Adevěrul Literar şi Artistic, martie 1922 (Anul 3, nr. 70)

1922-03-26 / nr. 70

’ V.­­ K­G­JST*S== ADEVERUL­ LITERAR ȘI ARTISTIC« Primăvară de cenușă Privim cu grijă, în fiecare seară, scăpătatul soarelui și dis-de-dimineață, întrebăm Răsăritul despre semnele zilei ce se naște. Pâclă de se­cetă acopere inconostasul Răsăritului înălți­mile sunt azurii și sterpe. Norii sunt plecați în alte părți și de abia cei mai străvezii și mai fără putere dintre ei trec, din când în când, prin cărările văzduhului. Luna in pătrarul ei cel din urmă, răsare, pe după miezul nopții, aiurită și fără ulei o proorocire de belșug. Câmpiile stau scorojite, așteptând zadarnic ploile de primăvară, cari să le spele de zăcutul zăpezilor. Colțul ierbii sfredelește în țărână; u­­mezeala a fost sorbită de soarele însetat. Prin hățișuri, printre crengi, pe fața dumbrăvilor, verdeața mult așteptată se ivește crâmpocită, sârbă­dă și bolnavă, ca niște pete de râia broaș­tei, deasupra heleșteelor putrede. Ghioceii și viorelele au murit de sete și fără timp, pe subt frunzele moarte, pe cari n'au mai putut să le răstoarne. Mor semințele în răzoarele făcute în pripă, se ofilesc mugurii pe zmicele și pământul Își pune cenușă în cap, ca în zilele doliului bi­­­blic. Anotimpurile s'au scrântit din tâturile lor și pravila unuia s’a amestecat cu a celuilalt. La fără­delegile unui vac de ucigași, trebuesc aș­ternute toate căile cu mărăcini, toate zilele cu Western și tot sufletul cu obidă/ Trecem prin lumina roșiatică și rău prevesti­toare a ceasului vecerniei. Drumul e colbuit, în ajunul Celor Patruzeci de Mucenici, ca în preajma Sfântului Ilie. In praful care se ridică deasupra caselor și a parilor purtători de sâr­mă, viermuește viata pripită și gălăgioasă. Oa­menii și toata truda lor, treburile și poverile pe cari le duc par a fi colonie și strădanie de fur­nici, în vatra unui foc care s’a stins de mult. Dar e mai rău decât atât, fiindcă dacă micile sârguitoare petrec viața lor — de alaltă ori și până poimâine — potrivit unui rost mereu ace­­laș ,și împins­e și povățuite de firea lor cea ne­­înșelătoare, despre neamul omenesc avem încre­dințări trufașe și așteptări nalte până la stele și, făgăduințe pe cari voim să le cucerim. Pri­vim cu înduioșare un trib de furnici care își împânzește mușuroiul și aleargă — știe el de ce? — tu sus și în jos, pe schelele grămădiței lui de fețișoare și de țărână. Dar cu ce gânduri pu­tem să ne uităm la acești semeni ai noștri, des­pre cari cugetăm că ar putea să fie luminați, bogați in fapte bune, desbrăcați de poste rele, sălășluiți în case de citire, de muzică și de ru­găciune, iar nu în tavernele și în cârciumile de azi ? Mergem mai departe și din șoseaua cu pră­vălii mărunte, cu care țărănești și cu biet norod care asudă în praf, trecem in șoseaua cu calda­râm măturat și stropit, pentru plimbarea dela ceasul vecerniei. Aici priveliștea e mult mai tristă. Căci deasupra poporului rău crescut, nă­răvit, izi­it, gonit dela școală, de la bac, de la spital, dela scaunul dreptății... poți să vezi, cu mintea, cum se așează și se urcă scara către mai bine. Dar ce poți să mai vezi deasupra acestor oameni cari alcătuesc jalnica noastră clasă con­ducătoare? Visul lor de peste zi este ceasul za­darnicei plimbări de la șosea. Nerăbdarea lor este petrecerea de după miezul nopții. Dexteri­tatea lor este scamatoria muncei și a dato­riilor vieței. Atunci, stai și te întrebi, de mila cui să mai lăcrămeze cerul? Pentru