Adevěrul, ianuarie 1889 (Anul 1, nr. 114-136)

1889-01-14 / nr. 123

r ANUL I. — No. 123. Numărul 10 bani. ABONAMENTELE •'AM“ BUCURESCI Șl JUDEȚE Ua an............................................ 30 lei S4ae luni ............................... 15 „ Trai lunî........................................ 8 „ STREINATATE Ub aH.... 50 lei; — Sese luni.... 25 lei. MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA. Reclame pagina III___­­ 1. UN NUMER VECHIU 30 BANI. ADMINISTRATIA: str. Doamnei, No. 15­? I Director politic : ALEX. V. BELDIMAN. I REDACTIA: strada Doamnei, No. 15Ss EDITIA A POM, SAMBATA 14 IANUARIE, 188$. Numărul 10 bani. ■‘-t/iAvyx /yA^VpCTORILE Es Be primea la adminii V^i, i^atwiM •I^aeina IV___O, ':%f " ni*- ■ • 1^ -w\AAaa— RECLAME strație 30 b. linia 1. Sus inimile! Romani! ---------------O—o---------------­PRODUSELE FARMACEUTICE --------------------=3^-------------------­Armonie pernaMtala ---------—■-o«o-—--------­CRONICA PARLAMENTARA CASATOBIA OCNA» București 13 Ianuarie. SUS INIMILE! ROMANI! De cât­va timp se face multă vorbă de un prinţişor german numit Fer­dinand de Hohenzollern-Sigmaringen. Unii îl plimbă pe la Bucureşti, pe la Iaşi; alţii îl numără printre ofi­ţerii armatei române; sunt chiar oa­meni — şi din nenorocire unii din aceştia sunt români — cari pretind că el ar fi menit să fie moştenitorul Tronului României. In fine am vă­zut că în unele ziare se vorbeşte de căsătoria acestui prinţişor. Dacă ar fi numai vorba de ces­­tiuni private între membrii familiei Regelui Carol, nu ne-am crede în drept să ne ocupăm de ele, căci viaţa privată a fie­cărui nu aparţine publicităţei. Dar ziarele oficioase au început a organiza un fel de reclamă împrejurul numelui acestui prinţişor ca şi cum faptele şi intenţiunile sale ne-ar privi pe noi Românii. De­sigur sgomotul ce -l fac cur­tezanii din presa română are un scop. El voesc a obişnui Ţara cu ideia că, în urma Domniei streine pe care o răbdăm de 22 de ani, vom reîncepe o nouă experienţă cu un al douilea Domn tot atât de strein. In faţa acestor uneltiri culpabile şi nepatriotice este de datoria noas­tră de a ridica vocea de timpuriu, spre a nu lăsa ca ele să prinză ră­dăcini cât de mici în această Ţară. Greşala comisă la 1866 a fost atât de mare, ea a avut consecinţe atât de fatale pentru noi, în­cât trebue nea­părat să tăcem tot ce este cu pu­tinţă pentru ca greşala să nu se mai repete, căci atunci ea, ar fi o ade­vărată crimă către Ţară, către nea­mul nostru întreg. Nu vom reveni aci pe larg asu­pra pretinselor drepturi de moşte­nire în virtutea căror Ferdinand de Hohenzollern s’ar încerca a pune pe capul sau Coroana românească. Se ştie în ce mod neregulat s’a făcut regularea acestei cestiuni în anul 1880 prin o preschimbare de decla­­raţiunî între Principele Anton de Hohenzollern (defunctul părinte al Regelui), fiii Săi Principii Leopold şi Frideric şi Domnitorul Carol I. In aceste declaraţiunî Coroana ro­mânească este privită ca o proprie­tate a Familiei Hohenzollern-Sigma­ringen. Constituţiunea noastră este interpretată după bunul plac al prin­ţilor germani; în fine Parlamentul român nu se consideră de­cât ca un biurou de înregistrare cărui familia Hohenzolern-Sigmaringen bine­voeşte a-i comunica modul cum a crezut de cuviinţă a regula moştenirea Tro­nului Ţărei. Iată cum se exprimă în astă pri­vinţă mesagiul de deschidere din 15 Noemvrie 1880: „O cestiune, D-lor Senatori şi D-lor Depu­­taţî, care a preocupat Ţara întreagă în anii din urmă, este aceea a succesiune! Tronului. Ve pot asigura că ea va fi regulată conform cu prescrip­­ţiunile Constituţiuneî. Guvernul meu va face cunoscut modul cum a fost regu­lată.