Vremea, iulie-decembrie 1935 (Anul 8, nr. 395-418)

1935-09-22 / nr. 406

DUMINICĂ 22 SEPTEMBRIE 1935 bursa ULTIMELE MĂSURI FINANCIARE ALE ITALIEI In vederea pregătirilor sale războinice, Italia a întocmit noi decrete financiare. Prin politica sa, guvernul de la Roma a intrat pe drumul inflației, deși vrea să o evite. Ultima situație a Băncei Italiei arată o sporire de 20% a circulației față de bilanțul de acum 3 luni. Deasemenea ansamblul rezervelor au fost micșorate cu aproximativ 10 la sută. Dealtfel o urcare generală a prețurilor a început să se manifeste în viața curentă și valoarea lirei, artificial menținută în tranzacțiile oficiale cu străinătatea, scade din ce în ce mai mult în operațiunile private. In aceste condițiuni dificile, guvernul italian a vrut să reacționeze limitând prin măsuri draconiene efectele inflației. Un consiliu extraordinar de miniștri a avut loc la Bolzano, locul manevrelor militare. In primul rând s-a decis că nici un cetățean italian nu mai are dreptul să poseadă bunuri în străinătate. Acei cari au vor trebui să le cedeze imediat statului. Dacă este vorba de monede, ele vor fi plătite de casa tezaurului. Dacă este vorba de titluri ele vor fi convertite în efecte de stat italiene. Fără idoială că prejudiciu cetățenilor loviți prin această măsură va fi considerabil. Un alt decret limitează la 6 la suti dividendele distribuite de societăț sau întreprinderi comerciale, surplusul beneficiilor realizate urmând să fie convertit în bonuri de tezaur ș aură, ea se întemeiază pe situați particulară actuală a celor mai multe industrii mari italiene. Din cauza comenzilor de războiu, acestea cunosc de câtva timp o prosperitate fără precedent. La aproape dublu a crescut valoarea acțiunilor societăților ■raG Iva, Telni, Mortecatini, etc Prin dezvoltarea acestei situațiuni inflația s-ar accentua și mai mult Guvernul italian a vrut să evite această perspectivă. Industriile vor continua să primească comenzile de războiu, însă beneficiile lor, în afara de distribuirea unui indend de 6 la sută acționarilor, dise vor înapoia colectivității sub forma subscrierii la împrumuturi de stat. In sfârșit s-a instituit un impozit de 10 la sută asupra cupoanelor la purtător, în afară de impozitul cedular fixat la 18 la sută. Se rădăjduește că prin noile decrete se vor opri tendințele periculoase ale inflației. Din acest punct de vedere, pentru moment speranțele oficiale au fost dezmințite. Renta amortizabilă și bonurile de tezaur nu și-au ameliorat deloc cursurile. In schimb, valorile industriale au suferit scăderi de 20——26 la suta. Sub acest aspect, scopul urmărit de guvern a fost realizat. Aceasta nu rezolvă însă celelalte dificultăți ale statului italian, — dificultăți determinate de necesitățile sale imense și progresive, DEPRECIEREA NONETARÄ ȘI SI TUAȚIA ECONOMIEI ROMÂNEȘTI Deprecierea monetară, în parte recunoscută, de regimurile comerțului exterior și ale devizelor, caracterizează primul semestru al vieții economice românești. Astfel prețurile de gros fiind în urcate cu 16 la sută față de acest din anul 1934, valoarea globală a mărfurilor vândute a crescut în aceiași măsură, ceea ce dovedește că volumul total al mărfurilor vânduți se menține egal cu acela din anu precedent. Cu toate acestea veniturile agricultorilor nu depășesc pe acele din anul trecut întrucât disponibilitățile pentru piață ale producătorilor sunt sensibil reduse. Pe de altă parte puterea de cumparare a masei rurale a scăzut ușa în urma urcărei prețurilor produsele industriale cumpărate de agricultori. Reducerea cu 5 la sută a mase salariilor și mărirea cu 20 la sută a costului vieții, a determinat de asemenea o scădere a puterii de achiziții a salariaților. In raport cu trimestrul Aprilie Iunie 1934 volumul producției industriale s-a redus cu 5 la sută însă valoarea sa s-a menținut deasupra n -L.L. Air, i triale de export a crescut și mai mul din cauza primelor directe și