Adevěrul, aprilie 1889 (Anul 1, nr. 188-211)
1889-04-22 / nr. 204
V ANUL L No. 204. Numărar 10 bani ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 SI 15 ALE FIECAREI LUNI SI SE PLĂTESC TOTDEAUNA ÎNAINTE In BUCURESCI la casa Administrației Din JUDEȚE prin mandate poștale Un an...............................30 lei Sase luni.........................15 „ Trei luni...........................8 . IN STRAINATATE la toate officiile din Uniunea poștală Un an, 50 leiȘase luni, 25 lei. MANUSCRISELE NU SE ÎNAPOIATA. ADMINISTRATIA: Strada Nouă, 6 jj EDIȚIA ISLUrr^XA.. Să te feresti, Române! de culți strein în casă. V. Alexandri. Numeral 10 bani ANUNCIURILE DIN BUCURESCI SE PRIMESC LA ADMINISTRAŢIE SI LA AGENŢIA HAVAS Din JUDEŢE direct la administraţie Anunciurî, pagina IV.... 0, 80 b, linia „ „ III...., 1. „ Inserţiile şi Reclamele 2 lei rândul. --7,zx-CINSTES1NATATE LA PARIS la Agenţia Savas, 8 Place de la Bourse şi sucursalele ei, precum și la toate oficiile de publi^fetîls.^tT'UN SUMER YBOHlfl SO Director politic: ALEX. V. BESLDIMANU. j redacţia: strada noua, ______________. ______ ________. _____________.________jjțj_______________*_ . • ______________ Yy v'y CAROL, GROSSON & C-ie ---------------------------------------------------------------------------O eclipsă totală ------------------------—'*y?0~£~cr*r~‘--------------------------ÎNAINTE „ADEVERULE“ --------------..-------------------------------------„Democratul" și Prințul Minai ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------——CRIMA DIN STR. SOARELUI -----------------------------cc.2**----------------------------TORTURELE AMORULUI Bucureşti 21 Aprilie Carol, Grasson & C-ie In anul 1868 s’a fondat în România o societate comercială sub firma Carol, Strasberg & C-ie. Această societate, mulţumită puternicului sprijin al Suveranului, luase asupră’şi îndatorirea de a înzestra Ţara cu o reţea de linie ferată care pornea de la Roman, şi trecând prin Galaţi-Brăila, trebuia să ajungă până la Vârciorova. Tot, mulţumită protecţiuneî domneşti, acea societate a obţinut scandalosul preţ de 240 mii franci de fiecare kilometru — zic şi menţin cuvântul de scandalos, căci în urmă s’au construit alte linii ferate, tot în acele condiţiuni, cu preţul de 100 până la 140 mii franci kilometru. Nu este nevoe să mai reamintesc ruşinoasele faze prin care a trecut această afacere. Acţiunele au fost depuse la Berlin într’o ladă de fer a cărei chei erau încredinţate D-lor Ambron şi Winterhalder, amici intimi ai A. S. Principele Carol şi ai D-lui I. C. Brătianu. Aceste acţiuni cari trebuiau eliberate treptat cu lucrările executate şi primite în România au dispărut într’o zi. Lada de fer a rămas goală, şi societatea Carol, Strasberg & C-nie, a dat faliment. Cine a fost condamnat a plăti rezultatele oarbei afecţiuni ce A. S. Principele Carol şi consilierul său I. C. Brătianu au avut pentru Ambron şi Winterhalder ? Poporul Român a plătit şi va plăti încă mulţi ani acest ruşinos faliment al societăţei Carol, Strusberg & Cnie. Cine a impus Poporului Român această nedreaptă plată? împăratul Germaniei, unchiul Suveranului României, prin Cancelarul sau Principele de Bismarck. După resbelul din 1877-78, Independenţa noastră câştigată cu sângele a zece mii de Români căzuţi pe câmpiile Bulgariei nu a fost recunoscută de împăratul Wilhelm (Capul intregei familii Hohenzollern) decât după ce tot acel I. C. Brătianu a luat angajamentul de a plăti din sudoarea Țărei toate murdăriile falimentului societăței Carol, Strasberg & Comp. In luna August 1887, uzina Grasson (lângă Magdeburg) era aproape a depune bilanţul şi a înceta plăţile sale. Spre a scăpa această fabrică nemţească de o catastrofă inevitabilă s’a constituit în Bucureşti, tot în acea lună, o societate sub firma Carol, Grüsson & Cnie. Pentru a pune bazele acestei nouă societăţi, Maiorul Schuman şi Căpitanul Smith au fost chemaţi la Sinaia. Cel dintain era agent oficios, cel al doilea agent oficial al uzinei Grasson. Această societate, mulţumită puternicului sprijin al Suveranului României, a obţinut tot de la acel I. C. Brătianu, comenzi însemnate de tunuri și cupole in valoare de opt milioane franci. Aceste furnituri, în valoare de opt milioane, au fost plătite, prin un viriment de fonduri, din suma de 30 milioane ce Camera votase în luna Ianuarie 1886 pentru lucrările fortificărilor Bucureștiuluî, iar nici decum pentru înarmarea acelor fortificări abia începute. Guvernul junimist, pentru a acoperi această flagrantă călcare a legei contabilităței Statului, a cerut la Martie 1888, un credit de opt milioane, credit pe care Camera colectivistă s’a grăbit al vota. Meargă oricine să vază acele furnituri expeduite de societatea Carol, Grüsson & C-ie cum stau aruncate înprejurul gărilor care sunt în apropiere de Focşani, Nomoloasa Galaţi. Piarză-se aceste furnituri, numai societatea Carol, Grüsson & C-ie să prospereze! Să nu uităm că lucrările de fortificaţii ce se ridică la aceste trei puncte nu sunt nici până astăzî votate de Corpurile Legiuitoare. Faptele vorbesc cu o eloquenţă isbitoare. Din această scurtă expunere reese un lucru netăgăduit. De la venirea Lui în această ţară până astăzî, adică în curs de 23 de ani de Domnie, Carol I a întrebuinţat România ca un câmp de exploatare şi a făcut din Coroana lui Mihail şi a lui Ştefan o tarabă de neguţători, şi încă de neguţători necinstiţi. Sutimi de milioane au fost stoarse din munca şi din sudoarea Poporului pentru a înbogăţi o ceată de speculatori germani, sub inalta protecţiune a lui Carol I. Iată ce a fost Domnia Străină până acum. Dumnezeu ştie ce se va mai încerca să facă încă. Dar, bun e Dumnezeu ! — Au trecut peste această Ţară hordele barbare, holera, ciuma, şi Poporul Român a rămas în picioare. Va trece şi flagelul Hohenzollernilor. Alex. Y. Veldiiuliin, va opri 2 savi 3 zile; apoi va merge la Paris. — Derby Regal a fost câștigat de purul sânge Radicano, născut în Italia în 1886. Familia regală a asistat la curse; ea a fost foarte aclamată. BERLIN, 20 Aprilie. — „Gazeta de Voss“ vorbind de amenințările îndreptate de oarecari foi oficioase la adresa Elveţiei, în urma expulzărei comisarului de poliţie Wohlgemuth se exprimă astfel: Asemenea ameninţări s’au mai adresat o dată Elveţiei, şi au făcut rea Germaniei. Azi, când punem capăt pedepsei ce suferea Malietea, ca expiare a crimei sale, şi când, de altă parte, aşteptăm în zadar o reparaţiune din partea lui Mataafa, ar fi necesar să se evite conflicte cu un Stat liber; căci nefăcând aceasta, n’am putea găsi de cât nici eşecuri. BERLIN, 20 Aprilie.—împăratul s’a dus azi la Potsdam unde a remis un nou drapel primului regiment al gardei. împăratul şi copiii săi asistau la această ceremonie. BERLIN, 20 Aprilie.