Adevěrul, noiembrie 1888 (Anul 1, nr. 67-89)

1888-11-25 / nr. 85

Anul I. — No. 85 REDACŢII Şl ADMINISTRAŢIA STRADA DOAMNEI No. 15 bis de asvqrra tipografii Thiel Weiss. E­DIŢIA XX In Capital?! mim&nnl 13 hani — In Distruge 10 hani.­­ jj Director politic: ALEX. v. BELDIMANU. ] V. ALEXANDRL­­ ABONAMENTE ŞI AIJUNCTURI­­ pe 1 an . . La. SO Btssafir şi reclam 6 luni . „ 16 Hala .... Ln. 8 „­3 „ . „ 10 PE PAG. IV. Strâinut. Ln. SO­mu a .... 60 b. COLl'lflTJP ŞI PORTURILE LIRE NOI ŞI PRUSIENE UN RESPUNS Căsătoria Ocsiasului Serviciul telegrafic Atena, 5 Decemvrie. — Camera termi­­nmd disensiunea asupra politicei financiare a cabinetului a dat acestuia un vot de în­credere cu 85 voturi contra 54. Madrid, 5 Decemvrie. — O criză­ mini­sterială e probabilă în urma demisiunei ministrului de resbel Roma, 5 Decemvrie. — Biurourile Ca­merei au ales în cea mai mare parte co­­misari favorabili proiectului de cheltueli extraordinare ale răsbalului.­­ Berlin, 5 Decemvrie. — ImpSratul a­­ făcut ieri o prenimblare în trăsură. Ştirile defavorabile răspândite în privinţa­­­smnătălţei sale sunt desminţite. Berlin, 5 Decemvrie — împăratul su­fere încă, însă starea sa, care nu este gravă, nu poate inspira nici cea mai mică grijă. Paris, 5 Decemvrie. — Este inexact că D-na Boulanger cere divorțul. Generalul a introdus o atare cerere și pe motiv că D-na Boulanger refuză de a reintegra domiciliul conjugal. Insă D-na Boulanger primind de a-și relua locul în familie, afacerea trebue să fie considerată ca sfîrșită. Vineri 25 Noemvirie 1888 ~ ' S&rTT Jf ■ |k Bucur es cl, 24 Noemvrie k Colectivităţile şi porţiile Icre Era de aşteptat ca propunerea '"pentru, reînfiinţarea porturilor libere Galaţi şi Brăila să întîmpine o rezis­tenţă crâncenă din partea susţiitori­­lor politicei austro-germ­ană în Ţara noastră. Ei ştim­ că această cestiune este primul pas spre emanciparea noastră de sub jugul economic pe care ni l’a impus politica principelui de Bis­marck. De aceia vedem că toată suflarea­­ colectivistă lucrează din resputerî pentru a împiedeca votarea propu-Ponerei datorită iniţiativei presidentului şi a unuia din vice-presidenţi ai Ca­merei. Şi când zicem toată suflarea­­colectivistă înţelegem prin aceasta pe toţi acei cari urmează inspira­­ţiunile Palatului, căci noi nu numim colectivişti numai pe acei cari sunt împrejurul lui Ioan Brătianu ci şi pe acei cari se chiamă liberali sau conservatori şi, în realitate, nu sunt de­cât slugii Regelin. Propunerea pentru restabilirea por­turilor libere va fi prima împrejurare în care se va arăta­ avizul ce des­parte colectivităţile regate de parti­dele independente ale Terei. Atât liberalii independenţi de toate nuanţele cât şi conservatorii fără sgardă sunt în favoarea propunerei, pe când ambele colectivităţi, adică cea brătienistă şi cea junimistă sunt contra, fiind­că urmează cuvîntului de ordin venit de la Palat care, la rîndul seu, ascultă de poruncile stă­pânului seu de la Berlin. Ori­care ar fi soarta propunerei, ea va aduce Terei un mare folos, căci va limpezi situaţiunea politică. De o parte vor fi partidele inde­pendente, de alta colectivităţile re­gale, adică conservatorii şi liberalii cu sgardă. De o parte, acei ce pun intere­sele vitale ale Terei mai pre­sus de poftele josnice pe care nu le pot satisface de­cât prin slugărnicie