Vremea, ianuarie-iunie 1932 (Anul 5, nr. 219-243)
1932-01-01 / nr. 219
ANUL V No. 219 In supliment: VREMEA SPORT 12 PAGINI 5 LEI 1 ian. 1932 APARE POLITICĂ — ECONOMICĂ — FINANCIARĂ - LITERARĂ - TEATRALĂ Director: Vladimir AL Donescu DUMINICA gisirii: IMN STR. 14ROL, I ® TELEFOANE 344/36 sl 311/ 35 Cea dintâi etapă de guvernare „tehnică“ românească s’a sfârșit. Faptul e important. Și merită să fie subliniat. Fiindcă prin chemarea în fruntea țării a d-lui Iorga, s’a voit să se introducă sistemul guvernelor alcătuite din oameni în afară de organizațiile noastre politice și cu mare pregătire pentru conducerea trebilor Statului. Intenția Suveranului a fost desigur cât se poate de bună. Țara avea în momentul acela neapărată nevoie de caoameni cu mult bun simț și lipsiți complect de orice legătură cu vreun club politic. Din nefericire însă rezultatele de până acum ale guvernării d-lui Iorga sunt sub așteptările și celor mai pesimiști spectatori ai arenei noastre publice. De ce avea nevoie România ? Nevoile României erau simple, dar tot atât de urgente. Și reclamau curaj mai mult decât savantă pricepere. In domeniul public, finanțele supte de turma prea flămândă a d-lui Maniu, cereau intervenția neșovăelnică a unui chirurg încercat. Iar svârcolelile economiei private ar fi putut potoli dacă „dragostea paternă“ a Statului ar fi fost mai puțin înăbușitoare ca în trecut, în unele privințe, iar în altele mai puțin generoasă. Conducerea d-lui Iorga a apărut însă neputincioasă dela început. Sperioasă de cele mai neînsemnate complicații prezente s'a dovedit a fi și sfioasă în fața marilor probleme ale viitorului. Nici un fir conducător nu a urmărit actualul guvern. Nimic serios nu se degajă din activitatea sa. Eforturi uriașe ce nu au avut alte efecte, decât să surpe din temelie așezarea întregei alcătuiri românești. S’au dat soluții atât de naive fiecărei probleme ce s‘a ivit, încât s‘au complicat situații în loc să se netezească drumuri. Criza economică mondială ale cărei repercursiuni au atins atât de grav și țara noastră, are cauze, în primul rând materiale. Supraproducția de mărfuri a provocat-o. Slăbirea forței consumatorului de pretutindeni, a agravat-o. Menirea oricărui guvern conștient era deci să întremeze pe consumator. Și mai cu seamă în România trebuia să se țină seamă de această nevoie. Fiindcă valoarea produselor românești ■— cerealele și petrolul — a scăzut într’o enormă proporție. Deci mai mult ca oriunde consumatorul român toste anunat prin scăderea prețurilor mărfurilor sale. Preocuparea guvernului românesc trebuia aci să-și îndrepte toate eforturile sale. Cum ? Prin reducerea celor două categorii de impozite : birurile de tot felul ale Statului, și birurile în favoarea industriilor protejate, deghizate sub formă de prețuri ridicate. Necesitatea degrevărilor fiscale.. Pus în fața crizei economice. Statul ar fi trebuit în primul moment să purceadă la cele mai serioase economii. Cele mai sângeroase reduceri ar fi trebuit să opereze în bugetul său, pentru ca să poată realiza degrevări fiscale pe o întinsă scară. ceilalți fruntași ai vieții noastre politice, mai puțin „tehnici“, s-ar fi mulțumit cu contraziceri formale, întemeiate, poate, dar neeficace. O mare problemă socială s’a născut, în acelaș timp. O problemă care nu cerea explicații, ci soluții imediate și energice. Și guvernul s’a dovedit laș și neputincios să le dea. A preferat așadar să fie fie demagog ca oricare grupare de opoziție, cu interese electorale. De aci au pornit toate complicațiile : problema datoriilor, enorme deficite bugetare, stagnarea întregei activități, și guvernul s-a dovedit complet dezorientat. A început dansul nebun al improvizațiilor de tot felul. A voit să ajute băncile și a scos miliarde din tezaurul public. Dar a sleit tezaurul și n’a mai avut cu ce să plătească lefurile funcționarilor. A sporit atunci impozitele. A voit să ajute pe datornici dar a lovit băncile, care s’au văzut cu toți deponenții la ghișeurile lor. A voit să atragă micile economii către hârtiile garantate de Stat, dar în acelaș timp guvernul face Casa de