“ Aşa dar Parlamentul n’a fost con­sultat; nici o discuţiune n’a avut loc; regularea s’a făcut en familie şi s’a comunicat Camenilor. Cu toate aceste Carol I în scri­soarea pe care o adresase tatălui său găsea singur că Constituţiunea nu e tocmai lămurită în această pri­vinţă. El scria: „Cu toate că articolele legei noastre funda­menta­l sunt foarte precise in această privinţă, Alteţa Voastră Regală va recunoaşte necesitatea de a face înainta de toate şi pentru a evita ori­ce îndoială, o declaraţiune formală semnată de toţi membrii familiei noastre princiare care să constate acceptaţiunea lor eventuală a succesiu­nii la Tronul României etc.“ Prin urmare îndoiala există în privinţa interpretărei art. 83 al Constituţiuneî noastre şi pretinsa re­gulare a moştenire­, pe lângă că este făcută fără un vot al Adună­rilor, este şi eventuală. Iată cum s’au regulat faimoasele drepturi pe baza căror curtezanii de astă­zî voesc a impune Terei lor o nouă experienţă cu un Domn Strein. In adever eî sunt mult mai di­nastici de cât însăşi odraslele fami­liei Hohenzollern Sigmaringen, căci aceste din urmă fac nazuri, se co­desc şi au aerul de a ne milui pri­mind Coroana românească, înconju­rând această primire eventuală cu tot felul de restricţiuni şi de condiţiunî. Serm­­ană Românie! Căzut mai atât de jos ca Coroana marilor toi Domnitor! sâ fie despreţu­­ită şi precupeţită de nişte prin­­ţişori streini de lege şi de nea­mul tău!! Nu! Dumnezeul României nu ne va impune o înjosire atât de mare. Dar Sfânta Scriptură ne zice : „ Ajută-te, şi Dumnezeu le va a­­juta !“ Suntem dar datori Ţărei noastre, mormintelor părinţilor noştri, de a ne lupta cu bărbăţie contra marii primejdii ce ne ameninţă. Am arătat cât de ridicole sunt pretinsele drepturi de moştenire ale prinţişorilor germani; dar chiar dacă ar fi temeinice, ele trebue să dis­pară în faţa intereselor unei na­ţiuni. Istoria, şi mai ales aceia a vea­cului nostru, ne arată că Dinastii întemeiate pe drepturi istorice şi le­gitime au fost răsturnate în ziua când ele nu corespundeau aspiraţiunelor naţionale. Şi noi Românii ne am opri în faţa unor terfeloage ridicole, ticluite în­tre membrii unei odrasle streină, după ce 22 de ani de suferinţe şi de umilire ne au dovedit de ce este destoinic un Hohenzollern Sigmarin­­gen ? — Poporul Român ar suferi ca o mână de ambiţioşi şi de curte­zani nemernici, uitând datoria lor cea mai sfântă, să impună Tarei o a doua generaţiune de pa­­pistaş! duşmani tre moarte ai neamului nostru !— Nici o dată ! — Nu ştim cât timp Carol I va sta pe Tron pentru ne­norocirea acestui popor; dar ceea ce ştim, fiind­că în pieptul nostru bate o inimă de Român, este că în ziua când un Ferdinand sau ori­care alt prinţişor de soiul lui, ar cuteza să întindă o mână nelegiuită spre Coroana Românească, atunci, p ! a­­tuncî . Răbdarea noastră a tuturor va sfîrşi; poporul îşi va aduce aminte de ceea ce au făcut alte­ popoare în asemenea împrejurări şi va începe lupta sfîntă contra străinismului. Sunt momente în viaţa unei naţiuni în care revoluţiunea este nu numai un drept ci chiar o datorie !! .Alex. V. J Belăimanu. --------—•-©*··-•---------­ -----------------------------­ ŞTIRI TELEGRAFICE , Londra, 24 Ianuarie. Standard