rugăciunile, virtuțile și sfințenia cui să se mai răscolească norii, să mai închege picătura ploilor și s’o mai verse peste noi? Nu este, oare această înfricoșată pri­măvară de cenușă simbolul cel mai meritat al obșteștei noastre uscăciuni sufletești? Nu se potrivește, cu prisosință, o primăvară pârjolită și sinistră, la o lume arsă de nedreptate și de crimă? Citim în cărțile prea vechi și sfinte, auzim din poveștile rămase în gura norodului că au venit, și în alte vremuri, nenorociri și cumpene, peste seminția lui Adam, cu neamurile multe cari se trag din el. Dar în acele vremuri, inima omului avea puteri pe cari astăzi i le căutăm zadarnic. Cel puțin, aici prin părțile noastre, nu le mai dovedim. Iată ce rostește un om din alte părți de lume: „...Vreau să feresc încă odată, pe cititorii mei de închipuirea greșită că învățătorii Indiei a fi predicat o atare lepădare de lume și de sine însuși, care nu duce decât la pustiul tăgăduirii. Scopul lor era să îndeplinească sufletescul lor, sau cu alte vorbe să facă din lume cu adevărat proprietatea lor. Când Iisus zicea: „Fericiți cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul“, cugeta a­­celaș lu­cru. El proclama adevărul că omul, care biruește trufia eului său, va intra cu adevărat în moștenirea-i cuvenită. Omul atunci nu mai are nevoi să se lupte pentru locul lui în lume; acest loc îi este pretutindeni asigurat prin drep­tul nemuritor al sufletului său. Trufia eului oprește sufletul și-l stingherește de la chemarea proprie. Și această chemare este­ unificarea cu lumea și cu Dumnezeul ei, spre atingerea desă­vârși­rei“. Aceste lucruri gândite și spuse, la Bolpur, în idia, Rabindranath Tagore se formulează, deo­sebit, pentru noi, cei dinspre apusul soarelui, înțeleptul indian găsește, pentru doctrina lui, coincidențe și echivalențe, în moștenirea religi­oasă și sufletească a Europei. Cine-și bate capul, printre noi, cu originala înțelepciune a lui Rabindranath Tagore! Noi n’avem nici o curiozitate pentru alta a noastră mult mai fericită și mai mântuitoare, decât a învățătorului din Indu­l Dac­iI« Că încercăm să adâncim gândurile pro­ de G. GALACTION fetului indian, fie că rămânem pe lângă pildele noastre, dintre Carmel și Sinai, trebue, după lungă și tristă judecată să zicem, blestemul și seceta cu cari începem, și anul acesta, sunt i­­coana și răsplata ruinelor și cenușii din ini­mile noastre ! Ochii noștri cei uscați, inima noastră cea îm­pietrită au gonit binecuvântările primăverii. G. GALACTION Paravan Sato nu-i plin de lume. Inaintând încet M'apropii să-ți iau mâna, — și ți-o sărut discret Șoptindu-ți: Bună seara... „Ce faceți Vi — „Foarte bine zic Zâmbești, mi-arăți un scaun, imi dai niște praline Un ceaiu... și convorbirea urmează în zig-zag, Cu’mpăr cederi ciudate de rîsete și vag. De fapte și­ anecdote alese la 'ntâmplare Și scoase din bagajul de știri ce fiecare A recoltat in lume. Vorbim de modă, flori. Societăți sportive, parf­umerii, actori, — Iar lu le uiți la mine ciudat și când, în fine, Găsești prilej de vorbă in pauza ce tine Sublinieri de-odetă ca să se-auză toți: — „Pierdui tot după prânzul cu vizitele...“ Scoți Un ...//“ Schițezi un zâmbet și chicotind, nebună, Mă’ntrebi . — „Dar dumneavoastră?