Viitorul, mai 1935 (Anul 27, nr. 8187-8210)

1935-05-02 / nr. 8187

ANUL XXVII No. 8187 B UCUR REDACŢIA I] $Î!\ Edgar Quinet Mo. 2 ][ S |?l A D WNIM î S T R A TI A Str. R. Poincaré Mo. 17 Telefoanele: 3­8330; 3-7812.­­«»HT8»I EliEICIilE Se primesc direct la Administraţia ziarului şi prin agenţiile de Publicitate Manuscrisele nepublicate se distrag Joi 2 Mai 1­935 A­­OHAMENTE IN STREIN­AT­A­PE IN TARA (un an ............ 600 lei II Trei luni ....... 150 lei Sase luni....... 300 * || Un exemplar 2 . Istituțiuni publice și particulare 1000 lei anual Taxa se plătește în numerar Dir. &­le P. T. T. conf. circ. No. 13728^926. Un an ...........1400 lei Sase luni .......700 nt Trei luni .....400 lei Un exemplar ..... . . NOTE ii «silii iujjsa i. s. apii — Opiniile sale asupra politicei — Volumul — al treilea — care conţine corespondenţa familiei Ion C. Brătianu, între anii 1887—1888, este bogat in învăţă­minte pentru sufletele cari voese sau pot să reflecteze asupra lu­crurilor din trecut. Se desprinde din aceste colecţii de scrisori far­miliare, modestia cu care fiii primului ministru al ţărei — şi ce ministrul — îşi făceau stu­diile la Paris, sobrietatea şi mun­ca lor ca studenţi, dragostea ce uneau pe toţi membrii familiei al cărei şef era Ion Brătianu, şi interesul permanent de grijele ţârei care se amestecă în toate filele unei corespondenţe cam­ a­­tunci când a fost scrisă nu se gândea nimeni din autorii ei, că va deveni publică. Ar fi desigur o muncă şi plă­cută şi mult utilă a spicui infor­maţiile ce se pot găsi în aceste scrisori cu privire la viaţa so­cială din trecut. Ne mulţumim pentru azi şi aci, a releva înţe­lepciunea cu care Ion I. C. Bră­tianu, aproape copil, ca student la Paris, judecă viaţa politică în­­care el avea să fie chemat mai târziu să ţină un atât de hotă­râtor rol pentru destinele Ro­mâniei. „S’a început să se creadă — spunea el într’o scrisoare adre­sată mamei sale, din Paris în 1888 — că politica e meseria cea mai uşoară, şi mulţi încredinţea­­m votul unora, cărora altceva nu le-ar încredinţa. De când cu den­tiştii americani, ea a rămas sin­gurul meşteşug fără diplomă sau mai bine pentru care toate di­plomele sunt bune. Unui doc­tor oricât de îndemânatic nu i-ai da să construiască o maşină; inginerului celui mai abil nu i-ai cere să tămăduiască din om; avo­catului celui mai capabil nu i-ai cere sfaturi de veterinar; dar în politică, fiecare se pricepe şi se pare că dacă îţi trebue ani de studii şi de practică ca să con­struieşti o maşină, e de ajuns câteva ore, după o seară de pe­trecere, ca să alcătuieşti o socie­tate’1. . Aceste opinii, expuse într’o formă ironică perfectă, se potri­vesc perfect cu cele scrise de fi­losoful Herbert Spencer în ,,In­troducere la Sociologie“, pe care desigur că atunci Ion. I. C. Bră­tianu nu l-a cunoscut, dovedin­­du-se încă­ odată astfel cum spi­­Agenţia telegrafică turcă a­­nunţă : Ziarul „BjouiEhoişriyeî“, conscluântă apropia tizi­tă a r­egelui scris al hu­­sarisi în Anglia, dună gri va fi trecut prin România, Cebosiouacis si Osraia­­ikia, scrie: Re ca Bulgaria nepoiaza direct cu vecinii Stii, tie cs o face prin interme­­d­ari, rezultatul va fi identic. Esis destui să atingi o coarda oarecare a instru­­fiienlulu­i carestic, pentru a ii da seama de acordul complet care domneste