Viitorul, februarie 1929 (Anul 21, nr. 6289-6312)

1929-02-01 / nr. 6289

Attufi as tfejsa ze«? si ef©fSaa Ro. 62S9 Vineri 1 Februarie 1929 LEI 171. Se TARA 6 LEI EX. în STRFINITATE IN TARA Un an------------ 700 lei Sase luni------— 350 , Trt ani-------------200 „ In streinatate | Un an — 1400 Sase luni" — — 700 , Trei luni — — 400 , REDACTIA ADMINISTRATA BUCURESTI STR. EDGARD QUINET No. 2 STRADA" ACADEMIEI No. 17 Telefoanele: Direcţia 351/23, Redacţia 81 Administraţia 349/23 şI 363/11 ANUNCEURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului Str. Academiei 17 si la toate Agenţiile de publicitate Manuscriptele nepublicate se distrug LA EX. In TARA 6 LEI EX. în STREINATATE Parlamentul României a ratificat er pactul Kellog, uşurând astfel Poloniei tratativele încă in curs cu Sovietele asupra protocolului Litvinov. Votul de eri va trebui să aibă ecou şi la Moscova, de unde a pornit mai mult legenda intenţiilor noastre agresive, legendă pe care un deputat socialist a încercat cu oarecare perfidie s’o insinueze şi eri în Camera dela Bucureşti cu prilejul discuţiunei asupra ratificării pactului Keller. Dar tocmai fiindcă în repetite rânduri s’a încercat acreditarea acestei legende, ansamblul desparerilor din Cameră asupra caracterului exclusiv pacific al politicei noastre externe, este un răspuns şi o desmintire cu atât mai autorizată, cu cât ratificarea pactului Kellog a întrunit unanimitatea voturilor Adunării. Indiferent de credinţe politice, chiar în atmosfera de obicceiu foarte încărcată și iritată a Camerei actuale, s’a manifestat consensul tuturor asupra pacifismului ,hotărât, care prezidează, și conducerea politicei externe a României, oricare ar fi guvernul tăre. Dar dacă desbaterile de ori au reamintit, vremurile bune ale parlamentarismului nostru, faptul se datoreşte mai ales luminoasei cuvântări a d-lui Duca, care a avut onorurile şedinţei. Vorbind cu prestigiul şi autoritatea omului de stat, care a avut, după război cei mai mulţi ani răspunderea conducerei politicei externe a României, d. Duca a fixat ori în liniile ei mai ei şi importante pacifismul acestei Politici, dovedit în mod constant prin caracterul invariabil şi defensiv al tratatelor noastre de alianţă şi a pactelor de arbitraj şi conciliaţiune, dintre cari o bună parte au fost tratete şi semnate chiar de către d-sa. Pentru a preciza mai bine acest caracter al politicei noastre exter- Ine, împotriva legendei sovietice, id. Duca a definit-o nu ca un idealism filosofic, ci ca o politică organică a statului român, care, în propriul lui interes nu poate şi nu vrea să se consolideze — după ce şi-a împlinit idealul naţional — decât sprijinindu-se pe această politică de pace perpetuă. Şi ca să ilustreze mai convingător acest caracter al politicei externe, d. Duca a trecut în revistă toate manifestările cam de zece ani fac neîntrerupt şi neîndoios dovada credinţei noastre in triumful final al politicei de pace în lume. Vizita Regelui Ferdinand la Geneva — şi care n’a fost o umilă întâmplare — a celui dintâi Suveran care a mers la Societatea Naţiunilor şi convingerea cu care România a îmbrăţişat marea instituţie internaţională de la Geneva, sunt manifestări cari fixează definitiv tendinţele politicei externe a unui stat. • Rareori s’a făcut dela tribuna parlamentului, cu mai mult talent, cu mai multă competinţă şi cu autoritatea acestei comcpetinţe, un expozeu mai elocvent al politicei noastre externe. Vorbind