“ Spun nu șt­u ce minciună, Mi-aleg o țigarelă, tușesc, par plictisit, Ascult nu știu ce basmu stupid, cer un chibrit, Mă uit furiș la sine,— și ’n vreme ce salonul își etalează vesel cancanul și bon­ lonul,— întrezărim odaia în care­ azi m­e-agi dus, Perdelele's lăsate și tvărul e pus, Descheiu încet agrafe, te-atreg, și’n umbra mult Tem­arii ca o lumină din rochia căzută. t Ludovic Dauș Poema morții Spre care țărm din lume — însângerat de­ viață și sfărâmat de vise — Va trebui de-acuma să-mi port din nou destinul ! Atâția ani de-a rândul — Plecat cu ‘nsigu­rare pe ’ngă aboroite pagini — Din nopți făcut-am­ zile. Din zile — nopți de veghe. Trăind atâtea drame și-atâtea mii de versuri, Cutreerând cu gândul sisteme, universuri, — Ca azi să văd, cu groază, cum crește, monstruoasă, In suflet, îndoiala ! Spre care țărm din bune Va trebui de-acuma să-mi port din nou destinaț­i încununați de roze. Halucinați, ostatici, Am rătăcit pe piscuri, Am coborât al­ise , Ca buze sângerate de frigul voluptății, Am deșertat paharul de flacări și de vise, — Ca azi să ne despartă desgustul și uitarea ! Spre care țărm din lum­e Va trebui de-acuma să-mi port din nou destinal ! Atătea ani de-a rândul M’am cufundat, frenetic, un sultet — Ca ‘ntr'o mare — Și-am scos mărgăritare , N’am fost avar cu nimetd, La toți de-opotrivă - V’am împărțit comoara,cu mâini îmbelșugate — Și azi culeg răsplata , iluzii sfărâmate ! Spre care țărm din lume Va trebui de-acuma să-mi port din nou destinul ! Pe­ oglinzi de ape repezi privirea mi-am plimbat-o, Urechea mi-am plecat-o La grava simfonie ce-o cântă ’n veci natura, Mi-am avântat credința spre cerurile clare, Cu simțurile toate m’am Jaruri. — Zadarnic. Cu ochii ei de spectru, solemnă, nepăsarea Contemplă depărtarea ! Spre care țărm din lume Va trebui atunced să-mi port din nou destinat. Ca liniștea uitării s’o cuceresc odată ! „Spre-un țărm tăcut, de piatră. Ce ’mprejmuește-o mare de-apururi înghețată !“ Al. T. Stamatiad „Pasacelsia““ din afi Universul publică în numărul de la 3 Martie a. c., sub titlul „Limba română in ziarele politicei“, chiar pe pagina întâi, „Observațiunle unui academician", în care găsim și următoarele : „Ziariștii noștri, în special cei de origină orien­tală, își inchipuesc că, întrebuințând ziceri și fraze franceze absolut originale, își arată cunoștințe sim­­bistice deosebite și întinse. Ceilalți colegi ai lor îi imiteaza del­a o vreme...“ Academicianul nu ne spune, la care anume dintre ziariștii noștri s’a gândit vorbind despre „cei de o­­rigine orientală“, ori și care ar fi însă aceștia, este foarte adevărat, că ceilalți colegi ai lor îi imitează“. S’ar putea zice că până chiar și scriitori cu renume răsunător cad în pacalul acesta, încât Emin­escu ori Coșbuc, citind operele tipărite în zilele noastre, a­­dese­ori ar fi nevoiți să spună, că mult­e păsă­rească limba română din zilele noastre. Cam de aceea­și părere e și Părintele Archim. Scriban, care în acela­și număr al ziarului Univer­sul publică, pe pagina a șasea, sub titlul „Alte stropșiri ale graiului”, un articol, în care zice : „Când și când strecor eu aici câte un articolaș și despre scrierea cum se cade a limbii românești. Cu toate acestea mai nimeni in­colo nu mai scrie, deși atâția oameni de specialitate ar trebui s-o facă“. Păr. Archim. Scriban citează apoi exemple de „stropșiri“ — nu însă din ziare, ci din reviste litera­re, care au menirea specială de a stărui să nu fie stropșită limba noastră. Atât Părintele Archim­andrit, cât și nenumitul „a­­cademician“, ar fi putut să citeze exemple și din o­­perele literaților noștri mai pripiți, care nu țin ca alegerea, întrebuințarea și așezarea vorbelor să fie potrivite cu firea cea adevărată a limbii românești, ci