prin­tre membrii acestei organizaţii, inţeis­­nerea Balcanică realizează în­ srearsa munuală primre membrii ei, fiu nutrim ostilitate îaţă de nimeni. Suntem Însufleţiţi chiar feţe­le Bulgaria, de sentimentele totdeauna amicale, in ce priveşte marile puteri, ne cerem un singur lucru: să-şi mute gândul dsia ineia că ar pulsa con­duce in Balcani. rrtele superioare ştiu să vadă în medii şi în culturi deosebite, a­­devărul în toată amploarea lui. Ion I. C. Brătianu ca copil, ve­dea just în politică. Era anunţul profetic a ceea ce era să devină mai târziu, pentru tara sa. PETRONIUS i­n un Acord complet între Statele intelegeri­­feafsanice — REGELE BORIS e mare operă naţionali Sufli i a li!­stBffli mi film mie: tis ■ lisai uliiniui iimn rw «j Hm pu E­xecutarea Lui este asigurată — MMWiyaMSBB8aBBaBsaaiiaMBMawiBiBMiaw»a»waiiiMH*M^ msmmmsmitmmmiam Sâmbătă seara s5a semsiat contracta şi mas uzinele Skoefa, închisândui-se astfel assn capitol într’adevăr penîtosl al wrierea n©astre politice. Tratativele, ei'sspă cssm se știe, au fest slssse persona! de d. Gh­. Tătăres­­cu­l pi’esei lâBitele consiliului. Ultimele chestiuns, privind aranjamenteie financiare pentru plata pa­ielor ce sunt fixate de contract, s!»is definitivat de către d. Victor A«­lenese«, ora i­sra s sirii 3 finanţelor, care, în acest scop, a plecat acum © săptâ­­si până la Pracga. ©dată acordurile de plată fi acordul valutar fixat, noul contract a putut fi semnat Sâmbătă de d. Gh. Tătăresc«, preşedintele^ consiliului, în numele Stat&sSui nostru şî de d» Fiale, directorii®! general a! uzinelor Skoda, din par­tea acestor uzine. _ _ înainte de a evidenţia importanţa excepţională^» contractului'Caşi a ®~ ccrdurîior încheiate, se cuvine să swfeliliitem ca» adâncă _ satisfacţie con­cursul larg şî prietenesc pe care guvernul ceaîoslovac ni 3-a dat şî cu acest prilej. S’a dovedit concret cât de strânsă este legătura de alian­ță ce ne une­şte de Cehoslovacia. înregistrăm aci şi activitatea rodnică desfăşurată de d. Jan Selsa, mi­­nistrul Cehoslovaciei Sa Bucureşti. *. Noul contract asigură in m©d efectiv şi rapid înzestrarea armatei noa­stre cu armament şi inseniţiuni, în consuittuţii din cele mnai avantagioase, atât din punct de vedere tehnic şi calitativ cât şi din punctul de vedere al cestu­­lui.­­ Toate forurile competente au fost consultate şi şi-au spus cuvântul cer autorizat. In acelaş timp, personalităţile militare de mare marcă — cum de pildă a fost d. mareşal Presan — au adus neprecupeţite elogii s­ui prim mini­stru Tătărescu, pentru opera realizată* Iar consiliul apărarei naţionale sub preşedinţia Suveranului, — consiliu din care­ fac parte toţi foştii preşestinţî de consiliu, — a dat unanimă apro­­bie acestui vast şi complet plan de înzestrare al armatei, — ce va fi desă­vârşit integral în curs de zece ani. Aplicarea imediată a planului este azi cu putinţă, fiindcă s’au prevăzut enorme fonduri băneşti, la care ţara a consimţit fără rezerve. În acelaş timp, acordurile încheiate la Fraga, asigură acoperirea în devize a ratelor, numai din exportul nostru în Cehoslovacia, fără ca să fie nevoie de devize din exportul produselor româneşti şi fară alte fără, guvernul cehoslovac asigurând, în caz de trebuinţă, creditul de devize necesar. Contractul încheiat cu uzinele Skoda şi participarea industriei