Viitorul, noiembrie 1928 (Anul 20, nr. 6214-6238)

1928-11-01 / nr. 6214

ftmaj aS ctoisâ-zeigi și MBiMlea Mo. 6214 6 PAG­INI 3 LEI IX to IIIA 6 LIS EX. în STREHMITIITE A B O NA M EN TE (N Instreinătate L'n en —— '/60iei Un an — —.— 1400 Sase luni-- — —350 ut $ase luni —- 700 . Trei ani-2100 Trei luni —— 400 „ -----------­REDACȚIA ADMINISTRAŢIA BUCUREȘTI STR. EDGARD QUINET No. i­­ STRADA ACADEMIEI No. 17 Telefoanele; Direcţia 351/23; Redacţia si Administraţia 349/23 si 303.il AM­ECIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului Str. Academiei 17 si la toate Agenţiile de publicitate Manuscriptele neputlicate se distrug3LEI EX. In TARA 6 LEI EX. In STREINATATE In şedinţa publica anuală a Ins­titutului Franţei, d. G. Ferrié, delegat al Academiei de ştiinţe, a vorbit, cu autoritatea sa bine cunoscută, despre propagarea undelor radiotelegrafice. Iată în rezumat teoriile susţi­­n­ute de conferenţiar în materie: In gama mijlocie a vibraţiuni­­lor acelea ca şi sunt utilizate de T. F. F. au fost obiectul a nume­roase studii aşa încât proprietă­ţile lor sunt cunoscute. Există totuşi un punct care nu este încă lămurit: cum se face propagarea lor între două punc­te ale pământului? -­­ Totuşi, ansamblul observaţii­­lor făcute nu va întârzia de a impune două idei generale. A trebuit să se admită, pe de o parte, că propagarea undelor radiotelegrafice şi în special a undelor acestea, se făcea la foar­te mari distanţe prin partea su­perioară a atmosferei unde, se presupune, că există o zonă con­ducătoare prin ionizarea gazelor, adică prin disocierea molecule­lor gazoase în centre electrizate pozitiv sau negativ. O parte a undelor radiate de un post emi­tent întâlnește acest strat con­ducător apoi este­ trimisă spre­ ­ pământ prin reflexiune, sau mai exact, printr’o refracțiune ana­­loagă a aceleia care se produce în fenomenul mirajului. Unii au­tori admit chiar că se pot pro­duce mai multe reflexiuni suc­cesive pe stratul conducător şi pe pământ şi că există câte­oda­tă mai­­multe straturi conducă­toare situate la înălţimi varia­bile S’a recunoscut, pe de altă par­te, că fenomenele solare ar juca rolul principal, direct sau indi­rect, asupra anomaliilor atât de profund variabile ale propagărei undelor radiotelegrafice. Astăzi este vorba să se preci­zeze aceste idei şi să se determi­ne legile fenomenelor. Primele cercetări şi experien­ţe au permis :­i se stabilească existenţa unui strat conducător în atmosferă, înălţimea acestui strat a putut­­ chiar calculată. Ea a fost gă­sită variabilă şi cuprinsă, de cele mai multe ori, între 100—300 km., adică exact la înălţimea ni­velului inferior al aurorelor bo­reale măsurată de Barkeland şi Storm­er. ' *£*- - - -■ ~ Explicaţiunea existenţei zone­lor de tăcere în unele cazuri a fost înlesnită de aceste conside­­raţiuni. Alte experienţe au permis a se pune în evidenţă că traectul ur­mat de unde varia cu frecvenţa undelor. S’a constatat chiar că undele făceau câteodată turul pă­mântului înainte de a ajunge la punctul de recepţiune. Alte experienţe făcute în A­­merica au confirmat aceste ob­­servaţiuni şi s’a recunoscut că pentru a primi unde cari au fă­cut înconjurul pământului era necesar ca sezonul şi ora să fie în aşa fel ca drumul urmat de unde în emisferul austral să fie cu totul în noapte. Variabile ecouri multiple au putut și ele să fie observate. Experimentatorii americani primind semnale transmise de la o distanță de 20 km au înregis­trat 3 ecouri separate prin in­tervale de ordin de o centimă de secundă, adică corespunzând la traecte de unde având 3.0OO, 6.000 şi 9000 