Viitorul, mai 1935 (Anul 27, nr. 8187-8210)
1935-05-02 / nr. 8187
ANUL XXVII No. 8187 B UCUR REDACŢIA I] $Î!\ Edgar Quinet Mo. 2 ][ S |?l A D WNIM î S T R A TI A Str. R. Poincaré Mo. 17 Telefoanele: 38330; 3-7812.«»HT8»I EliEICIilE Se primesc direct la Administraţia ziarului şi prin agenţiile de Publicitate Manuscrisele nepublicate se distrag Joi 2 Mai 1935 AOHAMENTE IN STREINATAPE IN TARA (un an ............ 600 lei II Trei luni ....... 150 lei Sase luni....... 300 * || Un exemplar 2 . Istituțiuni publice și particulare 1000 lei anual Taxa se plătește în numerar Dir. &le P. T. T. conf. circ. No. 13728^926. Un an ...........1400 lei Sase luni .......700 nt Trei luni .....400 lei Un exemplar ..... . . NOTE ii «silii iujjsa i. s. apii — Opiniile sale asupra politicei — Volumul — al treilea — care conţine corespondenţa familiei Ion C. Brătianu, între anii 1887—1888, este bogat in învăţăminte pentru sufletele cari voese sau pot să reflecteze asupra lucrurilor din trecut. Se desprinde din aceste colecţii de scrisori farmiliare, modestia cu care fiii primului ministru al ţărei — şi ce ministrul — îşi făceau studiile la Paris, sobrietatea şi munca lor ca studenţi, dragostea ce uneau pe toţi membrii familiei al cărei şef era Ion Brătianu, şi interesul permanent de grijele ţârei care se amestecă în toate filele unei corespondenţe cam atunci când a fost scrisă nu se gândea nimeni din autorii ei, că va deveni publică. Ar fi desigur o muncă şi plăcută şi mult utilă a spicui informaţiile ce se pot găsi în aceste scrisori cu privire la viaţa socială din trecut. Ne mulţumim pentru azi şi aci, a releva înţelepciunea cu care Ion I. C. Brătianu, aproape copil, ca student la Paris, judecă viaţa politică încare el avea să fie chemat mai târziu să ţină un atât de hotărâtor rol pentru destinele României. „S’a început să se creadă — spunea el într’o scrisoare adresată mamei sale, din Paris în 1888 — că politica e meseria cea mai uşoară, şi mulţi încredinţeam votul unora, cărora altceva nu le-ar încredinţa. De când cu dentiştii americani, ea a rămas singurul meşteşug fără diplomă sau mai bine pentru care toate diplomele sunt bune. Unui doctor oricât de îndemânatic nu i-ai da să construiască o maşină; inginerului celui mai abil nu i-ai cere să tămăduiască din om; avocatului celui mai capabil nu i-ai cere sfaturi de veterinar; dar în politică, fiecare se pricepe şi se pare că dacă îţi trebue ani de studii şi de practică ca să construieşti o maşină, e de ajuns câteva ore, după o seară de petrecere, ca să alcătuieşti o societate’1. . Aceste opinii, expuse într’o formă ironică perfectă, se potrivesc perfect cu cele scrise de filosoful Herbert Spencer în ,,Introducere la Sociologie“, pe care desigur că atunci Ion. I. C. Brătianu nu l-a cunoscut, dovedindu-se încă odată astfel cum spiAgenţia telegrafică turcă anunţă : Ziarul „BjouiEhoişriyeî“, conscluântă apropia tizită a regelui scris al husarisi în Anglia, dună gri va fi trecut prin România, Cebosiouacis si Osraiaikia, scrie: Re ca Bulgaria nepoiaza direct cu vecinii Stii, tie cs o face prin intermedari, rezultatul va fi identic. Esis destui să atingi o coarda oarecare a instrufiienlului carestic, pentru a ii da seama de acordul complet care domneste printre membrii acestei organizaţii, inţeisnerea Balcanică realizează în srearsa munuală primre membrii ei, fiu nutrim ostilitate îaţă de nimeni. Suntem Însufleţiţi chiar feţele Bulgaria, de sentimentele totdeauna amicale, in ce priveşte marile puteri, ne cerem un singur lucru: să-şi mute gândul dsia ineia că ar pulsa conduce in Balcani. rrtele superioare ştiu să vadă în medii şi în culturi deosebite, adevărul în toată amploarea lui. Ion I. C. Brătianu ca copil, vedea just în politică. Era anunţul profetic a ceea ce era să devină mai târziu, pentru