iau vorbele și le aruncă după cum le cad în con­­deiu. Aceasta nu numai fiind vorba de cei „de ori­gine orientală". Nota caracteristică a fazei de desfășurare, prin care trece azi societatea română, e pripirea, ușu­rința, superficialitatea, lipsa de cuvenită pregătire. Scriitori ca A. Odobescu, T. Maiorescu, Iacob Ne­­gruzzi, M. Eminescu, D. Coșbuc, Petre Ispi­rescu ori Ioan Creangă cântăriau de trei ori vorba mai nainte de a o pune pe­ hârtie : azi sunt mulți scrii­tori „geniali” de ori­și ce origine, care în graba lor ce­l mare aruncă vorbele cu furca. E aceasta un fel de boală literară, căreia un sin­gur leac i se poate găsi. Scriitorii „geniali“ vor fi și ei mai cu băgare de seamă și mai cumperi,îți, dacă vor ști că e u­nde­va cine­va, ca­re îi urmărește cu luare aminte, și se da­u de gol în fața lumii când se abat de la firea cea adevărată a limbii noastre. Ne-a­m bucurat deci și ne bucurăm văzând cele publicate de „academician” și de Părintele Archi­­mandrit și încă mai mult ne-am bucurat, dacă acesta și pentru alții ar fi un bun îndemn, căci în adevăr multă nevoe avem noi Românii de a ne îndruma unii pe alții să nu ne apucăm de lucruri, pentru care nu avem cuvenita pregătire, și de a fi bine chibzuiți fie­care într’ale sale. Porn’mi și noi pe calea cea bună, începem de unde au lăsat-o „acadam’cianul” dela Universul si Părintele Archimand­rit. si facem, mai nainte de toa­rte, constatarea, că nu numai prin a sa zise frantu- Parome „fii^optsesdț unii dintre scritori - noștri «stan­c. A fost făcută, între altele, în coloanele unei re­viste literare constatarea, că e lucra nepotrivit să zicem când „had'ma“, când „odihnă". Are fără în­doială dreptate cel ce-a zis-o aceasta. E, ce-i drept, adevărat, că în graiul viiu se zice în unele părți „hodina“, iar în altele „odihnă“. întrebarea e însă, care dintre aceste două forme are accepțiune lite­rară, de care dintre aceste două forme s’au folosit mai mult cronicarii, traducătorii cărților bisericești și cei mai de frunte dintre întemeetorii culturii noa­stre moderne. Tot astfel se zice ici „coborî", colo „pogori” Noi cei de azi avem să ne folosim de forma, care are accepțiune literară. E învederat că cel ce nu se deosebește de mine e deopotrivă cu mine, iar cel ce e contra mea e pro­­tivnicul meu. Sunt cu toate acestea mulți scriitori, , care nu-și dau seamă, că spun tocmai contrarul de la ceea ce vor când zic „vine în potriva mea" în loc de „vine împotriva mea”. Dacă le spui că nu și-au ales bine vorba, ei răspund că limba e vină și evo­­lu­iază. Nu-și dau seama că evoluarea e sănătoasă numai petrecându-se potrivit cu firea cea adevărată a limbii. In numărul de la 24 Martie al Universittis, pag. 1. col. 4. găsim „partea protivnică”, iar ce­va mai jos, col. 6, „„împotrivă”. Tot așa mulți dintre scriitori se folosesc de vorba pocită „răufăcutorr. Dacă le spui, că românește se zice ..făcători de rele“, ei nu-și dau seama, că -n ro­mânește ,/ănhicutor” e acela, care face rău ceea ce face, fie chiar și banele, câtă vreme „făcător de rele“ e cel ce,are obiceiul de a săvârși fapte rele. După ce-i dumirești, el se încăpățânează în gândul, că azi așa se zice. Adevărul e, că așa zic numai oa­menii, care nu cunosc îndeajuns nici graiul viiu al po­porului român, nici literatura română și mi-și dau seamă că limba română n’o desvoltă nici mahala­lele Bucureștilor, nici ziariștii — fie ei ori nu „de o­­rigine orientală", nici stâlpii de cafenea de la Terasă ori de la Imperial. Avem