Adevěrul, martie 1889 (Anul 1, nr. 161-187)
1889-03-01 / nr. 161
* EDIȚIA Intera . ANUL L No. 161. Numărul 10 bani ABONAMENTELE SE PLĂTESC TOTDEAUNA ÎNAINTE PENTRU BUCUREŞTI ŞI JUDEŢE Un an...........................30 lei Şase luni.......................15 „ Trei luni........................8 „ PENTRU STREINATATE Un an, 50 lei.—Şase luni, 25 lei. MANUSCRISELE NU SE ÎNAPOIAZA. Să te feresti, Române! de cuiți strein In casă. V. Alexandri. ADMINISTRAŢIA: Strada Academiei, 24. Director politic: ALEX. V. BELDIMANU. REDACŢIA MERCURI 1 MARTIE 1889 Numărul 10 bani ANUNCIURILE SE PRIMESC DIRECT LA ADMINISTRAŢIE DIN BUCUREŞTI ŞI JUDEŢE Anunciurî, pagina IV.... 0, 30 b. linia » • T.” HI'— 1» — 1- „ Inserţiile şi Reexamele 2 lei rândul. FRĂMÂNTĂRI ZADARNICE ----------_---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------N. Fleva -----------------------------------------------------------—— 0 ȘEDINȚA ÎNFIERBÂNTATA ---------------------------------------------------Drama din strada Provence ---------------------------------------------------CASATORIA OCNASULUI București 38 Februarie Frământări zadarnice De câtva timp se observă o mare mișcare In partidele independente. Nu trece zi fără ca să nu aibă loc întruniri extra-parlamentare ale senatorilor şi ale deputaţilor conservator! şi liberalî-independenţi. întrunirile se fac în familie ; conservatori! se adună într’un loc, liberali! într’altul; şi la uni! şi la alţi! se discută în privinţa cestiunilor la ordinea zilei şi se iau rezoluţiuni platonice ca aceea ce s’a votat deunăzi în întrunirea conservatorilor. Dar nu se poate tăgădui că până acum această mişcare este numai o frământare a momentului. Este mai mult vorba de cestiuni de tactică parlamentară decât de stabilirea unei atitudini politice. O asemenea stare de lucruri nu poate fi decât reafacătoare pentru mersul afacerilor publice. Ea dă dreptate acelora cari susţin că opoziţiunea face politică de culise şi că o coaliţiune de guvernământ între partidele independente este cu neputinţă. In faţa intrigilor de tot felul ce se urzesc şi a frământărei fără scop la care asistăm de câteva luni încoace, fie greşit situaţiunea guvernului se va întări moralmente, căci Ţara este un drept a zice opozanţilor : „Or resturnaţî cabinetul şi daţi-mi unul mai bun, or, dacă nu puteţi să o faceţi, atunci nu împiedicaţi în zadar mersul afacerilor publice !“ Această imputare Ţara este mai ales în drept să o adreseze conservatorilor, căci ei au contribuit în mare parte la menţinerea regimului actual şi de dânşii atârnă şi astăzi dacă guvernul va putea merge înainte sau nu. Ei sunt clar datori sau să restoarne guvernul şi să-l înlocuiască sau să se constitue în partid de opoziţiune. Din această dilemă nu pot eşi. Resturnarea cabinetului nu se poate face decât prin o coaliţiune între conservatori şi liberalii independenţi, adică prin reformarea opoziţiunei unite. Dar există o mare deosebire între coaliţiunea ce s’ar face astăzi şi aceia care se făcuse pentru resturnarea lui Ioan Brătianu. Pentru deremarea unui regim fără nume, precum devenise colectivitatea brătienistă, după 12 ani de putere, nu era nevoie de un program afirmativ. Toate puterile vii ale naţiunei se întrunise împrejurul unei negaţiuni: aceea de a da jos colectivitatea. Dacă junimiştii ar fi râmas singuri la putere, precum au venit, situaţiunea ar fi aceiaşi şi opoziţiunea unită, ar fi putut să urmeze a exista cu scopul ei negativ, până în ziua când ar