km. Alţi observatori au constatat până la 5 ecouri. In Franţa, experienţele făcute au constatat că semnale foarte scurte, emise­ de Turnul Beiffel dedeau la Saint Cyr, pentru fie­care din ele, mai multe recep­­ţiuni, în număr variabil şi dis­tanţate în spaţiu câteodată cu a­­proapie o sutime de secundă, ce­­ia ce demonstrează că undele pro­duse, au urmat un traect de mai multe mii de km, pentru a par­curge o distanţă de 10 km. Experienţele de televiziune fă­cute în mai multe ţări au pus şi ele în evidenţă asemenea ecouri. Câteodată s’au observat figuri du­ble pe ecranele receptoare. Astfel fiind se pune o chestiu­ne. Unde se fac reflexiunile cari dau, loc la astfel de ecouri? Una din ele se pare că se produce tot­deauna pe stratul conducător din înalta atmosferă, a cărei formă şi înălţime variază neîncetat. In ce priveşte altele, unii autori ad­mit că ele se produc pe regiuni muntoase depărtate, ceea ce pare destul de straniu. Alţii cred că­ ele au foc în mai multe straturi conducătoare ale atmosferei având fiecare o întin­dere limitată şi situate la înăl­ţimi variabile şi câteodată ex­trem de mari.­­ Pentru a explica marile întâr­zieri ale unor ecouri, Appleton face să intervină diminuarea „vi­tezei de grupă“ a undelor în in­teriorul straturilor ionizate, tra­versate succesiv şi situate la înălţimi relativ mici. O menţiune specială trebuie făcută asupra unei ipoteze cu to­tul diferite datorită lui Jonaust: nori, de electroni, a căror exis­tenţă în straturile ridicate este admisă de unii fizicieni, ar avea câteodată dimensiuni de acelaşi ordin ca acelea ale undelor ra­­diotelegrafice şi ar fi poate ca­pabile să difuzeze în toate direc­ţiunile undele cari vin să îi lo­vească. Fără a fi necesar să se împin­gă mai departe expunerea diver­selor anomalii ale propagărei un­delor, rolul preponderent al soa­relui se afirmă în mod indiscu­tabil. Se ştie, în adevăr, că feno­menele cari acţionează asupra propagărei undelor, ionizarea at­mosferei, perturbaţiunile magne­tismului terestru, aurorele bore­ale etc., se datoresc influenţei so­lare. Rămâne de precizat aceste acţiuni. Această­ cercetare poat aduce contribuţiuni important la cunoaşterea­ legăturilor cai există între diversele manifes­tări ale activităţei solare şi feno­menele terestre. ■­­ 1 _ Observarea continuă a anoma­liilor propagărei undelor va a­duce un sprijin important în cer­cetarea soluţiunilor problemele cari prezintă, nu numai un inte­res ştiinţific, dar a căror dezle­gare poate avea importante con­secinţe practice, mărind sfera cunoştinţelor relative la legii cari guvernează atmosfera, aju­tând astfel desvoltarea aviaţie şi a meteorologiei. Cercetările vor fi însă cu atâ mai grele şi mai îndelungate, cu cât nu e posibil a se face obser­vaţiuni şi măsurători directe la o mare înălţime în atmosferă Baloanele-sonde nu pot ajungi mai sus de 20 km. Totuşi e de nă­dăjduit că graţie cercetărilor ei se vor face, legile atmosfere vor fi şi ele cunoscute. Stoarea ştrioţliică ga—— mmm PROPAGAREA undelor radiotele grafice O POLITICA de CIOCLI BENEFICIARII NENOROCIRILOR Ziarele amice partidului na­­tional-tărănesc ne informează zilnic de călătoriile d-lui Iuliu Maniu în Basarabbia. Mergând ,cu automobilul" — precizează ele — din sat în sat, şeful parti­dului negaţiunei se interesează de soarta locuitorilor loviţi de nenorocirea secetei. Călătorind „incognito“ au gri­ja să mai adaoge alte ziare, d. Maniu a văzut lucruri îngrozi­toare, şi de pe urma acestor că­lătorii de studii, d. Maniu nu vine cu nicio indicaţie bună de dat. De fapt, partidul al cărui representant