—Consiliul coroanei a fost sesisat de afacerea comisarului Wohlgemuk care a fost expulsat din Elveţia. Acest funcţionar s’a întors la Mulhouse. MANHEIM, 20 Aprilie. — Perchisiţiunile făcute în acest oraş au descoperit publicaţiuni socialiste. Poliţia a operat mai multe arestări. BERLIN, 20 Aprilie. — Azi circula ştirea după şedinţa Conferinţei, că Malietoa, pe care guvernul l’a graţiat, ar fi ales ca Rege al Samoei. BERLIN, 20 Aprilie. — In ultimul moment se află că călătoria ce împăratul ’și propunea să facă la Breslau a fost revocată. „(Havas) TELEGRAME (SERVICIUL DE DIMINEATA ROMA, 20 Aprilie. —D. Floquet a plecat astă-seară la Paris. Generalul Menabrea a plecat după amiazi la Turin și Chambery, unde se ismocratii şi Prinţul Mimii Ziarul liberal din Ploeşti după ce arată actele petrecute în familie şi în urma cărora s’a pus în scenă un moştenitor presumptiv, se exprimă astfel: Acestea sunt actele asupra cărora naţiunea, când va fi chemată, va avea să se pronunţe pentru succesorul Tronului României. In adever, s’a vezut din impulsiunea ce s’a dat la Senat prin ministerul personal al junimiştilor Palatului, o pripă la punerea în scenă a cestiunei moşteniră Tronului, ca şi cum ar fi o atare afacere la ordinea zilei. Această preocupare sau mişcare, venită de sus intr’un mod neregulat, căci nu de la interpelarea şi propunerea unui senator, a D-lui Ştefan Greceanu, urma să se agite o cestiune atât de însemnată ca aceea o moşteniră presumtivă asupra Tronului României, a făcut ca tânărul Principe să ’și întrerupă cariera sa militară din armata prusiana, al cărei membru şi supus se consideră, ca să vie aci. Pripa aceasta a dat ocasiune şi ziarelor ruseşti să se amestece într’o cestiune interioară a ţ erei noastre, discutând ilegalitatea succesiunei la Tronul României, lucru care nu priveşte întru nimic pe vecinii noştrii. Intr’un numer viitor, vom vorbi şi asupra unui titlu de Principe de România, ce guvernul junimist, ’l-a dat Alteţei sale Prinţului Ferdinand de Plohenzollern. — Lucru care, pe lângă neconstitutonalitatea sa a fost şi imprudent; căci s’a agitat o aşa de mare cestiune printr’un minister personal, tocmai la un timp când Ura se afla în criza luptei pentru readucerea la stare normală a regimului constitutional în locul celui personal. In asemenea timp și împrejurări nefavorabile, o cestiune de succesiune, care să fie plăcută terei, nu se putea agita prin niște miniștrii in luptă cu drepturile Parlamentului. SAME AT A 22 APRILIE 1889 O ECLIPSĂ TOTALA Cu căderea omului-soare de la putere s’a întâmplat, ceea ce trebuia să se întâmple, o eclipsă totală pentru partidul naţional-liberal zis colectivist. Această eclipsă s’a întins mereu şi a devenit totală, când a căzut noul luceafăr al colectivităţii, D. P. P. Carp. Cu cât întunecimea se tot întindea mai mult asupra orizontului politic ascunzând razele luminoase şi binefăcătoare ale colectivismului, cu atâta ea ascundea mai mult câte un om, câte un ziar, focare de progres şi lumină. Ca să nu mergem departe, să luăm ziarul Românul. Cu venirea junimiştilor, acest focar de lumină din alte timpuri, a început a se stinge, a tot cădea în umbră. Directorul ziarului, fiul fundatorului, intră într’un consiliu comunal ales de conservatori cu scrutinul pe listă, adecă numit, iar în coloanele ziarului puteai citi că D. P. P. Carp, reacţionarul cel mai îndrăzneţ, este viitorul şef al partidului liberal. Lumea se întorsese cu capul în jos. Românul în umbră susţinea pe un guvern pur reacţionar, reacţionar fără înconjur. Ce era să facă! Românul are chiar ca deviză: luminează-te şi vei fi, dar ia de unde nu’i, de unde să se lumineze când esistă eclipsă totală! El mai are şi deviza, voeşte şi vei putea; dar dacă chiar voeşte, lucru pe care nici o dată nu i l’am contestat, şi nu poate, ce să faci? De