că­tre streini, de alta, acei cari se luptă pentru a reda Terei liberul său ar­­bitru­l şi voesc ca România să nu mai fie o jucărie în mâinele duşma­nilor neamului românesc. In ajunul alegerilor noi scriam: Scopul colectiviştilor brătienişti şi a celor juni­mişti este identic; este vorba de a nimici ori­ce avânt de neatârnare şi de a stabili cu desăvârşire regimul personal al Regelui mai ales in cestiunile exterioare, ci economice. Aşa­dar nu va trece mult şi vom vedea pe co­lectivitatea junimistă mergând mână în mână cu cea brătienistă sau înzghebând o nouă colectivitate sub eticheta conservatoare. In faţa unei asemenea situaţii­ri, atât conserva­torii cât şi liberalii independenţi vor fi siliţi să se coafiseze contra duşmanului comun : guvernul per­sonal sub orî­ce etichetă el se va prezenta. Opoziţiunea­ unită care *o formase pentru a răs­turna colectivitatea brătienistă va fi dar tot atât de necesară pentru a lupta contra colectivităţeî celei m­eî ce este în ajunul de a se forma de Rege sub eticheta conservatoare. In faţa guvernul­ personal al Regelui strein, ori­ce partid care voeşte a păstra independenţa sa proprie şi a apăra neatârnarea Tilrei, nu poate fi de­cât în opoziţie. Cele ce se întâmplă în acest mo­ment cu ocaziunea propunerei pen­tru restabilirea porturilor libere Ga­laţi şi Brăila, dovedesc câtă drep­tate am avut. In prima cestiune prin care un interes vital al Ţerei este pus în joc înaintea Corpurilor legiuitoare, ve­dem că sunt faţă în faţă: Ţara şi Regele cu noua sa colec­tivitate. Dar propunerea restabilirea por­turilor libere va mai pune pe tapet şi un alt punct ce priveşte politica militantă. fia­ţa diverginţei ce se manifestă în privinţa acestei cestiuni în sînul majorităţei şi chiar în sînul cabine­tului, suntem în drept a întreba: Cum rămâne cu faimoasa omoge­­neitate şi unitate de vederi între gu­­vernul actual şi majoritatea Adună­rilor ? Ziarele oficioase cânta pe toate tonurile că lucrurile merg strună, că nu mai există deosebire între ra­­murele familiei conservatoare ; cu alte cuvinte, ele zic că nu mai există junimiști și liberali-conservatori, ci numai un mare partid conservator. Apoi cum se face atunci ca o pro­punere în capul cărei figurează nu­mele şefului partidului să întâmpine o aşte Maare­ rezistenţă? __ 1 Miniştrii liberali conservatori cari au pătruns în cetatea junimistă vor combate ei oare restabilirea porturi­lor libere alături cu Domnul Carp şi în acord cu Domnii Ioan Brătianu şi Dimitrie Sturdza? Uita-vor ei ca prin farmec tot ce au zis şi au scris în această cesti­une când erau în opoziţiune ? Ne vine greu a o crede, dar de un timp încoace, am văzut petre­­cându-se atâtea lucruri bizare şi ru­şinoase sub egida Palatului, în­cât şi aceasta din urmă ar fi cu putinţă. Un lucru rămâne bine constatat: Orî-ce se va face pentru restabi­lirea porturilor libere se va face prin Ţară şi contra voinţei Palatului. Orî-ce se va face contra, va fi o­­pera Regelui Carol I după porunca protectorilor sei streini. Dunăreanul. Noi si Prusienîi Am vorbit alaltăieri de un arti­col sensational apărut într’un ziar din Viena numit Schwarz­gelb. Reproducem astă­zî acest articol după ziarul Românul: Scoaterea jurnalului nostru şi arbora­rea vechiului stindard Austriac negru­­galben a produs mare nelinişte în presa reptiliană. Ziarului Wiener Algemeine Zei­tung i se comunică din Berlin : „Deutsches Tageblatt luând în consideraţiune pretin­sele cuvinte ale unui personagiu­ austriac sus pus, publicate în Figaro din Paris, precum şi o foaie săptămânală ce a a­­părut acum de curând, se teme să nu se producă în Austria curente anti-germane, care sunt aţâţate din Paris.