tipic e d-sa, nici nu are nevoe de o soluţie, ci are ne­­voe numai de-a găsi o temă de agitaţie, de exploatat din­ punct de vedere demagogic. Am dori — şi lucrul acesta l-am publicat din primul moment — am dori, să ştim ce-ar fi fă­cut d. Maniu, dacă soarta Româ­­niei ar fi fost ca d-sa să fie prim-ministru? Găsesc oare zia­rele cari ridică osanale şefului pentru că a călătorit „incognito", sau „cu automobilul“ că guvernul actual nu a făcut cea ce trebuia pentru a veni în ajutorul unei populaţiuni, lovite în unele părţi de o nenorocire care stă în legătură cu cerul? Dacă aceste ziare găsesc că nu s’au luat mă­gurile ce trebuiau să binevoiască a arăta lacunele ori a propune altele mai bune. Dar cerem desi­gur prea mult de la politicianii demagogici şi de la aceia cari nu văd în orice problemă în chestiu­ne de stat, decât motive de agi­­taţie şi verbalism demagogic ca să indice soluţii positive, ori cri­tice întemeiate. Dar exploatarea a orice ches­tiune nu pare a avea o latură pesmistă sau de nenorocire, ci este o specialitate a naţional-ţă­­răniştilor. Dacă ei sunt benefi­ciarii fericiţi ai reformelor a­­grare făcut de alţii, adică de par­tidul liberal, tind mereu să fie şi beneficiarii tuturor relelor ce pot lovi o ţară. De aceia am văzut cum presa national-ţărănistă, lega fericirea partidului, de ne­norocirea ce-ar fi lovit în ţară, lipsită de creditul necesar în străinătate. Ce bucurie, ce mare bucurie, că împrumutul nu se face, că străinătatea n’are încre­dere în noi, că finanţa mare din afară ne pune condiţiuni jicni­­toare, ori împovărătoare! In fine ţara este înfrântă. „Ne-a venit şi vremea noastră“! îşi ziceau ah­tiaţii de putere, fără, însă, să ne dovedească şi drepturile de a­ o avea... Asistăm astfel la o ciudată po­litică, la o politică în care ne­norocirile ţarei sunt socotite ca admirabile motive de exploatare demagogică, sau ca pretext a unei satisfacţii politice, care dat fiind motivele ne pare sinistră şi profund de întristătoare.­ ­Cea-oe tara cere de la un par­ tid, care râvneşte la guvernarea ei, este conştiinţa că interesele ei sunt şi nevoile lui, şi că nimic din ceace o face şi sufere, nu poate fi motiv de fericire pentru politicianii ce aspiră a o gu­verna. Dar naţional-ţărăniştii sunt ca nişte Cassandre ale vieţei noastre publice. Ei nu văd în orice ches­tie de îndurerare decât motive de agitaţie şi de demagogie. Trebue să recunoaştem însă că dacă partidul de sub şefia d-lui Iuliu Maniu, se bucură în faţa oricărei dureri sau îngrijorări, se întristează la orice serbare na­ţională, şi râiflân isolaţi de bucu­riile româneşti , şi aceasta o politică. E po­litica prin care se iau atitudini tocmai contrare sentimentului general al opiniei publice rom­â­neşti. Cu ea însă, un partid nu şi valorifică drepturile de a condu­ce o ţară. E­ un adevăr şi o con­statare, pe care niciodată nu o fac şi nu-i zic, conducătorii parti­dului național țărănesc. Lid­itarea războiului GERMANIA şi CHESTIA reparaţiunilor Presa din Berlin este foarte prudentă în discutarea problemei, pentru a nu face dificultăţi conducători­lor Reich-ului. — Teza engleză şi cea franceză. — Ele se pot concilia ? Una din chestiunile la ordinea zilei este aceea a reparațiunilor ger­mane. Chestiunea financiară tin­de să ia primul loc în preocupă­rile presei germane. De aceea co­­respondentul din­ Berlin al lui „Journal des débats“ cercetează starea de spirit a Reich-ului în a­­ceastă problemă, adusă la ordinea zilei de călătoria d-lui Gilbert Parker. Nu există până acum o doctrină oficială în această privinţă­Publiciştii se arată