noastre naţionale garantează realizarea operei de înzestrare a ţării, într’un mod atât de complet încât "Opinia nu ri­că oraţie uri­i cu linişte şi încredere desă­vârșită ziua de mâine. s F Ecouri­ e anunţă din Brazilia că d. Mello Franco fost ministru va candida la premiul Nobel pentru paceF­ostul deputat comunist din Op­peln, Roman Ligendza a fost condamnat de tribunalul po­porului din Berlin la doi ani şi opt luni recluziune pentru prepararea de­­ complot contra Statului cremonia pontificală de Paști a fost difuzată din Catedrala Sf. Petru din Roma. u­1 Jacques Boulenger propunea ri­dată un studiu de estetică a so­cietăţii franceze f und­at pe alte cri­terii decât cele obişnuite. Să con­siderăm de pildă, istoria literatu­rii în funcţie de succesul operelor prin raport la timpul câr el au fost creiate. Adică în joc de a judeca opera literară dintr'un punct de vedere intern să o studiem în rela­ţiile ei cu istoria unei societăţi, ceea ce ar fi concludent pentru psihologia acelei societăţi. Epoca aşa zisă clasică în Franţa nu era entuziasmată de Racine, La Fon­taine sau Bossuet ci de autori ca Scudéry, d’Urfé, Gombaud, succe­daţi de alţii ca d’Arlincourt, Isa­belle de Montolieu sau Paul de Rock. Gusturile estetice ale unei societăţi sunt deci cu totul dife­­rite decât, ceea ce ne învaţă istoria literară iar pentru cei ce trăiesc în compania bunei literatur­i «lemnar detestabile. Concluzia logică la care trebue să ajungă aceste cons­tatări precise este că niciodată majoritatea nu are­­gust şi că lipsa­ de gust a societăţii atrage lipsa de gust a cercurilor artistice. In­­ special teatrul este expus să cadă în această mecanică banală a me­diocrităţii şi pentru a avea succe­se facile sacrifică orice ţinută ar­tistică şi orice judecată de va­loare. •Reflecţii de felul acesta mau ur­mărit insistent tot timpul perpe­tuării ..aventurii din zeppelin. Des­pre această piesă, alcătuită din locuri comune şi calamburi răsu­flate, d­in trivialităţi prezentate ca „spirite“ sau spirite de circ, ar fi o indiscreţie să­ vorbim. Insani­tăţi ejusdem farinae s’au perindat în actuala stagiune pe toate sce­nele noastre bucureştene, ceea ce ib­u monstrează că nu mimai tesorul „Regina Maria“ este în criză ce­rebrală. Problema ia deci un as­pect general şi este valabil ridi­cată oricând. Să convenim de la început că teatrul este forţat să aibă în re­pertoriul său piese de gen uşor prostii şi „cârlige“ pentru massa învertebrată şi amorfă a unui pu­blic needucat. In orice caz însă cantitatea acestor stupidităţi dis­tractive nu trebue să devină asfi­xiantă iar ieftinătatea spectacolu­lui normă. Pentru că un alt pericol apare în această ipoteză : acela de a compromite definitiv o artă şi a devia talentul real al multor artişti. Este evident că talentul este sensibil chiar şi în cele mai ucigătoare inepţii, că un actor bun se va releva ca atare şi într’o aventură pe zeppelin, de pildă. Dar talentul nu trebue schingiuit printr’o continuă leae de superfi­cial fiindcă atunci îşi pierde sem­nificaţia. Ca să se realizeze îi tre­bue spaţiu, îi trebue profunzime. Nu este posibil ca virtualităţile lui să fie atrofiate printr’o siste­matică diluare pe liniile orizon­tale. Chemarea artei trebue să se verifice în adâncime, aproape de uman, prin mediul rezistent şi re­velator al operelor de valoare. A­­eolo unde este artă se poate con­­ tronica dramatică Teatrul Regina Maria: „O aven­turi în Zeppelin de M. mnwMm a ele văr, de emoţie de artă.