Adevěrul, aprilie 1889 (Anul 1, nr. 188-211)

1889-04-22 / nr. 204

V ANUL L­ No. 204. Numărar 10 bani ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 SI 15 ALE FIE­CAREI LUNI SI SE PLĂTESC TOT­DEAUNA ÎNAINTE In BUCURESCI la casa Administrației Din JUDEȚE prin mandate poștale Un an...............................30 lei Sase luni.........................15 „ Trei luni...........................8 . IN STRAINATATE la toate officiile din Uniunea poștală Un an, 50 leiȘase luni, 25 lei. MANUSCRISELE NU SE ÎNAPOIATA. ADMINISTRATIA: Strada Nouă, 6 j­j EDIȚIA ISLUrr^XA.. Să te feresti, Române! de culți strein în casă. V. Alexandri. Numeral 10 bani ANUNCIURILE DIN BUCURESCI SE PRIMESC LA ADMINIS­TRAŢIE SI LA AGENŢIA HAVAS Din JUDEŢE direct la administraţie Anunciurî, pagina IV.... 0, 80 b, linia „ „ III....­­,­­ 1. „ Inserţiile şi Reclamele 2 lei rândul. --7,zx-­CIN­STES1NATATE LA PARIS la Agenţia Savas, 8 Place de la Bourse şi sucursalele ei, precum și la toate oficiile de publi^fetîls.^tT'­UN SUMER YBOHlfl SO Director politic: ALEX. V. BESLDIMANU. j redacţia: strada nou­a, ______________. ______ ________. _____________.________jjțj_______________*_ . • ______________ Yy v­'y CAROL, GROSSON & C-ie ----------------------­------------------------------------­-----------------­O eclipsă totală ------------------------—'*y?0~£~cr*r~‘--------------------------­ÎNAINTE „ADEVERULE“­ --------------..-------------------------------------­„Democratul" și Prințul Minai­ ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------——­CRIMA DIN STR. SOARELUI -----------------------------cc.2**----------------------------­TORTURELE AMORULUI Bucureşti 21 Aprilie Carol, Grasson & C-ie In anul 1868 s’a fondat în Ro­mânia o societate comercială sub firma Carol, Strasberg & C-ie. Această societate, mulţumită puternicului sprijin al Suveranu­lui, luase asupră’şi îndatorirea de a înzestra Ţara cu o reţea de li­nie ferată care pornea de la Ro­man, şi trecând prin Galaţi-Brăila, trebuia să ajungă până la Vârcio­­rova. Tot, mulţumită protecţiuneî domneşti, acea societate a obţinut scandalosul preţ de 240 mii franci de fie­care kilometru — zic şi men­ţin cuvântul de scandalos, căci în urmă s’au construit alte linii fe­rate, tot în acele condiţiuni, cu preţul de 100 până la 140 mii franci kilometru. Nu este nevoe să mai reamin­tesc ruşinoasele faze prin care a trecut această afacere. Acţiunele au fost depuse la Ber­lin într’o ladă de fer a cărei chei erau încredinţate D-lor Ambron şi Winterhalder, amici intimi ai A. S. Principele Carol şi ai D-lui I. C. Brătianu. Aceste acţiuni cari trebuiau eliberate treptat cu lu­crările executate şi primite în Ro­mânia au dispărut într’o zi. Lada de fer a rămas goală, şi societa­tea Carol, Strasberg & C-nie, a dat faliment. Cine a fost condamnat a plăti rezultatele oarbei afecţiuni ce A. S. Principele Carol şi consilierul său I. C. Brătianu au avut pen­tru Ambron şi Winterhalder ? Po­porul Român a plătit şi va plăti încă mulţi ani acest ruşinos fali­ment al societăţei Carol, Strus­berg & C­nie. Cine a impus Poporului Român această nedreaptă plată? împăra­tul Germaniei, unchiul Suveranu­lui României, prin Cancelarul sau Principele de Bismarck. După resbelul din 1877-78, In­dependenţa noastră câştigată cu sângele a zece mii de Români că­zuţi pe câmpiile Bulgariei nu a fost recunoscută de împăratul Wil­helm (Capul intregei familii Ho­­henzollern) de­cât după ce tot acel I. C. Brătianu a luat anga­jamentul de a plăti din sudoarea Țărei toate murdăriile falimentu­lui societăței Carol, Strasberg & Comp. In luna August 1887, uzina Grasson (lângă Magdeburg) era a­­proape a depune bilanţul şi a înceta plăţile sale. Spre a scăpa această fabrică nemţească de o catastrofă inevi­tabilă s’a constituit în Bucureşti, tot în acea lună, o societate sub firma Carol,­ Grüsson & C­nie. Pentru a pune bazele acestei nouă societăţi, Maiorul Schuman şi Căpitanul Smith au fost che­maţi la Sinaia. Cel dintain era agent oficios, cel al doilea agent oficial al uzinei Grasson. Această societate, mulţumită puternicului sprijin al Suveranului României, a obţinut tot de la acel I. C. Brătianu, comenzi însemnate de tunuri și cupole in valoare de opt milioane franci. Aceste furnituri, în valoare de opt milioane, au fost plătite, prin un viriment de fonduri, din suma de 30 milioane ce Camera votase în luna Ianuarie 1886 pen­tru lucrările fortificărilor Bucureș­­tiuluî, iar nici de­cum pentru înar­marea acelor fortificări abia în­cepute. Guvernul junimist, pentru a a­­coperi această flagrantă călcare a legei contabilităței Statului, a ce­rut la Martie 1888, un credit de opt milioane, credit pe care Ca­mera colectivistă s’a grăbit al vota. Meargă ori­cine să vază acele furnituri expeduite de societatea Carol, Grüsson & C-ie cum stau aruncate înprejurul gărilor care sunt în apropiere de Focşani, No­­moloasa Galaţi. Piarză-se aceste furnituri, numai societatea Carol, Grüsson & C-ie să prospereze! Să nu uităm că lucrările de for­tificaţii ce se ridică la aceste trei puncte nu sunt nici până astă­zî votate de Corpurile Legiuitoare. Faptele vorbesc cu o eloquenţă isbitoare. Din această scurtă expunere reese un lucru netăgăduit. De la venirea Lui în această ţară până astă­zî, adică în curs de 23 de ani de Domnie, Carol I a întrebuinţat România ca un câmp de exploatare şi a făcut din Co­roana lui Mihail şi a lui Ştefan o tarabă de neguţători, şi încă de neguţători necinstiţi. Sutimi de milioane au fost stoarse din munca şi din sudoa­rea Poporului pentru a înbogăţi o ceată de speculatori germani, sub inalta protecţiune a lui Carol I. Iată ce a fost Domnia Străină până acum. Dumnezeu ştie ce se va mai în­cerca să facă încă. Dar, bun e Dumnezeu ! — Au trecut peste această Ţară hordele barbare, holera, ciuma, şi Poporul Român a rămas în picioare. Va trece şi flagelul Hoh­en­­zollernilor. Alex. Y. Veldiiuliin, va opri 2 savi 3 zile; apoi va merge la Paris. — Derby Regal a fost câștigat de pu­rul sânge Radicano, născut în Italia în 1886. Familia regală a asistat la curse; ea a fost foarte aclamată. BERLIN, 20 Aprilie. — „Gazeta de Voss“ vorbind de amenințările îndrep­tate de oare­cari foi oficioase la adresa Elveţiei, în urma expulzărei comisaru­lui de poliţie Wohlgemuth se exprimă ast­fel: Asemenea ameninţări s’au mai adresat o dată Elveţiei, şi au făcut rea Germaniei. Azi, când punem capăt pe­depsei ce suferea Malietea, ca expiare a crimei sale, şi când, de altă parte, aşteptăm în zadar o reparaţiune din partea lui Mataafa, ar fi necesar să se evite conflicte cu un Stat liber; căci nefăcând aceasta, n’am putea găsi de cât nici eşecuri. BERLIN, 20 Aprilie.—împăratul s’a dus azi la Potsdam unde a remis un nou drapel primului regiment al gardei. împăratul şi copiii săi asistau la a­­ceastă ceremonie. BERLIN, 20 Aprilie.—Consiliul co­roanei a fost sesisat de afacerea comi­sarului Wohlgemuk care a fost expulsat din Elveţia. Acest funcţionar s’a întors la Mul­house. MANHEIM, 20 Aprilie. — Perchisi­­ţiunile făcute în acest oraş au descope­rit publicaţiuni socialiste. Poliţia a o­­perat mai multe arestări. BERLIN, 20 Aprilie. — Azi circula ştirea după şedinţa Conferinţei, că Ma­lietoa, pe care guvernul l’a graţiat, ar fi ales ca Rege al Samoei. BERLIN, 20 Aprilie. — In ultimul moment se află că călătoria ce împăra­tul ’și propunea să facă la Breslau a fost revocată.