tara sa. PETRONIUS in un Acord complet între Statele intelegerifeafsanice — REGELE BORIS e mare operă naţionali Sufli i a li!stBffli mi film mie: tis ■ lisai uliiniui iimn rw «j Hm pu Executarea Lui este asigurată — MMWiyaMSBB8aBBaBsaaiiaMBMawiBiBMiaw»a»waiiiMH*M^ msmmmsmitmmmiam Sâmbătă seara s5a semsiat contracta şi mas uzinele Skoefa, închisândui-se astfel assn capitol într’adevăr penîtosl al wrierea n©astre politice. Tratativele, ei'sspă cssm se știe, au fest slssse persona! de d. Gh. Tătărescul pi’esei lâBitele consiliului. Ultimele chestiuns, privind aranjamenteie financiare pentru plata paielor ce sunt fixate de contract, s!»is definitivat de către d. Victor A«lenese«, ora isra s sirii 3 finanţelor, care, în acest scop, a plecat acum © săptâsi până la Pracga. ©dată acordurile de plată fi acordul valutar fixat, noul contract a putut fi semnat Sâmbătă de d. Gh. Tătăresc«, preşedintele^ consiliului, în numele Stat&sSui nostru şî de d» Fiale, directorii®! general a! uzinelor Skoda, din partea acestor uzine. _ _ înainte de a evidenţia importanţa excepţională^» contractului'Caşi a ®~ ccrdurîior încheiate, se cuvine să swfeliliitem ca» adâncă _ satisfacţie concursul larg şî prietenesc pe care guvernul ceaîoslovac ni 3-a dat şî cu acest prilej. S’a dovedit concret cât de strânsă este legătura de alianță ce ne uneşte de Cehoslovacia. înregistrăm aci şi activitatea rodnică desfăşurată de d. Jan Selsa, ministrul Cehoslovaciei Sa Bucureşti. *. Noul contract asigură in m©d efectiv şi rapid înzestrarea armatei noastre cu armament şi inseniţiuni, în consuittuţii din cele mnai avantagioase, atât din punct de vedere tehnic şi calitativ cât şi din punctul de vedere al cestului. Toate forurile competente au fost consultate şi şi-au spus cuvântul cer autorizat. In acelaş timp, personalităţile militare de mare marcă — cum de pildă a fost d. mareşal Presan — au adus neprecupeţite elogii sui prim ministru Tătărescu, pentru opera realizată* Iar consiliul apărarei naţionale sub preşedinţia Suveranului, — consiliu din care fac parte toţi foştii preşestinţî de consiliu, — a dat unanimă aprobie acestui vast şi complet plan de înzestrare al armatei, — ce va fi desăvârşit integral în curs de zece ani. Aplicarea imediată a planului este azi cu putinţă, fiindcă s’au prevăzut enorme fonduri băneşti, la care ţara a consimţit fără rezerve. În acelaş timp, acordurile încheiate la Fraga, asigură acoperirea în devize a ratelor, numai din exportul nostru în Cehoslovacia, fără ca să fie nevoie de devize din exportul produselor româneşti şi fară alte fără, guvernul cehoslovac asigurând, în caz de trebuinţă, creditul de devize necesar. Contractul încheiat cu uzinele Skoda şi participarea industriei noastre naţionale garantează realizarea operei de înzestrare a ţării, într’un mod atât de complet încât "Opinia nu rică oraţie urii cu linişte şi încredere desăvârșită ziua de mâine. s F Ecouri e anunţă din Brazilia că d. Mello Franco fost ministru va candida la premiul Nobel pentru paceFostul deputat comunist din Oppeln, Roman Ligendza a fost condamnat de tribunalul poporului din Berlin la doi ani şi opt luni recluziune pentru prepararea de complot contra Statului cremonia pontificală de Paști a fost difuzată din Catedrala Sf. Petru din Roma. u1 Jacques Boulenger propunea ridată un studiu de estetică a societăţii franceze f undat pe alte criterii decât cele obişnuite. Să considerăm de pildă, istoria literaturii în funcţie de succesul operelor prin raport la timpul câr el au fost creiate. Adică în joc de a judeca opera literară dintr'un punct de vedere intern să o studiem în relaţiile ei cu istoria unei societăţi, ceea ce ar fi concludent pentru psihologia acelei societăţi. Epoca aşa zisă clasică în Franţa nu era entuziasmată de Racine, La Fontaine