Zimbrul, 1851-1852 (Anul 2, nr. 1-67)
1852-02-21 / nr. 67
256 învățătura trupelor persiene, sosită în 24 hotăritu numai spre lucrarea reorganizației en siemi negreșitu sortitu fatalului spiritu Noemvrie na Teleremu. Acia dată, in 63 de sociale ce o îndeplinește încă de la 2 De de resbelu mi de cuceriri? Căndu bătăliizile ei au petrecutu spațiea de la Trapezunda pănă la Tehheranu. LREM, cons sosiră pe la începutul lui Dechemvrie la rezidența șahului, și trebuea să se ia Sint-Petersburgu în calitatea de intăiul dragomanu al ambasadei persane ce de curăndu s'au înființatu în acea capitală, însă șahul 'sau numitu întăiul secretaru pelăngă însărcinatul Persanu din Constantinopoli, și unde mesiniriitu ce va duce peste căteva zile. D. Davidu prezănte Șahcului ne ofițierii Austriei care le-au făcutu cea mai gratiuăndu schițele unei administrațiuni noue, preocupănduse cu protecțiea ce meriDoroagomanul vfurței Hepriene, D. David,ieazi marele interesuri năuntrice ale Franției, și daru in neputință de a mai lăsa laueactă lucrare nemărginită în voea întămplărilor, a compnlicațiilor, și a funestei influinți a resbelului. „Căndu o nație are atătea de făcutu pe însuși teritoriul seu precum e poporul franțezu, căndu toate ceru de la dănsul o silință și o veghere în administrațiunea publică, finanțele sale de crescutu, industriea privată să o întărească, agricultura să ș'o rățiască din boala ce au începutu ai stoarce nici unu într'unu cuvăntu să reînvieze cu totul in putere, pe lăngă aceste chiaru pacea năuntrică ce e silitu ca să o susție ștergăndu ultimile siluiri a acelor teorii funeste care au îngrozitu societatea modernă; apoi clară, căndu guvernămăntul are să îndeplinească o așa de gravă misiune, cine aru mai putea oare, judecăndu la dreptul, măcaru să mai propue că va merge să încurce țara în primejdiile unei lupte cu străinii? „Nu e nici o îndoeală, că atătu Franțiea cătu și bărbații cei dirijează soarta sa, nu se voru trage îndărăptu ori și de căte ori onoarea și interesul națiunalu, voru cere sprijinirea cu arme a legiuitelor sale drepturi. Însă, ca să se facă ei singuri năvălitori, fără de nici unu motivu de auțare, asta aru fi curatu numai o simplă ipoteză, ceea ce aru pica subu ridicul, și despre care conștiința publică aru trebui să ne dezvinovățiască, în locu de a primi cu neclitire, de încă cu unu felu de gravă molipsire, spănditu asupra interesurilor materiale ale țerii. „Dară, pentru oriși ce resbelu e de neapăratu o cauză sau unu pretestu, trebue să die la mijlocu vre unu Casus belli (apicină de resbelu) amenințătoru, care să se fi ridicatu pe orizonul politicu, întocmai care pentru Împăratul n'au fostu numai curatu o pasiune a temperamentului său înfrocatu, dară niște tipuri mari politice și economice îl făceau ca să tragă sabiea în contra întregei Europi, și să strămute aiurea vieața acei Franțe ce de abea scăpase din posturările anarhiei! Cine aru fi aceala oarecare să prepue că, melotul Împăratului aru ave mai multă ardoare necliitită, încă erănduse în niște lupte săngeroase fără de nici o pricină gravă, de dinaintea căriea aru fi cu neputință ca CB ce subtragă? Și acea cauză spricină unde au găsit'o mă rogu? Și Ka în ce felu de rețioasă primire, le-au adresatu mai multe în toate isvoarele prosperităței generale, și rații internaționale s'au pututu manifesta? trebări asupra Austriei, și a armatei sale, după care apoi ordonă a li se plăti înainte seafa pe trei luni. Casei 16 Fevr. Cu toate numeroasele cercetări ce de îndată făcutu însă pănă acuma nu s'au pututu încă