­ ­ „(Havas) TELEGRAME (SERVICIUL DE DIMINEATA ROMA, 20 Aprilie. —D. Floquet a plecat astă-seară la Paris. Generalul Menabrea a plecat după amiazi la Turin și Chambery, unde se ismocratii şi Prinţul Mimii Ziarul liberal din Ploeşti după ce arată actele petrecute în familie şi în urma că­rora s’a pus în scenă un moştenitor pre­­sumptiv, se exprimă ast­fel: Acestea sunt actele asupra cărora naţiunea, când va fi chemată, va avea să se pronunţe pentru succe­sorul Tronului României. In adever, s’a vezut din impul­­siunea ce s’a dat la Senat prin mi­nisterul personal al junimiştilor Pa­latului­, o pripă la punerea în scenă a cestiunei moşteniră Tronului, ca şi cum ar fi o atare afacere la or­dinea zilei. Această preocupare sau mişcare, venită de sus intr’un mod neregulat, căci nu de la interpelarea şi pro­punerea unui senator, a D-lui Şte­fan Greceanu, urma să se agite o cestiune atât de însemnată ca aceea o moşteniră presumtivă asupra Tro­nului României, a făcut ca tânărul Principe să ’și întrerupă cariera sa militară din armata prusiana, al cărei membru şi supus se consideră, ca să vie aci. Pripa aceasta a dat ocasiune şi ziarelor ruseşti să se amestece în­tr’o cestiune interioară a ţ erei noa­stre, discutând ilegalitatea succesiu­­nei la Tronul României, lucru care nu priveşte întru nimic pe vecinii noştrii. Intr’un numer viitor, vom vorbi şi asupra unui titlu de­­ Principe de Român­ia, ce guvernul juni­mist, ’l-a dat Alteţei sale Prinţului Ferdinand de Plohenzollern. — Lu­cru care, pe lângă neconstitutonali­tatea sa a fost şi imprudent; căci s’a agitat o aşa de mare cestiune printr’un minister personal, tocmai la un timp când Ura se afla în criza luptei pentru readucerea la stare normală a regimului constitu­tional în locul celui personal. In asemenea timp și împrejurări nefavorabile, o cestiune de succesiune, care să fie plăcută terei, nu se putea agita prin niște miniștrii in luptă cu drepturile Parlamentului. SAME AT A 22 APRILIE 1889 O ECLIPSĂ TOTALA Cu căderea omului-soare de la pu­tere s’a întâmplat, ceea ce trebuia să se întâmple, o eclipsă totală pentru par­tidul naţional-liberal zis colectivist. Această eclipsă s’a întins mereu şi a devenit totală, când a căzut noul lucea­făr al colectivităţii, D. P. P. Carp. Cu cât întunecimea se tot întindea mai mult asupra orizontului politic ascunzând ra­zele luminoase şi bine­făcătoare ale co­lectivismului, cu atâta ea ascundea mai mult câte un om, câte un ziar, focare de progres şi lumină. Ca să nu mergem departe, să luăm ziarul Românul. Cu venirea junimiştilor, acest focar de lumină din alte timpuri, a început a se stinge, a tot cădea în umbră. Directorul ziarului, fiul fundato­­rului, intră într’un consiliu comunal a­­les de conservatori cu scrutinul pe listă, adecă numit, iar în coloanele ziarului puteai citi că D. P. P. Carp, reacţio­narul cel mai îndrăzneţ, este viitorul şef al partidului liberal. Lumea se întorsese cu capul în jos. Românul în umbră susţinea pe un gu­vern pur reacţionar, reacţionar fără în­conjur. Ce era să facă! Românul are chiar ca deviză: luminează-te şi vei fi, dar ia de unde nu’i, de unde să se lumineze când esistă eclipsă totală! El mai are şi deviza, voeşte şi vei putea; dar dacă chiar voeşte, lucru pe care nici o dată nu i l’am contestat, şi nu poate, ce să faci? De când