eri la Cameră, d. Duca a dat chiar şi majorităţei imipresia ministrului de externe în funcţiune. Se părea că se intervertise rolurile între tribunăşi banca ministerială, dela care nu se putea cere mai mult decât a dvt. Politica externă a României, în raport cu pactul Kellog, s’a fixat dela tribuna dela care a vorbit d. Duca şi nu dela banca pe care sta d. Mironescu. Iar drept încheiere, făcând să se desprindă din concluziile cuvântărei d-sale un optimism sănătos şi constructiv pentru aşezarea cât mai complectă a păcei în lume, — indiferent de vremea pe care o reclamă o asemenea grandioasă înfăptuire. — Ca merg a crezut ori cu d. Duca împreună că omenirea este în mers l’spre pacea din ce în ce mai sigură spre care tind năzuințele imensei majorități a lumei. g'— ■ ------------------------* In Politica Externi RATIFICAREA PACTULUI KELLOG DJ DUCA Viata economică INTR’UN AN de CRIZA Fără îndoială anul 1928 a fost un an de criză economică, gratie unui complex de împrejurări despre care am vorbit în diverse rânduri și în special datorită secetei care a bântuit întinse regiuni ale tărei. Dacă însă cercetăm în lumina cifrelor, chiar în acest an, sforţările făcute de economia naţională pe toate tărâmurile şi rezultatele obţinute, nu putem decât să ne bucurăm de munca, perseverenţa şi succesele cari le-au încununat. Astfel în agricultură constatăm că în anul 1928 suprafaţa terenurilor cultivate a crescut, reprezentând 43,24% din suprafaţa totală a ţării, faţă de 40,55% media anilor precedenţi. S-au cultivat astfel 12.751.636 hectare faţă de 11.957.587 în anii precedenţi. De asemenea a crescut suprafaţa cultivată cu cereale. In ce priveşte producţia, în afară de aceea foarte deficitară a porumbului, — ea s’a menţinut în limitele normale. Producţia grâului a fost chiar cea mai mare înregistrată după război: 31.446.369 hintare metrice. In ce priveşte industria înregistrează o creştere de 15% în producţia industriei siderurgice şi mecano-siderurgice, de 10% pentru sârma de fer, de 10% pentru maşinile şi aparatele electrice. Industria pânzei a înregistrat o creştere de 25% înfiinţându-se chiar două fabrici noui. De asemenea s-a creiat în acest an o întreprindere pentru fabricarea mătăsei artificiale. Creşterea producţiei industriei de hârtie în anul 1928 se cifrează la 18 % faţă de anul precedent. Producţia de ciment a crescut cu 12 %. Producţia de petrol cu circa 18 %. Sunt şi industrii a căror producţie a scăzut, însă nu cu cifre îngrijitoare. Astfel sunt industriile metalurgice, a postavului, a pielei, fa zahărului. . Cu toată criza de numerar tre- bue să înregistrăm că în anul 1928 numărul societăţilor, anonime a crescut dela 2817 la 2953 iar capitalul în lei hârtie dela 37.480.485.955 lei la 41.244.445.955 lei. Din aceste cifre se poate vedea în mod hotărât că în economia noastră naţională sunt forţe cari se afirmă puternic chiar atunci când împrejurările nu le sunt favorabile. Aceste forţe nu trebuesc desconsiderate. Ele trebuesc cultivate şi protejate, capitalurile şi munca naţională având drepturi ce nu pot fi trecute cu vederea. Guvernul care acum voeşte să „refacă“ această economie naţională, prin legiuiri ce dau drepturi ,nebănuite unor anumite capitaluri streine ce nu sunt dintre cele mai serioase, ne temem că va desorganiza tot ce s’a făcut până azi, fără a creia nimic în schimb. Căci aceste capitaluri voesc să acapareze nu să creiere. Şi dacă vom vedea multe din avuţiile şi