pune măna pe ambii fugari Celner și Zînu, firile telegrafului s'au tăietu astăzi de la 8 oare în mai multe locuri pe drumul dintre Francfortu ani Lizenahu, și răpite într'o mare depărtare, asfel încătu au fostu peste putință ace ce pai aice cu acestu mijlocu chiaru spre a se espedui depeșile. Hanoveru 13 Fevruarie ce cetește în Gazeta Poștelor. Guvernămintele Hanoverului, Brunsvicului, Oldemburgului, Hamburgului, Bremei, și Lubecului au declaratu prin organul reprezentanților lor din dieta germană că sănta gata a plăti analogul de ani ce li se cuvine, in proporție multu mai însemnătoare, spre ținerea și păstrarea florii de pe marea Nordului. Feranțiea. Giurnalul Le Pei, ce esprimă astfelu asupra sagetului vitetelor de resbelu ce căteva persoane nu încetează de a le respănți.O parte dintre giurnalele streine s continuă neliniștescu opiniunile cu niște presupuse progiecte de resbelu și de cuceriri, ce mulțumită lui Dumnezeul n'au eiele minciunoase ne s'au pe| C doși nourii încărcați de tunete, ce se înflaîn cursul unei luti întregi, epoca engleză cu o înrăutățire pe înțăleasă au su Caiu în trompeta resbelică, și au bătutu farsa în toacă; n'au trecutu măcar o singură zi, în care să ni se esamineze putințimea unei invanzii (năvăliri) franțeze asupra țermurilor britane, și miraoacele de apărare, de la întămplare aru putea ca să'i opue. Interesurile private s'au îngrijatu, relațiile trebilor dintre casele de negoțu engleze și franțeze, fură simțitorui atinse, și într'unu cuvăntu. Englit era ce părea că aru fi amenințată de cătră unu pou Gilemu. Asfelu în cătu au fostu de neapăratu declarațiile solemnele făcute de Lordul Gon Rusel în Camera Comunilor, și în putarea energică ce au adresatu cătră presa Engliterei prin care lumină spiritul publicu, și puse unu capătu acelor cauze de neunire, ce după cum se zicea exista între guvernămăntul franțezu, și acel al M. S. Britanice. „Atunce, începură apoi a se înturna spre Belgica. Căteva giurnale Belgiene luară cu unu altu tonu, tema propusă de foile engleze. Asta deocamudată nu fu de cătu unu concertu de atacuri calomnioase asupra Prezidentului Republicei franțeze, chiar și injuriile n'au fostu cruțate pentru el, întocmai ca și în Englitera. În urmă însă, neavăndu ce se mai facă, s'au aruncatu asupra pretindatelor progiecte de resbelu. Ba temeis. Pănă acuma de mai multe ori mi-amu” ocupatu cu novitalele absurde ce se împrăștieără și se mărescu în marșa lor suitea Amuarăre! Urmează pare că, dacă alesul poporu încă, aicie asigurau că mijloacele pregătite eru cu o îndărătnicire dimentată. Iatu că principele Lui Napoleonu e seriosul lui franțezu ce numește Napoleonu, apoi erau și mai pripitoare. - miiu---i Vbini, - M - foarte plăgute și maine de melancolie. Carti despre pornirile sale de singe rece, eată unu esemplu. El tpeuce ne dinaintea unei ferezii, a căreia stăpănu cănta una din poeziile sale suflă vinduo foarte tare. Dante întră în casa omului ace Auia, eu ciocanul, foile și le nevărle în stradă. Ce ți amu făcutu? zise ferarul, Jui strici versurile, aceste's uneltele mele, qui stricu dară și cu ne ale tale; el bine, acestu omu aplicatu la mănie mi posomorătu ne care Bi lamu zugrăviti cu unu sufletu așa de puternicu și o imaginație atătu de evaltată; acestu om avu o pasiune mai puternică de cătu toate celelalte pasiuni ale sale, mai puternică de cătu amorul, mai puternică de cătu amintiea, mai puternică de cătu dorința de mopie, alu iubirea de nalpio; și omul acesta fu prescriau, proscrisu în timpă de dosezeci de ani, proscrisu