sau Bossuet ci de autori ca Scudéry, d’Urfé, Gombaud, succedaţi de alţii ca d’Arlincourt, Isabelle de Montolieu sau Paul de Rock. Gusturile estetice ale unei societăţi sunt deci cu totul diferite decât, ceea ce ne învaţă istoria literară iar pentru cei ce trăiesc în compania bunei literaturi «lemnar detestabile. Concluzia logică la care trebue să ajungă aceste constatări precise este că niciodată majoritatea nu aregust şi că lipsa de gust a societăţii atrage lipsa de gust a cercurilor artistice. In special teatrul este expus să cadă în această mecanică banală a mediocrităţii şi pentru a avea succese facile sacrifică orice ţinută artistică şi orice judecată de valoare. •Reflecţii de felul acesta mau urmărit insistent tot timpul perpetuării ..aventurii din zeppelin. Despre această piesă, alcătuită din locuri comune şi calamburi răsuflate, din trivialităţi prezentate ca „spirite“ sau spirite de circ, ar fi o indiscreţie să vorbim. Insanităţi ejusdem farinae s’au perindat în actuala stagiune pe toate scenele noastre bucureştene, ceea ce ibu monstrează că nu mimai tesorul „Regina Maria“ este în criză cerebrală. Problema ia deci un aspect general şi este valabil ridicată oricând. Să convenim de la început că teatrul este forţat să aibă în repertoriul său piese de gen uşor prostii şi „cârlige“ pentru massa învertebrată şi amorfă a unui public needucat. In orice caz însă cantitatea acestor stupidităţi distractive nu trebue să devină asfixiantă iar ieftinătatea spectacolului normă. Pentru că un alt pericol apare în această ipoteză : acela de a compromite definitiv o artă şi a devia talentul real al multor artişti. Este evident că talentul este sensibil chiar şi în cele mai ucigătoare inepţii, că un actor bun se va releva ca atare şi într’o aventură pe zeppelin, de pildă. Dar talentul nu trebue schingiuit printr’o continuă leae de superficial fiindcă atunci îşi pierde semnificaţia. Ca să se realizeze îi trebue spaţiu, îi trebue profunzime. Nu este posibil ca virtualităţile lui să fie atrofiate printr’o sistematică diluare pe liniile orizontale. Chemarea artei trebue să se verifice în adâncime, aproape de uman, prin mediul rezistent şi revelator al operelor de valoare. Aeolo unde este artă se poate con tronica dramatică Teatrul Regina Maria: „O aventuri în Zeppelin de M. mnwMm a ele văr, de emoţie de artă. Altfel, decalajul dintre calitatea actorului şi lipsa de calitate a operei, face ca totul să se transforme într’o stridentă promiscuitate. Am văzut pe d-ra Leny Caler într’o serie de spectacole uşoare, unde minunatele sale însuşiri au răsunat cu graţie, cu farmec. Totul a fost însă ca o plasă de mătase, subţire şi strălucitoare, ce nu permite realizări complecte. Prin ochiurile acestui captivant voal viaţa şi arta adevărată nu au pătruns decât foarte puţin. Desigur din cauza mediocrităţii lucrărilor dramatice, în cari a apărut d-ra Caler. Talentul d-sale autentic merită însă un destin mai bun. Sunt în el atâtea armonice interesante încât ar fi suficient ca dominanta să se declanşeze în contactul cu adevărata artă pentru a da realitate unor creaţiuni de primul ordin. A rămâne însă pe drumul unui gen prea uşor însemnează a închide drumurile veridice ale unei mari vocaţiuni artistice. Iată de ce cred că mai multă Inteligenţă în alegerea pieselor este sacra şi talentul , numai în îmbi- absolut necesara, fiindcă este certinarea celor două valori : opera și efl g*rsg »'•'totul se realizează momentul »1« feanfi jajriiîe* nu au ales oâră •necesiv'» «le fii d-rei Caller, sunt iremediabil inînteligente. Travestiu-ul talentatei actrițe a fost foarte isbutit. Un aer de gavroche mai autentic si mai dezinvolt era greu de găsit. In el specialitatea gamineriilor d-rei Caler a excelat cu mult brio. Alături de d-sa, d-na Maria Sandu, d-nii