fi reintrat într’o situaţiune normală. Dar a cui e vina dacă conservatorii au împedecat această desvoltare logică şi firească a lucrurilor, prin cartelul electoral pe care lau încheiat cu junimiştii în ajunul alegerilor şi prin intrarea unora din şefii lor în cabinetul junimist ? Ei nu au dreptul astăzi să propună liberalilor reformarea opoziţiuneî unite în aceleaşi condiţiuni ca maî înainte, căci liberalii le râspund cu drept cuvânt. „V’aţî unit cu noi pentru a râsturna pe Ion Brătianu şi, în loc de a vă ţine de cuvânt, în urmă, ne-aţi părăsit şi aţi primit concursul junimiştilor. Astăzi voiţi iarăşi să ne unim pentru a râsturna pe junimişti. Bine! Dar cu ce ne garantaţi, că după ce vom izbuti, nu veţi proceda tot astfel?“ Aşadar, o nouă coaliţiune între conservatori şi liberalii independenţi nu este cu putinţă în acest moment decât pe baza unui program afirmativ asupra cărui ambele partide ar cădea de acord. Orce altă apropiere de moment sau de tactică parlamentară va fi zadarnică şi nu poate avea ca rezultat decât o frământare reafacătoare şi fără spor. Din ziua în care s’a produs scisiunea între tabăra guvernamentală şi conservatorii independenţi, noi am zis că situaţiunea nu se poate prelungi fără a împiedica mersul regulat a mecanismului nostru constituţional şi am accentuat necesitatea de a se forma un singur mare partid naţional al cărui program să fie opus aceluia al Camarilelor Palatului. Prevederile noastre se îndeplinesc astăzi pe deplin. Mişcarea conservatorilor şi a liberalilor independenţi este zadarnică fiindcă nu are nici scop nici program bine definit. Ţara nu mai voeşte împerecheri politice a căror punt de plecare să fie pofta de putere şi care să se disolve iarăşi în anticamera Palatului. Ea va urma numai o coaliţiune a cărui scop îl va cunoaşte şi care va prezenta garanţii că nu se va mărgini a râsturna ci va putea da şi un guvern conform cu aspiraţiunile naţionale. Opoziţiunea se va contopi într’un singur partid naţional sau nu va fi. I. I. Liberal-Conservator. Ştiri Telegrafice Londra, 27 Februarie. Corespondentul ziarului Standard din Viena, comentând optimismul afectat de oficiosul din Berlin în privinţa Serbiei, conchide zicând că D. de Bismark se pregăteşte a juca din nou rolul de samsar onest. Pesta, 27 Februarie. In cercurile politice, Germania se consideră că principala cauză a abdicări regelui Milan. D. I. Ristici, care nu e nici rusofil nici austrofil, va căuta, se zice, inspiraţiunile sale mai ales la Berlin. Se credea Germania aderând la această soluţiune, a voit să oblige pe Austro- Ungaria a strânge legăturile cari o leagă de tripla alianță. Un reporter fără însemnătate A păţit’o Tibişir de la „Epoca11. Se vede că încurajat fiind de izbânzele sale zeflemistice viteazul reporter luase specialitatea de a insulta pe oamenii bătrîni. Aşa făcuse şi cu directorul „Adeverului“ care s’a mărginit a’l trimite la stăpânul seu ca să’şi ia săpuneala cuvenită. Dar, l’appetit vient en mangeant! Vezénd că stăpânul tace şi rîde, sluga s’a obrăznicit şi s’a apucat de voiajori. Aci a dat de dracul. Stăpânul a fost silit să’l renege zicând că el este un reporter fără nici o însemnătate. Apoi, dacă este aşa, Domnule Pilipescu! de ce puneai pe acest reporter fără însemnătate să scrie articole insultătoare pe cari le publicai în prima pagină a ziarului D-tale ? Mai mult încă! De ce, în darea de seamă a Camerei, incidentul în privinţa cărui ai fost silit să esprimi regretele