Vocea Covurluiului, ianuarie 1886 (Anul 14, nr. 2934-2958)
1886-01-14 / nr. 2943
ANUL XIV. Nr. 2.943. A B O N A M E N T pentru România Pe un an ... 20 lei , 6 luni . . . 16 * VeSt pag. IV premiul cent abonaților pentru străinătate Pe un an ... 34 lei , 6 luni ... 17 * Abonamentel se fac in Galați la Administrapunea Ziarului, in districte la binomie postale. Redacțiunea : 22 str.ilare. 10 BANI EXEMPLARUL. MARȚI, 14 IANUARIE 1886. ANUNCIB linia petit Pagina IV : 40 banî , III : 80 , I N SE R TIUNI §i RECLAME Pagina III : 80 bani La Cronică : 2 lei Repețiril se fac cu rabat însemnat. Scrisori nefrancate se refusa. — Articolele nepublicate nu s înapoesc. APARE IN TOATE piLELE DE LUCRU. Administraţiunea : 22, str. Mare. X elegxa,ECi. e Serviciul partie, si ‘Vocii Covurluiului* ACiENT’lA HAVAS. BUCURESCI, 29 Ianuarie. — In şedinţa de astâifi a Senatului, D. Mârzescu a replicat D Iul ministru al instrmţiunii în cestiunea interpelării desvoltate în şedinţa precedentă. A râspuns din nou D. ministru al instrucţiunii şi D. prim-ministru, care a pus cestiunea de încredere. In urma acestora Senatul a respins moţiunea de blam contra ministrului instrucţiunii propusă de mai mulţi senatori şi a votat o moţiune de încredere în guvern. — La Cameră s’au adresat mai multe interpelări miniştrilor afacerilor străine şi a instrucţiunii. Se voteaza mai multe indigenate. Se ceteşce o propunere de a se acorda o pensiune de 200 lei pe lună rD-lul Cotescu din Focşani, care e tată a 29 de copii, toţi în viaa, şi din cari cinci sunt ofițeri în armată. LONI RA, 23 Januarie. — Sgomotul circulă că s’a plănuit un atentat în contra prințului de Galles, dar n’a isbutit, pentru că prințul a modificat itinerariul ce ’și propusese sa urmeze. BELGRAD, 23 Januarie. — Ziarul oficial constată că Berta nu a răspuns încă la propunerile ce i s’au făcut în privința lxării unui loc de întrunire pentru plenipotențiarii însârcinați cu începerea negociărilor de pace. VIENA, 23 ianuarie. — O depeșă a D-lui G*r*sanine invită pe representant^ Serbiei la Viena să desmintâ zgomotele reu voitoare care atribuesc guvernului terle măsuri relative la înărmări grăbite. Adevărul este că Serbia face toate sforțările sale spre a grăbi deschiderea negociărilor. VIENA, 23 ianuarie. — Se comunică din Cetințe Conrespondenței politice că călătoria prințului Montenegrului în străinătate este dictată de aceleşi motive cari au făcut pe Brătianu să plece când a isbucnit crisa balcanică. BERLIN, 23 ianuarie. — Deputaţii conservatori, liberali naţionali şi conservatorii liberali au depus pe biuroul Dietei moţiunea următoire : Dieta, recunscând că datoria guvernului este de a protegea într’un mod eficace interesele naţionale în provinciile de Est, se declară gata să ’i acorde mijloacele necesare pentru a executa măsurile anunţate în discursul tronului, mai cu seama în ceea ce priveşte scoalele, administraţiunea şi colonisarea acestor provincii cu colonii germane. BERLIN, 23 ianuarie. — Consiliul federal a decis în unanimitate de a respinge hotârîrea luată de Reichstag în privința expulsărilor, pentru că guvernul prusian are într’un mod incontestabil dreptul de a lua asemeni măsuri. ROMA, 23 ianuarie.— Camera deputaţilor. — Comtele de Robilant, răspuniread unei interpelări asupra conduitei Italiei în faţa evenimentelor ce se petrec în peninsula balcanică, spune că guvernul italian s’a silit, pe cât a fost cu putinţă, să înlăture ori ce motiv de conflagraţiune europeana şi de a apăra interesele naţionale. Ministrul declară că nu ştie nimic despre o acțiune coactivă a puterilor, dar că ar fi dispus să se asocieze la aceasta. El nu urmăreşte o politică de sentimente, ci politica ce ’i dicteaza interesele şi demnitatea terei. In loc de a atrage micele State din Balcani în orbita Italiei, ministrul ori de folositor să ţie ţara pregătită la orice eveniment, întemeiându-se pe alte amiciţii. A se vedea ultime seri telegrafice pag. III, GALAI, 13 ianuarie 1896. De câtva timp se tot vorbeşte şi se face mare sgomot despre un proiect elaborat de actualul ministru al instrucţiunii, D. Dinu Sturzi, asupra reorganisârii înveţămîntuluî. Deşi nu cunoscem încă în întregimea lui acest proiect, câcî ministrul a crezut bine a păstra un mare mister asupră’i şi a nul da la lumină, totuşi a transpirat câte ceva, şi noi am înregistrat dupăfiarele bucurescene câteva din disposiţiunile lui. Nu ştim dacă acest proiect, ca atare altele elaborate de predecesorii D lui Sturza, va avea fericirea nu numai de a veni în desbaterea Corpurilor