întreprinderile naţionale prospere trecând în stăpânire streină, nu vom vedea în schimb nici un capital strein ,luptând cu greu, pentru a se faceutil ţării, ca atâtea capitaluri româneşti. ReginaAngliei Ştirile sosite din Londra în ultimul timp anunţă că, Regele George V care a suportat eroic o grea boală de plămâni, va merge spre convalescenţă într’o staţiune maritimă din Sudul Angliei. Regele George V va fi însoţit de către regina Alexandra, regina respectată de către întreaga na-; giune britanică pentru sentimentele sale democratice şi pentru I reio O tiţie toate iniţiativele şi operile folositoare ce le-a întreprins şi susţinutspre binele marei sale patrii. I ECOURI Sovietele au luat măsuri pentru bolşevizarea Academiei ruse din Leningrad, al cărui statut n’a suferit modificări încă de la înfiinţarea ei sub Petru-cel-Mare. Numărul locurilor a fost sporit de la 40 la 85, dar candidaţii trebue să se angajeze să contribue la propaganda ideilor bolşevice. Academia nu va mai avea dreptul să aleagă liber pe membrii săi. Aceştia vor fi desemnaţi de comisiuni mixte compuse din academiciani siguri şi din delegaţi ai guvernului. Toţi noii academiciani cari au fost admişi sunt comunişti militanţi. Anul trecut a produs o mare senzaţie ştirea că generalul Jekoff, fost generalisim bulgar pe timpul războiului mondial, a trecut la agrarieni, obţinând imediat un loc de frunte în organizaţia agrariană din Sofia. In prezent s’a răspândit o ştire nu mai puţin senzaţională, că generalul Jekoff a fost exclus in partidul agrarian. El este învinuit de agrarieni, că ar fi un instrument al lui Liapceff, care prin mijlocirea lui ar fi urmărit fărâmiţarea partidului agrarian. Această excludere s-a produs în urma unei consfătuiri a organizaţiei „Vrabcea“ din Sofia. Pe nordul torpilorului „Aventurier“—care se găsea în reparaţie în arsenalul din Lorient—a fost găsit spânzurat şeful de quart Charles Musch in vârstă de douăzeci de ani! El declarase mai demult camarazilor săi, că se va spânzura dacă nu e trimis în colonii, în campanie. n ziua de 15 Ianuarie a intrat în vigoare în republica Azerbeidjan din Caucazia, dispoziţia pentru introducerea alfabetului latin. In oraşul Baku s-a organizat cu acest prilej o mare demonstraţie de stradă, dându-se foc la un tablou pe care se afla scris alfabetul arab. IARĂŞI Nu se poate contesta că guvernul este însufleţit de cea mai sinceră democraţie. Modifică la legea comercializării, dizolvă printr-un articol de lege consiliile Camerilor de comerţ şi industrie, dizolvă consilii judeţene şi comunale tot din preocupări democratice : plasarea partizanilor în posturi de conducere, partizani dovediţi buni gospodari prin virtuţi electorale şi însufleţită propagandă demagogică. In schimb masele profunde, clasa celor obijnuiţi este lăsată în prada speculatorilor de tot felul cari in ultima vreme nu s’au mulţumit să ia cetăţeanului ultimul ban pentru pâinea de toate zilele, îi cere şi viaţa. Scandalul intoxicării cu alcool metilic nu are caracterul să alarmeze pe guvernanţi. Zeci de cazuri de moarte violentă, depozitari şi detailişti de băuturi dovediţi şi căzuţi unii în recidivă sunt instruiţi de luni de zile, anchetele şi analizele nu ajung la rezultate concludente şi otrăvirea organizată continuă. In schimb clasa producătoare a podgorenilor se sbate in cea mai mare criză. Producătorii cinstiţi proprietari de vii, singurul mijloc de existenţă a milioane de locuitori ai dealurilor