Zimbrulu si Vulturulu, 1858 (Anul 1, nr. 1-42)
1858-11-25 / nr. 17
66 ZIMBRU și VULTURU. u poate arbitre: unui individu. Tristu spetaclu, care nu pate arbitrară a unui individu ristu spetaclu, care nu va fi nou la noi de ne voinu sub domnia Principelui Mihailu Sturza. Sunu fi curioși să videmu deacă acei ce voescu să ne dovidească eficacitatea, legalitatea și lealitatea mandateloru imperative, au mai multe și mai tari arguminte de dîta acele emise cu atîta seriositate de Constituționariu, prin pana D. Grailian'. Poate că asemene arguminte, și le va spriji pe ui scai vechi suvenire de pe vrremea lui Noe, și ne va dovedi, cu obișnuitulu seu docu limbagiu, că doue și cu doue facu trei. Nu l'ați văzutu mai ieri cu ce e fronteriă vrea să ne facă a crede că portretulu seu fotografi cu sămăna și cu noi? Acei înse care se 'nduplecă se subscrie așa contracte sau mandate nu'și aducu aminte că poveștile noastre sîntu pline de duhuri necurate dîndu cele lumești oameniloru care vreu să subscriă vinderea sufletului loru? Pre Hristosu însuși nu l'au necăjitu 40 de zile în pustiu de asemine duhuri răle, spre a face să priimească, în schimbulu convicțiuniloru și alu simțiminteloru celoru mai sacre, pănea cea materială, avuțiile lumei ? Îndărăptu satano! nu numai cu păne trăește omulu ci și cu totu cuvîntulu eștiu din gura lui Dumnezeu.” Elementulu naționalu este numerosu, foarte numerosu; cei puțini sînt clicile. Dară să presupunemu unu momentu că una din aceste reușește prin intrigă și Ll. trădare la străini, a învinge năciunea. Credeți voi „voi ce abie scapați de robia Egipetului vați rădicatu viței de auru, credeți voi că Dumnezeulu celu adevăratu alu părințiloru nostri nu va ști a vă răsturna pănă în sfărșitu idolii? Credeți voi că cu unu decretu se poate ucide, regenărărei noastre? liniști sîngele ce ferbe de dorulu Pe cîtu mai Nu, de o mie de ori nu veți comprima pe atîtu mai multu multu acestu sînge, acelu sîntimentu, se voru concentra, se voru întări, pe atîtu mai curîndu ăși voru ave oara. Aceasta e în șirulu lucruriloru hotărătu, ce vede ------. Mandate imperative! Contracte prin care unu omu ăși leagă onoarea să sprijine pretențiunile unui altu omu? Unu contractu care vinde unui omu, o națiune întreagă, vănzindu'i pre reprezentanții sei! Cine putea să se aștepte să ne vadă reveniți iarăși acolo, după sborulu patrioticu care a salutatu cu atita intusiasmu deșteptarea noastră năcionată, și astăzi încă subtu o Caimacamie înțăleaptă, luminată și mai presusu de toate patriotică? În adevăru, dacă Domnulu cu mandatele n'are alte mijloace mai oneste spre ași sprijini candidatura, ne va da o tristă idee despre valorea sa individuală, și ne oferește o pre subțirică garanție despre moralitatea și legalitatea gubernămîntului seu. N'amuri de feliu încîntați de a recăde în arbitraru. Privindu la trecutulu nostru, nu previdemu rezultate invidiabile, din domnirea arbitrarului. Rădicăndu de la Domnu influența preponderantă, și încredințindu unui capu colectivu, unei adunări, controlulu acteloru Domnului, Congresulu de Parteu au înțălesu bine de ce noi și cu noi, ce regretămu, o și D. Hurmuzachi (singura pană mărturisimu, amu cerutu unu principe străinu, poi p'avemu individualități noscute, căci aceste, după D. Thegu sociale le nascu.” cumu zice și resturnările numai, revoluțiunile SPG apoi cine știe dacă după mandatele tine nu voru veni mii