legiuitore, ci chiar de a vedea lumina, câci se anunţă căfilele acele ca ministru al instrucţiunii ar fi numerate. Ceea ce voim să constatăm este numai aceasta mamă de inovaţiune şi reforme ce prinde pe orice titular al departamentului instrucţiunii, ca şi cum instrucţiunea sar putea pune la cale prin neîncetate ordine şi disposiţiuni, menite a fi înlocuite prin altele peste puţin timp, fie de chiar autorul lor, fie de succesorii sei. Acesta mamă a introdus în instrucţiune o confusiune ne maipomenită. Nu doar că unele din măsurile luate n’ar fi bune, şi noi înşine am aprobat pe cele ce ne au părut astfel. Numai nestatornicia lor causeazâ o mare daună învețămîntului. Aci nu e vorba ca de orice alt serviciu, unde se pot schimba măsurile fără inconvenient ; e vorba de viitorul tinerei generațiuni, și asupra lui o măsură pripită și rea studiată exerciteazâ o influență, ce nu se poate schimba prin o nouă disposiţiune. Iată de ce noi am arătat în diferite rânduri că nu atât legea actuală a instrucţiunii este vinovată că acesta nu merge aşa de bine cum ar trebui, ci mai mult lipsa unei direcţiuni permanente şi stabile care să o aplice în mod uniform şi regulat. Titularii instrucțiunii fiind persoane politice, ei dispar când aceasta politică cere schimbarea regimului. Cu disparițiunea lor se duc și măsurile ce iau, iar succesorii iau altele tot în grabă și nestudiate. Aci resida răul. Sistemele se schimbă, și, ce e mai mult, chiar programele, așa că se întâmplă că serii de școlari studieză după mai multe programe, producându-se o confusiune regretabilă în învețâtura lor făcută după diferite programe. De aceea am regretat tot dauna lipsa unei autorități superioare stabile a învățâmîntului, care ca atare să fie pusă în posiţiune a conduce după o sistemă profund studiată, iar nu cu salturile ce se fac acum. Toţi suspină după fosta Eforiă a scólelor, sub care numai scólele în adevăr au mers bine şi au prosperat, câci acesta nu se preocupa de loc de cine era la guvern, ci mergea înainte pe calea Felicia «VOCII COVURLUIULUI, BANII DRACULUI PARTEA I. Ursulai de Maurienne (Urmare). O trăsură de piéta trecea goala. D. de Brégibert făcu semn birjarului să stea și se urcă in ea cu Bemerd. — Unde voiai să te duci când te au atacat acești furioși ? întrebă el pe Bemard. — Nu știu, răspunse nenorocitul pe jumătate zăpăcit. ^ — Totuși nu poți rămânea în stradă, afară numai dacă nu cumva voeștl să reînceapi scena de adinioare ! — O ! nu, reluă Bernard plin de iori. — Ai amici ? — Aici nu, n’am amici aici. — Dar unde ai ? — La Saint Jean-de-Maurienne, D. Daligand. — A ! în adevăr acela’i un om tare de treabà... E un bun seamn pentru D-tea... dar e peste putință ca să te duci acum la Saint- Jean-de-Maurienne. Câci acolo s’ar începe scena de astă fi, și eu nu pot fi acolo ca să te scap de lumea reutàciosà. — Mi-ați salvat viața,zise cu dubuță Bernard, privind pentru prima dată cu atențiune pe tînărul ofițer... A ! D-creul meu ! dar sunteți rănit. Văd sânge la cap și pe hainele D-voastre. — Nu-i nimic ! zlese Herric cu indiferență .. Dar D-tea tot nu te hotâresc... Unde locueșci de obicei? — La Lyon. — Ei bine ! să mergem la gară. Și tînărul ofițer ordonă birjarului ca să apuce la gară. După câteva minute Bernard descindea la gară, își lua biletul și se urca în tren, care era gata de plecare. Despărțindu-se de Henric, Bernard îl întrebă : — Ași voi să sem numele persoanei care mi a salvat viața cu riscul vieței sale... — Și de ce folos? răspunse Henric, care nu ținea să lege de aproape prietenia cu protegeatul săa. Nu ne vom mai revedea niciodată. — Cum bine voiți,zise cu umilință Bemnard, care acum era deprins să sufere totul. Totuși regret foarte mult că nu pot spune fiicei mele ca să pună și acest nume între celelalte nume din rugăciunile sale. Dar cum binevoiți... Clopoțelul sună pentru a treia oră, urmat de semnalul trompetei și flueratul locomotivei. — Adio, D-le,zise Bernard întinând mânele sale ofițerului cu un gest plin de recunostință. Henric binevoise să risce viața sea ca să scape pe aceea a lui Bernard asasinul ! Dar o aversiune invincibilă îl opri de a răspunde la strângerea de mână ce doria Bernard. — Adio, răspunse el brusc și întorcând spatele. Dintre toate insultele ce-i fuseseră aruncate în față, de ieșirea lui din închisoare, aceea pe care o făcuse acum Henric fu cea mai dureroasa pentru nenorocutul Bernard. Strigătele de La morte Bernard asasinul ! nu răsunaseră cu mai multă cruzime, la urechea mea decât acest sin gur cuvînt : Adio ! pe când mânele 44