şi colinelor, nu-şi pot valorifica produsul muncii de un an întreg, câştigat cu grele şi constisitoare sacrificii. Cum vreţi să reziste podgoreanu fabricilor de vie ce se întind pe tot cuprinsul ţărei, cam cu alcoolul metilic, esenţe sintetice şi surcele de salcâm produc necontrolaţi de nimeni şi nesuţtăraţi !De nimeni orice cantităţi de lichide cari etichetate în sticle de vin zeamă da struguri din Brăgăşani, Odobeştî şi Cotnari Să nu vorâve de o politică a vinului. Ea n’a format nici când o preocupare serioasă a guvernanţilor. Să nu ne gândim la csia ce s’ar fi putut realiza darea vinul românesc ar fî găsit un plasament pe pieţele ţărilor vecine: Cehoslovacia Austria, Polonia, inundate de vinuri franceze şi italiene cari se vând cu preţuri ce întrec orice închipuire a nenorocitului producător român, pradă intern mediarilor, angrosiştilor, falsificatorilor şi nepăsare vinovate a organelor de control. Dar limitând problema la hotarele noastre, consumatorul intern a ajuns să se teamă de paharul cu vin ce-l duce la gură. Am ajuns la discreditarea complectă a produsului podgorenilor noştri. Cerem d-lui ministru de justiţie să ne comunice câţi falsificatori au fost condamnaţi, câte depozite au fost închise sub sigiliu şi cu cânii TOM ăţi de otrăvuri concentrate sau diluate au fost denaturate. Cerem d-lui ministru de domenii să vie de urgenţă cu o lege aspră pentru ocrotirea vinului românesc, inspirându-se din legea franceză care este cea mai complectă în această privinţă. Să cerceteze cu un ceas mai devreme otrăvirea în massă a consumatorului. Orice întârziere de aplicare a sancţiunilor de către organele de control, constitue nu o culpabilă nepăsare ci o complicitate la crima ce se săvârşeşte ucigând consumatorii şi ruinând pe prodecătorul cinstit. Pretextul că nu există texte de legi cari să pedepsească cu severitate pe otrăvitorii publici nu este serios. Chiar dri parchetul de Ilfov a deschis acţiune publică împotriva conducătorilor unei distilerii, pentru „omor prin imprudenţă“. Este de nădăjduit că acest început bun va continua, şi asasinii îşi vor primi pedeapsa meritată şi exemplară a crimelor lor, fără ca avocaţi influenţi să isbutească să-i sustragă de la sancţiunile meritate. Guvernul nu trebue cu nici un preţ să dea impresia toleranţei. Opinia publică revoltată şi indignată trebue să primească satisfacţie complectă şi grabnică. Democraţia guvernamentală ESEmSiiTA^aljBSH DEMOCRAŢIE (Prin reforma administrativă se desființează câteva județe). DEPUTAȚII MAJORITARI. Ne-a$i confiscat f bleteie de Iran. Acmbî ne confiscata sa jj&3Sâ®î©ie« Bucureştii de mâine Procurorul Umanităţei ia lucru! In fine consiliul comunal care na făcut nimic altceva — decât să se ocupe de gospodăria Capitalei, uitând că sunt şi alte chestiuni mai însemnate decât aceasta, a fost disolvat. E o bună măsură ce se ia în contra unor oammeni cari îşi mărginiseră activitatea lor la facerea de pavaje, la punerea de lumină, la facerea de canaluri, în stradele cele periferice, şi cele uitate de Dumnezeu şi de oameni. Această activitate era o scădere şi-o decădere, căci ţara cere de la primărie altceva decât canaliştiî, decât lumină şi de cât apă. Ţara are nevoe de politică, de discursuri, de mulţumirea parizaţilor şi de aceia niciun om nu era mai indicat ca să fie primar decât oratorul eminent, avocatul care alături de Torres a luat apărarea tuturor celor răi, decât omul care alături de bravul bătrân, a luptat pentru Liga Drepturilor omului şi a cinstit coloanele anumitei prese, cu presa sa lipicioasă, lungă, incendiară şi inestetică, pedantă şi cloroformantă. D Dem. Bobrescu trebuia să fie primar. Trebuia să fie acolo unde alţii făceau gospodărie măruntă şi utilă, uitând că mai sus de aceste griji meschine, stă palavrageria clasică, discursurile lui Caţavencu, şi demagogia înşelătoare şi fardată ca o ingenuă pe un teatru de provincie. ..Procurorul umanitate!