când cu venirea D-lui Lascar Catargiu, antipodul de odinioară a fundatorului Românului, lucrurile s’au agravat cu totul, eclipsa a devenit complectă, organul liberal şi democratic de abia se zăreşte de şi e de format destul de mare şi nici nu-l mai recunoşti, nu o recunoşti de loc. Nu mai departe decât ieri, organul liberal şi democratic din alte vremuri, se întreabă ce fel de guvern este guvernul Lascar Catargiu, dacă el este un guvern chemat de încrederea Coroanei sau este impus acesteia de voinţa Parlamentului. Iată ce răspunde acest organ la întrebarea ce însuşişi-o pune: „Ciudat, căci nu se poate susţine nici una, nici alta, şi cuvântul este foarte simplu ,pentru că Suveranul n’a putut să dea încrederea sa unui alt guvern, când cel care i-a precedat s’a retras de la sine şi fără să fi fost conflict intre el şi Parlament, aşteptând să vadă dacă, cu adevărat, va avea şi o majoritate în Parlament, ceia ce încă nu s’a putut şti, de vreme ce Parlamentul în graba resolvărei altor cestiuni şi in faţa timpului foarte mărginit, n’a avut când să-şi dea cuvântul“. Aşa e că Românul se află în eclipsă? Auziţi un organ liberal şi democratic se întreabă dacă un minister este chemat de încrederea Regelui sau dacă e impus. De unde ar resulta că un guvern este legal dacă are numai încrederea Regelui şi, neavând’o, el ’ este impus! Oare aşa vorbeşte un organ liberal şi democratic ? Noi unii cari susţinem cabinetul Catargiu şi cerem încă ca acestui guvern, care după Românul nu se bucură de încrederea Regelui, să i se adauge elemente liberale, noi nu credem că un organ liberal poate vorbi astfel. Să trecem însă peste acest lucru care se explică prin eclipsa de lumină ce suferă Românul, din cauză că nu se ţine de devisa care şi-a pus-o în capul ziarului, şi să trecem la apreciarea lui asupra posiţiunei guvernului. Suveranul, zice Românul, a primit ministerul numai ca impus de împrejurări, acela care l’a precedat, retrăgându-se de la sine fără să fi fost conflict între el şi Parlament. Oare aşa să fie ?„ întreaga presă a considerat cabinetul Rosetti Carp ca un cabinet al Palatului, ca antiparlamentar şi anticonstituţional. A fost îndestul numai ca ministrul G. Vernescu să pună cestiunea de încredere între sine şi întregul cabinet pentru ca cabinetul antiparlamentar să cadă. Ministerul ferindu-se de un vot de blam, s’a retras. Dacă venirea la cârmă a ministerului Rosetti-Carp a fost antiparlamentară, căderea lui se datoreşte tocmai Parlamentului, nu voinţei miniştrilor de a se retrage in viaţă privată. Faţă cu o asemenea stare de lucruri Regele a şovăit, n’a vrut să cheme un guvern parlamentar, nu din lipsa de Încredere către acela căruia trebue să mulţumească că azi încă el se află pe Tron, dar din alte cauze. In cele din urmă a înţeles că nu se poate altfel şi ministerul Catargiu s’a format cu consimţimentul Regelui. Dar Românul justifică în chip curios rolul Regelui care a chemat pe D. Lascar Catargiu şi l’a însărcinat cu formarea cabinetului. După zisul organ, Regele, singurul factor constituţional care alcătueşte ministerele, a făcut numai o cercare cu D. Catargiu, iar Parlamentul în graba rezollvărei altor cestiuni, n'a avut când să’şi dea cuvântul. Aşa dar Regele face, Regele drege, Regele cearcă şi Parlamentul n’are când ca să se ocupe cu o cestiune atât de neînsemnată ca alcătuirea unui minister. Ei bine! să nu râzi, când vezi asemenea lucruri în Românul liberal şi democratic din vremurile de demult ? A uitat, se vede, simpaticul organ, furtuna ce