Acțiunea, 1936 (Anul 2, nr. 18-111)

1936-01-01 / nr. 18

"AS Wit«* ** 1°0Url Redacţia şi Administraţia » Str. Regina Maria 49, et II Telefon: 324 Director: Ion Muntean.. ft! «I S O C I R f î U O F FOEElRIieSti Abonamentul anual Lei 240, şase luni 120, trei luni 60, o lună 20, instituţii, societăţi 500, Nr.-ul 3 Lei.— Publicaţiuni şi inserate după tarif nr. 11 Sibiu, Miercuri 1 Ianuarie 1936 Anul II Raporturile dintre saşi şi români Este suficient să fi făcut apel la sinceritatea câtorva saşi pentru a constata cât de întristătoare sunt sentimentele lor față de noi, cât de grave sunt acuzările care ni se aduc și câtă justele există în ace­ste acuzări. Nu vreau să prezint atei imaginea României văzută de saşi, fiindcă acest lucru n’ar fi destul de revelator, orice minori­tate fiind obligată la o doză oare­care de pesimism. Gelace este dureros şi necesită o clarificare, este natura şi stadiul raporturilor noastre cu el. Au sosit o simpatie pentru noi ? Dar, mai întâiu, avem noi una el? Contr­asm, palitalogic dintre român şi sas, este atât de mare, atât de rigid în impermea­bilitatea lui la nuanţe, încât el n'a putut duce nici măcar la un con­flict, el a menţinut un popor şi o minoritate într’o situaţie de forţe etnice paralele. Românii şi saşii nu s’au întâlnit propriu sis nici­odată___Românii au avut totdeauna faţă de saşi o stimă indiferentă: au apreciat hărnicia, constanta, cinstea acestora, dar n’au mani­festat niciodată o apropiere umană, o comunicativitate directă. Tempe­ramental, excitabil, nervos şi mo­bil, cum putea românul să frater­nizeze cu spiritul­­dominat, lent, cumpătat al sasului? Totdeauna saşii au manifestat faţă de noi un interes plin de neîncredere, care astăzi a degenerat în dispreţ. Saşii nu ne recunosc decât ,o calitate, că suntem „inteligenţi“. Să fim oare numai atât? Nu este atâi locul să intru în psihologia diferenţierilor etnice, el mă interesează aspectul politic al problemei. Dacă nu ne întâlnim cu saşii pe teren psihologic tre­bue să ne întâlnim pe cel politic. România ţară condamnată la cinci milioane de minorităţi, nu şi poate permite luxul de a nu avea sim­patie pentru saşi. Aceştia urăsc metodic, iar noi nu suntem atât de tari încât să suportăm şi duşmani Interiori. De la răsboi şi până acum, trebuia să ne Intre la toţi în cap, că saşii sunt singura minoritate cu care se poate colabora. In faţa acestei evidenţe, ce mai con­tează ireductibilele psihologice ? Nu putem suporta infatuaţia, morga şi un orgoliu deplasat al saşilor? Dar să ne gândim că bonomia lor atenuiază aceste defecte, îl umani­zează şi-i face chiar agreabili. Dacă saşii n’ar fi decât cinstiţi, iremediabil cinstiţi şi ar fi destul pentru a-i face o oază morală în Balcani. Este iarăşi adevărat că dispreţul lor pentru anumite as­pecte elementare şi nediferenţiate ale vieţii româneşti, este inadmi­sibil. România în câţiva ani de li­bertate a făcut un adevărat salt. Faţă de progresele pe care le-au realizat saşii în câteva secole de independenţă şi favoare, progre­sele realizate de români în câţiva ani sunt extraordinare.­­Saşii n’au produs nici un geniu (aceasta ţine de destinul tragic al coloniştilor în genere). Gloriile poporului ger­man nu le pot fi o consolare. Gând­ul se va face obiecţia numerică, eu nu pot s’o consider decât ca mărturisirea unei deficienţe cali­­tative. Dela război şi până acum, po­litica românească n’a dovedit nici o linie şi nici o continuitate faţă de saşi. Când prea multe concesii, când prea multe restricţii. Astfel n’am reuşit decât să-l dezintegrăm din România. Ea aceasta s’a adă­ugat tendinţa centrifugală a saşi­lor, cari în mod fatal şi-au fixat centrul de atracţie dacă nu de gravitate în Germania, urmând şi refăcând miniatural necisitudinile acestei ţări. Saşii n’au nici un con­tact şi nici o aderenţă la procesul nostru politic şi cultural. Ne igno­rează nepermis, ca şi noi pe el. Saşii se simt legaţi de Româ­nia numai prin peisaj; noi ne sim­ţim legaţi de ei numai prin impo­zitele ce le plătesc. Aceasta nu este o constatare tristă, el un ade­­văr. — Saşii ar putea să se gân­dească mai bine că România nu este numai geografie şi că dacă — în Ardeal cel puţin — n’am avut istorie, ei suferinţe, apoi ei au fost nu odată profitorii acestui dezastru. De altă parte, România nu trebue să uite că dacă saşii n’au lucrat cu nimic la consolidarea ţării, ei n’au contribuit cu nimic la corupţia ei. Ceea ce nu este puţin. Pentru colaborarea dintre ro­mâni şi saşi, cei din urmă gre­şesc, dacă-şi închipuie că numai noi avem de făcut concesiuni, precum românii se înşeală când aplică acelaş tratament tuturor minorităţilor. Saşii merită indiscu­tabil un regim de favoare, Emil Cioran. Astfizi ne vorbeşte: Reporterul de serviciu In acest an Moş Crăciun a fost deosebit de