“, va ţine discursuri în loc de-a face devize ; va asybili filipice în loc de-a repara pavajele; și va da lumina creerului său în locul celei electrice. Gospodăriava fi înlocuită cu oratoria, pentru ca în fine săse realizeze idealul demagogiei . La treabă palavragii; la muncă abilii măsluitori de vorbe ; la locul de răspundere, cei fără nici una. Procurorul umanităţei este un simbol al regimului. El represintă o şcoală, o idee, un curent , gospodarul care va face cu raţenie, şi ne va da apă, rostigolindu-şi cuvintele în gura lui de aur, ca un nou Ioan Chrisostomul. Jos gospodarii! Bucureştii au nevoe de oratorii ce şi-au făcut şcoala ln Academia de înalte studii retorice condusă de ilustrul Lațavencu, și unde au predat cursuri celor pentru formarea spiritului modern, bravul bătrân drc ia .Adevărul ESS ZI CU ZI „Neamul românesc“ scrie „Dreptatea“ reproduce cu litere de afiş părerea marelui ambasador, că partidul liberal face „o demagogie criminală, nu-mi mai dau seamă de înţelesul acestui avânt“. De multe lucruri nu -şidă seamă în politică d-nul N. Iorga, dar de un lucru ne pare cu sinceritate rău, şi anume că nu înţelege diferenţa dintre atitudinea de oposant şi aceea de mamduc guvernamental. # Se zice că straniul conflict dintre două ministere, pe o chestie de teatru, este opera personală a d-lui Vlad, care a voit să arate cu chipul acesta că ştie să dea lovituri de teatru, și deci nu e așa de Vlăduţu Mamei la arte. Anarhie şi ILEGALITATE de C. I. 38AŢIS NU Este o caracteristică a partidelor demagogice să se agite în opoziţie în numele legalităţei şi libertăţei şi să aibă ca sistem de guvernământ ilegalitatea şi samavolnicia. Cei ce au avut iluzii asupra partidului naţional ţărănesc le-au perdut repede, iar cei cu experienţă politică nu sunt surprinşi de activitatea guvernanţilor de astăzi. Un stat modern crează şi susţine organizaţii autonome naţionale, cu care să conlucreze pentru progresul diferitelor ramuri de activitate ale ţărei. Partidul liberal a creat pe de lângă instituţii private şi altele prin care iniţiativa privată colaborează cu organele publice. Aceste instituţii sunt cele culturale, Camerile de comerţ şi de industrie, Camerile de agricultură, Instituţiile de credit popular, Banca Naţională, Creditul industrial. Consiliile de îndrumare ale întreprinderilor comercializate şi altele. Călăuzite nu din consideraţii de partid, ci din dorinţa de a asigura bunul lor mers, guvernele liberale, au pus în fruntea lor persoane de o competinţă şi de o capacitate-CitîlOSCltâ.. Aceste instituţii constituesc astăzi elemente esenţiale ale economiei noastre naţionale, care ar suferi grav, dacă ele nu ar mai putea îndeplini un rol activ în România modernă. Ori pentru a putea funcţiona cu folos, ele trebuesc să fie ferite de politicianism şi trebue să funcţioneze ca instituţii autonome. Din primul moment al instalărei sale la cârma ţare, guvernul naţional ţărănist, în loc să se ocupe de administraţia departamentelor statului, are