­­ Altfel, decalajul dintre calitatea actorului şi lipsa de calitate a operei, face ca totul să se trans­forme într’o stridentă promiscui­tate. Am văzut pe d-ra Leny Caler într’o serie de spectacole uşoare, unde minunatele sale însuşiri au răsunat cu graţie, cu farmec. To­tul a fost însă ca o plasă de mă­tase, subţire şi strălucitoare, ce nu permite realizări complecte. Prin ochiurile acestui captivant voal viaţa şi arta adevărată nu au pătruns decât foarte puţin. De­sigur din cauza mediocrităţii lu­crărilor dramatice, în cari a apă­rut d-ra Caler. Talentul d-sale autentic merită însă un destin mai bun. Sunt în el atâtea armonice interesante în­cât ar fi suficient ca dominanta să se declanşeze în contactul cu adevărata artă pentru a da rea­litate unor creaţiuni de primul ordin. A rămâne însă pe drumul unui gen prea uşor însemnează a închide drumurile veridice ale unei mari vocaţiuni artistice. Iată de ce cred că mai multă Inte­ligenţă în alegerea pieselor este sacra şi talentul , numai în îmbi- absolut necesara, fiindcă este cert­i­narea celor două valori : opera și efl g*rsg »'•'totul se realizează momentul »1« feanfi jajriiîe* nu au ales oâră •necesiv'» «le fii d-rei Caller, sunt iremediabil inîn­­teligente. Travestiu-ul talentatei actrițe a fost foarte isbutit. Un aer de gavroche mai autentic si mai de­zinvolt era greu de găsit. In el specialitatea gamineriilor d-rei Ca­ler a excelat cu mult brio. Alături de d-sa, d-na Maria Sandu, d-nii Tony Bulandra, Ma­ximilian, Ţăranu și Jules Caza­­ban au format un ansamblu co­rect și amuzant. Atmosfera caho­­tină a piesei a apăsat însă tot timpul pe buna ţinută a actorilor. In marginea acestei cronici în­semn deci regretul de a constata nu numai masiva lipsă de gust a publicului ei şi rahitica inteli­genţă a celor ce aleg lucrările dramatice. Lucrul acesta ar fi în definitiv fără nici o importantă dacă prin el nu s’ar ajunge la falsificarea talentelor. Piesa ieftină şi cabotină luată ca leit-motiv în teatru echivalea­ză cu mai mulţi bani în cassă — este adevărat — dar este în acelaş timp şi cea mai sigură si­nucidere pentru un Actor. Şi printre alte telente de valoa­re ce riscă să­ se falsifice,­ într’o asemenea ambianță, este și acela viu al d-rei Lei­y Caller. Congresul naţional-ţărănist Flela „Rio“, ţinut într-o atmosferă de neîncredere şi desbinare, a demon­strat încă odată că partidele poli­tice nu pot fi utile decât în măsu­ra în care se prezinntă unitare şi ordonate. Corpul politic ce recurge permanent la expediente şi nu are forţa de a se disciplina, după anumite norme politice şi mo­rale, ajunge fatal la descompune­re şi anarhie. Când d. Mihalache nu înţelege să-şi pună partidul de acord pe chestiunile mari ce interesează statul, când nu are curajul să-l purifice de anumite elemente com­­­promiţătoare, este evident că nu mai poate impune în partid nici disciplină si nici autoritate. Sa văzut, astfel cu ocazia congresului că singurul refugiu al conducerii national-tărăniste a fost invectiva si trivialitatea. Lucru explicabil, fiindcă numai aci se putea realiza o putină efervescenţă în rândurile­­ partizanilor. Problemele