în limba noastră pe lângă „cămară“ și „cameră”. E aceea­și vorbă în două forme deosebite și cu două deosebite înțelesuri. Nu mai încape îndo­ială, că să se face de rîs cel ce ar zice, că a stat hotel într’o „cămară“ ori că-și păstrează proviziu­­­nile în „cameră". Tot așa s’ar face de rîs cel ce-ați vorbi despre „coadele vacilor" și despre „cozile co­coanelor". Avem în limba noastră vorbele „măiestrit“, „me­șter", „maistor", ba chiar și „magistru“ : fiecare dintre ele are în ceea ce privește înțelesul accepțiu­nea sa literară. Tot așa in declinatiune, în conjugatiunie ori în al­cătuirea frazei ori­cn­care formă are accepțiunea ei literară potrivit cu rostul ei. Acela, care nu tine sea­mă de aceasta, „stropșești*“ sau „pocește­“ limba, vorbește păsărește, cum ziceau Eminescu și Coșbuc. Se întâmplă, ce-i drept, ca să fie obicinuite mai multe forme; bună nu poate să fie însă decât una singură dintre acestea , cea mai veche și mai des întrebuințată de către cei mai mulți dintre Români. Are Părintele Archimandrit Scriban cuvinte de a stărui ca oamenii de specialitate să facă și ei ceea ce facem noi, care suntem numai un fel de diletanti în ceia ce privește tehhnica scrierii românești. Când le scriam acestea, mi-a căzut din întâm­plare în mână numărul de la 17 Martie al Universu­­lui. Pe pagina I (col. 3) e vorba de „litere turnate“4. Intr’o notiță de vre-o 30 rânduri am găsit de pa­tru ori pluralul „Utere" și tot de patru ori genitivul „UterUof“. Scriitorul acelei notițe va fi strâmbând din nas când îi spun că genitivul dela „litere” nu e­­ litera or“ Hhh in pielea lui, dacă vre­un ,­m­it si uitate, j-ar spune acest adevăr—de altminteri !e Învederat Oamenii noștri de specialitate sumă, precum se vede, foarte nesimțitori la cce se privește .sitropșirea graiului". Una dintre particularitățile limbii onești sunt numiirea la plural a localităților : B­ești, Iaș, Ploești, Măgurele, Săcele, Vâlcele și­le. * Altă particularitate a limbii români­­­ articula­rea numelor de localități In anumite ci­fre înve­derat că la plural se adaugă articol r­uralului: Bucureștii-Bucureștilor, lașii-Iașilor, teu­l-Bloeș­­tilor, Măgurelele-Măgureielor, etc. $ toate a­­cestea citim în fiecare zi „București la s«­­ort Ploești ztim"*) fără ca vreunul dintre unerja de specialitate să-și piardă răbdarea. Știm cu toții că numele de persoane iCuzativul cu prepozițiunea „pe": „te lean”, „pe­ria”, „pe Văleanu“. Prin analogie, substantivele,« însem­nează persoane, iau și ele prepozitiunisw“ in a­­numite cazuri: ,j>e fratele meu", ,j>e can44, ,j>e croitor“. Deoarece pronumele tin­e loc de nume de sub­­stan­ti­v­, ia și el la acuzativ prepozitiuni pe , pt j tine, pe dînsa, pe acesta, pt care. 1 Găsim cu toate acestea în fiecare zi presiunii ca „am lăsat pe calul cumulat” ori s, îm­Xtare prietenul care ni -l făcusem* (în loc d­e card mi-l făcusem“) și fel de fel de alte „știri”. 9 Noi Românii avem pentru persoana inși pen­­tru a doua pronumele personale „eu" și care sunt invariabile și nndech­imbie, deci nuica sub­biect pot să fie întrebuințate « propozițiune de­ clină și sunt întrebuințate în toate cazul„minc” și „tine" (gen. meu și tău, daiv. mie și ficus, pe mine, pe tine). Zicem și noi ,un om ca­z cun­fl francezul zice „un h­omme coim­e toi", difi zit" însă „ein niensch wie du“­, ț’avem­ de să nu mu­răm dacă se ivesc pe ici, pecolo și pari­­card z,c „om ca tu". ■ Mai mulți sunt cei ce se îmrcă la peana a treia, unde se declină nu numai,sine“, ci