o singură activitate, acea a dărâmărei instituţiilor create de liberali. El vrea să distrugă tot, ca să reconstruiască după interesul partidului său. Politicianismul cel mai ordinar şi cel mai puţin scrupulos a fost introdus în serviciile publice. Pentru acest scop s-au creat subsecretari de stat, a căror activitate se rezumă în dizolvări de consilii, în înlăturări de funcţionari şi în căpătuirile partizanilor, cari nu au altă competinţă decât acea desvoltată în agitări de opoziţie şi în campanii electorale. Miniştri nu mai pot suferi instituţii sau funcţionari cari să nu fie în mâinele lor instrumente docile de dezagregare. De aceea în fiecare zi se dizolvă consilii sau se înlocuesc membrii lor prin partizani politici. Camera de comerţ şi de industrie din Bucureşti, Consiliul de administraţie al pescăriilor, Uniunea Camerilor agricole, Consiliul comunal al Municipiului Bucureşti, au fost disolvate în contra legilor în vigoare. Noi legi se votează sau se propun pentru dizolvarea tuturor Camerelor de Comerţ şi industrie din ţară, a tuturor consiliilor comunale şi judeţene, a consiliilor de îndrumare a întreprinderilor comercializate şi altele. Peste tot se distruge, fără putinţa de a putea reclădi, atât prin faptul unor concepţii greşite a guvernanţilor, cât şi prin aceia că se înlocueşte prin politiciani flămânzi oamenii de muncă Un guvern conştient, ar perfecţiona, ar îndrepta greşeli inerente la orice organizaţie nouă, ar căuta să se servească în folosul chiar al guvernărei sale de instituţiile şi oamenii cari îl pot ajuta în mod real şi practic. Guvernul naţional ţărănist asurzit de cererile agenţilor săi, nu vede că-şi sapă singur groapa în care va cădea. El îşi face iluzii când crede că situaţiile ce creiază astăzi, se vor menţine mâine, după prăbuşirea sa, îşi face o iluzie şi mai mare când îşi închipuie că va putea distruge Partidul Naţional Liberal, lovind în instituţiile ce acesta a creiat Din dezordinea ce va creia, şi de care vor suferi toate păturile poporului român, va perde orice urmă de popularitate, care astăzi se bazează numai pe nepriceperea maselor, cari în sfârşit vor înțelegi pe spinarea lor ce înseamnă un guvern ca cel de astăzi. MICHELET — O evocare rectină care ne interesează — Sub influenţa unui nobil sentiment de recunoştinţă faţă de trecut, care domină epoca noastră, memoria lui Michelet — animator, profet, istoric, om politic cu visiuni umanitare şi îndepărtate — a fost evocată de mai mulţi, şi recent de către Gabriel Monod, in volumul: „La vie et la pensée de Jules Michelet“. Sunt aci amănunte duioase şi interesante despre viaţa aceluia care a ştiut să armonizeze pe istoricul trecutului, cu omul de stat al actualităţei timpului său, precum se găsesc de asemeni impresiunile preţioase notate de Schuré. O caracteristică este vrednică de notat: „Intuiţia lui Michelet îl făcea să fie, contrar materialismului contemporan, un spiritualist convins care îi a permis de a realiza în opera sa plină de avânt mândra de visă. „Istoria este o reînviereEste un creator de entusiasm, un incendiator de entusiasm“. Acestui dar de a reînvia trecutul, istoria Franţei şi a lumei datorează istoria fecioarei din Orleans în care misticismul se leagă cu concertul faptelor, pentru a forma sinteza sfintei din Domrémy. Dar pentru noi toate aceste amănunte şi reînvieri a unei mari figuri din istoria literară a Franţei, au o deosebită importanţă, căci privesc pe un om care ne-a