Acțiunea, 1938 (Anul 4, nr. 198-271)

1938-01-01 / nr. 198

” Astra " sala de lset. *.tr.S.,guna 6 Loco. Directorî ION MUNTEANU Organ al asociaţiilor româneşti Abonamentul anual lei 240, şase luni 120, trei luni 60, o limie 20, instituţii, Eocietaţi 1600. — Publicaţiuni şi inserate, dupft tarif. Nr. 198 Sibiu, Sâmbătă 1 Ianuarie 1938 Anul IV Anul politic intern. Bilanţul politice­ interne de sfârşit de an concide cu sfârşitul unei gu­vernări, pe care d. Gh. Tăt­rfiscu a voit cu orice chip să o mai prelun­gească iacă patru ani. In acest scop dsa s'a folosit de iarba fiarelor f&ră insă să isbntească pentrucă ţara a răspuns Nu cu toate acordurile înche­iate pentru alegeri cu Romii, Saşii, Ungurii, d. Iorga şi d. Vaida. Intradevăr rezultatul alegerilor din acest an a fost o supriza şi un fapt la care nimeni nu se aştepta. Este unic în istoria politicei României şi probabil că din această cauză incă nu ştie nimeni la ce formulă se va aşteptate. Se va face dictatură ? Se va forma un guvern rezemat pe majori­tăţi parlamentare ? Iată ce se întreabă fiecare ? Dacă se va recurge la dicta­tură cine să o facă şi in numele cui? Musolini, Hitler au introdus dictatura în numele poporului care-l aclama şi care cerea această formă pentru că o găsea singura pentru mântuirea neamului rus de germenul comunismu­lui. Musoliul şi Hitler erau idoli in jurul cărora se creiaseră mituri. Pe ei il credeau mulţimile ca trimişi de sus. La noi d. Tătărăscu este astăzi un Învins pentru care s'au pronunţat nu­mai 38%. Dar d. Tătărăscu nici nu poate fi dictator pentru că dsa desa­­probă această meserie deşi a practi­cat-o in cei patru ani. In înţelesul real in România pot fi astăzi numai doi oameni politici dictatori insă deocam­dată nici el nu cer acest lucru aş.-» că ar rămâne numai formula guvernu­lui rezimat pe majorităţi parla­mentare. Această formă este unica cu­minte şi se poate spune chiar de foarte mare importanţă pentru îndrep­tarea multor rele din cauza cărora am avut cu toţi de suferit. Prin noua formă de viaţă parlamentară, pe care se va rezema guvernul va scădea de­sigur influenţa clubului politic, care până acum a ridica­t în posturile de comodă toate gunoaiele. Oamenii de prestigiu, valorile morale şi intelectuale erau desconsideraţi şi chiar delăturaţi din posturile unde slujeau cu credinţă şi prestigiu pentru a satisface gusturile, neamuri e omului dela club. In timpul din urmi erai deadreptul de compă­timit dacă nu te Înregimenta la club. Totul şi toate se făceau prin şi dela club, deaceea toţi visau să vină parti­dul la putere să­ se aranjeze el şi toţi al săi. De aci toate luptele şi duşmă­niile cari au devenit mai pătimaşe şi subiective decât in Bulgaria. Continu­area acestei stări cu adevărat pericu­loase pentru desvoltarea vieţii sociale şi publice ar însemna balcanizarea Întregii vieţi a societăţii româneşti. Iată de ce cred adânc că prin colabo­rarea mai multor partide la susţinerea guvernului va descreşte influenţa clu­bului prin aceea că ce­l puţin din acelea 5—­6 partide vor putea fi utili­zaţi pentru binele comun fruntaşii şi vom scăpa in felul acesta de pleava care se adunase la jural partidului pentru ca venind partidul său la putere să-l plaseze In postări pentru cari nu erau vrednici. Dacă ţara ar fi scoasă de sub teroarea gazurilor clubului putem spune că s'a realizat o mare reformă şi un enorm progres. Aştep­tăm şi dorim deci din toată inima înfăptuirea acestui deziderat al tuturor bunilor Români. Dorim Îndreptarea cu atât mai mult cu cât pe această cele ne