Zori Noi, iulie 1971 (Anul 24, nr. 7318-7344)
1971-07-22 / nr. 7336
V ZORI NOI 0 PAGINA 3 I.M.I.L. Rădăuți. De mai mulți ani muncitoarea Maria Carpov practică cu pasiune meseria de strungar, situîndu-se mereu printre fruntașii secției în care lucrează Foto . D. VINTILA Gheorghe Pírja, șef de brigadă sectorul III Leșu Ursului, deține, pe merit, de multă vreme, titlul de fruntaș în întrecerea socialistă. Obiectivul foto l-a surprins într-o acțiune dificilă la locul de muncă, în abataj Foto . D. IANOVICI Spunem adesea — cînd este vorba despre o realizare deosebită a cuiva — spunem că a fost obținută „cu prețul multor renunțări". Un om a izbutit să-și termine liceul seral în timp ce depunea zilnic o muncă intensă în uzină. A făcut acest lucru renunțînd la orele lui de desfătare, de recreere, de satisfacții casnice... Cineva și-a construit o casă ori și-a cumpărat o mașină „cu prețul multor renunțări“... Este și aceasta un soi de renunțare. O renunțare a cărei contravaloare se măsoară ori se compensează pe planul vieții strict particulare, în relație cu existența și proiectele de viitor ale unui singur invdivid. Sîntem dispuși să privim cu admirație astfel de renunțări și o facem pe bună dreptate pentru că este într-adevăr de admirat efortul stăruinței, al tenacității. Nu de puține ori ne este dat să avem de a face cu asemenea perseverenți, cu un asemenea mod de a înțelege și practica tenacitatea, renunțarea. Se renunță la unele privilegii și satisfacții personale, stăruind în acest fel pentru alte privilegii și satisfacții, mai mari. Dar tot personale. Uneori ni se oferă spectacolul unor eforturi greu de imaginat, pe care cineva le face pentru a-și satisface ambiția, unui vis strict personal. Am cunoscut un tînăr contabil din București care a crescut cu visul de a se vedea la volanul unui automobil personal. Salariul lui din București nu i-ar fi îngăduit însă atingerea acestui vis. În mintea lui s-a zămislit atunci un plan riguros, de o perfecțiune de-a dreptul contabilă. Să plece pe un mare șantier, undeva departe de lume, într-un loc cît mai izolat, pentru a putea A TE INTEGRA IN SUFLUL GENERAL AL SOCIETĂȚII... primi cît mai substanțiale sporuri de șantier și de izolare, pentru a fi ferit de tentații, pentru a nu trebui să plătească tramvaiul, pentru a nu-i costa dormitul, pentru a nu cheltui decit sume infime pentru masă, pentru a nu fi ispitit să-și petreacă o seară la bar, la cinema sau la cofetărie cu iubita... Și s-a dus. Trei ani a făcut vanitos apoi l-am acest efort văzut la volanul mașinii sale. — Ești fericit ? l-am întrebat în timp ce mă grăbeam să nu pierd tramvaiul. El a stat cîteva clipe pe gînduri, și-a mîngîiat mașina cu duioșie și mi-a răspuns cu un aer blazat: — Da, e bună mașina, dar nu prea am timp să mă ocup de ea. Serviciul, obligațiile... Ei, dacă aș putea trăi fără serviciu... — Ce-ai face ? — M-aș ocupa de mașină... Devenise robul unei manii stupide, cu totul și cu totul sterile. — Spune-mi — l-am întrebat — ce se construiește acolo la Petrimanu unde ai muncit tu trei ani ? — Acolo, în văgăuna aia ? Dracu știe ! Crezi că m-a interesat ? Eu făceam contabilitate, făceam și ore suplimentare, mai adunam un ban în plus pentru mașină... Numai eu știu cît am pătimit. Intîmplător cunoscusem și eu locul în care își petrecuse el trei ani într-un soi de robie a propriei ambiții. Acolo, pe Latorița, la Petrimanu, în munții Lotrului se construia un baraj din vastul sistem al hidrocentralei Lotru. Oamenii care lucrau acolo erau pasionați de munca lor. Cîțiva tineri ingineri mi-au povestit o noapte întreagă despre satisfacția concretă de a înălța o asemenea construcție, de a modifica relieful munților, de a căuta și de a găsi soluții constructive noi, ingenioase. Spuneau că a te afla acolo și a trăi la temperatura unui act constructiv de o asemenea grandoare înseamnă a avea, într-un fel, sentimentul demiurgului. Spuneau că atît de mult