Adevěrul, august 1888 (Anul 1, nr. 4-14)
1888-08-19 / nr. 4
EDITIA I. Anul I. — No. 4. In Capitală immorul fS bani. — Tn Districte 10 bani.§ă te reve4cv, cRomâne ! de cuvu- afiSan. iw casa: REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA STRADA DOAMNEI No. 15 bis d’asupra tipografii Thiels G Weiss. Director politic: ALEX. V. BELDIMANU. ABONAMENTE ŞI ANUNCIURI pe 1 an . . La. 80 „ 6 Iuni . „ 16 , 3 „ . „ 10 Străinat. Ln. 50 INSERȚIE ȘI RECLAME linia .... Ln. 8 ASTINCIURI pe pag. IV. linia . . . . w) b. V. ALEXANDRI. ' v\ «?.' * \ Serviciul telegrafic al ziarului ADEVERUL Paris, 29 August. — După o depeşă ce o primește Gaulois din Berlin, s’a descoperit un nou complot în contra Ţarului. Unsprezece indivizi au fost arestaţi. Ei aveau bombe încărcate cu dinamită. Petersburg, 29 August.— Opiniunea generală în Petersburg, e că întrevederea de la Friedrichsruhe va îmbunătăţi situaţiunea generală. Berlin, 29 August. — Monitorul Imperiului publică numirea d-lui Bennigsen ca preşedinte superior al provinciei Hanovra. Paris, 29 August.—D. Floquet a plecat la Tulon, ca să asiste la manevre. Viena, 27 August.— împăratul Austriei va părăsi mâine seară Tegensse, pentru a merge la Gmunden, ca să salute pe împ.— *---------/ Împărăteasa Elisabeta ’l va urma vineri dimineață. Munich, 29 August. — Regina Isabella a sosit la Munich ca să vadă pe fiica sa, infanta Marie della Faz. Constantinopol, 29 August.—Via Varna. — Răspunzând circulării relative la Masuah, Corniţele Kalnoky zice că n'avend nici un interes la Masuah, şi în vederea bunelor raporturi austro-italiane, Austria nu obiectează nimic în contra punerii supuşilor austriaă, sub juridicţiunea italiană. Din partea sa, d. de Bismarck a repetat că, fără a examina cestiunea de drept, Germania nu va împiedica acţiunea italiană. Dar d-nii de Kalnoky şi de Bismarck au arătat înţelegerea celor trei puteri mediterane şi frământările interioare ale Franciei, pentru a sfătui pe Poarta să nu mai stăruiască, ori cum ar fi drepturile sale. In sfîrşit d. Goblet a zis că Francia aderează pe deplin la circulara Porţii. Răspunsurile Engliterei, Rusiei şi Italiei n au sosit incă. Constantinopol, 29 August. — Via Varna. Palatul face mari pregătiri pentru a primi mâine pe ducele de Edimburg. Pare că Sultanul voeşte să şteargă răceala primei recepţiuni Ducele de Edimburg va pleca Sâmbătă. Constantinopol, 29 August. — Via Varna. — Ofiţeri germani au retras demisia lor, în urma reînoirii contractelor lor cu sporire. (Havas). --------------------#f403ff*'~----------------- Bucuresci, 18 August Acel care întrebuinţează o asemenea argumentaţie nu înţeleg el oare că atribue principelui Cuza o popularitate mai mare decât ar fi putut el singur să viseze? A spune că facem politică cuzistă când cerem pentru Popor dreptul de a-şî alege Suveranul, este a mărturisi că nici un român, or care ar fi serviciile aduse ţarei, nu poate lupta în faţa sufragiului universal, cu un nume atât de scump democraţiei. Ştiam şi noi că, cu cât Domnia streină să prelungeşte, cu atât amintirea lui Cuza-Vodă devine mai vie şi memoria sa mai bine-cuvîntată. Ştiam că, pentru posteritatea nepărtinitoare, dăinoluibî,e „şi gnselele lui dispar în faţa celor patru acte măreţe cari ne-au făcut ceea ce suntem astăzi: înfiinţarea Statului român modern; Constituirea pe baze drepte şi temeinice a proprietate individuală şi desrobită; Formarea armatei; Votul universal. Ştiam că, fără mărinimia îngăduitoare şi patriotică a lui Cuza, nici odată regele Carol n’ar fi putut rămânea nici şease luni pe tronul României. Dar niciodată nu ne-am fi putut închipui ca cineva să fi moştenit acest prestigiu, nici o dată n’am fi crezut că această aureolă ar fi putut să înconjoare capul unui tîner de abia două-zeci şi cinci de ani, demn de numele său ilustru, dar care n’a avut până acum prilejul d’a arăta tereî însuşirile cu care l’a înzestrat natura. Nimeni nu poate tăgădui Poporuluî dreptul d’a alege pe cutare sau pe cutare fie de Domn, sau pe unul din capii armatei noastre, sau încă, în virtutea a tot-puterniciei sale voinţa, d’a pune pe Tron o individualitate ilustră a ţăreî De ce dar, protivniciî noştri s’ar teme că, în ziua cădere! dinastiei străine, tînărul fiu al lui Cuza ar înlătura de la sine pe ceî-l’alţî candidaţi ? Cât pentru noi, puţin ne pasă de numele Alesului de mâine , noi nu facem politică personală ci politică românească ; ne e dar destul să ştim că va fi de neamul nostru, de legea noastră şi că, în peptul său, va bate o inimă română. Daca se înţelege deci prin cuzism nu seim ce fel de revendicaţii ridicole sau de pretenţiune la un drept divin imaginar, daca protivnicii noştri ar voi să facă din noi