a stârnit venirea actualului guvern în tabăra junimistă care’și perduseră pâinea. N’a văzut apoi organul care spune fie cui să se lumineze, că D. Lascar Catargiu a putut forma trei cabinete și nu unul? Acestea nu sunt simple împrejurări cari au făcut posibilă venirea cabinetului Catargiu şi n’au permis Camerei să-şi dea seama despre faptul că cabinetul n’are majoritate în Cameră. Singura drepta observaţie pe care o face Românul este când preconisează un cabinet Catargiu-Brătianu, însă pe când ziarul în cestiune vorbeşte cu multă răceală de un asemenea cabinet, noi ne credem datori a’l susţine, căci numai prin ajutorul liberalilor D. L. Catargiu va scăpa de zestrea junimistă pe care i o dă Regele, şi în care se cufundă Românul de la o vreme încoace. Dar ce să-i faci, când a venit umbra lui Catargiu şi s’a pus în dreptul omului soare şi a luceafărului junimist ? a produs o eclipsă, o eclipsă totală. Bietul „Românul“! înainte „Adevĕrule“! Sub acest titlu primim următorul articol, pe care -l publicăm cu plăcere: Venirea odraslei străine pe pământul Românesc a fost ocaziunea aşteptată de mulţi spre a se putea convinge de adevăratele simţiminte ale poporului faţă cu Dinastia nemţească. Ocaziunea aceasta a fost un imens şi strălucit succes pentru cei antidinastic. Atât la gară, cât şi seara cu ocazia iluminaţiunei, a fost de faţă foarte multă lume, care îşi manifesta în mod făţiş ostilitatea faţă cu familia şi societatea de esploatare „Goetzenzollern“, care are de scop esploatarea Românie! pe toate căile. In special seara s’a văzut popularitatea de care se bucură Dinastia. Toţi măturătorii, sacagii şi ceîl’alţi funcţionari ejusdem farinas al primăriei, în cap ca vestitul Brătescu şi cu masalale in mână, îmbrăcaţi în ţinută de gală cu pantaloni largi şi cu căciuli cu moţ, strigau sub balconul Palatului: hura; or toată lumea dindărătul lor, de zece ori mai numeroasă tăcea, numai din cândia când scotea nişte hohote de rîs, când bieţii cetăţeni cam indignaţi uitau să strige hura la semnalul ce li se dădea. Un ticălos, slugă a lui Pache, spune Regelui, că cetăţenii Capitalei ii salută şi urează bună venire Nepotului Său.—Nici că putea Pache să facă o mai mare injurie cetățenilor Capitalei, (personificându’din acei măturători) cam neapărat că nu vor uita aceasta la viitoarele alegeri comunale. In timpul când bandele destrăbălate ale lui Pache, strigau hura, drept răspuns toţi, din toate clasele societăţii, cumpărau Adeverul să citească declaraţiunile lui şi articolul „Un neamţ mai mult . Este prea puţin dacă am zice că se vindea ca pâinea caldă. Băeţii alergau cu sute de exemplare şi îndată nu le mai rămânea nici unul. Iată Manifestaţie spontanee şi strălucită. Nici nu putea Adevir-ul să se aştepte la un succes mai mare. Desfidem întreaga presă palatistă să dovedească că Adevĕrul nu s’a vândut mai mult de cât toate organele ei împreună, mai mult de cât România Liberă, Democraţia, Telegraful, La Liberte Roumaine, România, Epoca, L’ Indépendance Roumaine, Românul, luate toate împreună. Frumos şi meritat succes. Mii de oameni au citit şi aprobat atitudinea energică a „Adeverului“ care a prevenit pe Nepot că Ţara va fi atât de tare şi va şti să nu mai rabde despotismul nemţesc întrupat într’ânsa precum l’a răbdat întrupat în Unchiul său. Ziua de 19 Aprilie a învederat slugilor palatului că sunt — şi încă multe de tot — inimi Româneşti decise de a scăpa de jugul nemţesc şi Toţi împreună strigă : înainte „Adevĕrule“. Ignotus. *4p6&'h --------------------------