esenţiale nu au fost însă ridicate. Nici chestiunea atitudinii poli­tice, nici chestiunea poziţiei mo­rale. În prima problemă există o adâncă divergenţă între d-nii Mi­­halache şi Maniu. Şi astăzi d. Ma­­niu continuă acţiunea sa nesănă­toasă în cadrele partidului naţio­nal ţărănesc iar d. Mihalach­e nu are autoritatea şi curajul să clari­fice odată această chestiune. Pen­tru acest motiv deci, nu s’a preci­zat cu ocazia congresului linia de conduită a partidului naţional* ţărănesc în cea mai importantă direcţiune a vieţii etatice. In cea de-a doua problemă, si­tuafiunea este si mai grea. Trecu­tul guvernărilor­ national-tărăni­­ste, cu rezonante atât de infaman­te, aruncă o pată de imoralitate im cumi n­atienaHSPinisi­­­ pe întreg partidul. Leaderii parti­dului nu au avut însă hotărîrea necesară pentru purificarea ca­drelor şi nici în congres nu s’a ri­dicat această problemă. Dacă deci din aceste doui­ punc­te de vedere partidul naţional-ţă­­rănesc nu şi-a limpezit poziţia, este logic că el nu poate pretinde să mai apară în viaţa politică pe acelaş plan, pe care era la 1928, de pildă. Nu mai poate pretinde la niciun rol politic până nu-şi lichidează aceste două mari păcate. * Congresul de la „Rio“ a arătat prin lipsa lui de răsunet şi de ati­tudine politică, incapacitatea ac­tuală a naţional-ţărănismului de a reveni pe planul luptei politice. A fost un bluff, ce încercă să mascheze o profundă carenţă. S-a dovedit însă şi altceva cu a­­cest prilej şi anume: uşurinţa cu care acest partid concepe misiunea lui în stat. Avem astăzi nevoia unei politici de consolidare a statului român, politică de construcţie şi preve­dere ce nu se poate înţelege decât inspirată de două principii: mo­narhic şi etic. Această orientare este astăzi a guvernului Gheorghe Tătărescu şi ea este singura posibilă într’un stat românesc. Devia­ţi­uni­le şi obscurităţile ce se propun la „Rio“ sau în altă parte, de fracţiuni politice aventu­roase trebuesc hotărît eliminate din drumul sănătos al vieţii româ­neşti. Ne trebue astăzi o politică de consolidare, nu una anarhică şi de­­zagregantă. Iată singura concluzie logică a congresului naţional-ţărănesc, care a desvăluit din nou decalajul din­tre partidul d-lui Mihalache și in­teresele adevărate ale țării. KăSNKn Luna Bucureştilor ■ Gem se ai- iisaaw iHHtWffg m imn acestei luni — “ Sub înaltul patronaj al Maje­­stăţei Sale Regelui Carol II, în­cepe la 9 Mai, „Luna Bucureşti­lor"“. Planul de ansamblu făcut, or­ganizarea acestei luni bucureş­­tene a continuat sub ochii d-lui AL Domescu, primarul general al municipiului, care poate privi mulţumit la înfăţişarea ce a dat capitalei ţării. Luna Bucureştilor va începe cu solemnitatea deschiderei ex­poziţiei Capitalei în ziua de 9 Mai, când membrii consiliului general al municipiului, în frun­te cu d. Alex. Donescu se vor pre­zenta Majestăţei Sale Regelui, Căruia îi vor preda planul de sis­tematizare a Capitalei. Apoi se vor desfăşura toate fe­stivităţile înscrise in programul întocmit cu multă grije şi des­tinat a constitui adevăratele a­­tracţii ale Capitalei. Tradiţionala defilare a­ arma­tei, în ziua de 10 Mai — desfăşu­rată, în proporţiuni deosebite — desvelirea statuei lui Spiru­ Ha­­ret din piaţa Universitatei, defi­larea breslelor cu carurile lor a­­legorice, concursurile de