vom afirma şi vom stăpâni mulţimea de străini ce sunt încă in număr atât de mare la oraşe. Suntem plini de optimism şi pentrucă in anul ce incheem ideia naţională a reuşit să înfrângă democraţia in numele căruia s'au făcut in trecut cele mai urâte a­­faceri şi compromisuri in detrimentul intereselor româneşti. Sperăm că va dispare pe această cale şi Indvidua­­lismul feroce ce a stat până astăzi deacurmezişul inchigirii blocului na­ţionalist. Deşi toate partidele naţiona­liste cer la noi ca România să fie a Românilor, totuşi luptele intre acei cari au acelaşi program sunt uneori mai înverşunate decât intre acei cari au program cu totul deosebit. Dovada a­­cestei afirmaţii o mărturiseşte pactul electoral încheiat latre partidele Na­ţional-Ţărănesc şi Totul pentru Ţară. Judecând însă lucrurile după progresul făcut in viaţa publică a României, a ideilor româneşti in de­cursul anului 1937, putem totuşi să fim convinşi că victoria românismului nu mai poate întârzia. Anul 1937 a fost de fapt un an al biruinţelor ideilor româneşti şi un Început ce va duce la mântuirea nea­mului românesc vrednic de o soartă mai bună și, desigur, împlinirea impera­tivului România a Românilor. Ion Munteanu al It, ANDL Cel vechia s'a dus. Să strig am vrut Pe cel apus... Dar stins, pierdut, Mi-a mai răspuns Doar un ecou: „A fost de-ajuns! „Din răsărit „Un altul nou 4­­•/ ?n •'ft V ■—‘■-"'0­ v „Eu sunt un mort „Un an sfârşit „Cu mine port „Tot ce-ai iubit... „Priveşte-acum „In depărtări „Şi de pe drum, „Din alte zări, „Iluzii vagi „ Vor apărea „Şi iarăşi dragi „Le vei avea. „Dar visul tău „Se stinge iar; „ Vei fi mereu „ Un biet hoinar.. „Un altul nou c*~ ‘ ' ^ „Şi-ace­laş cânt „ Vei auzi... „Eu sunt un mort, „Un an sfârşit, „Ca mine port „ Tot ce-ai iubit... I. V. SPIRIDON v­lt (Daria In ceasurile nopţii de Crăciun cu adieri de colinde, cu făclii aprinse, sufletul tău de sfântă, cules dela noi, urcă tremurând spre Înălţimea vrăjită a stelelor. A murit ? N'a murit, a ple­cat. O lumină s'a des in sânul luminii din care s'a rupt. Fostă elevă sfioasă, cu adâncă emoţie, cu un simţământ de pietate, mă indrept spre trecutul eprr-pfct şi las să reînviu in tăcerea gândurilor mele glasul amintirilor. “A l k ü'pMt »UV« »«C'Üjälf. figura Înseninată pe care r&szrcau doi ochi — două luminiţe albastre scăl­date In soare — şi zâmbetul împletit dia bunătate şi iubire neasemănată de pe colţul umbrit al buzelor. Sufle­tul tău ca şi figure, oglindă de cristal par, a lăsat să se arape din ei ele­vele şi toţi cei ce te-au cunoscut. Voiu încerca să arăt ce ai lăsat scris pe ceara moale a inimii mele şi a fiecăruia care te-a admirat. Voiu desgropa comoara la căpătâiul căreia nu se vor stânge niciodată flăcările tainic chemătoare. In răscolirea aceaat mă tem să nu tulbur pacea aceleia care m'a îndrumat la cotiturile vieţ ca o a doua mamă şi să nu profane nici măcar cu umbra unui gând amin­tirea dreptei muceniţe. Suflet nobil modest şi senin fost smuls din sgomotul şi sbacia al vieţii, dupăce ai ars dând fiecăre' ceva din lumina ta, dupăce ai ars s dind In fiecare ceva di dupăce ai ars lăsând la din modestia ta. Ai dat prea mult ars prea intens pentru toviţi s'au lăsat prea re­veniţi de pleoapele toropi Regret că nu pot aceleia dela care tmn­t şi care aşteaptă In dep — căci nu mai este — dace prinosul recunoşti Prin lacrimi şi flori, p crimi — tot ca mal po E târziu. Inserare vachi pe icoanele din plânge şi se roagă din­tru directoare iubită. 1 iogheţat al ochilor, lua înapoi — lacrimile... Virginia Munteanu

Next