D-tale, n’a fost reprodus ? Cum numești D-ta asemenea procedări ? Sunt ele oare corecte? Argus. Pr. ITLEVA. O ştire cam curioasă de felul ei, însă nici de cum surprinzătoare, s’a răspândit ori în oraş prin grăiţi şi prin scris. Acea ştire este că D. N. Fleva a declarat că reintră în partidul naţional-liberal. Că D. N. Fleva reintră în partidul naţîonal-liberal, aceasta e de sigur o surprindere, deoarece D-sa n’a eşit nici o dată din el. Se ştie că D. N. Fleva s’a despărţit de colectivitate, nu însă de partidul naţional-liberal şi deci cuvintele. D. N. Fleva a declarat că reintră în partidul naţional-liberal, înseamnă numai D. N. Fleva a declarat că reintră în colectivitate. Ni se poate obiecta că colectivitatea a murit, că raţiunea de a fi a colectivităţei a fost budgetul, acolo unde nu e budget, acolo nu este colectivitate. Aci răspundem eroare, şi eroare enormă. E adevărat că colectivitatea a fost grupată împrejurul caşcavalului budgetar, că budgetul, a fost şi este totul pentru colectivitate, însă ţara n’a suferit din cauză că Carada, Anghelescu şi alţii rodeau caşcavalul, precum nu urmează că ea trebue să fie mulţumită de faptul că aî venit alţii să roadă acuma din budget. Criteriul colectivitaţei a fost sistemul ei de a guverna şi din cauza acestui sistem a suferit ţara. Ar fi şi curios ca să zicem că D. N. Fleva a făcut disidenţa din cauza caşcavalului şi acuma după ce a căzut colectivitatea şi nu mai are caşcavalul pe mână, orice raţiune care ar îndreptăţi o despărţire între D. N. Fleva şi colectivitate ar fi dispărut; acest lucru ar fi curios şi noi nu suntem duşmani ai D-lui N. Fleva, pentru ca să spunem aşa ceva, deşi, cu regret o constatăm, D-sa însă spune cam astfel. Nouă ne place a adânci lucrurile întru atâta încât situaţiunile politice o permit şi de aceea zicem, că ceea ce a îndemnat pe D. N. Fleva de a părăsi pe I. Brătianu cu ai sei, a fost sistemul acestuia de a guverna şi hoţiile cari se făceau. A căzut I. Brătianu şi deci sub el nu se mai pot comite hoţii. Formează aceasta o raţiune pentru D. N. Fleva de a se uni cu colectiviştii? Noi credem că nu. Şi aceasta din simplul motiv, care are darul de a fi şi foarte puternic, că revenind colectivitatea, ea se va apuca iar de ghssefturî, de boţii. Ea nu fură, fiindcă nu are budgetul pe mână; timpul,experienţa, ne-a dovedit că avându-l pe mână, ea a furat. Fiind astfel, cum poate D. N. Fleva să intre în colectivitate? Venind la sistem, ce putem zice alta decât că, dacă D. N. Fleva, a combătut sistemul colectivist cu persecuţiile şi scandalurile sale, poate acuma ca să-l primească ca bun? ! Aşadar nimica şi absolut nimica nu poate justifica o reintrare sau o intrare a D-lui N. Fleva în colectivitatea căzută. Este însă ceva la mijloc care face ca cuvintele: Domnul N. Fleva reintră în partidul liberal să aibă un sens şi o raţiune, şi aceasta în imparţialitatea noastră o spunem. Este ştiut că în realitate D. N. Fleva a sperat sub colectivişti ca să devină ministru, pentru ca să schimbe sistema de guvernământ propriu colectivităţei şi ca să stârpească hoţiile. Colectiviştii nu l-au vrut, tocmai din pricina aceasta. Ca liberal însă D-sa a pus bază pe popularitatea partidului liberal şi a făcut tot ce a putut pentru ca să se restoarne regimul, sperând că ţara pusă în stăpânire de ea însăşi se va pronunţa pentru partidul liberal. N’a fost aşa, şi D. N. Fleva a reuşit cu greu în Ploeşti, citadela liberalismului. Acuma, când ministerul Ion