fusese cucerit de ideea participării lui la marea construcție încît, un tînăr maistru îngropase în betonul barajului o plăcuță de bronz pe care își încrustase numele însoțit de următoarele cuvinte :n unul dintre cei care au construit acest monument". Dar măruntul nostru contabil nu văzuse, timp de trei ani, nimic din toate acestea. Nimic din măreția acelei construcții, nici un firicel din suflul patetic al muncii pe care o desfășurau acolo constructorii n-a pătruns în carapacea „renunțărilor“ lui. E de imaginat că s-a păzit nu numai de tentația cheltuielilor bănești ci, poate mai mult, s-a păzit să nu cadă cumva în „păcatul" generozității, al muncii făcute cu dăruire de sine, în „păcatul“ satisfacției de a te fi făcut util societății în numele conștiinței civice și nu împins de conturile „fericirii personale". Iată un soi de renunțare care nu mai poate fi privită cu admirație ci, dimpotrivă, reflectă apele tulburi ale nimicniciei. Există, cu adevărat, o renunțare ce merită admirația și poate fi invocată cu mîndrie. Am întîlnit, aici la Suceava, zilele trecute, un tînăr inginer metalurgist care a părăsit Capitala, (un post ministerial) pentru a veni să lucreze la noua uzină de utilaje și piese de schimb pentru industria materialelor de construcție. — La ce ați renunțat, tovarășe inginer ? —• Am renunțat la comoditățile unei slujbe funcționărești, am renunțat la privilegiul de a trăi într-un mare oraș, am renunțat la apropierea de părinți, la mult, am renunțat. Știu că următoarea întrebare ar fi: pentru ce am renunțat la toate acestea, ce mi se oferă în schimb? Mi se oferă posibilitatea de a lucra într-o uzină nouă și foarte modernă, posibilitatea de a fi un om cu mult mai util. Nu-mi este indiferent nici faptul că munca de aici, cu toate greutățile începutului de drum, mă solicită profesional cu mult mai mult decât în altă parte, dar aceasta îmi dă sentimentul că trăiesc cu adevărat, așa cum mi-o cere demnitatea mea de om al societății noastre. Schimbul despre care mi-a vorbit inginerul Traian Necunoscutu nici nu se poate numi un schimb. A renunțat la „privilegiile" unei vieți anoste, în schimbul sentimentului demnității, în schimbul împlinirii menirii sale. Menirea lui și a tuturor este să ne integrăm cu toate capacitățile în suflul general al societății noastre, care se află acum în ascensiune către o înaltă cotă a civilizației socialiste. Iar pentru aceasta e nevoie să renunțăm la cite ceva... MIHAI CARANFIL */ V\\\\VSNA\\\\\\V V VVV\MVAVV VVVNXVXXXXXNXXXVXVVMVNXNVXVVVXVVVXXNVi ^ Contrapunct MAESTRUL IȘI ÎNDRUMA ELEVUL Pe cărări de munți, in poienile din inimile rezervațiilor naturale, prestigiosul cercetător și colecționar al faunei lepideptologice, prof. I. Nemeș din Suceava, poate fi văzut însoțit de un tînăr , elevul Gh. Pătrașcu de la Liceul „Ștefan cel Mare" (pasionat al tainelor naturii). Ai in față imaginea nobilă a dragostei pentru știință, împletită cu grija pentru îndrumarea aptitudinilor unui viitor cercetător. Fericita „conlucrare" n-a intirziat să-și arate roadele- Maestrul, care se poate mîndri cu descoperirea a 50 de forme noi de fluturi, știe să-și stimuleze elevul. Alături de „Coleophora bucovinella Nemeș", stă „Cosmotriche poratoria f. immaculata Pătrașcu" (specii noi pentru știință ; poezia din denumire nu e greu de sesizat !). O invitație și pentru alții. OBIECTE PERICULOASE Minorii Valentin și Marcela Samoilă, Marcel Pintilie din satul Văratec (Salcea) se jucau pe marginea șanțului. La un moment dat, au zărit un tub de forma și mărimea unui cartuș ce se afla pe jumătate ingropat în pămînt. In timp ce unul dintre minori izbea obiectul cu o piatră, acesta a explodat și i-a rănit pe toți trei. Intervențiile medicilor au scos victimele în afara pericolului. Nu e primul caz cînd obiecte explozibile, rămase din vremuri îndepărtate, fac victime în rândul copiilor neavizați de părinții lor. CÎINELE A URLAT.. Amețit bine de alcool, Ilie