de alte invențiuni de măsura mandateloru și totu atîta de constituționale, se poate pre imperatesne ca inteligența să fie reputată de primejdioasă, libertatea găndirei declarată de o rebeliă (vezi Constituționalulu No. 5, 6, 7) și patriotismulu trimisu la ocne, de nu la potanță. Noi nu pretindemu că candidatulu cu mandatele aru fi unu despotu așa de tiranicu: acesta, zicu, că va fi bunu principe, daru dacă va eși altu feliu? Deli mai bine este să ne luămu toate precauțiunile, înainte de a ne găndi la Doomnie, se ne găndimu la Adunare. Și spre a reveni la vorbele de comparațiune cu care amu începutu, ni se spune că acei domni ni prepară unu copți d'Etat; aceasta cată se fie vre o glumă! daru de aru fi adevăratu ? „Saceant Sonsples” Privigheze consulii!.. După mandatele imperative, sîntemu îndrituiți de a ne aștepta la felu de felu de lucrări, chiaru de a presupune în unile părți proiecte de violență. Pentru Dumnezeu veți Domniloru, să nu călcămu legalitatea, dacă birui, biruiți celu puținu lealminte! Din cele date în cunoștința publică prin Monitoriulu oficialu, din cele zise și rezise de întreaga presă, Țeara cunoaște acumu toate lazile, toate peripețiile prin care au trecutu cele întăi zile a aplecărei convențiunei din 7 (19) Augustu, precumu și criza ce s'au declaratu cu această ocaziune în finalu locoteninței Princiare, criză care există încă. Dacă revinimu astăzi nu e nici cumu pentru a califica purtarea Ecs. Sale Logos. Ștefanu Catargiu. Ea ne pare mai multu rezultatulu unei fatale combinăciuni streine, decătu rezultatulu unei judecăți independente; ș'apoi Țeara întreagă s'au pronunțatu întru aceasta, și sufragile tuturoru Romîniloru de inimă, au aprobatu demna și patriotica purtare a majorității Locoteninței. O întrebare mai gravă ne preocupă astăzi, întrebare, care rezumă în sine, nu numai acestu scurtu timpu de guvernămiîntu interimaru, ce viitorulu nostru, viitoriulu convențiunei de Parteu! Esistința Principateloru unite, ca Statu, este garantată de Europa; drepturile noastre de administrăciune neatîrnată și nacională, desevîrșita libertate de cultu, de legislațiune, de comerțu și de nabigăciune (art. 23. trat. de Parisu) ne sîntu recunoscute, garantate, și esergiițiulu loru lăsat numai noă nemijlocitu. Astăzi convențiunea de Parisu pu este unu simplu actu obligatoriu numai pentru marele puteri între ele înșile, ce priimită de Principate; din ea au isvoritu încă unu feliu de legături, între Principate deoparte, și între păterile Europei de alta. Precătu convențiunea este obligatorie pentru noi de a ne organiza și a fi guvernați potrivitu spiritului și literei ei; pe atîta ea este obligatorie și pentru Puterile subscriitoare, de a ne garanta esistința noastră ca Statu, și a ne lăsa în pace spre a ne administra liberu și neatinnatu în mărginirea drituriloru noastre. Nimine astăzi, nici chiaru colectivitatea puteriloru Europei nu mai poate legalmente a se amesteca în trebile noastre din lăuntru. Convențiunea stipulează acumu pentru Principate, libertatea de a se administra neatinnatu și fără nici unu amestec cu dinafară, prin urmare unu amestecu fie singularu, fie colectivu aru fi deopotrivă ilegalu și în contra Tratatului din 18 (30) Martie și a convențiunei din 7 (19) Augustu. Unu asemine amesticu negru pune în o stare e- - -- ---l..o aminti Obșteasca Adunare a, laurim șiețuiru ale CLPUI . ( păcinoți, sau cu