foarte pru­denţi şi nu vor să stingherească ac­ţiunea conducătorilor, luând poziţie prea de­vreme. Pe de altă parte nu vor să indispună opinia ameri­cană. Atitudine prudentă S’a crezut până acuma că opinia publică americană este absolut os­tilă ori­cărei încercări făcute pen­tru a lega în vre-un fel problema reparaţiunilor de aceea a datorii­­lor interaliate. Pe urmă s’au ob­ser­vat oarecare păreri contradictorii. In orice caz, se aşteaptă informa­ţii mai precise. Cu toate acestea, interesul ce se acordă dezbaterei ce se deschide este foarte vii. Germania doreşte foarte mult sfârşitul regimului actual, relua­rea plinelor sale răspunderi şi fi­xarea definitivă a datoriei sale. O reducere a datoriei ? In schimbul renunţărei sale la clauza transfertului, se vorbeşte de reducerea totală a datoriei la 40 sau chiar 30 de­ miliarde. Cifra a­­cea­sta, venită din iscop strien, a fost primită fără emoţie. Cu toate acestea e probabil că reprezentan­ţii Reich-ului vor mai rezista. Pe de altă parte ei ştiu că francezii nu vor admite nici­odată o reduce­re de trei cincimi asupra datoriei capitalizate prin planul Dawes. In aceste con­di­ţiu ar e posibil ca ei să limiteze discuţiunea la anui­tăţi, a căror sumă şi durată să se fixeze definitiv. Cifra de 1500 milioane care re­prezintă totalul plăţilor generale de făcut în America, este aşezată la baza tuturor calculelor. Dar ju­mătatea de miliard­­necesară pen­tru soldarea reconstrucţiilor din fiordul Franţei şi din Belgia se is­­beşte de vii protestări. Compensaţii mmmaaammmn De pe acuma unii specialişti spun că Germania ar primi să se prelungească anuităţile peste ter­menul de 37 de ani prevăzut de planul Dawes pentru stingerea da­toriei feroviare şi industriale,­­ dacă creditorii ar face un sacrifi­ciu serios asupra sumei de 2 mi­liarde citată de ziariştii străini. Nu se dice mai departe studiul planurilor încă prea nelămurite. E mai util să se vadă cum şi-au conciliat tezele Franţa şi Englite­­ra. Căci se afirmă că aceste teze sunt deosebite, că Englitera ar­ dori o plată totală de vre­o 20 mi­liarde, de realizat în 5—6 ani prin vaste împrumuturi irr America, a­­dică pentru Englitera singură, o Sumă echivalentă cu plata a cel puţin 5 anuităţi către Statele­ Uni­­te,­­ ceea ce-i va îngădui să re­­ducă procentul impozitului pe ve­­ducă procentul impozitului pe venit. Teza engleză şi cea franceză De­oarece însă unii coresponden­ţi din Londra adaugă că Anglia vrea suprimarea prestaţiilor in natură­­— considerate de producă­torii englezi ca un stimulent pen­tru industria germană,­ — sunt u­­nele ziare berlinieze cari afi.Sa a că „30 miliarde înţelese după siste­mul francez ar menaja mai bine isvoarele de credit naţional decât cele 20 miliarde din planul englez“. „Vossische Zeitung“ reaminteşte concepţia britanică a reparaţiilor, aşa cum s’a exprimat încă de la 1921, apoi la Geneva şi la Londra, o concepţie mai puţin „financia­ră“ decât „naţional-economică“,­­ do­minată de grija debuşeurilor şi a concurenţei industriale. Dar, pe ici pe colo, se face alu­zie la concesii reciproce. Franţa, de pildă ,ar consimţi la o mobili­zare progresivă a unei părţi din suma totală, în caz când băncile a­­mericane ar dovedi dispoziţiuni fa­vorabile pentru emisiuni de acest fel. In genere presa germană este foarte prudentă îrn discutarea ches­tiunei reparațiunilor,­­ din nou la ordinea zilei. Preocupări economice împrumutul nu­ se face, spun ziarele opoziţioniste, dar dacă io­­­tuşi se face, spun aceleaşi ziare el va fi încheiat în condiţii de­­zastroase pentru ţară. Această argumentare este, pe cât