Tony Bulandra, Maximilian, Ţăranu și Jules Cazaban au format un ansamblu corect și amuzant. Atmosfera cahotină a piesei a apăsat însă tot timpul pe buna ţinută a actorilor. In marginea acestei cronici însemn deci regretul de a constata nu numai masiva lipsă de gust a publicului ei şi rahitica inteligenţă a celor ce aleg lucrările dramatice. Lucrul acesta ar fi în definitiv fără nici o importantă dacă prin el nu s’ar ajunge la falsificarea talentelor. Piesa ieftină şi cabotină luată ca leit-motiv în teatru echivalează cu mai mulţi bani în cassă — este adevărat — dar este în acelaş timp şi cea mai sigură sinucidere pentru un Actor. Şi printre alte telente de valoare ce riscă să se falsifice, într’o asemenea ambianță, este și acela viu al d-rei Leiy Caller. Congresul naţional-ţărănist Flela „Rio“, ţinut într-o atmosferă de neîncredere şi desbinare, a demonstrat încă odată că partidele politice nu pot fi utile decât în măsura în care se prezinntă unitare şi ordonate. Corpul politic ce recurge permanent la expediente şi nu are forţa de a se disciplina, după anumite norme politice şi morale, ajunge fatal la descompunere şi anarhie. Când d. Mihalache nu înţelege să-şi pună partidul de acord pe chestiunile mari ce interesează statul, când nu are curajul să-l purifice de anumite elemente compromiţătoare, este evident că nu mai poate impune în partid nici disciplină si nici autoritate. Sa văzut, astfel cu ocazia congresului că singurul refugiu al conducerii national-tărăniste a fost invectiva si trivialitatea. Lucru explicabil, fiindcă numai aci se putea realiza o putină efervescenţă în rândurile partizanilor. Problemele esenţiale nu au fost însă ridicate. Nici chestiunea atitudinii politice, nici chestiunea poziţiei morale. În prima problemă există o adâncă divergenţă între d-nii Mihalache şi Maniu. Şi astăzi d. Maniu continuă acţiunea sa nesănătoasă în cadrele partidului naţional ţărănesc iar d. Mihalache nu are autoritatea şi curajul să clarifice odată această chestiune. Pentru acest motiv deci, nu s’a precizat cu ocazia congresului linia de conduită a partidului naţional* ţărănesc în cea mai importantă direcţiune a vieţii etatice. In cea de-a doua problemă, situafiunea este si mai grea. Trecutul guvernărilor national-tărăniste, cu rezonante atât de infamante, aruncă o pată de imoralitate im cumi natienaHSPinisi pe întreg partidul. Leaderii partidului nu au avut însă hotărîrea necesară pentru purificarea cadrelor şi nici în congres nu s’a ridicat această problemă. Dacă deci din aceste doui puncte de vedere partidul naţional-ţărănesc nu şi-a limpezit poziţia, este logic că el nu poate pretinde să mai apară în viaţa politică pe acelaş plan, pe care era la 1928, de pildă. Nu mai poate pretinde la niciun rol politic până nu-şi lichidează aceste două mari păcate. * Congresul de la „Rio“ a arătat prin lipsa lui de răsunet şi de atitudine politică, incapacitatea actuală a naţional-ţărănismului de a reveni pe planul luptei politice. A fost un bluff, ce încercă să mascheze o profundă carenţă. S-a dovedit însă şi altceva cu acest prilej şi anume: uşurinţa cu care acest partid concepe misiunea lui în stat. Avem astăzi nevoia unei politici de consolidare a statului român, politică de construcţie şi prevedere ce nu se poate înţelege decât inspirată de două principii: monarhic şi etic. Această orientare este astăzi a guvernului Gheorghe Tătărescu şi ea este singura posibilă într’un stat românesc. Deviaţiunile şi obscurităţile ce se propun la „Rio“ sau în altă parte, de fracţiuni politice aventuroase trebuesc hotărît eliminate din drumul sănătos al vieţii româneşti. Ne trebue astăzi o politică de consolidare, nu una anarhică şi dezagregantă. Iată singura concluzie logică a congresului naţional-ţărănesc, care a desvăluit din nou decalajul