Andronic, din Pirtești de Jos, a poposit la o stină din apropiere. Un cîine de pază l-a mirosit și l-a mușcat de picior, infierbîntat, omul l-a croit cu un par. A urmat o sticlă deșertată de rachiu, împreună cu baciul Alexandru Lăzăreanu. Spiritele s-au încălzit și a izbucnit cearta. Responsabilul stinei își amintise că oaspetele ii lovise clinele. Cel mușcat poposește la o casă din vecinătate. Baciul nu se lasă și il urmează cu scandalul, in toiul sfadei, I.A. ia un cuțit de bucătărie și i-l împlîntă adversarului in abdomen. Victima a decedat în spital. Se spune că, în clipa faptei criminale, ciinele a urlat. Desigur, uitase lovitura, dar îl dorea... îndobitocirea ce o aduce alcoolul celor care-l consumă fără discernămînt. Rubrică realizată de VICTOR MICU r imaginați-vă, dragi cititori și gospodari, o adunare, pe teme de zootehnie, în primele bănci — fruntea specialiștilor zooveterinari locali. Se discută aprins despre unele fisuri în preocuparea pentru sporirea numărului de vaci și a producției de lapte a acestora, pentru creșterea avuției obștești. O voce : Ce te frămînți doctore . . . Firescosu? Vorbește cu curaj, că de aceea ne-am adunat aici, să punem problemele la punct ! . . . Dr. F. . Pentru creșterea efectivelor de animale, în sectorul agricol cooperatist al județului, s-au acordat, în ultimii 5 ani, credite de 53 milioane lei. Dar ce-am făcut noi pentru soarta vacilor bătrîne, adică pentru acelea care . . . le-a înțărcat Bălaia, că sunt, slavă . . . medicinei veterinare, cu duiumul! Nimic, tovarăși! Aș vrea să-l văd pe doctorul care măcar le-a cătat în gură, de măsele, să constate că nici nu mai au cu ce să rumege. Agitație în rîndul unor președinți de C.A.P. Mulți sînt indignați. Vorbește unul în numele celorlalți : — Să fim serioși și să nu demobilizăm . . . îngrijitorii de animale. Noi nu ne-am dat niciodată în lături să cumpărăm vaci din cele mai vîrstnice, chit că aici nu se poate aplica proverbul cu „găina bătrînă face zeamă bună“ . . . Se agită și veterinarii : „argumente științifice, nu vorbe sterpe“. D. P. : (delegatul președinților de cooperative): încetișor, nu vă repeziți, ca unii la creditele bancare ! Am martori vreo 20 de colegi de conducere „ceapistă“, că din 876 vaci cumpărate în anul 1970, circa jumătate sînt dintre acelea care au împlinit vîrsta venerabilă cînd pot fi reformate. Președintele C.A.P. Bilca (entuziasmat) : Noi avem 11 reformate, din 40 cumpărate. Idem, Costișa : Am reformat 5 văcuțe, după numai 3 luni de la procurarea lor. Cel de la Forăști : 4 gloabe în toată regula, după numai 5 luni de la intrarea în grajd. Reprezentanții de la Valea Glodului și Dolhasca (sfioși și modești) . Noi cerem scuze, avem 5 și, respectiv, 8 rable cornute, dar de abia după 6 luni de cînd le-am adus de la obor. Pe viitor, vom avea grijă . . . S-au ridicat alți doi delegați (unul de la ADAS, altul de la industria cărnii), care au vorbit in cor, pe două voci, că oamenii țineau la timp, fiind antiședințomani . —• Depunem noi garanția verbală că mulți conducători de cooperative agricole au avut toată grija să mărească efectivul cu cornute aflate în ultimii ani ai vieții lor și altele cu sănătatea ... în pioneze, în 1970, au decedat sau au fost sacrificate, la înghesuială, din necesitate de „zeamă de cuțit“. 4.041 vaci, în primele 5 luni ale anului în curs, s-au mai despărțit de piele alte 1.089 capete de taurine. Un specialist veterinar a devenit foarte nervos. Deși nu purta căciulă, îl tot sîcîia o muscă. A pus punctul pe „i“ : — Sa mai lăsați la o parte expresia aia macabră ... cu mortalitatea să și indispune ! Să vorbim, mai bine, despre suferința vacilor. Are cuvintul doctorul Inimosu. Dr. Inimosu : V-ați gîndit dacă, de atîta ședere în grajd, vacile se pot îngrășa și pot căpăta ateroscleroză ? Apoi, cum să vă gîndiți ! Ea le mai și mulgeți. Mulgeți animalele aflate în suferință, în rindul președinților de cooperativă