pledează cauza apropriere! Englitereî şi Rusiei într’un sens pacinic. Conservatorii englezi nu doresc de cât menţinerea echilibrului în Europa; şi dacă vr’o putere oare­care ar încerca să tulbure acest echilibru, Hugikera ar şti ca şi în timpul lui Napoleon I, să de­joace proiectele sale. Dar Standard se întemeiază pe înţelepciunea şi sincerita­tea Suveranilor, şi în­deosebi pe înţe­lepciunea şi sinceritatea Ţarului. Berlin, 24 ianuarie. Gazeta Germaniei de Nord desminte ştirile date de diferite ziare cari spun că Englitera menţine tratatele cari opresc influenţa preponderantă a ori­cărei pu­teri in insulele Samoa. Jurnalul german desminte asemenea că Englitera şi Statele­ Unite ar fi a­­dresat la Berlin note cari blamează pro­cedările agentului german. Foaia berlineză declară că aceste ştiri sunt o curată născocire, şi adaugă că, cu toată neexistenţa aranjamentelor men­ţionate, Germania va respecta dreptu­rile dobândite de alte puteri la Samoa. ------------------------------------------------­ PrrODUSELE FARMAGEUTICE Una din legile, poate cea mai bună ce guvernul colectivitate! a lăsat moş­tenire ficei sale, noua colectivitate, m­i se pare că este aceia a serviciului sa­nitar.'­­ Aceasta lege, de­şi n’a dat toate roadele la care este menită, totuşi nu ’i de tăgăduit, că ea a fost matur al­cătuită, mai cu seamă în partea aceia unde sunt dictate măsurile de control asupra medicamentelor străine. Era un adevărat scandal în ţară cu: hapurile şi al fia lui Hold­way, pilulele lui Ricard, Vina de Chinchina, hapurile Contelui Matey, etc. toate falsificate şi neconţinând nici­odată substanţele me­dicamentoase care figurau pe etichetă Sumele enorme de bani ce şarlata­nii scoteau din ţară, se poate şi azi calcula, după fabuloasele preţuri cu care ei plăteau inserţiunile şi recla­mele lor, în ziarele româneşti. De la promulgarea legei, care intro­ducea controlul şi analiza chimică a­­supra tuturor medicamentelor compuse, a încetat cu desăvârşire reclama, şi era natural, căci ori­cât de vechi co­lectivişti erau şi sunt unii din membri consiliului­ superior medical, totuşi ei sunt medici şi mai presus de toate Români şi deci ei nu se pot da în par­tea acelor ce pentru nişte hapuri de pâine sau alifie de spermanţet ne luau o sumă de bani. Prin urmare, legea este bună şi tre­bue respectată, ba încă trebue îngră­dită de noi garanţii, fiind în joc sănă­tatea publică. S’a cerut în Cameră guvernului ca să revie asupra acestei legi. Iată care sunt motivele pentru care se cere cu atâta stăruință revizuirea legei. D. I. Lahovari ne­fiind de­cât echoul ei. Sunt o seamă de oameni cari nu pot pricepe că aceleaşi recepte, domnesc invariabil la prepararea tuturor medica­mentelor compuse. Dar de, dacă nu poartă marca fabricei (fără nici o alusiune la Epoca) franţuzească, nu pot fi bune. Cu alte cuvinte, suntem în faţa re­producerea fenomenului ce s’a obser­vat şi cu primii medici Români. Cre­dem că nu se vor găsi puţini cari să nu ne dea dreptate. Avem, din fericire, încă în viaţă, mulţi din primii medici Români, cari pot spune câte au păţit de la o sea­mă de oameni, până să’i poată de­prinde să se lase a fi căutaţi de ei. Pe atunci nu putea fi bun un me­dic, daca nu era neamţ şi daca nu i se termina numele cu berg, burg, sky, ay, etc. Tot aşa şi azi, cu farmaciştii, nu pot fi buni, pentru că nu sunt fran­cezi sau cel puţin n’au învăţat în Franţa şi pe urmă chiar cei care au învâţat, nu’şi