amortizare, ceea ce înseamnă decizia Statului de a nu-și mai plăti obligațiile. Și hârtiile acestea scad și ele, încolțit din toate părțile, aiurit de propria sa neputință în fața situației din ce în ce mai grele, guvernul găsește scăpare în suspendarea urmăririlor și votează în pripă o lege neclară, nestudiată și cu privilegii numai pentru o singură clasă socială, fără să măsoare consecințele acestui act. Dar efectele nu au întârziat să se producă. Formulându-și incomplet sau neclar intențiile sale, legea moratoriului parțial a produs anarhie și paralizie generală. Din țară ne vin știri că portăreii refuză să mai protesteze polițele.. . sub cuvânt că „legea i-ar fi aprind”. Iar judecătorii nu mai voesc să facă autentificări de nici un fel de act ce-ar avea de obiect înstrăinări de orice natură, sub acelaș motiv. Iar guvernul înspăimântat, voește să trimeată circulări în toată țara, ca să-și explice intențiile. Ca și cum simple circulări ministeriale ar fi suficiente să interpreteze o lege. Neîncrederea cuprins sufletele tutoror. Nimeni nu știe ce măsură va mai fi în stare să aducă mâine guvernul. Vieața toată este din această pricină, întreruptă. NUMĂRUL DE CRĂCIUN AL „VREMII“ ESTE EPUIZAT. DE ACEIA, TOATE CERERILE DE NOUI EXEMPLARE AU RAMAS NESATISFĂCUTE. te ce i se dă guvernul, preferă să-ș tezaurizeze și cel din urmă ban ceprisosește ca să-l aibă „pentru vremur și mai grele”. Și criza economică ia prin aceasta aspecte și mai grave. Sărăcia devine astfel mai cumplită, iar criza socială mna amenințătoare. Cercul vițios își urmează însă cursul Repercusiunile sărăciei generale le va simți Statul, prin micșorarea veniturilor Și dacă guvernul „tehnic” nu a cunoscut până acum principiul că excesul de fiscalitate duce la distrugerea materiei impozabile însăși, îl va afla cu siguranță în cel mai scurt timp, când agenții fiscali vor refuza DE TEAMA, să mai stoarcă pe consumatorul sleit. Ce ne pregătește viitorul ? Și atunci guvernul amenințat de furia funcționarilor neplătiți, va da din colț în colț să-și creieze nouă surse de venituri. Prin ce mijloc ? E greu de spus. Deocamdată împruturile externe— pe care guvern actual altădată le condamna, dar cum le dorește — nu pot fi realizat din cauza nesiguranței din țară, unde atunci bani ? Fiindcă aceasta est singura preocupare serioasă a guvenului. Cu siguranță că ultima salva va fi rotativa Băncii Naționale, cu ca:re va putea potoli vreo lună de zi revolta ce mocnește tot mai mult : sufletele mulțimi mei. Criza va fi deci doar amorțită, di nu înlăturată. Fiindcă elementele problemei românești, rămân neatinse. Și-apoi ? Ce va urma ?„ N’am ști să precizăm. Și poate nici n’am voi. Nu-i îi datina românească să se facă profeți sumbre în preajma unui an nou. Și nu noi vom strica această datină, afișând un pesimism dăunător în locul tradiționalului și robustului optimism românesc. Ce-ar trebui să urmeze ?... Suntem datori s’o spunem : sfârșitul acestei domnii a improvizației și a tuturor experiențelor ce au dus țara de râpă. DOMNIA IMPROVIZAȚIEI și a nivelării prețurilor Concomitent ar fi trebuit să pornească o energică și hotărîtă acțiune de scădere a prețurilor pentru toate mărfurile fabricate în țară, și cu o valoare artificial menținută prin barierele vamale. Nici una din aceste nevoi nu au fost ținute în seamă de reprezentanții Statului. Zeftenirea vieții nu s’a produs, iar birurile în loc să fie scăzute, au fost sporite. Fiindcă guvernul și-a permis capricii de miliarde pe spinarea poporului sărăcit. Rezultatul ? Criza a fost lăsată să-și producă în voie efectele sale funeste. Consumatorul, în loc să fie ajutat, a fost lovit mai rău. Și prin aceasta nu numai întreaga activitate economică a țării a fost atinsă. Aceasta ar fi mai puțin grav. Fiindcă guvernul „tehnic” ar fi aruncat întotdeauna vina asupra Și astfel guvernarea voastră „tehnică” reuși, să adauge eleamentul material al cripiei actuale, unul moral, () _r> gravitate mult mai mare : neîncrederea generală. Consumatorul așadar cu forțele anemiate de ciză, înspăimânta- mÉí&élem fsplp >”4 >>i^j>fflF -ásajte ÄTM mmi