pentru o faptă bună: aca nu'i tată, osănditu împreună cu o mulțime din concetățenii sei în numeru de o mie și mai mulți, el îi păzu pe toți înturnănduse în țară unul după altul, și decretul scode esilumentări de patru ori, de patru ori în căteva epohe deosebite, de patru ori și în Piera pe dată, chinurile erau mai mari pentru omul acesta, care se simțea cel întăi omu al Florenței, al Europei și glorie a țerii sale! În sfărșitu ca mult proscrișu. Însă ce de pe caturi înainte de a muri, păte încercări, căte speranțe, căte porniri de turbare! căci el avea o singură idee, una numai, să revadă Flopănă la lacrimi de a vede pe acel sufletu atătu de mare nepdste și în uimirea sa vulturu repitu, și în pornirea de desperanță, strigăndu ne ntezatu Florența! Florența! El se apucă cu focu de șiințe mi de poezie spre a deveni strălucitu, ci pentru ca politica sa să i redeschidă porțile din vanitate; după ce și-au sfărșitu nemuritoarea poemă, mai mulți principi ai Paliei fi hărăziră corona poetică și triumful, însă ei nu le priimi niciodată. „Dacă vreodată, zice el, opera secretă la care au pusu măna ceriul și pămăntul și care m'au slăbitu în timpul atătoru ani, ba triumfa asupra cruzimei care mau alungatu din acel țarcu unde dormeamu ca unu melu, wi dușminnu al lupilor care se resbeluescu cu dănsul, mă voiu întoarce în politica mea poetu, cu unu altu glasu, altă înbrăcăminte, și voiu lua corona de laură în veselici în care amu primitu botezul. Însă Florența ne mai rechemăndult, el o insultă, o blastemă, o numește desfrănată, lepădătura năciunilor, avară, oarbă, îngrămădește ocară peste ocară, zice că s'au destinsu din muntele unde era Fierul, și că totu se ține încă de munți și de stănci, el îi zice în cadlu prin Bruneto Balini. Toate partizile se voru îngriji să te pizmuească, însă tu șezi de o parte, facă și dobitoacele florentine culcușu din ele însuși, și să nu se atingă de plănte, dacă se va mai rădica una dintre dănsele pe gunoiul lor, în care să se nască săntană a acelor Romani, ce întemieră cuibul acesta plini de atăte răutăți, o numește dulceasa Florență, nobila fiică a Ro- Apoi într'o altă carte, el mei zice E o măhniciune răpitoare: Mi e milă de toți nenorociții, însă păstrezu o milă și mai mare pentru acei care fiindu esilați din țara lor, n'o vădu de cătu numai în visu, sau mai bine, el strigă Florență! cine-au socotitu că trebue să mă asvărli din sinul tău, unde amu fostu crescutu și nutritu păpă la giumătatea vieței mele, ax bine-voește a mă lasa întrănsul spre a'mi sfărși zilele ce mi au mai ramasu de trăitu și spre a mă repera de ostenelele ce amu suferitu, rătăcindu de alungul tuturoru provințiilor pe unde se întinde idioma aceasta. De aice se vede că aste s toate dorințele, toate contrazicerile amantului celui mai pasionatu, și însfărșitu dorința de a'și vide patriea fu așa de mare, încă nu pe nenduplecatul și nestrămutatul Dante, îl făcu să și schimbe credința politică; ea îl făcu Gibelini. Această transformație, este destul de curioază și însoțită de niște întămplări destul de ciudate, spre a merita niște arătări mai pelartu. Se știe că Paliea, după năvălirea barbarilor și ruinarea viscoloaselor republice grecești, se statore ștui în al IX vech ka guvernămăntu politicune doue mari puteri care înfățoșau dose mari principuri: ne Papa și Împăratul. Aceste dose printipuri se prefăcură în alte veci într'unu singuru omu, Carol cel mare. Carol cel mare cuceri Paltea; apoi creă ne pană, adică îl creă ka suveranu tim renia. În adevări, e unu apentaculu ce înduioșește șănță