indirecte. Valoarea exportului a crescut față de semestrul anului trecut 19,0 la sută in timp ce valoarea importului suferit o diminuare de 19,2 la sub Balanța comerțului exterior arată u excedent de 112 miliarde lei. Cu toate acestea situația favorabilă a balanței comerciale nu este suficienta pentru a soluționa dificultățile de transfer ale cuponului datoriei externe. Din contră aceste dificultăți s-au accentuat în urma participării crescânde ca devize blocați la comerțul extern al României și în urma intensificărei evaziunei devizelor libere. na postul SOCia USI c fu avut loc și anul acesta în pitorescul oraș al jucăriilor și al amintitorilor medievale, Nürnberg. In “• regia cunoscută, au defilat steaa ,n gurile noii și vechii Germanii, armata și membrii diferitelor forumațiuni național-socialiste, au ținut discursuri fruntașii partidului Și ai Reichului. Presa a subliniat ca de obicei măreția spectacolului, perfecția organizării și succesul congresului. Lumea de dincolo de granițele Germaniei a început însă să se întrebe care e rostul acestor congrese unde se ve țin odată sau de mai multe ori pe an aceleaș discursuri, de către aceiaș oameni în aceleași cadre. Lumea arăta— întrebându-se astfel, că un deceniu de experiență dictatorială europeană nu a fost , în stare s'o lămurească asupra naturii oricărui guvern dictatorial. Nu e vorba aici de „esența * dictaturii“ — în sensul logic sau ’ metafizic al expresiei, ci pur și simplu de caracterele pe cari i le au toate dictaturile pe cari le-am putut observa sau le observăm încă în Europa postbelică. Toate aceste dictaturi au apărut în momente de criză și au fost privite ca „ultime soluții“. Prin felul apariției lor aceste forme de guvernare erau condiționate, în ceea ce privea durabilitatea lor, de succesul, real sau iluzoriu, pe care-l puteau afișa. Aceasta este explicația cea mai simplă a necesității afișajului pentru orice dictatură. Formele de afișaj sunt atât de diferite încât, câteodată sunt în stare să înșele ochiul cel mai atent. Pentru noi, războiul pe care Mussolini îl pregătește împotriva Abisiniei este una din formele — extreme — de afișaj, întrebuințate de sistemele dictatoriale. Situația — eco- ® fii». __ Am arătat în cronica trecută scă «omică și financiară »— a Italiei ^ O spun Ba I» I la 1 8derea cursurilor în aproape toate devenise atât de proastă încât ära I § laa I ISbI Í compartimentele. Această situatia de ducele avea nevoe de o acțiune : a menținut in ședințele ultimei săp care în primul rând să distragă în taman,, cursurile find staționare. Cu atenția opiniei publice dela lu Rosn^npfl» santmanta“r,° s a fost ti valorile indus-crurile neplăcute și în al doilea .romanele captivante au «««Ieri rând, să pregătească un succes număr excepțional — 290 pagini» TULT?"* <ca dela 1855 la 1790" La chioșcuri, librari șiagări B. Beretz IN JURUL EXECUTĂRII ACORDULUI ANGLO-ROMÂN Ministerul de finanțe a încheiat cu Banca Națională actul privitor la convenția de plăți anglo-române. Prin aceasta situația institutului nostru de emisiune a fost precizată față cu obligațiile convenției de la Londra. După cum se știe, Anglia a cerut ca Banca Națională să garanteze suma de 270 mii lire steriiie, care trebue sa fie achitată până la termenul de 15 Decembrie 1935 în contul arieratelor comerciale particulare. Potrivit statutelor sale, institutul de emisiune nu putea să acorde această garanție. Scrisorile recent întocmite permit insă Băncii Naționale preluarea obligațiunii impusă de convenție, deoarece banca este garantată de Stat. Privitor la finanțarea exportului care urmează să se facă în Anglia, banca va pure la dispoziția guvernului, toate sumele obținute de la debitorii români în contul arieratelor lor din Anglia. Dacă aceste sume nu vor fi suficiente pentru plata în țară cerealelor exportate în Anglia, Banca Națională va avansa fondurile necesare, întrucât Statul garantează estituirea lor dintrun fond al