Brătianu e dat sub judecată, acuma când junimiştii au moştenit colectivitatea trecută, D. N. Fleva crede a vedea iarăşi partidul liberal cel vechiu, rămas înprejurul lui I. Brătianu. Aceasta e o iluzie optică. In jurul lui I. Brătianu, se află acei colectivişti cari sunt în vrajbă cu noua colectivitate sau cari sunt amestecaţi până în gât în gheşefturile strălucite de odinioară; în jurul lui I. Brătianu e tot colectivitatea şi nu partidul liberal. Dacă D. N. Fleva, vrea să devină şeful lor, atunci el are cea mai bună ocazie că o facă. Nouă ne va părea rea, junimistificaţii şi junimiştii îl vor felicita. levată, totuşi comisarul guvernului n’a protestat.La această Interpelare s’a mai «adăogat una a D-lui Grig. Păucescu, iar D. N. Bla- . remberg, asociându-se la ele, a mai întrebat pe ministru de finance: dacă? are şi el ca predecesorul său idei duşmăneşti faţă cu intenţiunile Ieşenilor de a crea un credit funciar rural în acel oraş ? Se înţelege că pe vremea acestor interpelări, era cam cald în Cameră. D. Ilariu Isvoranu, vice-preşedintele, se Încălzise şi el, şi faţă cu o petiţiune, pe care a depus-o D. C C. Dobrescu, care a motivat de ce o depune D-sa petiţiunea, alegând că prefectul poliţiei ar împiedica pe ţărani ca să vină ei singuri să dea petiţiunile.—faţă cu aceasta vice-preşedintele a eşit din nerăbdarea sa şi a făcut un mic, dar foarte mic scandal. Acest scandal a provocat o interpelare a D-lui I. Nădejde, pentru ce prefectul poliţiei nu permite ţăranilor de a veni in Curtea Camerei. D . Dimitriu, a interpelat pe guvern pentru interpelările ce le adresează socialiştii. Toate acestea au fost efectul căldurei şi aceasta esplică altercaţiunea dintre un reporter al Epocă cu deputatul I. Nucşoreanu care a fost urmată de un adevărat scandal. Reporterul Epocă profitând de blândeţa şi veselia D-lui I. Nucşoreanuşi-a permis o espresiune necuviincioasă care a supărat pe onorabilul deputat. Prin urmare—această espresie e espresia favorită a D-lui vice-preşedinte Isvoranu — şi astfel D. I. Nucşoreanu s’a dus să se plângă biurouluî care n’a răspuns nimica. Atuncea D. I. Nucşoreanu a cerut cuvîntul iar reporterul a şters’o binişor din Cameră— Parlament maî este ăsta sau ce? strigă D. I. Nucşoreanu cât T lua gura. E o adevărată ruşine. Ţara asta, mai adaugă D. Nucşoreanu foarte surescitat, este o ţară mizerabilă, unde numai prin scandal poţi obţine ceva. După multă insistenţă, D I. Nucşoreanu s’a calmat în fine, iar "reporterul Epocă a fost dat în judecată. In urma acestui incident, D. N. Pilipescu, proprietarul Epocă, obţinând cuvântul, esprimă regretele sale că un reporter de altmintrelea fără nici o importanţă de la un ziar din a cărui redacţie face şi D-sa parte,şi-a putut permite o necuviinţă faţă cu un coleg din parlament. D. N. Filipescu a fost aplaudat la aceste cuvinte, ca semn de satisfacţie pentru I. Nucşoreanu. Ministerul nu se înţelesese incă asupra amendamentului D-lui Ioniţă Stănescu, care a cerut nici mai mult nici mai puţin decât ca toţi ţăranii cari au mai puţin de 5 hectare să-şi poată complecta acele 5 hectare. De aceea timpul s’a întrebuinţat in chip cât se poate mai potrivit. S’au votat credite în valoare de 215.000 Iei. Ce sunt 215.000 lei şi incă ce lei, lei de aceia cari trebuesc plătiţi deputaţilor şi senatorilor. Cu toate acestea Camera a dovedit aci o independenţă cam neînţeleasă, nu-i vorbă, dar o independenţă .s’au găsit 16 bile negre, adică 16 voturi contră creditului