cunoscut, ne-a înţeles, ne-a iubit şi ne-a susţinut, într-o vreme când aveam mai multă nevoe de sprijinul occidentului. Michelet, ca şi Quinet, ca Bataillard şi ca Minkiewicz, cel din urmă un iluminat fugit din ţara sa, ceilalţi istorici cu reputaţiune ce trecea dincolo de graniţele Franţei, au fost amicii Brătienilor, Goleştilor, Rosetti şi toţi ceilalţi corifei ai unei generaţii eroice de români, propagandişti ce’şi cheltuiau ultimii bani — fără stipendii — pentru a’şi servi ţara lor. Michelet ne-a cunoscut bine. El ne-a consacrat, în paginile lui strălucitoare,, ca unul din cei mai mari stilişti ce i-a avut o ţară în care literatura este alimentul mulţimei, portrete a vieţei noastre de la ţară. Şi într’o vreme în care sălbatecul ţăran de la Dunăre al lui La Fontaine era identificat, nu cu Dacul din Moesia, ci cu ţăranul contemporan, Michelet vine şi-l arată blând, milos şi inteligent.... Pentru aceste cuvinte calde ce le-a scris pentru ţara noastră, pentru prietenia atât de preţioasă ce-o avea cu marii români ce-au creiat România de azi, pentru sprijinul ce l-a dat cauzei noastre în momentul când se plămădea fiinţa noastră etnică, Michelet este un nume mare şi un nume scump inimilor noastre. Istoriografii lui Michelet sunt astfel fraţii noştri sufleteşti. PETRONIUS Cum se anareaza in final Basarabia graşii antafshior Guvernul are un sistem foarte bun, când vrea să scape fie o problemă care îl pune în încurcătură, dă vina neputinţei în care SE găseşte de-a o rezolva, pe par-idil liberal. Liberali „sabotează“ împrumutul, liberalii provoacă conflict în guvern pe chestia Teatrului Naţional, liberalii împiedecă încasarea impozitelor, etc etc. Numai că aceste învinuiri nu rezolvă problemele ce se ivesc ,ba câteodată chiar le agravează prin inacţiunea guvernului. Astfel, agitaţia ce se face în Basarabia în chestiunea figurei datei Paştelui a fost socotită de guvern ca agitaţia ...liberală. Guvernul avea tot interesul să o socoată astfel pentru că nu-i convenit să ia nici o măsură. Dar protestările împotriva partidului liberal n’au dat nici un rezultat. Agitaţiile au continuat, făcutede cunoscuţi agenţi naţional ţărănişti. Nici chiar după ce Sf. Sinod sa pronunţat, agitaţiile n’au luat sfârşit ci s’au intensificat. Acuzăm guvernul că ia parte directă în aceste agitaţiuni -făunătoare ţării Presa guvernamentală le susţine învinuind Sf. Sinod, care singur era în drept să se pronunţe asupra unei probleme dogmatice. Deputaţii guvernamentali din Basarabia declară prin presa naţional-ţărănistă şi în culoarele Parlamentului că deciziunea Sfântului Sinod nu trebue respectată şi îndeamnă populaţia să serbeze Paştele în luna Maiu. Anumite feţe bisericeşti, asigurate de către guvern că nu se va aplica nici o sancţiune, agită împotriva hotărârii Sfântului Sinod. Guvernul, lasă liberă şi favorizează toată această agitaţie, fără să-şi dea seamă că în spatele ei se ascund tendinţele anarhice bolşevice. Ohluziunea datei sărbătorirei Paştelui nu este decât un pretext, bun pentru înşelat massele. In realitate uneltirile urmează să folosească acelora cari pândesc în umbră anarhizarea Basarabiei. Acuzăm guvernul şi pe deputaţii majoritari din Basarabia că se duci în serviciul unei cauze ariarhice. Cerem urgente măsuri pentru restabilirea ordinei şi a respectului pentru autoritate. Cerem împiedecarea campaniei ce se duce prin presa din ,Basarabia pentru tulburarea spiritelor şi înşelarea masselor populare.