de pătimaşă, pe, atât de nelo­gică. In adevăr scopul acestui împru­mut este restabilirea creditului nostru­ în afară şi stabilizarea mo­netară. Ori nu poate fi vorba de primirea unor conditiuni oneroas când se urmăreşte acest scop, în special un guvern liberal, n’ar pu­tea niciodată să primească ase­menea conditiuni. Trecutul este o chezăşie şi, oricum­ ar fi interesele momentului, nu s’ar găsi un sin­gur om politic în acest partid care să desconsidere acest trecut și să calce un program stabilit de de­cenii. De alt fi­l scopul principal al îm­prumutului fiind ra stabilirea cre­ditului nostru extern, nici o con-i difiune oneroasă n’ar putea sta la bază, fără zdruncinarea acestui scop Opoziţia are însă nevoie să ca­lomnieze guvernul şi uită că îi a­­celaş timp calomniazză întreaga fi­­nanţă serioasă streină, care nu poate pune comm­isiuni incompati­bile cu demni, cifra noastră naţio­nală şi cu necesitatea refacerei şi consolidărei noastre economice, ce interesează întreaga Europă. Presa opoziţionistă uită că îm­prumutul României nu se tratează prin şi cu câţiva samsari ce ur­măresc comisioane, nn felul lui Kirschen, ci cu cele mai mari in­stituţii financiare ale Europei. Ori, este cu totul exclus, dat fiind acei cari tratează şi acei cu cari se tratează acest împrumut, ca con­diţiunile în cari se încheie să nu garantează României împlinirea scopurilor ce le urmăreşte prin el. Opoziţia „democrată“ grăbindu­­se să calomnieze, va sfârşi prin a se convinge că a greşit încă odată. NOTE leşeşti amintiri de la Constanţa — Frumuseţea unui număr din „Cele trei Crişuri“ — In fortăreaţa înaintată a româ­nismului/­la Oradea,­ revista care apare acolo, „Cele trei Crişuri“, consacră un număr special semi­centenarului Dobrogei, făcând din acest număr cu adevărat o sărbă­toare artistică și culturală. Găsim — în afară de partea pur artistică a figurei — unele articole cu­, adevărat impresionante, cum sunt acelea cari poartă semnăturile M. S. Regina Maria și A. S. R. Prin­cipesei Ileana — găsim aci unele amănunte, unele amintiri, personale cari trezesc în sufletele noastre duioase sentimente. Iată pe Regina, care evocă timpu­rile copilăriei­ ei, când trăia sub dis­ciplina de fier a acelui mare Rege care nu vedea în viaţă alt scop, alt ideal, decât datoria. Un Kantian, transpus din filele cărţei de morală, pe tronul unei ţări. Un înţelept pen­tru care nimic nu e vrednic de a fi cinstit şi demn de realizat, decât numai ,dacă ne aflăm în faţa impe­rativului , trebue, încolo nimicuri, aparenţă şi frivolitate. Datoria rece, abstractă şi tăioasa în formele ei expresive de viaţă. Şi ce frumoase sunt amintirile M. S. Regina despre viaţa Ei de lângă marea imensă ! Şi ce dulce ne po­vesteşte despre dragostea de marea de la Constanţa, atunci când redeve­nind liberă şi stăpână, a putut să a­dmire în voie. Suntem în micul vilion de lângă far. Marea se sparge pe terase, marea, ita mare ! Nu marea Tatei, dar area Neagră,­ care nu e neagră, ci albastră şi câte­odată verde, culoa­rea speranţei. Şi Ileana, ai cărui ochi sunt mari şi luminoşi. Ileana copilul meu cel mic, care a privit adânc în inima mamei ei, merge pe ea...“. Despre Constanţa scrie în cuvinte calde ce merg la inimă, Principesa Ileana. Ea îşi reaminteşte de ofiţerii cari făceau serviciul de mult pe va­sele de război. „Bricul Mircea, ce amintiri aduce el ! Alb şi străluci­tor în Soare, cu catargele înalte, cu nenumăratele parâme ca un vis din vremea cea veche !