pun pe firmă, afară la uşa pră­văliei, indicaţiunî de reclamă, cum de exemplu : Elevul lui Ricard din Pa­ris, sau al lui Fayard etc . aşa cum fac toţi şarlatanii, marca fabricei să fie, iar nu marfa. Dar, ceea ce nu putem noi admite, la promotorul idei, d’a se revizui le­gea sanitară, este judecata nedreapta ce d-sa face asupra capacităţii farma­ciştilor no­ştrii, adică cum, ţara româ­nească, poate produce genii militare, financiari iluştrii, medici şi avocaţi ce­lebri, până şi diplomaţi hors ligne, ca d. Carp, în fine de toate şi numai far­macişti nu; aceasta zen este culmea egoismului. Ce oare, fiind că cei ce se consacră specialitatea de farmacişti, începe de la spălarea sticlelor, intră în categoria celor care trebuesc puşi la Epitropie ? sau cu calitatea lor de români inspiră mai puţină încredere de­cât streinii ? Trist spectacol ! Pentru ca să sfârşim, vom mai spune două cuvinte, adică , admiţând chiar că se va modifica legea, în sensul de a se lăsa liberă intrarea în ţară a tutu­ror hapurilor de pâine şi a diferitelor ape văpsite şi botezate în toate felu­rile, cine le va vinde ? Căci noi nu putem crede un singur moment pe far­maciştii noştri­ atâta de slabi, în­cât să primească brevetul de incapacitate ce li se oferă şi să se facă interme­diator­ unor şarlatani. Ori şi cum însă, lucrul este foarte semnificativ, cererea de revizuire a le­gei a fost cerută de avocaţi, iar nici cum de medici, singuri care ar fi în drept s’o facă. Lin fost client al luî Holoway. --------ocso---------­o ură neîmpăcată pentru colectivişti şi şeful lor, nu desaprobă acest plan. Din contra, junimiştii cari au servit pe D. Ioan Brătianu, şi cari nădăjduesc poate să se servească de el, resping ori­ce idee de dare în judecată. Regele, care ştie că cea mai mare vină ce se poate aduce D-lui Brătianu este că sub densul s’a întins prea mult prerogativa regală în detrimentul drepturilor Parlamentu­lui şi a libertăţilor publice, nu poate să autorizeze de loc urmăririle. Iată deci, şi nimeni nu ne va contra­zice, toate elementele unei mari şi fru­moase neînţelegeri. --------——o®o-«—------— Armonia pvernamentală Cu privire la România, ziarul Temps, în numărul său de la 22 ianuarie, pu­blică următoarele : In România, raporturile au început a se cam reci între junimişti şi conserva­tori. Cele două grupuri nepotrivite, a căror alianţă a alcătuit un minister, pare că duc împreună rea gospodărie. Nu s’a uitat, credem, că în faimosul program, publicat de junimişti, înaintea alegerilor, în ziarul Oficial, figura un proiect menit a stabili inamovibilitatea magistraturei. D. Vernescu, şeful grupului conser­vator-liberal, n’are aceiaşi părere în pri­vinţa garanţiilor necesare neatârnărei ju­decătorilor, căci a revocat o jumătate duzină de magistraţi, culpabili că s’au prea amestecat în politică sub ministe­rul Brătianu. D. Carp, ministrul afacerilor streine, care pare puţin pătruns de necesitatea solidarităţei ministeriale, ’şî-a manifestat fără întârziere desaprobarea sa, depunân­­du’şi carta la judecătorii destituiţi. Re­gele, lucru şi mai grav, s’a grăbit să invite pe aceste victime ale ministerului său la un bal al Curţei, unde foştiî ma­gistraţi, înmărmuriţi de o aşa onoare după ce au încercat o aşa nedenmitate, nu s’au sfiit a ’şi lua o atitudine trufaşă. Nu e numai atâta. Diverginţele la­tente între conservatori şi junimişti, şi intre conservatori şi Regele, au să iz­bucnească, într’un punct