erau, iarăși, murmure. Un delegat al industriei județene a laptelui s-a domolit. D.I.L. (adică, cel de mai sus), în calitatea mea de reprezentant al sectorului care prelucrează laptele, deci care trebuie să mă îngrijesc și de felul cum arată izvoarele produsului, sunt împotriva acuzației de mai sus. Animalele nu au perspective de obezitate. Dimpotrivă, cele mai multe au niște trupuri de parcă ar fi băut oțet. Un control efectuat în 10 cooperative, la finele anului 1970, a dovedit următoarele : greutatea a 193 de vaci a scăzut de la data cumpărării cu 11.000 kg. carne. Mai poate spune cineva că a existat delăsare față de silueta animalelor PI... (Vocea discretă a subsemnatului, prezent acolo, dar imparțial), numai parodia de furajare și gura cascată a rumegătoarelor știu de ce sînt atît de delicate !). Același vorbitor: .... Apoi, unde vedeți dv. abuz uemulsoare . Cu ce să se facă abuz . Aceleași vaci dădeau la cumpărare 8 litri de lapte , în prezent, dau numai 3,8 litri. Să vorbească unii președinți, dacă nu-i așa. . . Președintele C. A. P. Șcheia : la noi, Joienele cumpărate au dat 20 la sută mai puțin lapte la numai 10 zile de la cumpărare. Peste alte 10 zile, scăderea a fost cu 38 la sută. Cel de la C.A.P. Dărmănești. Noi am intrat direct în problemă. A trecut o lună și laptele noilor cornute a și ajuns la 50 la sută mai puțin decât la prima mulsoare. „Și noi, și ei avem asemenea situații“, au strigat președinții cooperativelor Sf. Ilie, Berchișești, Bălăceanu, Drăgoești, Măriței, Mihoveni etc. Cu toate duioasele ei sentimente, partea adversă, a specialiștilor, era în minoritate de argumente. Bineînțeles, gospodarilor, toată această adunare a fost, doar imaginată de noi. Atît ar mai fi trebuit, ca cei în cauză să „strige“ problemele care sînt reușite, la ordinea zilei. Vorbește graiul cifrelor, ce nu poate fi combătut ! V. BELLU FOILETON In goană după argumente sterpe ■ [UNK] - COLOCVIU — CU TINEREȚEA Educație și răspundere — Avem în colectivul nostru de muncă tineri conștiincioși și harnici — opina, recent, tovarășul Viorel Ornea, secretarul comitetului U. T. C. de la I.M.I.L. Rădăuți. Nistor Jubavlea, de la laboratorul secției de turnătorie, Gh. Hariton, muncitor la secția B.S.C., Ion Șorodoc, sudor la secția mecanică, Constantin Beldeanu, maistru la secția mobilier comercial, Domnița Stănică, primitoare distribuitoare la depozitul produse finite lemn, Dumitru Costc, tîmplar, Floarea Bădiliță, muncitoare, sînt doar cîțiva din cei care nu-și precupețesc eforturile pentru a realiza produse de calitate superioară, care să corespundă exigențelor mereu sporite ale economiei noastre. — Pe mulți dintre ei i-am format aici, la locul de muncă, preciza Alexandru Ileș, locțiitorul secretarului comitetului de partid din întreprindere. Cei mai vîrstnici dintre muncitorii noștri, pe lângă că i-au învățat meserie, le-au „inoculat", prin forța exemplului lor personal, printr-o perseverentă muncă de educație, simțul de pondere disciplină și răspropriu clasei noastre muncitoare. Influențele pozitive s-au repercutat și dincolo de orele de producție. In societate, acești tineri au comportări care le fac cinste. Se distrează decent, nu se maimuțăresc. — Au existat în orașul nostru și tineri cu tendințe de parazitism — e adevărat, puțini la număr — care exagerau în ce privește ținuta vestimentară și care își dădeau aere nefirești vîrstei lor. Nu se sfiau, în schimb, să frecventeze localurile publice și să consume băuturi alcoolice, ne spunea judecătorul VI. Colțuneac, de la Judecătoria Rădăuți. — Nesupravegheați de părinți și de educatori, „scăpați din mînă", a adăugat cpt. M. Florescu, comandantul miliției orașului, unii au comis și acte antisociale. Uneori, acestea au fost săvîrșite chiar în grup. Cei care îl formau proveneau, în majoritatea cazurilor, din familii dezorganizate. Un asemenea „grup", pe care l-am numi, fără să greșim, adunătură, constituit din