cerut. Apoi a venit rândul articolelor din legea vânzărilor.A mers greu la articolul privitor la dreptul tuturor țăranilor cari n’au 5 hectare de pament, ca să-și cumpere atât cât le trebue, pentru a’șî complecta suma de 5 hectare. Aci s’au presentat amendamente şi amendamente subsidiare cari au fost respinse. In urmă lucrul a mers strună, mulţumită D-lui G. Apostoleanu care, ca raportor, a observat o regulă ce merită laudă în haosul de neregule în care vice-preşedintele, D. Ilariu Isvoranu, conduce desbaterile numai pentru a putea începe cu cuvintele lui favorite, prin urmare, acolo unde, de vreme ce se începe, nu e urmare. IRONICA PARLAMENTARĂ O şedinţa înfierbântata înainte de a se deschide şedinţa, membrii Camerei au fost foarte agitaţi. Cauza agitărei lor a fost întâmplarea de la creditul funciar rural, unde colectivitatea stăpână şi-a asigurat un succes factice. E desigur ceva neauzit ca succesul unor oameni la o instituţie de credit, să fie interpretat ca un succes al unui partid. Nu este însă mai puţin adevărat că conservatorii convinşi au fost siliţi să-l voteze pe I. Brătianu, aceasta din cauză că neregularităţile de la creditul funciar rural constitue, ceea ce a constituit întotdeauna sub colectivişti, puterea. După deschiderea şedinţei, guvernul a şi fost interpelat de D-nii Caton Lecca, Grigorie Pâncescu şi N. Blaramberg asupra acestei instituţiuni. Acela care a formulat mai precis capetele interpelate, este D. Caton Lecca. D-sa a întrebat: 1. Dacă comisarul guvernului pe lângă prima societate de credit funciar rural își exercitează în adevăr drepturile și îndatoririle sale. Acest cap de interpelare poate displace multora. Cele l’alts capete sunt numai niște corolare ale acestui dinteiu, precisarea lui. Astfel punctul al 2-lea sună: 2 Dacă D-sa (comisarul) trimite din trei în trei luni un raport despre mersul acestei societăţi. 31 Dacă comisarul guvernului a protestat contra călcăreî statutelor de către direcţiunea sus zisei societăţi. Statutele cer ca Intre adunarea generală a societăţeî şi intre convocare să treacă 60 zile. 4) Dacă ştie că chiar in adunarea de eri de şi această călcare de statute a fost re ----------------------1 mm --------------------- D. RISTICI Acum cu limpezirea situaţiunei în Serbia, foarte mulţi îşi fac întrebarea următoare : Ristici, fiind acum regele real al Serbiei, va permite reginei Natalia să se întoarcă la Belgrad? Unii cred că nu va da această autorizare, fiindcă voeşte să fie singur, să nu împărţească cu nimeni influenţa şi autoritatea sa. Totuşi se anunţă de unele cercuri apropiata reîntoarcere a reginei Natalia. D. Ristici e un om foarte inteligent şi foarte stăpân pe voinţa lui. Ştie întotdeauna ce doreşte, şi căutându-şi sprijine în toate părţile, în acelaşi timp n’are încredere de cât în el însuşi. E o natură foarte circumspectă, un sârb în toată puterea cuvântului. Ristici mai e prudent, tenace, dibaciu în întreprinderile politice. Un personagiu politic care’l cunoaşte foarte bine, s’a exprimat astfel: „Acuma că a atins înălţimea putereî, primul regent nu va lucra nici pentru Rusia, nici pentru Austria, le va retrage influenţa uneia şi celeilalte, va lăsa soarta Serbiei în mâinele ei proprii, provocând o mişcare naţională de neatârnare. El va fi un şerb curat, neplăcându-se nici în partea Ruşilor, nici în acea a Austriacilor“. Personagiul politic despre care am vorbit mai sus, mai face următoarea observaţie : „Ce ciudat lucru de a vedea pe cei