“. Şi acolo micul Mircea chema pe surioara lui.: „II văd şi acuma : o figură mică, într’o rochiţă albă, peste pantalonaşii scurţi, picioare solide, arse de soa­re, umeri laţi, un că­pşor rotund cu părul neondulat, blond de tot, ochii mari, căprii şi-o gură ce zâmbea mereu. liana, asta ce fu şi arăta cu braţul întins şi un deget mic şi gros, lucrul ce dorea să-l ştie; şi eu îi răspundeam cu drag“. Mircea nu mai este. Şi amintirile despre el, se împletesc cu amintirile vieţei trăite la mare, şi cu dorul de Con­stanţa. Dobrogea ne apare astfel in scri­sul Reginei şi Principesei, ca „ pă­mântul visurilor şi amintirilor ce­lor mai scumpe, iar imagina Con­stanţei, apare ca o parte integrantă din sufletul lor. De Dobrogea suntem astfel legaţi toţi, de la Tron la colibă. Iată marea forţă a stăpânirei noa­stre dincolo de Dunăre, la Mare... PETRONIUS Intre Anglia jg. si Statele-Unite. Vorbind la o recepţie care a a­­vut loc la Londra în onoarea U­­niunei pentru Societatea Naţiu­nilor, d. Baldwin a regretat că n a fost cu putinţă ca Statele-U­­nite să se pună de acord în ce priveşte acordul naval. Ia America — a adăugat d-1 Baldwin —, sunt farm­eli asupra Angliei.^ bănueli cari nu găsesc încă nici un ecou în țara noastră. D-I BALDWIN zi cu zi Un ziar polonez a publicat un interview al d-lui Maniu în care partea„ cea mai insemnată este declaraţia d-sale: că tratativele pentru împrumutul străin să fie fericite“. D. Maniu, fără să fie somat de nimeni, ca în mai puţin de 24 or.­, să desmintă categoric aceas­tă părere care ar fi românească. D. Maniu știe s­ă iasă din echi­voc când vrea ! lo­ 1 Noembrie 1928 Chestiunea producţiei şi con­sumaţiei băuturilor alcoolice e totdeauna de actualitate şi inte­resantă. Ea este în strânsă legă­tură cu bugetele ţării şi cu sănă­tatea publică. O expunere foarte suggestivă asupra acestei ches­tiuni a făcut d. Al. Cazacu, în ,„Buletinul Statistic al Româ­niei“, în care face o comparaţie cu s­tarea de la noi şi din alte ţări. In alte ţări civilizate consuma­ţiunea alcoolului este mult mai mare decât la noi. In Franţa, de pildă, de pe urma industriei bău­turilor alcoolice îşi câştigă exis­tenţa 4,5 milioane de oameni. Berea Producţiunea şi consumaţiu­­nea berei a crescut în cei doi ani ulteriori legei din 1926, deşi taxa asupra consumului s’a urcat dela 5 lei la 15 iei pe decalitru de bere­ In 1925 s’au­­produs în ţară 76.505.473 litri şi s’au consumat 67.774.794 litri, adică 4,4 de cap de locuitor. In 1926 s’au produs 100.206.710 1. şi s’au consumat 96.848.988 1., adică 4,08 de cap de locuitor. In 1927 s’au produs 98.480.673 1. şi s’au consumat 92.854.287 1., adică 5,1 de cap de locuitor. Cu toată creşterea consumului nered la noi, totuşi în afară de Italia, suntem ţara în care se consumă mai puţin de cap de lo­cuitor. Aşa, de pildă, în Belgia consumaţia se ridică la 177 litri de locuitor; în Anglia 81­­., în Germania 75,4; în Austria 52, în Suedia 34,5, în Franţa 24,6 şi în Italia 3,14 litri de cap de locui­tor. Vinul Producţia şi consumaţiunea vi­nului în România se prezintă astfel: In 1926 s’au produs 5.054.679 litri de vin şi s’au consumat 261.262.075 1., adică 15 litri de cap de locuitor. In 1927 s’au produs 7.100.632 1. şi s’au consumat 224.923.526, adică 12,4 litri de cap de locuitor. .Considerând că România este o ţară producătoare şi în acelaş timp bună consumatoare de vi­nuri, procentul consumului pe cap de locuitor este minim faţă de celelalte ţări producătoare de vinuri. Iată acum producţia şi consu­mul vinului în diferite state: In Franţa s’au produs 65 mi­lioane hi. şi s’au consumat 77 mi­lioane 675.000, adică 168 litri de cai de locuitor. In Italia s’au produs 45,4 mii. hl. și s’au consu­lat 44.406.000 