Ministerului de Agricultură. Tot Statul garantează diferențele eventuale prezenite din scăderea prețurilor. BURSA STAȚIONARĂ VREMEA Testamentul lui Adam Se spune că Francisc fiul regele rt Franței, aflând despre bula papei Alexandru al VI-lea Borgia, care îm ro părțise stăpânirea tuturor pământurile lor cunoscute și necunoscute între cii Portughezi și Spanioli, ar fi cerut să îi cunoască și el testamentul lui Adam, de în virtutea căruia Franța nu poate fi cuceri nimic din teritoriile de peste alttr mari. Un exemplar din acest faimos testament trebuie să fie astăzi în pose piojsia Foreign Office-ului englez. Alt ciminteri, cu greu s-ar pricepe dreptul de privire generală pe care Englezii d . îl au și-l exercită cum se vede, ori ci 1 de câte ori vre-o putere europeană e îndrăznește să pornească vre-o cuce borire colonială. J. Gabriel Hanotaux, un fost minisatru de externe francez, spunea că ați adeziunea Angliei la crearea imperiului colonial francez nu a fost căpătată decât prin perpetua amenințare că în lipsa Franței, aceste colonii vor d ii a cădea pradă Germaniei. ce Cu alte cuvinte Anglia a ales înd a tre două rele și bine-înțeles a preferirat pe cel mai mic. Dar a ales, totuși, că așa cum un proprietar eminent opretează sau comasează două moșii, ceil amândouă îi aparțin. ! !- In lipsa Ligei Națiunilor, cea mai- extraordinară dintre realizările tratattului de la Versailles, pe lângă care cu- coridorul de la Dantzig, condominiul de la Memel sau craniul regelui Massana (art. 184 al suscitatului tratator sunt simple artificii de șicană diplo- sematică, Anglia ar fi trimis flota sa 1 I la Neapole așa cum a trimes-o la A <ellexandria altă dată, sau ar fi cerut la convocarea unei conferințe interna <aționale ale marilor puteri. Lungul și infastidiosul șir de declarații făcute de către mexicani sau cehoslovaci, nu se. schimbă întru nimic caracterul actualis- al Ligei în care numai marile puteri < n- au cuvânt hotărâtor. Dar existența lui Ligei și a pactului îi oferă o teoretic rită a fi luate îndeaproape cercetare. Avantajul practic consta în primul rând în reînoirea vocabularului diplomației britanice. Numai cine nu cunoaște pe oameni în general și pe Anglo-saxoni în special, poate pretinde că un vocabular e un avantaj pur formal sau teoretic. E dimpotrivă o armă ce întrece în percusiune un întreg stoc de mitraliere și serviciile de propagandă ale tuturor țărilor — neexceptând poate nici pe a noastră — cunosc bine de tot faptul. Altă dată — adică înainte de era inaugurată de Ligă — diplomația britanică, ca și celelalte de altfel, puse în fața unor eventuale cuceriri coloniale, întrebuințau cuvintele de compensație, justă și echitabilă sau de protecție a eventualilor supuși britanici sau alții Cum se vede argumente de ordin eminamente practic cu resonanță surdă ce ascundea greu cele mai sordide interese. De la Wilson încoace lucrurile s-au schimbat. D. Antony Eden, nu cere nici o compensație Italiei, ci dimpotrivă — oricât de paradoxal se pare — îi oferă. Insă pune în calea lui Mussolini marile cuvinte de pact, justiție, libertatea popoarelor, și egalitatea între ele: Pentru fostul Lord al Sigiliului englez, toate popoarele sunt egale între dânsele, Michelangelo și Dante gali cu cel mai negru dintre roșii Etiopiei britanică și pentru ce discursul primului ministru francez dă — în aparență — dreptate tezei englezești. In aparență numai diplomația franceza — ca toate diplomațiile din lume — fiind în primul rând bazate pe o exactă gimnastică intelectuală ce presupune — înainte de toate — ca orice disciplină a spiritului — cuvinte potrivite. Insă sub razele d-lui Laval e ușor de găsit spini. Când vorbește de adeziunea Franței la teoria sancțiunilor economice împotriva acelora ce au avut nemăsurata cutezanță de a călca un paragraf, articol sau capitol al Pactului, primul ministru francez știe ce spune, adică își dă bine seama că nu riscă nimic. Numai cei ce nu