tinerii I. Borcan, V. Buzneanu și P. Litră, foști „clienți" ai unui institut de reeducare, a comis numeroase furturi pe raza orașului. Faptele lor antisociale au culminat cu un viol. Cei în cauză se află în prezent într-un penitenciar, unde își ispășesc pedeapsa. Surprinde faptul că cei trei erau, la data comiterii infracțiunilor, încadrați în cîmpul muncii (I.B., lăcătuș mecanic la Atelierul de reparații auto Rădăuți, V.B., electrician, iar P.L., muncitor la U.E.I.L.). Pe drept cuvînt, se întrebau judecătorii cauzei, care au fost influențele pozitive pe care colectivele de muncă unde își desfășurau activitatea cei vizați le-au avut asupra acestora ? In ce măsură cei care munceau cot la cot cu dînșii, tovarășii de muncă, le-au atras atenția asupra comportărilor necorespunzătoare pe care, fără doar și poate, le observaseră, cum au intervenit organizațiile de tineret, sindicat și conducerile administrative din respectivele unități ? Se știe că familiei, această „celulă a societății", îi revin multiple sarcini în legătură cu creșterea educarea copiilor. Suprași vegherea permanentă, cunoașterea a ceea ce face, unde merge și cu cine se intîlnește un tînăr, constituie o obligație pentru fiecare părinte. Abdicarea de la o asemenea îndatorire înseamnă, în cele mai multe cazuri, semnarea de cecuri în alb în detrimentul propriului copil, a-l lăsa la cheremul altora, de rea credință. In vîrstă de numai 17 ani, dar aproape cu tot atîtea spargeri, în dauna avutului obștesc, la activul său, Mihai Corneliu Dacia, din același oraș,, era un element periculos, care nu a i ezitat să atragă o serie de tineri pe care îi manevrau după bunul său plac, cu ocazia comiterii infracțiuinilor, V. Chifan, P. Cîrdei, I E. Ianovici, I. Neacșu, V. Năsăudeanu, Constantin Colibaba, I. Lupășteanu și M. Lupancu sînt cîțiva din acei care s-au com- i plăcut în asemenea situații echivoce. Cum se face, oare, că părinții celor în cauză nu au cunoscut că, copiii lor sunt supuși unor influențe nefaste? Și, oare i ) autoritatea tutelară și colectivul de sprijin al ei nu trebuia să acționeze, l preventiv, cu mai multă i inițiativă și hotărîre pentru înlăturarea unor asemenea racile, deloc minore ? Și, oare, cîți din cei 1 predispuși a comite acte antisociale — ne referim la tineri — au fost vizitați la domiciliu, în timp util, de diriginți și educatori și, mai ales, cu cîți părinți și minori cu absențe și slabe rezultate la învățătură s-a stat de vorbă pentru a depista cauzele unor asemenea rezultate, pentru a afla cum i își petrec timpul și cu cine se adună atunci cînd lipsesc de la ore ? In acest context, nu se poate să nu ne întrebăm ! ce educație a primit, de pildă, I. Neacșu, de asemenea, din Rădăuți, în vîrstă de 1 numai 15 ani, care, în cursul acestui an, a comis o serie de furturi în dauna laboratorului T.A.P.L.. I a cooperativei meșteșugărești și a depozitului ICR? i Desigur, cel în cauză a fost trimis în judecată și va răspunde de faptelor sale. Cum răspund, însă, cei cărora societatea le-a încredințat mandatul de a crește un om în adevăratul înțeles al cuvîntului ? Asemenea întrebări sînt valabile și în cet îl privește pe M. Hura. » care, la cei 17 ani ai săi, se află internat pentru al doua oară într-un institut de reeducare. j — Avem tineri minunați, ne spunea un pedaigog cu experiență, tovarășșa Aurelia Curelaru, directoarea Școlii generale nr. 1 de 10 ani din Rădăiuți. Receptivi, entuziaști și harnici, ei se pregătesc cu asiduitate pentru a deveni oameni folositori societății. Mai sunt, însă, pe ici- 1 colo, unii care „sucombă" în fața tentațiilor facile. Asupra acestora trebuie să i \ ne concentrăm toată atenția. Este aceasta o obligație care decurge din însăși funcția noastră de e ț ducători. Să nu uităm că fiecare tînăr este omul de mîine al societății noastre. MIHAI HINDEA | obiecte PIERDUTE - Mi-am pierdut timpul .I 1 Bate și țî se va deschide Caricaturi de : ION 3AKDV i