Adevěrul, septembrie 1888 (Anul 1, nr. 15-39)

1888-09-15 / nr. 27

EDIŢIA X Anul I. — No. 27. In Capitali immorul bani. — In Districte 10 bani. REI1ACXU SI ADMlNlSTRjJlA STRADA DOAMNEI No. 15 bis d’asupra tipografii Thiel & TFoiss. Director politic: ALEX. V. BELDIMANU I ABONAMENT® ȘI ANUNCIURÎ ! pe 1 an . . Ln. 80 I msERTiE si reclame „ 6 lom . „ 18 linia . . . Ln. 2 I „ 3 „ . „ 10 AROHCIÜP.I PE PAG. (V. I Streia&t. Ln. 5© j linia .... 60 b. Joi IS^Septemvrie 1888. UN NOU PERICOL TRAGEREA PE SFOARA REFORMA JUDECĂTOREASCĂ POȘCAREA~ELECTORALĂ La Expositis ----------------♦-»-»«•"-------------­ LUPUL NEGRU --------------­Serviciul telegrafic al ziarului ADEVĂRUL Berlin, 25 Septemvrie. D. de frism,arck a sosit ieri seară și a plecat azi dimineaţă la Potsdam, unde Corniţele Herbert s'a dus deja. Cair, 25 Septemvrie. — Sudanezii cari ocupă nişte poziţiuni foarte tari aproape de Suakim, au deschis noaptea trecută un foc foarte viu în contra pieţei, a cărui a­­salt este iminent. Londra, 25 Septemvrie. Ştiri din Simla anunţă că o coloană englezească a bătut cu desăvârşire pe Tibeteni în trecâtoarea Jelapia. Tibetenii au avut 400 ucişi sail răniţi. Colonelul Brompiad a pierdut braţul drept. Roma. 25 Septemvrie — Riforma dez­minte şi tratează de ri­icolă ştirea după care Regele Humbert ar suferi de ficat şi de inimă. Berlin, 25 Septemvrie. — Depeşile din Zanzibar anunţă că comandantul-şef al tru­pelor Sultanului, generalul Matheus, de o­­rigină engleză, a fost gonit din Pagani, pentru că populaţiunea nu voieşte să tole­reze creştini, şi cere un guvernator arab. Aţâţările în contra creştinilor sunt sem­nalate asemenea la Tanga. Se atribue această agitaţiune elementului arab interesat în trata sclavilor. Sultanul a fost invitat să stabilească or­dinea. Potsdam, 25 Septemvrie. — Imperatul a plecat la Detmold, iar principele de Bis­marck s'a întors la Berlin cu Cornițele Her­bert. Berlin, 25 Septemvrie. — Gazeta Ger­maniei de Nord desminte că Germania, ar fi adresat un ultimatum la Londra pentru afacerea negociantului Himigsberg, expulsat de „Royal Niger Company“. (Havas). Bucurescî, 14 Septemvrie UN NOU PERICOL Pricepem cu greu, dar, în fine, pricepem până la oare­care punct pe oamenii politici cari ne zic: „Recu­noaştem că Regele Carol e rea ; ştim bine că nu va avea nici­o­dată sim­­ţiminte româneşti, dar din cauza multor împrejurări, suntem de părere a răbda până în ziua în care cursul natural al evenimentelor ne va în­lesni îndreptarea greşelei comise la 1866.“ Pricepem dinasticismul vremelnic, adică Carlismul care se concentra în persoana Regelui Carol, dar ceea­­ce ne pare inesplicabil din punctul de vedere românesc, este dinasticis­­mul care implică urmarea nenoro­citei experienţe a Domnului Strein prin un moştenitor tot atât de strein. Carol de Hohenzollern n’avea şi nici nu putea să­­aibă vr’o deosebită simpatie pentru România înainte de alegerea Sa, dar ne era cel puţin permis să sperăm că în urmă va fi recunoscător către poporul care din sub-locotenent obscur Fail înălţat pe un Tron Regal. Nădejdea noastră nu s’a împlinit; am jertfit bani şi sângele nostru ca să înconjurăm cu slavă pe un om fără inimă şi fără lealitate. In loc d’a se romaniza câ­tuşi de puţin, el s'a înstreinat din ce în ce mai mult. După ce n’a per­­dut nici o ocaziune d’a arăta dis­preţul seil către Ţara care la îm­brăţişat, astăzi El nu se mai sfieşte a schimba şi a impune ministerele după poruncele ce le primeşte de la Berlin. In fine la 1866 o mare greşeală a fost comisă şi se ştie că greşelile politice nu se îndreaptă într’o clipă; dar steaua acestei Ţări a voit ca rasa ingrată ce ne domneşte să re­­mâie stearpă. Regele n’a avut des­cendenţi direcţii şi cu toate aceste, s’ail găsit Români destul de impru­denţi ca, după experienţa dureroasă prin care am trecut, să cuteze a impune Ţărei o nouă încercare, pri­mind de moştenitor al Tronului pe un prinţişor tot atât de papistaş, tot atât de german ca acela pe care ne­fericirea României îl adusese în ca­pul Ţărei. Suntem dar ameninţaţi să reînce­ 7 7 peni­ru neajunsurile Domniei Streine şi aceasta, în condiţiuni încă mai rele. Principele Ferdinand de Hohen­zollern nu ne datoreşte nici o re­cunoştinţă, căci nu e ales de noi ci e numit să domnească prin dreptul de naştere. Din potrivă, el trebuie să fie con­vins că-i datorim mult, fiind­că a consimţit să părăsească o­dată patria sa iubită, armata sa naţională, dragii săi iesuiţi şi ciocoi prusiani pentru a stăpâni o Ţară semi-liberală şi eretică, pentru a comanda o armată streină. Nu glumim, el nu poate de­cât să fie crescut în aceste idei. De aceea nici părinţii săi, nici Casa im­perială germană nu i-a dat voie de a veni să se stabilească în România. Ei voiesc înainte de toate ca creierii sei să fie bine germanizaţi, ca tâ­năra sa inimă să fie ferită de avân­turi generoase şi, după ce vor fi făcut dintr’âtişul o uneltă oarbă a planurilor lor, îl vor trimite la noi. Până atunci toate silinţele lor sunt aţintite către un singur scop : acela d’al împiedica să cunoască şi să iu­bească Ţara noastră.