și­ ea. Ași putea să citez exemple, ca* dovedesc pânlfl chiar și între oamenii de specșitate sunt titor­i care nu sunt dumiriți, când aulă se fol­ost ă "ine" și când de „el­ ea". ■ Genitivul pronumelui person,' c în­trebuit pronume posesiv: casa vechimhk casa, cir dinți sui îi zice „casa mea”, iară ne vorbind cil, 1« zicem „casa ta". Pentru persona a treia au nici numai tut­ ori „ei“, ci și „săit'iri ,^a". E iede­­rat, că atunci, când popa vorbite despre m­asta sa, avem să ne gândim la „pretoasa lui", ca­ând vorbește despre „nevasta lui", e» mijloc sotirea unui alt­cu­i­va. Pungașul scoate din buzunar­ cad sornicu­l lat, iar nu „al său“. Cu toate ac­es­te med reu dăm peste „său" ori „sa" cât e vorba de­ ufj ori „etc. Ba în primul articol , numărul di­­n­ Martie al Universului găsim chir fraza : „Tri ® cere ca Strâmtorile să treacă s­ă-i în stăpânim El consimțind să ofere garanții inpatibile d­in veranitatea și independența SA“). 9 Când a greșit autorul : când «zis ei ori cât fi zis sal? ! E fără doar $i poate nevoc. ca smenii de spina­litate/Supu­nă și ei o vorbă bună o fire-i dmmrpM muritorii de rând, când au să se folosiscă de lajS când de altul dintre cele două prob­e persale( IOR SLAVI«.® *) „Universul“ dela 19 Martie, pg. I­01. .,Dum ® fiiul” strănută. 1) Muritorii de rănd ar fi zis: £ ® „dându-și învoirea să ofere chezări potrivite ® suveranitatea și nea­tűm­a­rea sa”. I aPíniimt nii­í[H?XHMOH(ix.NC­ ixionii(VMeH.(n­fiiW)KB (ll) JKlHAltmugiltUK H ^ZDMinoCdTlWÎBCții­ af^Klf Ku­gil Congresul lui F. S­A­ L.î J Congresul lui F. T. A. I«. 3. s‘a fixn, definit­ v^| Bruxelles, dela 17—1’O Aprilie n. e. Pe lârga disrut*B In jurul programulu­i. se va începe o «mi.4 jiositivilM organizare mondia­­l a intelectualilor, fentra *lla Riîa­rea intereselor lor profesionale. ^ .1 Se vor organiza cele trei secțiuni: a iptelor, ÎÎW ® lor și științelor — și se va lansa propunerea pei­r ® un „Parlament International al InefectualUț). De­ asemenea va fi discutata la acest compres și ierB pe care colaboratorul nostru d. En<lin lespi*, o JT5 voltă Intr'o lucrare ce va apare curând, cu vanu­larism­ul și Interiuiftarutla tnlch'cUirOiUitt^^^Kt volum are o prefață scrisă de autorul : boiului'', — prof. George Fr. N'colai. jH.H| l­a congresul lui F. I. A. L. S. vor lua 1 actualii din t­alfi lumea. Pentru adesiutil 'M F. S. Și pentru informații, a se adresa neral pentru Imimilnni d lui K. Relgis, Buc^H ®^| S fin UI Apostoli ^^^® lurnalu! pseîulai Sully Prudh^HH . Ultima publicatiune din oper­e postume %ully Prudh­omrue. împreună cu scrisori si cusetari insi­dite va ci­prindu­ si un „Journal intime“ din care un Revue de Paris publică o parte. Sunt aci Insem­năr­i între anii 1902 și 1*%8 făcute de poet in momente de crlcfi morală. In 1864 Su­lly Prudbomme după spulberarea unui vifl I fericit care nu se putea izbândi e în plină criză a fa[] filosofice care avea să aibă atâta înrâurire asupra operi poetice. Ceea ce e interesant in acele însemnări e sufletul serii­­torului care se întrezărite printre rândurile menite să nu­ fie publicate. Sully Prudh­omme a fost un filosof im­rțial" mai mult de adevăr, de cât de succes. S’a ocupat de ma­­tematici și a scris chiar un tratat de geometrie, care după spusele lui Henri Poincaré e operă de valoare, a fost sculptor, desenator și critic foarte priceput In ma­ terie de arte plastice. Ca filosof el s’a preocupat de marile probleme metafizice, morale, logice, estetice si sociologice. /■

Next