cu venirea D-lui Lascar Ca­­targiu, antipodul de odinioară a funda­­torului Românului, lucrurile s’au agra­vat cu totul, eclipsa a devenit complectă, organul liberal şi democratic de abia se zăreşte de şi e de format destul de mare şi­ nici nu-l mai recunoşti, nu o recunoşti de loc. Nu mai departe de­cât ieri, organul liberal şi democratic din alte vremuri, se întreabă ce fel de guvern este gu­vernul Lascar Catargiu, dacă el este un guvern chemat de încrederea Coroa­nei sau este impus acesteia de voinţa Parlamentului. Iată ce răspunde acest organ la în­trebarea ce însuşi­­şi-o pune:­­ „Ciudat, căci nu se poate susţine nici una, nici alta, şi cuvântul este foarte simplu ,­­pentru că Suveranul n’a putut să dea în­crederea sa unui alt guvern, când cel care i-a precedat s’a retras de la sine şi fără să fi fost conflict intre el şi Parlament, aştep­tând să vadă dacă, cu adevărat, va avea şi o majoritate în Parlament, ceia ce încă nu s’a putut şti, de vreme ce Parlamentul în graba resolvărei altor cestiuni şi in faţa timpului foarte mărginit, n’a avut când să-şi dea cuvântul“. Aşa e că Românul se află în eclipsă? Auziţi un organ liberal şi democratic se întreabă dacă un minister este che­mat de încrederea Regelui s­au dacă e impus. De unde ar resulta că un gu­vern este legal dacă are numai încre­derea Regelui şi, neavând’o, el ’­ este impus! Oare aşa vorbeşte un organ liberal şi democratic ? Noi unii cari susţinem cabinetul Ca­targiu şi cerem încă ca acestui guvern, care după Românul nu se bucură de încrederea Regelui, să i se adauge ele­mente liberale, noi nu credem că un organ liberal poate vorbi ast­fel. Să trecem însă peste acest lucru care se explică prin eclipsa de lumină ce su­feră Românul, din cauză că nu se ţine de devisa care şi-a pus-o în capul zia­rului, şi să trecem la apreciarea lui a­­supra posiţiunei guvernului. Suveranul, zice Românul, a primit ministerul numai ca impus de împre­jurări, acela care l’a precedat, retră­­gându-se de la sine fără să fi fost con­flict între el şi Parlament. Oare aşa să fie ?„ întreaga presă a considerat cabinetul Rosetti Carp ca un cabinet al Palatului, ca antiparlamentar şi anticonstituţional. A fost îndestul numai ca ministrul G. Vernescu să pună cestiunea de încre­dere între sine şi întregul cabinet pen­tru ca cabinetul antiparlamentar să cadă. Ministerul ferindu-se de un vot de blam, s’a retras. Dacă venirea la cârmă a ministeru­lui Rosetti-Carp a fost antiparlamentară, căderea lui se datoreşte tocmai Parla­mentului, nu voinţei miniştrilor de a se retrage in viaţă privată. Faţă cu o asemenea stare de lucruri Regele a şovăit, n’a vrut să cheme un guvern parlamentar, nu din lipsa de În­credere către acela căruia trebue să­­ mulţumească că azi încă el se află pe Tron, dar din alte cauze. In cele din urmă a înţeles că nu se poate alt­fel şi ministerul Catargiu s’a format cu con­­simţimentul Regelui. Dar Românul justifică în chip curios rolul Regelui care a chemat pe D. Las­car Catargiu şi l’a însărcinat cu forma­rea cabinetului. După zisul organ, Re­gele, singurul factor constituţional care alcătueşte ministerele, a făcut numai o cercare cu D. Catargiu, iar Parlamen­tul în graba rezollvărei altor cestiuni, n'a avut când să’şi dea cuvântul. Aşa dar Regele face, Regele drege, Regele cearcă şi Parlamentul n’are când ca să se ocupe cu o cestiune atât de neînsemnată ca alcătuirea unui minister. Ei bine! să nu râzi, când vezi ase­menea lucruri în Românul liberal şi de­mocratic din vremurile de demult ? A uitat, se vede, simpaticul organ, furtuna ce a stârnit