“ Pe d’altă parte după cum ni se anunţă din Ber­lin, s’a trimis la toate ziarele cari se află în serviciul lui Bismarck o hârtie autografiată care se ocupă cu ziarul no­stru şi conţine instrucţiunile cum să se poarte toate organele reptiliane faţă cu noi. Din toate acestea rezultă că mani­festarea sentimentului austriac indepen­dent, care s’a făcut în foaia noastră, a produs o adâncă impresiune la Berlin. Acest fapt este de natură de a ne face să simţim cea mai mare satisfacţiune. îngâmfaţii de la Berlin se vede că au început să se mai gândească că şi pen­tru ei este o limită, şi este caracteristic şi tot o dată foarte îmbucurător că toc­mai stindardul vechiu austriac, negru­­galben este acela înaintea căruia îngâm­faţii prusieni simt un respect bine-fă­­cetor. Protestăm din toate puterile cum că noi am servi curente anti-germane sau cum că noi am fi încuragiaţî din Paris. Noi avem simpatii sincere şi cordiale pentru Germania de care ne leagă în mod intim istoria de mai multe secole. Sacsonii şi Hesanii, Hanoveranii, Wur­­tembergesii şi Bavareşii, cari la 1866 au stat de partea noastră şi despre cari ştim că inimile lor bat şi astăzi pentru fraţii austriaci, ei ne sunt prieteni şi aliaţi iubiţi, pe a căror bună-voinţă am comptat şi comptăm şi astăzi. Prin ur­mare noi nu suntem duşmani Germani­lor. Şi afirmaţiunea că am fi aţâţaţi din Paris, este cu totul de prisos. Anul 1866 a lăsat destui ghimpi în noi. Des­­binările interne, certurile naţionale, în­drăzneala Maghiarilor, acestea sunt ur­mările anului 1866, acestea sunt daru­rile Danaidilor, pe care avem de a le mul­ţumi Prusiei. Şi când Prusieni, la 1870, după biruirea, nu a Franciei ci a arma­tei improvizate de Napoleon, se grăbiră numai, pe câmpurile de luptă ale Fran­ciei, când încă sângele versat se eva­pora spre cer şi cerea rezbunare, să ne­socotească pacea de la Praga şi ori­ce respect faţă cu noi austriacii, care nu ne-au dat să înţelegem la ce avem să ne aşteptăm dacă ei vor isbuti să în­vingă încă o dată? Acum ştim foarte bine cum s’a pus în scenă spectacolul de la Versailles. Notele zilnice ale împăratului Frede­ric au dat pe faţă toate secretele de culise. Printr’un venător din cartierul general prusian, nenorocitul rege al Ba­­variei a fost silit să adreseze regelui Prusiei o scrisoare compusă de Bismarck, prin care îl învită în numele principi­lor germani, să’șî pună pe cap coroana imperială. Nu voim să cercetăm dacă noi atunci nu aveam dreptul și datoria de a opune un veto energic în faţa unui în­ceput de nebăgare de seamă a dreptului nostru istoric, natural şi contractual. Se înşală însă cei de la Berlin dacă rămân cu închipuirea că vechia Austria a fost înmormântată pentru vecie sub movila de cadavre de la Königgrätz. Data de 1 Noemvrie 1888, în care mai mulţi pa­trioţi distinşi din Austria au ridicat din nou prin ziarul nostru stindardul negru­­galben al vechiei Austrii, este o dată istorică, pentru că ea însemnează o reî-

Next