMENEA PILDE SI FRUNTAŞII NOŞTRI CON­DUCĂTORI. AU DATORIA SF­AN­TA, CÂND E VORBA DE UN INTERES OBSTESC, NU SA SE ÎMPIEDICE unul pe celalt. NU­ sa SE ÎNJOSEASCĂ RE­CIPROC , CI SA ÎNTINDĂ MANA LA MUNCA COMUNA, CA­­SI ISPRAVA SA FIE UIT ATAT MAI BUNA SI MAI REPEDE. Cu patriotică bucurie constatăm că sărbătoarea de azi a încălzit — cum era si firesc — aproape su­fletele tuturor ; si dorim ca si frun­taşii acestei provincii să se lase mai mult călăuzit la învăţături­le iertătoare ale maicei Biserici; căci atunci mai „uniţi în cugete şi simţiri“ îi vom găsi pe toţi îm­preună la greul muncii în ogoare­­le vieţii publice. Şi — unde va fi armonie şi bună înţelegere — nu va lipsi nici ajutorul şi binecuvân­tarea Celui-de-sus. In această nădejde, biseric£o­ in­i­­mă din vechiul regat — în înţele­gere cu toţi factorii hotărâtori ai ţări — a adus cu această ocazie de la patriarhia română ca d­ar iu­bitei Basarabii — o nouă Mitropo­lie, ca astfel biserica de aci să lu­creze tot mai cu tărie şi cu suc­ces pentru desvoltarea simţitointe­­lor de dragoste creştinească şi fră­ţească între toţi fiii Basarabiei şi cetăţii României fără deosebire de neam şi lege, acum şi pururea. Amin. 1 I. P. S. S. GURIE I. P. S. s. dr. MI­RON Solemnitatea de la Sfatul Ţârii Casa în care şi-a ţinut Sfatul Ţării şedinţele, este monumentalul scep de băeţi B. P. Haşdeu din Chişinău. Pereţii albi, vopsiţi , proaspăt erau frumos decoraţi cu f­ă ramuri de brad, iar pe scări, de la intrare până în sala Sfatului erau aşezate frumos covoare basara­­bene şi flori. In aceeaş Sală’, unde acum 10 ani Basarabia s’a proclamt unită ne­condiţionat cu patria mumă, erau adunaţi la orele 10, foştii deputaţi ai Sfatului Ţării, înalţii demni­tari, parlamentarii şi­­ guvernul, veniţi în automobile dela cate­drală. r . V Cuvântarea d-lui ministru L Imulet 1-JIMEtaaoin.iKTCj««IM.....iIMI napS D-l ministru Ion Inculet tine ur­mătoarea cuvântare : Înaltă Regenţă. Au trecut io ani de când Sfatul Tării, reprezentând in mod legal Republica moldovenească, iar in mod sufletesc întregul neam româ­nesc, a luat în sala aceasta urmă­toarea hotărîre: „In numele poporului Basara­biei Sfatul Ţării declară : Repu­blica democratică moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Nea­gră şi vechile graniţe cu Austria. Ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din timpul vechei Moldove. In puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe temeiul prin­cipiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa România”­Prin această hotărîre Basarabia şi-a reluat mersul ei natural de viaţă comună în sânul neamului românesc, mers care a fost numai întrerupt de istoria nemiloasă. Acum 10 ani, fii acestui neam dintre Prut şi Nistru răspunzând vocei sângelui şi-au făcut datoria către neam şi ţară, deputaţii Sfa­tului Ţării au votat unirea■ Visul secular de întregirea neamului, prin acest vot şi-a început realiza­rea sub glorioasa domnie a mare­lui rege Ferdinand, căruia Dumne­zeu i-a dat fericirea să vadă nea­mul românesc, după atâtea jertfe a atâtor generaţii unit. Au trecut numai 10 ani, — o clipă în viaţa unui neam — şi el împreună cu noi toţi se bucură de toate foloa­sele ce le dă poporului viaţă în­tr’un stat naţional unitar. In pri­mul rănci ne bucurăm de dreptul cel sfânt de a vorbi în limba noas­tră strămoşească. Numai acei cari au avut cruda soartă de a trăi sub o dominaţiune străină apăsătoare, pot înţelege pe deplin fericirea de a avea limba neamului în şcoli, biserică, justiţie, armată şi toate dregătoriile statului. „Pământ şi drepturi” era strigă­­tul nostru sub dominaţiunea străi­nă. Tot pământul şi toate dreptu­rile le-am căpătat numai atunci când ne-am unit cu patria mamă. Şi astfel am devenit aici la Nistru, care desparte de fapt nu numai două state, ci două lumi cu­ totul deosebite, zidul puternic al româ­nismului, de care se va izbi şi se va sfărâma oricine va cuteza, să se atingă de integritatea naţională. Dar nu suntem numai un zid de apărare a neamului, ci suntem aici şi sentinela avansată a civilizaţiei occidentale, cum am fost întot­deauna. De aceia, simţim cu noi nu numai cele 18 milioane de cre­meni de pretutindeni, ale căror inimi bat în unison cu ale noastre, dar simţim alături de noi şi pe a­­liaţii tatei noastre■ Mulţumim Domnului, că ne-a învrednicit să trăim clipele unirei. Mulţumim şi slăvim memoria tuturor acelora, cari au luptat pentru unire. Mulţu­mim fraţilor de pretutindeni cari ne-au ajutat la înfăptuirea şi con­solidarea unirei. Mulţumim înaltei Regenţe, care pentru a, dă cuvenita însemnătate acestei zile, a venit la­ noi. Mulţumim tuturor oa­speţil­or veniţi să sărbătorim împreună u­­nirea. Ne-am făcut­ cinstit datoria D­­ I. INCULET Continuiare în pai. SN

Next