­­ In fie­care zi îi zic: în România aceea unde vei domni o­dată sunt nişte partide cari se numesc conser­vat­ori şi liberali. Să te fereşti de dânşii căci sunt unelte muscăleşti, duşmani înfocaţi ai germanismului, al cărui premergător eşti tu; acolo este un cler care se zice ortodox; să te fereşti de dânsul, el e o uneltă muscălească şi duşmanul legei tale pentru care eşti dator să te lupţi; acolo este un corp de ofiţeri care se zice jet-bejet românesc ; să te fe­reşti de dânsul, şi el e o uneltă muscălească şi la cel d’ântâi îi pri­lej, într’o bună noapte, el va căuta să te răstoarne. Să te înconjor­ de ofiţerii cei mai compromişi căci numai ei sunt devotaţi politicei germane. Să nu încredinţezi puterea la vr’un partid cu rădăcini în Ţară, căci nu vei fi stăpân pe dânsul. Te vei a­­dresa numai la camarile şi colecti­vităţi roşii sau albe, căci vei dispune de ele. Iată limbagiul care fără îndoială se ţine zilnic la Duseldorf şi la Sig­­maringen; ia­r sfaturile ce se dat­ unui tânăr ce se numeşte moşteni­torul Tronului. Să răspunză acum membrii Diva­nului ad-hoc şi ai Constituantei din 1866 dacă, atunci când au procla­mat dorinţa unui Domn Strein, ei au visat măcar de cele ce se pe­trec astăzi sub Dinastia Ilohenzol­­lernă? Daca ati visat ca după 22 de ani de Domnie duşmană a Ro­mânismului, pretinsul moştenitor al Tronului să fie şi el inst­rein­at şi ast­fel să se pregătească contra noas­tră un nou şi puternic mijloc de în­râurire care va complecta germani­­zarea acestei Ţări. Generaţiunea din 1866 a comis o greşeală neertată când a pus viitorul Ţă­ri în mâinele unui Strein necu­noscut, dar generaţia noastră ar fi criminală dacă ar lăsa să se săvâr­şească suirea pe Tron a unui om despre care se ştie că este unealtă oarbă a jesuiţilor şi a germanismului. Suntem dar convinşi împreună cu toată Ţara că, dacă astăzi s’ar pu­tea întruni un Divan ca acela din 1857, sau o Adunare Naţională liber aleasă, aproape unanimitatea lor s’ar pronunța pentru mazilirea Dinastiei Streine. Un gălăţean. 444 ----------.«CQSC.-----------­ Tragere pe sfoară A seară a fost o întrunire a partidului­­liberal-conservator. S’a discutat cestiunea rupereî coaliţiunei cu liberalii independent. Desbaterie aţi fost foarte vii. D. Lascar Catarg­iu­, a susţinut cu multă energie men­ţinerea pactului încheiat cu grupul d-luî D. Brătianu, dar el a fost părăsit de că­peteniile partidului şi tinerii conservatori. Generalul Manu şi d-l Alexandru Laho­­vary, au­ declarat că înţelegerea cu d-l Di­­mitrie Brătianu nu mai poate urma. Ca pretext pentru a provoca ruptura, s’a adus faptul că grupul d-lui D. Brătianu, co­prinde în sinul s­ă pe d. Pana, a căruia idei socialiste sunt primite în ziarul Na­ţiunea. Or cine vede că în această tragere pe sfoară, a fost mâna Regelui. Conservatorii au­ fost încă o dată ademeniţi de marele amăgitor, prin concursul junimiştilor. In dorinţa lor de a ajunge măcar la o părti­cică de putere, conservatorii oportunişti att, transigent cu Palatul. Să le fie de bine. Nu va trece mult şi se vor căi amar. _______........ _________.____. Reforma Judecătorească Printre proeetele de legi prin ajutorul cărora guvernul junimist şi-a pus în cap ca să fericească cu de-a sila ţara — zi­cem cu de-a sila căci ţara nu vrea pe miniştrii necum proeetele ce el îl impune — figurează şi un proect de reformă ju­decătorească. Privind mai de aproape acest proect, se vede că el aduce două schimbări mai principale ce pot fi numite reforme ■ in­troduce inamovibilitatea pentru membrii Curţilor de apel, preşedinţii de tribu­nale şi judecătorii de instrucţie ; suprimă judecătoriile comunale, introducând în locul lor comisariatele de ocoale. Nu suntem în principiu în contra ina­movibilităţii, însă nu credem că o re­formă judecătorească care are ca obiect garantarea onoarei şi a averei justiţia­­bililor trebue să aibă ca punct de ple­care intro­ducerea inamovibilităţii. In adever, cu ce e mai mult garan­tată onoarea şi averea justiţiabiluluî, când persoana care ’l judecă stă mate­rialiceşte mai bine ? Noi nu o vedem. Şi nu ne vine a crede că ministrul justiţiei să 'şi fi în­chipuit vre­odată, că făcând pe judecă­tori inamovibili îi faci capabili şi drepţi şi faci ca să dispară din inimile lor pa­siunile rele.

Next