venirea actualului guvern în tabăra junimistă care’și per­­duseră pâinea. N’a văzut apoi organul care spune fie cui să se lumineze, că D. Lascar Catargiu a putut forma trei ca­binete și nu unul? Acestea nu sunt simple împrejurări cari au făcut posibilă venirea cabinetului Catargiu şi n’au per­mis Camerei să-şi dea seama despre fap­tul că cabinetul n’are majoritate în Ca­meră. Singura drepta observaţie pe care o face Românul este când preconisează un ca­binet Catargiu-Brătianu, însă pe când ziarul în cestiune vorbeşte cu multă ră­ceală de un asemenea cabinet, noi ne credem datori a’l susţine, căci numai prin ajutorul liberalilor D. L. Catargiu va scăpa de zestrea junimistă­ pe care i o dă Regele, şi în care se cufundă Românul de la o vreme încoace. Dar ce să-i faci, când a venit umbra lui Catargiu şi s’a pus în dreptul omu­lui soare şi a luceafărului junimist ? a produs o eclipsă, o eclipsă totală. Bietul „Românul“! înainte „Adevĕrule“! Sub acest titlu primim următo­rul articol, pe care -l publicăm cu plăcere: Venirea odraslei străine pe pământul Ro­mânesc a fost ocaziunea aşteptată de mulţi spre a se putea convinge de adevăratele sim­­ţiminte ale poporului faţă cu Dinastia nem­ţească. Ocaziunea aceasta a fost un imens şi stră­lucit succes pentru cei antidinastic. Atât la gară, cât şi seara cu ocazia ilumi­­naţiunei, a fost de faţă foarte multă lume, care îşi manifesta în mod făţiş ostilitatea faţă cu familia şi societatea de esploatare „Goetzenzollern“, care are de scop esploa­­tarea Românie! pe toate căile. In special seara s’a văzut popularitatea de care se bu­cură Dinastia. Toţi măturătorii, sacagii şi ceî­l’alţi func­ţionari ejusdem farinas al primăriei, în cap ca vestitul Brătescu şi cu masalale in mână, îmbrăcaţi în ţinută de gală cu pantaloni largi şi cu căciuli cu moţ, strigau sub bal­conul Palatului: hura; or toată lumea din­dărătul lor, de zece ori mai numeroasă tă­cea, numai din când­ia când scotea nişte hohote de rîs, când bieţii cetăţeni cam indig­naţi uitau să strige hura la semnalul ce li se dădea. Un ticălos, slugă a lui Pache, spune Re­gelui, că cetăţenii Capitalei ii salută şi u­­rează bună venire Nepotului Său.—Nici că putea Pache să facă o mai mare injurie ce­tățenilor Capitalei, (personificând­u’din acei măturători) cam­ neapărat că nu vor uita a­­ceasta la viitoarele alegeri comunale. In timpul când bandele destrăbălate ale lui Pache, strigau hura, drept răspuns toţi, din toate clasele societăţii, cumpărau Ade­­verul să citească declaraţiunile lui şi artico­lul „Un neamţ mai mult . Este prea puţin dacă am zice că se vindea ca pâinea caldă. Băeţii alergau cu sute de exemplare şi în­dată nu le mai rămânea nici unul. Iată Manifestaţie spontanee şi strălucită. Nici nu putea Adevir-ul să se aştepte la un succes mai mare. Desfidem întreaga presă pal­at­istă să dovedească că Adevĕr­ul nu s’a vândut mai mult de cât toate orga­nele ei împreună, mai mult de cât România Liberă, Democraţia, Telegraful, La Liberte Roumaine, România, Epoca, L’ Indépendance Roumaine, Românul, luate toate împreună. Frumos şi meritat succes. Mii de oameni au citit şi aprobat atitu­dinea energică a „Adeverului“ care a preve­nit pe Nepot că Ţara va fi atât de tare şi va şti să nu mai rabde despotismul nem­ţesc întrupat într’ânsa precum l’a răbdat întrupat în Unchiul său. Ziua de 19 Aprilie a învederat slugilor palatului că sunt — şi încă multe de tot — inimi Româneşti decise de a scăpa de jugul nemţesc şi Toţi împreună strigă : înainte „Adevĕrule“. Ignotus.­­ *4p6&'h --------------------------

Next