apărătorii acestei idei absurde că o ţară se moşteneşte ca un nume şi o avere, atunci protestăm în mod energic contra acestei imputări calomnioase. Dar dacă prin cuzism se înţelege a nu recunoaşte altă suveranitate decât aceea a sufragiului universal proclamată de Cuza-Vodă şi înaintea căruia fiul seu s’a închinat prin o scrisoare publică, dacă prin cuzism se înţelege a proclama neîncetat marele princip că ţara trebue să fie a pământenilor şi d’a nu avea altă ţintă atât în politica internă ca în cea de cât neatârnar^jjgjiegnitul românesc, atunci o spunem sus şi tare, suntem cuziştî. Da ! ne fălim cu cuzismul nostru care este identic cu românismul. El va creşte neîncetat, căci are rădăcini puternice in iubirea Poporului şi va veni timpul când streinismul ce se încearcă a se împlânta pe pământul strămoşesc, va fi spulberat ca pleava în vânt, un gălăţean. Cuzismul nostru Ne-am aşteptat să fim atacaţi; la argumente şi la fapte vom răspunde, insultele şi murdăriile le vom dispreţui. Credincioşi acestui princip, vom examina astăzî un punt important ce reese din atacurile ce ni se adresează. Ni s’a zis : Sunteţi Cuzişti; nu luptaţi pentru un principiu ci urmăriți un scop personal: alegerea fiului lui Cuza-Vodă la Tronul României. /'( f . Se şopteştcă noul guvern va propune noilor camere un proiect de lege pentru cumpărarea castelului Feles, pe care apoi să -l dăruiască regelui. Aceasta ca recompensă din partea junimiştilor, că regele şi-a adus la putere Se ştie că acest proiect esistă de mult. Dacă această ştire s'ar adeveri, şi se pare că ea nu e tocmai departe de a fi exactă , atuncea poporul se va întreba: Bine, situaţiunea exterioară e încordată, situaţiunea interioară de plâns, muncitorii şi negustorii birnici se plâng de greutatea impozitelor şi setea de apanage creşte. Dar cum să fie altfel ? Ce are regele Carol mai mult? Listă civilă, apanage şi altele de acest spin; şi mai cu seamă acuma când a scăzut ogiul, iubitul nostru trebue să fie desolat întâmplăndu-se catastrofa ca aurul şi argintul să ajungă al pari, atuncea regele care primeşte lista civilă în aur nu va suferi o perdere ? Lucru e clar şi deci castelul Peleş, trebue răscumpărat şi făcut dar tot Lui. Şi să se noteze că vînzend Peleşul iubitul nostru rege face o jertfă, căci el dă o proprietate a sa particulară numai pentru un milion şi jumătate Statului, căci apanagele după tipicul colectivist sunt domeniul Coroanei și nu a regelui. Judece lumea ! Vineri 19 August 1888. „Lupta“ şi Noi Am vezut în numerul nostru de er, cât de greşit ne-au judecat confraţii noştri de la Epoca, când s-au declarat contra tendinţelor noastre. Astăzi avem înaintea noastră şi părerea categoric formulată a Luptei. Ziarul radical declară: Că înţelege ca cineva să critice pe Regele Carol care nu-şî îndeplineşte îndatoririle sale constituţionale. El înţelege ca să fii în contra dinastiei şi a dinasticismului şi să ceri detronarea Regelui Carol, însă nu admite un alt Rege şi încă un Rege pământean. După ce mai aminteşte, că directorul iseu nu te fi bănuit de iubire pentru regele Carol, care nu stu luiTentral loc aducând în locul lui T Brătianu un guvern personal al seii Lupta zice, că el nu se poate uni cu aceia cari caută a înlocui pe Regele Carol cu un altul. „Ceea ce avem de făcut, zice Lupta, este de a ne ocupa de chestii mari economice şi sociali şi în loc de agitaţiuni sterile să producem curenturi de idei pe tărâmul emancipărei economice şi sociale. “ Reformele pe care le rîvneşte ziaru radical nu le aşteaptă de la un liberator aşezat pe tron ci de la masele populare înseşi. Cu această ocasiune Lupta formulează în mod categoric profesia sa de credinţă republicană şi declară că, dacă Regele Carol va deveni cu totu imposibil, îl va combate şi va lucra pentru resturnarea lui. In urma agitaţiunei sale din anul trecut, o agitaţiune pornită din convingerea că reul, tot reul, vine de sus, directorul Luptei, autorul articolului Omul periculos nici nu putea scrie altfel. E tot atât de sigur, pentru cei de la Lupta ca şi pentru noi şi pentru om şi care Român, că reul îşi are obârşia în tron chiar şi asupra acestui punct nu încape deosebire de păreri între noi şi directorul Luptei. Insă sunt unele puncte de căpetenie cari au nevoie de a fi luminate. Noi sîntem monarhisti şi nu ascundem convingerile noastre. Intr’o ţară unde poporul e lipsit de iniţiativă, reformele nu pot veni de cât de sus. împroprietărirea, secularisarea şi toate faptele mari ale istoriei noastre contemporane, nu s’au făcut ele din iniţiativa unui reformator energic şi cu dor de inimă pentru masele populare? Cu toate acestea noi nu credem, că trebue să impunem poporului voinţa noastră.