foarte impor­tant. Un liberal, D. Blaramberg, va cere punerea în acuzare a D-luî Ioan Bră­tianu, pentru actele sale, comise în timp de 12 ani Conservatorii, cari au păstrat Cronica parlamentara Gestiunea presidenţială In sfârşit cestiunea porturilor france a devenit ceea ce era să fie,­morul de discordie între conservatorii oneşti şi Conservatorii colectivişti. Aceasta s’a arâtat ori pe faţă în toată simplicita­tea sa. Focul discuţiunel s-a deschis eri D. I. M. C. Epureanu care, ca conservator, a crezut că e demn să­­urmeze con­vingerilor sale proprii și, precum lesne se înțelege, a dat mâna d-luî Lascar Galargiu. In discursul său, tânărul o­­rator s’a ocupat mai mult cu detalii de cât cu cestiunea principală; ceea ce e de notat însă este, că d-sa va vota în deplină convingere pentru restabi­lirea privilegiului Galaţilor şi Brăila. După d-sa a venit la rând d. G. Duca. Astă­zi suntem nevoiţi ca să ne ocu­păm şi de d-sa. D-sa a citit pe vre-un enciclopedist pe care l-a învăţat pe de rost şi a­­desea In vorbirea sa, s’a împedicat, de oare ce memoria nul sluja tocmai bine. Chiar de­­la începutul discursului său, s’a vâzut că d-sa va plictisi Ca­mera, căci introducerea care a precei­dat fondul—dacă fond se poate num­­ceea ce a zis d-sa — exordiul a fost lung, fără ca să ne înșelăm, de 2 me­tri și jum. mâsura junimistă, însuşi onorabilul vice-preşedinte, ju­nimist din cei mai vechi şi sânge ne­amestecat, s’a plictisit; căci, în mijlo­cul unei ilarităţi ce depăşeşte ori ce închipuire, D-sa a apostrofat pe un întrerupâtor zicându’i : nu întrerupeţî pe orator, lăsaţii să ajungă la partea a treia. D. Duca, avuse ingenioasa idee de a’şi împărţi discursul său în trei părţi. Că n’a zis nimica în lunga sa palavră nu trebue să amintim, dar a făcut to­tuşi ceva, a plictisit şi pe d. P. P. Carp. In fine după atâta plictiseală a ve­nit şi momentul important. D. M. Cogălniceanu a cerut cuvân­tul în cestiune de regulament. In cestiune de regulament! Da­niel a găsit vechiul parlamentar ocazie ca să amintească D-lor Alex. Lahovary și G. Vernescu că au făgăduit porto-fran­­cul și a cerut ca ministerul să se es­­plice. Fiind însă că ministerul n’a vrut, s’a ridicat D Lascar Catargiu şi a zis : lă­saţi că după mine vor vorbi. O îndelungată salvă de aplauze au însoţit aceste cuvinte ale onorabilului preşedinte al partidului conservator. Gestiunea preşidenţială a fost pusă. cu o claritate şi o onestitate pe cari le putem numi visibile, leaderul con­servatorilor a arâtat adevâratul teren pe care trebue să stea cestiunea în desbatere, a reehiemat pe conservatori la îndeplinirea făgăduințelor lor, a a­­rătat că sistemul colectivist e în pi­cioare cu tot aparatul său și a spus acelora cari nu vor ca să facă onoare promisiunilor lor un râmas bun. Aplause frenetice şi îndelung repe­tate au însoţit fie­care trasă a onora­bilului D. Lascar Catargiu, pe când tă­cere întreruptă prin aplause de comandă însoţia discursul de respuns al D-luî Carp, care în treacăt fie zis, n’a atins cestiunea. Cestiunea presidenţială odată pusă, guvernul a perdut mult şi în ochii a­­celor partisani cari’l susţin; căci până acuma el lăţise vestea că D. Lascar Galargiu nu va face cestiune presi­­denţială din cestia porturilor france, lucru ce el totuşi l’a făcut cu o cla­ritate ce nu lasă absolut nimica de dorit. Atârnă acuma de conservatori de a fi conservatori sau de a se metamor­­fosa în colectiviști cu titlu, căci fără

Next