sunt în curent cu lucrările comisiilor și subcomisiilor Ligei, nu știu, că încă de acum un an, o comisie a fost însărcinată cu întocmirea unui raport asupra chestiunei de a se ști în ce măsură se pot aplica sancțiuni economice Statelor refractare injancțiunilor Ligei și în ce ar putea consta — practic vorbind — aceste sancțiuni. Ori — fie inerenta încetineală, a unor delegați bine plătiți ce au puține motive de a se grăbi — fie imposibilitatea de a se găsi o formulă justă, perfect și repede aplicabilă într-o eventuală speță, comisiunea nu și-a depus nici până astăzi raportul încât un vot luat chiar cu unanimitate în favoarea faimoaselor sancțiuni, ar fi juridic este inoperant; în stilul ministru englez că cel din urmă spiritul în literați în procedura de funcționar colonial britanic, nu se consideră egal cu un „native“ indian, fie el chiar de o civilizație ce a dat câteva monumente ce lipsesc pentru moment în Abisinia și poate chiar în Anglia. Dar obiecțiile cad înainte de a putea fi formulate, față de magia ce o răspândesc și căreia toți se înt s-ar putea desigur obiecta distinastăzi a Ligei, sancțiunile nefiind încă definite și reglementate. Dar avantajul în lupta diplomatică ce se duce rămâne totuși Angliei, pentru că se bizue pe cuvinte mari ca libertate de pildă și pe expresii încă neclare ca sancțiuni. Insă e ușor de văzut că acest dechină, cuvintele de egalitate, liber- neficiu va fi trecător. Nu pentru ca tate și pact, omenirea ar pretinde în curând vre-o Așa se explică pentru ce nimeni nu explicație mai precisă a extraordinaare curajul să contrazică formal tezarei solicitudini pe care Anglia o poartă Negusului. Domnia cuvintelor mari și pompoase e încă departe de a fi la sfârșitul ei. Dar pentru că orice drept, căpătat oricum, implică datorii și răspunderi, Anglia cere statelor membre ale Ligei colaborarea lor pentru executarea prescripțiilor Pactului și sancționarea celor ce le calcă. Deși cam târzie și lipsită de parțialitate — când lista călcărilor aduse Pactului de către Germania a rămas literă moartă pentru Englezi — totuși pretenția Angliei e justă. Dacă Pactul leagă pe membri, e logic ca aceștia să se simtă solidari și să intervină ori de câte ori cineva nesocotește prescripțiile lui. Dar aci, initervine chestionarul trimes de Quai d‘Orsay la Londra. Cu o logică cu adevărat carteziană, ministerul de extterne francez își ia marea libertate de a întreba guvernul britanic, dacă acesta ar fi dispus — ca în conformitate cu repetatele declarații făcute la Geneva — să ceară intervenția Ligei și prin urmare să se angajeze formal și nn cazul când o altă putere decât Italia ar viola o dispoziție a Pactului. Cu alte cuvinte dacă Anglia ține tot atât de mult la respectul Independenței Austriei sau ale frontierelor Statelor dunărene, ca și la respectul libertăților Etiopiene, Guvernul britanic a cerut răgaz să se gândească, pentru a putea răspunde. Răgaz ce a fost folosit de Mussolini care a declarat că nu îi e greu să pună în discuție frontierele stabilite de Tratatul de la Versailles dacă Anglia are două concepții despre libertate. Una largă, categorică și absolută când e vorba de Negri, alta, relativă și reticentă ce depinde de bunavoința guvernului Majestăței Sale. Care privește — cum se vede popoare de o mai mică însemnătate decât Abisinienii, popoare ce locuind basmul Dunărean, nu au fara fericire de a fi limitrofe cu vre-o colonie britanică. *• A. POULOPOL si practic — câteva avantaje ce me are curajul să contrazică formal tezarei solicitudini pe care Anglia o poate britanica. •congresul dein Nürnberg Au apărut Marele Premiu al Franței pentru Romanul de Aventuri pe 1913S FIARA cu care sa menite sau să întărească prestigiul aceluia care altădată „salvase Italia". D. Hitler a simțit, încă de la început, nevoia de a alimenta prestigiul său și de a-și afișa succesele. Seria întreagă de manifestații gigantice și de congrese -- cari nu sunt congrese