darnic cu fruntaşii politici şi conducătorii societăţilor şi instituţiilor din Sibiu. Spre a vă convinge şi D­vs. urmăriţi cu atenţie ce a predat fiecăruia, in ajun de Crăciun, sub ochii reporterului de serviciu al Acţiunei. Sacul cel mai mare l-a descărcat la d. dr. E. Piso, preşedintele consiliului judeţean, al Comisiei interimare, al organizaţiei liberale, al Universităţii săseşti şi preşedinte peste tot ce mişcă şi suflă în judeţul nostru etc. Cel mai de preţ dar a fost adus de la judeţ , un bilet pentru cursele de cai cu data viitoarei şedinţe a consiliului, aşa că el va şi avea loc în Bucureşti, la hipodrom, cu continuare la Brigadiru. De la primărie a primit pâine fără sare ca simbol pentru gafele nesărate făcute în ultimul timp spre a se putea menţine in­graţiile funcţionarilor Ars şi Wittschtoch. De la Universitatea săsească, consiliul naţional să­sesc, a însoţit pe Moş Crăciun, asistând la predarea unei lăzi pentru ascunderea comorilor pământeşti unde a fost sfătuit de Piso să şi încuie în fiecare seară banii agonisiţi cu trudă şi osteneală. Aci trebue să rezumăm şi partea din cuvântarea rostită de Moş Crăciun, unde d. Piso a fost elogiat pentru originala părere aplicată de d-sa că, tot mai sigur e banul ce-l încasează decât acel pe care ar trebui să-l mai ia şi alţi aderenţi politici şi în deosebi a fost subliniată evoluţia făcută de la principiul liberal, prin noi înşine, la aplicarea vorbei din bătrâni: cine împarte parte-şi face, fapt pentru care d. Piso a ştiut să şi reţină toate posturile de mide pica. i­... adesi'trc­­t toş Ci­ocian­ a lansat an prentru pentru acela cari va putea să jure ca a auzit pe d. Piso vorbind in public. Cu toate darurile aduse, d. Piso, a avut un Crăciun îndoliat pentru că rudeniile sau dovedit și mai ingrante decât notarii. .. . Dela d. Piso Moş Crăciun s’a dus acasă la agentul informator Constantin Stamate, fost căpitan şi devenit invalid în anul 1925, căreia ia predat coji din pepenul adus la Crăciunul trecut din Orient, plătit, se spune, cu o mie Bei şi o copie de pe diploma de cântăreţi de biserică, pierdută în timpul răsboiului... Dlui inspector Lăpădătescu mărunţiş pentru clubul de cărţi de noroc F. R. M. aşezat în apropierea Astrei spre a­­ face bătrânei so­cietăţi culturale concurenţă intru răspândirea cărţilor, respective a jocului de cărţi în toate straturile societăţii sibieni. Dlui vice­preşedinte al Astrei culturale, general Moga, un şpiţ (figaret) şi un parapleu (ploier) tip Coressi, pentru merite culturale 8COpuri de binefacere. (Continuarea in pag. 2-a) Ion Munteanu. Potrivit unei uzanţe generale în­cheiem şi noi un bilanţ şi lăsăm să vorbească anul care s’a dus. Din acest prilej, mai mult decât ori­când, îţi dai seama că ceea ce numim noi civilizaţie nu constitue de fapt un progres şi că realiză­rile tehnice a procurat bucurii­­ co­­tidiane însă omul nu este mai fe­ricit şi ce e mai mult se poate spune că, evoluţia mecanică ne târeşte spre imbeciu­alizare şi că în politică interesul personal a fost proclamat drept ideal. Să ne oprim asupra situaţiei In­terne, care încheie doi ani de gu­­vernare liberală prin stare de ase­diu şi cenzură, din care constatăm totuşi cu bucurie că, mişcarea de dr c­pic­ol iu­bit.­­Ci Ş­­IC, toate statele din Europa, cucereşte ţara în marş triumfal. O primă constatare, care trebue să ne bu­cure şi pe care se euvune să o re­marcăm este strădania primului ministru de a înzestra scumpa noastră armată, faptă pentru care actualul guvern merită toată con­sideraţia. In acest judeţ şi oraş nu aflăm nici o realizare importantă şi nu ştim ce am putea remarca în afară de hărţuelile din organizaţia li­­berală, sfârşite prin demisia de­­zidenţilor şi a dlui deputat Floaşiu care-şi va depune mandatul şi ungerea dlui Stoichiţia ca şef al organizaţiei naţional ţărăniste. S’ar putea vorbi despre desidenţele dela naldişti şi dacă am avea spa­ţiu am putea stărui şi asupra măcelului dintre manişti şi naldişti cu prilejul congresului naţional-ţă­­rănist — unde sau distins eroii scandalurilor naţionale : Ilie Bazăr şi Dobrescu. Se euvune să subli­niem însă faptul că din oraşul no­stru s’a pornit în primăvară miş­carea dlui Vaida şi tot act au dat contra atacul dint Maniu şi Miha­­lache, după care am avut noroc să înregistrăm numai răniţi şi nici un mort. In afară de toţişti la celelalte organizaţii este întuneric şi linişte somnoroasă. Peste tot însă în Sibiu stăpâneşte acelaş regret de a nu ne fi putut scăpa de actualul pre­fect atât de iubit şi popular încât trebue păzit cu o armată de agenţi secreţi şi sergenţi. Nici şeful or­ganizaţiei liberale, preşedintele peste toţi şi peste toate şi mai ales de unde se pot încasa bani, nu se bucură de încrederea ade­renţilor ce-l mai are. (Continuarea în pag. -

Next