hl. adică 106 litri de cap. In Spania s’au produs 15,9 mii. hl. și s’au consumat 19.326.000 hl., adică 96 litri de cap. In Ungaria s’au produs 3,6 mii. hl s’au cons­umat 3.906.000 hil. ,adică 36 litri de cap. In Au­stria s’au produs 400.000 hl. şi s’au consumat 660.000 lh., adică 17 litri de cap de locuitor. Este un fapt stabilit că ţările caii produc anumite băuturi al­coolice sunt şi cele mai bune con­sumatoare ale acelor băuturi, de exemplu Germania, Anglia şi Belgia stau în fruntea statelor consumatoare de bere iar Fran­ţa şi Italia ţin primul loc de con­sumatoare de vin. In România, deşi producţiunea vinului depăşeşte cu mult pe a­­cea a Un­gariei şi Austriei, totuşi consumaţiunea pe cap de locul­­tor este la noi cu mult mai mică. Băuturi alcoolice . In România noua lege de con­­tingentare a spirtului a avut drept rezultat reducerea produc­­tiunei si consumatiunei. In 1925 s’au produs 76.954.722 litri de spirt si s’au consumat 51.799.871, adică 3 litri de cap de locuitor. In 1926 s’au produs 60.613 663 litri si s’au consumat 40.167.834, adică 2,3 litri pe cap de locuitor. In 1927 s’au produs 38.191.388­­. și s‘au consumat 24.173.525, adică 1,5 litri pe cap de locuitor. In 1925 s'au consumat în tară 36.822.697 litri de țuică, adică 2,1 litri de cap de locuitor. In 1926 s’au consumat 85.462.472 litri, a­­di­că 5 litri pe cap de locuitor. In 1927 s’au consumat 45.270.099 1, adică 2,5 litri pe cap de locuitor. Consumatiunea­ băuturilor al­coolice în alte ţări diminuiază continuu, după cum se vede din statistica dela 1917 până la 1924 Aşa în 1917 consumatiunea în litri pe cap de locuitor era de 2.50 în Anglia, 7.29 în Danemar­ca, 3.50 în Suedia, 2.60 în Elveţia, 4.2 în Germania, 4.20 în Belgia, 1.50 în Franţa, 4.44 în Olanda. In 1924 consumaţia a scăzut la 0,86 în Anglia, 2.10 în Danemarca şi Suedia, 2.32 în Elveţia, 0,6 în Ger­mania, 1.13 în Belgia, 2.60 în Franţa, 1.15 în Olanda. In Italia consumația a variat între 0,48 și 0,68. In Statele Unite ultima sta­tistică cunoscută la 1917 arată 3.02 litri băuturi alcoolice de cap de locuitor. . * Gh. C. STATISTICI CONSUMATIUNEA băuturilor spirtoase La noi şi in alte țâri — ECOURI I­n jurul localităţii Kocevje în Slovenia s’a ivit zilele acestea o haită de lupi, a căror vizită este cu totul neobişnuită în această re­giune. Fenomenul este tălmăcit în genere ca o prevestire a unei ierni foarte grele, care s’a şi anunţat la Liubljana prin un strat de zăpadă. Populaţia din jurul localităţii Ko­cevje este foarte alarmată, deoare­ce lupii înflămânziţi pătrund în gos­podăriile sătenilor şi fac numeroase stricăciuni. Intr’un sat din apropie­re lupii au sfâşiat un câine, care se afla în lanţ. Numeroşi lupi au ata­cat o stână însă au putut fi alun­gaţi de către ciobani. Câţiva lupi au fost pâr­ă în prezent împuşcaţi de către pădurari. I­n urma plângerilor contra­­a­­porturilor materiale şi culturale ce domnesc în cazărmile mili­i­tare din diferite oraşe, s’a deschis o campanie pentru îmbunătăţirea vieţii din cazarmă. Se anunţă că re­gimul care a existat până acum în căzărmile sovietice va fi schimbat, creându-se condiţiuni mai bune atât în ce priveşte viaţa cât şi în ce priveşte ridicarea nivelului cultural. L­a Leningrad se află în prezent 1500 tineri, care şi-au început cariera ştiinţifică. In Noembrie t°ti vor fi obligaţi să se prezinte în faţa unor comisiuni pentru a pre­zenta rezultatele muncii lor ştiinţi­fice pe anii 1927—28. Toţi acei cari nu se vor prezenta şi nu vor aduce dovezi asupra muncii lor ştiinţifice vor fi lipsiţi de dreptul de a se numi savanţi. 4

Next