dintre partidul d-lui Mihalache și interesele adevărate ale țării. KăSNKn Luna Bucureştilor ■ Gem se ai- iisaaw iHHtWffg m imn acestei luni — “ Sub înaltul patronaj al Majestăţei Sale Regelui Carol II, începe la 9 Mai, „Luna Bucureştilor"“. Planul de ansamblu făcut, organizarea acestei luni bucureştene a continuat sub ochii d-lui AL Domescu, primarul general al municipiului, care poate privi mulţumit la înfăţişarea ce a dat capitalei ţării. Luna Bucureştilor va începe cu solemnitatea deschiderei expoziţiei Capitalei în ziua de 9 Mai, când membrii consiliului general al municipiului, în frunte cu d. Alex. Donescu se vor prezenta Majestăţei Sale Regelui, Căruia îi vor preda planul de sistematizare a Capitalei. Apoi se vor desfăşura toate festivităţile înscrise in programul întocmit cu multă grije şi destinat a constitui adevăratele atracţii ale Capitalei. Tradiţionala defilare a armatei, în ziua de 10 Mai — desfăşurată, în proporţiuni deosebite — desvelirea statuei lui Spiru Haret din piaţa Universitatei, defilarea breslelor cu carurile lor alegorice, concursurile de vitrine, inaugurarea Gradinei botanice, meetingurile de aviaţie, cursele de automobile, sunt câteva numai din punctele programului acestei luni bucureştene. Toate societăţile sunt chemate a da concursul lor pentru reuşita acestor serbări. Ziua eroilor care este şi prima zi din serbările Restauraţiei va fi serbată, cu deosebit fast. In ziua de 8 iunie împlinindu-se cinci ani de la urcarea pe Tronul României, a Majestatei Sale Regelui Carol al 11-lea, primăria municipiului va da acestei Ale caracterul unei mari sărbători a naţiunei. Pe lângă festivităţile obicinuite, vor avea loc manifestaţiuni în tot cuprinsul oraşului. Astfel organizată această lună Capitala îşi va putea arăta intreaga-i frumuseţe pusă în valoare de d. Alex. Donescu, primarul general, care a, ştiut să-şi lege numele de atâtea realizări mari şi folositoare. In tot cursul anului, dar în special primăvara si vara, comisiunea pentru valuta, Banca Naţională, bancile particulare şi... bursa neagră, sunt asaltate de cereri de franci francezi, lire, lirete, mărci, silingi, penge, etc., din partea acelora cari socot că nu pot petrece vacanta decât peste hotare. ’Acest asalt nu vine numai’din partea oamenilor bogaţi. __ Funcţionari mici fac împrumuturi la casele, ‘de credit, spre a pleca, cu diverseexcursii organizate chiar, de către autorităţile „sportive‘ ale instituţiilor respective. Mici comercianţi şi profesionişti liberi, pleacă cu excursiile organizate de diverse înteprinderi de „turism". Astfel trec peste hotare sume importante în lei şi în valută forte, cu şi fără autorizaţie, producându-se un gol însemnat în devizele ţării. Pentru cel mai modest dintre aceşti „turişti" de ocazie, ţara trebuie să exporte fără nici un beneficiu un vagon de grâu sau de porumb. Dar d. X sau Z vor spune că au văzut „Apisul" dacă „a vedea" înseamnă a trece fără nici un folos pe străzile ’diversetor, oraş*. Această modă nouă, această psihosă morbidă, trebue înfrânată. In Polonia şi în alte ţări un călător nu poate pleca pestre hotare până ce nadovedit că a exportat o cantitate determinată de anumite produse. E un sistem „compensaţia" care umple, întrucâtva golurile dedevize pricinuite de aceşti turişti. Socotim necesar, să le ia şi la noi urgente măsuri pentru curmarea acestor călătorii de plăcere, fie că au loc în grup, fie individual. Dacă aceşti turişti de ocazie nu pot pricepe că un elementar patriotism ar trebui, să-i oprească între metalele ţării, unde au destule de văzut, este de datoria autoritarilor să pună o margine zelului lor Călătoriile veste hotare nu mai trebuiesc aproaide decât pentru motive serioase. Excursiunile în grup trebues î interzise„ Este o 'ădt’orh ie la care nu nu putem, abate. nt —---------------------------------- ■- /' _____________ •' -twî.V. V-' ' “V ■ Comentarii Plimbările în străinătate — O osthozi periculoasă — In luna Mai se împlinesc 4 ani de la prima ascensiune în stratosfera a profesorului Auguste Piccard şi a asistentului său Paul Kipfer. In 4 ani noul ocean aerian a fost în bună parte cucerit. Oamenii s-au putut ridica în balon la 22.000 metri înălţime, iar de curând Willey Post a străbătut America prin stratosfera, zburând în câteva ore de la Los Angeles până aproape de New-York cu o viteză de 500 km. pe oră, la o altitudine de 11.300 metri unde era un frig de —63 grade Celsius. Se pregătesc noui ascensiuni la vară cu balonul liber și zboruri cu avioane speciale al căror motor e izolat de frigul stratosferic şi funcţionează la o presiune normală cu ajutorul unui compresor de oxigen. Profesorul Piccard se va ridica a treia oară cu un balon uriaş, care se construieşte acum la Varşovia şi e posibil să atingă înălţimea de 25.000 metri, conform procesului inicopiei alcătuit în 1931 şi care părea pe atunci de domeniul fanteziei însuşi maestrului Piccard. Pe altă parte „National Geographical Society“ din Chicago precum şi forurile competente ale administraţiei militare americane au ajuns atât de departe cu pregătirile pentru un sbor cu balonul al căpitanilor Albert W. Stevens şi Orville A. Anderson, încât se poate conta pe o ascensiune în cursul lunei Iunie. In acest scop s’a chel- tuit aproape o jumătate milion de I dolari. Se zice că situaţia economică a Statelor Timte s’ar fi ameliorat simţitor, de vreme ce se poate cheltui o sumă atât de mare pentru stratosfera. Ascensiunea cii Stevens şi Anderson va avea loc la Rapid City în Dacota de Sud. Baionul va avea o capacitate de 37.000 metri cubi (aerostatul Piccard avea numai 14.000 m. c.) şi va fi umplut cu heliu în loc de hidrogen. Balonul va fi deci neinflamabil. Anul trecut aceşti îndrăzneţi stratonauţi americani s’au prăbuşit la Nebraska de la o înălţime de 18.000 metri, învelişul fiind sfâşiat din cauze necunoscute. A’nBerson s'a aruncat cel dintâi cu paraşuta cum a ajuns aerostatul în troposferă. Prăbuşirea a fost atât de vertiginoasă încât până să sară și Stevens pe fereastra gondolei, balonul rupt a ajuns doar la câteva sute de metri deasupra solului și o întârziere poate numai de o secundă ar fi fost fatală. Gondola s-a făcut praf. Noua gondolă metalică e mult ameliorată, având un diametru de 3 metri. Echipajul va dispune de mai multă libertate de mişcare pentru mânuirea diverselor instrumente montate în balon. In total ocupaţţiile şi instrumentele vor cântări o jumătate de tonă, greutate ce va trebui ridicată de balon eventual la 24 kilometri înălţime, bătând recordurile mondiale ale lui Piccard şi ale aviatorilor stratoserici ruşi cari s’au prăburb, de’a 22.000 metri. Vom încheia această cronică reamintind câteva noţiuni care devin iar de actualitate. Ce e stratosfera Atmosfera se împarte în două regiuni şi anume : Troposferă, e zona de aer dela suprafaţa pământului până la 11.000 metri înălţime. Stratosfera, e restul aerului dela 11.000 m. în sus până la vidiul interplanetar. împărţirea aceasta, făcută de Teisserene de Bord, nu e arbitrară Intre aceste două subdiviziuni există deosebiri din toate punctele, de vedere. In troposferă aerul e vecinie în mişcare, avem curenţi orizontali şi verticali. In stratosferă aerul e liniştit şi aşezat în straturi, de unde şi denumirea (de la cuvântul grecesc stratos). Toate fenomenele meteorologice au loc jocmai în troposferă, precum formarea zonelor depresionare a norilor de ploaie, grindină şi zăpadă, a furtunilor şi a ceţei. Deasemenea descărcările electrice au loc numai în troposferă1. In stratosferă cerul e însă veci* (Continuare în pag. 2-g| NOTIŢE ŞTIINŢIFgQE Stratosfera In 1935