vitrine, inaugurarea Gradinei botanice, meetingurile de aviaţie, cursele de automobile, sunt câteva numai din punctele programului aces­tei luni bucureştene. Toate societăţile sunt chemate a da concursul lor pentru reuşita acestor serbări. Ziua eroilor care este şi prima zi din serbările Restauraţiei va fi serbată, cu deosebit fast. In ziua de 8 iunie împlinin­­du-se cinci ani de la urcarea pe Tronul României, a Majestat­ei Sale Regelui Carol al 11-lea, pri­măria municipiului va da acestei Ale caracterul unei mari sărbă­tori a naţiunei. Pe lângă festivităţile obici­nuite, vor avea loc manifesta­­ţiuni în tot cuprinsul oraşului. Astfel organizată această lună Capitala îşi va putea arăta in­­treaga-i frumuseţe pusă în va­loare de d. Alex. Donescu, pri­marul general, care a, ştiut să-şi lege numele de atâtea realizări mari şi folositoare. In tot cursul anului, dar în spe­cial primăvara si vara, comisiunea pentru valuta, Banca Naţională, bancile particulare şi... bursa nea­gră,­­ sunt asaltate de cereri de franci francezi, lire, lirete, mărci, silingi, penge, etc., din partea acelora cari socot că nu pot petrece vacanta decât peste hotare. ’Acest asalt nu vine numai­­’din partea oamenilor bogaţi. __ Funcţio­nari mici fac împrumuturi la casele, ‘de credit, spre a pleca, cu diverse­­excursii organizate chiar, de către autorităţile „sportive‘ ale institu­ţiilor respective. Mici comercianţi şi profesionişti liberi, pleacă cu ex­­cursiile organizate de diverse înte­­prinderi de „turism". Astfel trec peste hotare sume importante în lei şi în valută forte, cu şi fără autori­zaţie, producându-se un gol însem­nat în devizele ţării. Pentru cel mai modest dintre a­­ceşti „turişti" de ocazie, ţara tre­buie să exporte fără nici un benefi­ciu un vagon de grâu sau de po­rumb. Dar d. X sau Z vor spune că au văzut „Apisul" dacă „a ve­dea" înseamnă a trece fără nici un folos pe străzile ’diversetor, oraş*. Această modă nouă, această psi­hosă morbidă, tr­ebue înfrânată. In Polonia şi în alte ţări un că­lător nu poate pleca pestre hotare până ce na­­dovedit că a exportat o cantitate determinată de anumite produse. E un sistem „compensa­ţia" care umple, întrucâtva golurile de­­devize pricinuite de aceşti tu­rişti. Socotim necesar, să le ia şi la noi urgente măsuri pentru curmarea acestor călătorii de plăcere, fie că au loc în grup, fie individual. Dacă aceşti turişti de ocazie nu pot pricepe că un elementar patrio­tism ar trebui, să-i oprească între metalele ţării, unde au destule de văzut,­­ este de datoria autoritar­­ilor să pu­nă o margine zelului lor Călătoriile veste hotare nu mai trebuiesc aproaide decât pentru mo­tive serioase. Excursiunile în grup trebues î interzise„ Este o 'ădt’orh ie la care nu nu putem, abate. nt —---------------------------------- ■- /' _____________ •' -twî.V. V-' ' “V ■ Comentarii Plimbările în străinătate — O osthozi periculoasă — In luna Mai se împlinesc 4 ani de la prima ascensiune în stratos­fera a profesorului Auguste Pic­­card şi a asistentului său Paul Kipfer. In 4 ani noul ocean aerian a fost în bună parte cucerit. Oamenii s-au putut ridica în balon la 22.000 me­tri înălţime, iar de curând Willey Post a străbătut America prin stratosfera, zburând în câteva ore de la Los Angel­es până aproape de New-York cu o viteză de 500 km. pe