pentrucă acolo nu se discută nimic ci se afirmă numai — nu avea alt scop decât de a sensibiliza și de propaga iluzii. Presa, jurnalele ilustrate și cinematografele trebuiau în urmă să comunice celor cari nu luaseră parte, impresiile emoțiile și convingerile pe care regia național-socialistă reușise să le infiltreze auditorilor. Congresul de la Nürnberg din anul acesta, a avut la îndemână un element în plus pentru influențarea masselor : armata. De aceea suntem siguri că ziarele germane au dreptate când regiile trimise de la Nürnberg — afirmă că „acest congres a fost cea mai impresionantă manifestație național-socialistă — de la venirea Führer-ului la cârma Reichh-ului . Impresionantă așadar nu prin ceea ce s’a spus acolo, ci prin cadrele în care s’a desfășurat manifestația. Pentru acei însă, cari, sterilizați de depărtare — sau de spirit critic au scăpat acțiunii regiei impresionante un reportaberg — congresul național-socialist din acest an rămâne interesant din alte motive. Cele două declarații ale d-lui Hitler conțin— pe lângă istoricul inevitabil a succeselor nației și pe lângă atacurile obișnuite împotriva marxiștilor în genere și împotriva Rusei în special —> anumite pasagii cari sunt în măsură să informeze asupra situației prezente în Germania, ca și asupra eventualelor întreprinderi național-socialiste. Ne referim — în primul rând la pasagiul care pune „problema succesiunii“ — precizând că ce mai bun național-socialist va trebui să fie Führer-ul viitor al Reich-ului — și care fixează apoi relațiile dintre armată și partid subsumând armata partidului. Această declarație precisă, pusă în egătură cu reclama făcută d-lui Goring „creatorul noii aviații germane — arată că deosebirile de vederi cari au existat poate între conducătorii partidului și marele stat major nu duseseră la o tiranizare a celor dintâi de către ultimii. Acei cari au crezut că rândurile statului major închid posibilitatea răsturnării regimnu Ai tot- TM actual s-au înșelat. Armata, în de la Nurn- Germania, nu face politică militantă ci este la dispoziția guvernului; armata nu face nici măcar politică externă ci este gata să execute chiar „acțiunile ireparabile“ de care vorbea Führer-ul în pasajul privitor la teritoriul Memel. Acesta este al doilea punct pe care vrem să-l relevăm. D-l Hitler s’a arătat decis în anumite condițiuni să întreprindă o acțiune de cucerire. Condițiunile nu sunt însă acele pe cari le-a schițat la Nürnberg, ci aceleași cari i au forțat pe Mussolini să înceapă acțiunea împotriva Negusului. Tot necesitatea alimentării unui prestigiu va fi adevărata cauză a unui eventual război început de Germania. Războiul nu va începe în momentul când „opresiunea Lituaniei va deveni de nesuferit locuitorilor teritoriului Memel", ci în clipa când presiunea internă va periclita situația Führer-ului. Cu deosebire interesant este faptul că Hitler a ținut de pe acum să-și pregătească poporul și anunțând posibilitatea unor „acte ireparabile“. Bilanțul guverării făcut la ultimul congres de Nürnberg — apare astfel privit, mai puțin optimist, decât au încercat să-l prezinte purtătorii de cuvânt ai național-socialismului. MIRCEA NICOLESCU — Admirabil, duce, dar ce reprezintă ? Negusul sub cămașa neagră. (Marianne) „Steaua Roisassa** SOCIETATE ANONIMA PENTRU INDUSTRIA PETROLULUI ÖCURESTI. Capitel social: 1.000.000.000 lei rafinăria moinfrtV capacitate de lucru circa 1500.000 tone țiței pe an proÂ S,TwSSe 15 tone ^ pa* Acizi naftenici, Smoală/Asfalt, Cocs de petrol^aiT 6 Calitate superoară’ Pentru comenzi în interior a se adresa: DISTRIBUȚIA Societate anonimă pentru distribuirea produselor petroleului București Str. G-ral Budișteanu Nr. 11 bis. Telefon 3.38.10. Fabrică de acid sulfuric la Câmpina Instalațiuni de rezervoare și de evport constantaRdapesta—Viena—Genova—Salonic—Rusciuc—Constantinopol—Smirna, etc. "Urg U" ______________ Fabrici de lăzi și bidoane la Rusciuc, Smirna, Salonic.