oră, la o altitudine de 11.300 me­tri unde era un frig de —63 grade Celsius. Se pregătesc noui ascensiuni la vară cu balonul liber și zboruri cu avioane speciale al căror motor e izolat de frigul stratosfer­ic şi funcţionează la o presiune norma­lă cu ajutorul unui compresor de oxigen. Profesorul Piccard se va ridica a treia oară cu un balon u­­riaş, care se construieşte acum la Varşovia şi e posibil să atingă înăl­ţimea de 25.000 metri, conform pro­­cesului ini­copiei­ alcătuit în 1931 şi care părea pe atunci de dome­niul fanteziei însuşi maestrului Piccard. Pe altă parte „National Geogra­phical Society“ din Chicago pre­cum şi forurile competente ale ad­ministraţiei militare americane au ajuns atât de departe cu pregăti­rile pentru un sbor cu balonul al căpitanilor Albert W. Stevens şi Orville A. Anderson, încât se poa­te conta pe o ascensiune în cursul­­ lunei Iunie. In acest scop s’a chel-­­ tuit aproape o jumătate milion de I dolari. Se zice că situaţia econo­mică a Statelor Timte s’ar fi ame­liorat simţitor, de vreme ce se poa­te cheltui o sumă atât de mare pentru stratosfera. Ascensiunea cii Stevens şi An­derson va avea loc la Rapid City în Dacota de Sud. Baionul va avea o capacitate de 37.000 metri cubi (aerostatul Pic­card avea numai 14.000 m. c.) şi va fi umplut cu heliu în loc de hidro­gen. Balonul va fi deci neinflama­bil. Anul trecut aceşti îndrăzneţi stra­tonauţi americani s’au prăbuşit la Nebraska de la o înălţime de 18.000 metri, învelişul fiind sfâşiat din cauze necunoscute. A’nBerson s'a a­­runcat cel dintâi cu paraşuta cum a ajuns aerostatul în troposferă. Prăbuşirea a fost atât d­e vertigi­noasă încât până să sară și Ste­­v­ens pe fereastra gondolei, balo­nul rupt a ajuns doar la câteva sute de metri de­asupra solului și o întârziere poate numai de o se­­cundă ar fi fost fatală. Gondola s-a făcut praf. Noua gondolă metalică e mult ameliorată, având un diametru de 3 metri. Echipajul va dispune de mai multă libertate de mişcare pentru mânuirea diverselor instru­mente montate în balon. In total ocupaţţiil­e şi instrumentele vor cântări o jumătate de tonă, greu­tate ce va trebui ridicată de balon eventual la 24 kilometri înălţime, bătând recordurile mondiale ale lui Piccard şi ale aviatorilor stra­­toserici ruşi cari s’au prăburb, de’a 22.000 metri. Vom încheia această cronică rea­mintind câteva noţiuni care devin iar de actualitate. Ce e stratosfera Atmosfera se împarte în două regiuni şi anume : Troposferă, e zona de aer dela su­prafaţa pământului până la 11.000 metri înălţime. Stratosfera, e restul aerului dela 11.000 m. în sus până la vidiul in­terplanetar. împărţirea aceasta, făcută de Teisserene de Bord, nu e arbitrară Intre aceste două subdiviziuni e­­xistă deosebiri din toate punctele, de vedere. In troposferă aerul e vecinie în mişcare, avem curenţi orizontali şi verticali. In stratosferă aerul e liniştit şi aşezat în straturi, de unde şi de­­numirea (de la cuvântul grecesc stratos). Toate fenomenele meteorologice au loc jocmai în troposferă, pre­­cum formarea zonelor depresiona­­re a norilor de ploaie, grindină şi zăpadă, a furtunilor şi a ceţei. Dea­semenea descărcările electrice au loc numai în troposferă1. In stratosferă cerul e însă veci* (Continuare în pag. 2-g| NOTIŢE ŞTIINŢIFgQE Stratosfera In 1935

Next