Adevěrul, mai 1889 (Anul 1, nr. 212-236)

1889-05-01 / nr. 212

ANUL L­ No. 212. Număru­l 10 bani ABONAMENTELE încep LA 1 SI 15 ALE FIE­CAREI LUNI SI SE PLĂTESC TOT­DEAUNA ÎNAINTE In BUCURESCI la casa Administraţiei Din JUDEŢE şi STREINETATE prin mandata poştale. Un an în țară 30 lei, in streinăt ate 50 Sase luni „ 15 _ » „ 25 'trei luni ” 8 . „ . .13 LA PARIS ziarul se găsește de vâni­zare cu numărul la klosoul No. 141, Boulevard de Capucines; la klosoul No. 117, Boulevard St Michel; La klosoul No. 19, Boulevard St. Germain. NLANUSGRISELE NU SE INAPOIAZA. ADMINISTRATIA: Strada NouA 0­­ Director politic: ALEX. V. BELDIMANU. I! REDACTIA ________________________________________________ü___________________________________________________________________________I i_______________________.'X.fl'.gTsKv^^------------. EDIŢIA ANTÉIA. Să te ferescî, Române! de cuiâ strein In casă. V. Alexandri. LUNI şi MARŢI 1­2 MAIU 1889 Numărul 10 bani ANUNCIURILE DIN BUCURESCI SE PRIMESC LA ADMINIS­TRAŢIE ŞI LA AGENŢIA HAVAS Din BUCUREŞTI şi JUDEŢE direct la administraţie. Anuneiuri, pagina IV.... 0, 30 b. linia „ a ni... î,­­1. „ Inserţiile şi Reclamele 2 lei rândul. Din STREINETATE anunciurile se primesc direct la administrație . Din PARIS la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse precum și sucursalele ei, asemenea a pr’prtsate oficiile de publicitate.,- ^ UN NUME» VEDE&- 30 țpi. ........;■■■ ■ — — - ...........................- — t .................................. Vf- T'f — ................................................................................................................................................................................................................................................ DE CE ANTIDINASTICI --------------------------------^-------------------------------­Criza ministerială -----------------------------__ --cr<3_i>W'-------—----------------------­DESCHIDETI-VE PUNGILE ------------—-------------------------­ Expoziția de la Paris --------------------•vcoGwDjr*^‘------—--------­EVENIMENTELE DIN GERMANIA Bucureşti 1 Maiit De ce Antidinastici Toţi linguşitorii Tronului se scan­­dalisează făţiş de atitudinea noa­stră antidinastică. Scandal de paradă la dânşii; căci când îi apuci de scurt în pa­tru ochi, toţi convin că avem dreptate, ba încă unii ne întrec chiar pe noi în aprecierile lor a­­supra Regelui Carol. Cu cât se cunosc mai de aproape, cu atât ne dau mai multă drep­tate. Totul e că nu li se pare opor­tun , practic sau politic, să se u­­nească cu noi la vorbă, cu gân­dul însă suntem o apă. Aceasta nu mai e de dovedit; a fost îndestul şi de nenumărate ori probat de cei cari­e şi-au dat osteneala să compare vorbele şi actele din trecut ale oamenilor noştri­ politici cu vorbele şi actele lor de azi. Colectivişti, conservatori, libe­­rali-naţionali, sinceri liberali sau naţionali-liberali, toţi au trecut şi vor mai trece încă perioada anti­dinastică, atunci când razele or­bitoare ale puterei nu le ia ochii şi nu le încleştează gura. Cu cât la noi un partid politic se apropie mai mult de popor, cu cât intră în popor şi se identifică cu sentimentul şi aspiraţiunile lui, cu atât devine mai antidinastic , căci poporul simte neîncredere şi adâncă antipatie pentru Streinul din fruntea Ţarei şi aspiră a rein­tra în stăpânirea de sine prin în­cetarea acestei stări incontestabil anormală, din punctul de vedere naţional. Singuri junimiştii — acest grupu­leţ născut şi crescut pentru a trăi în afară de naţiune, în mod arti­ficial şi pe deasupra tuturor par­tidelor prin un meşteşug de echi­libristică—au fost, sunt şi vor fi dinastici neclintiţi; ei au pentru aceasta o hotărâtoare raţiune, căci singura lor putere vitală de la Tron o aşteaptă şi numai de la Tron o pot dobândi, când din nou împrejurările momentului vor lăsa mâna liberă Regelui Carol care atât aşteaptă. Noi iasă, cari stăm neclintiţi în antidinasticismul nostru, avem o raţiune tot atât de hotărâtoare şi suntem datori a spune care este acea raţiune, şi aceasta va servi de răspuns acuzărilor infame ce ni se tot aruncă spre linguşirea Ace­luia pe care noi ’L atacăm din convingere, şi pe care adversarii noştri în public ’L laudă şi în par­ticular ’L condamnă. Regele Carol ne displace, fiind­că persoana Sa e în totul diferită de ceea­ ce se aşteaptă de la un Su­veran, înaltele calităţi pe care un po­por le pretinde de la Acela care poartă Coroana şi întrupează su­veranitatea sa Îi lipsesc cu desă­­vârşire. — Pornirile generoase, sen­timentele mărinimoase, cugetări înalte, fapte a căror manifesta­ţie măreaţă câştigă inima popoa­relor şi fac mărirea Regilor în viaţă şi în istorie, sunt înlocuite la Carol I prin sgârcenie, calcule meschine, sentimente şi vederi în­guste întrupate într’o înfăţişare rece şi antipatică. Rezumând activitatea Sa perso­nală în viaţa noastră politică, gă­sim o stăruitoare şi neîncetată luptă pentru distrugerea partidelor şi încovoiarea caracterelor, graţie căreia Carol I, a isbutit să aplece barierile supărătoare ale Constitu­­ţiunei peste care făţiş­ui lipseşte curajul iar nu dorinţa de a trece. Spiritul de intrigă şi de dupli­citate Ii ţine loc de inteligenţă, şi ce e drept, adese­ori ’L ajută pen­tru a amăgi şi prinde în cursă bărbaţi politici de o capacitate mult superioară. O încăpăţînare teutonică Ii ţine loc de voinţă, şi ’L face vrăşmaş neîmpăcat al oamenilor indepen­denţi şi de caracter, care abia pot pătrunde în atmosfera pe care El o creează, dar nu pot trăi in­­tr’ânsa. Carol I e demnul elev al Iezui­ţilor ce au prezidat la educaţiunea tinereţei sale. Dacă ar fi numai atât, ne am mărgini a deplânge nenorocul nostru de a fi căzut peste un asemenea soiu de Cap încoronat, şi, ca mo­narhici convinşi de necesitatea sistemului monarhic la noi în ţară, am aştepta poate fireasca încetare a răului. Dar, pe lângă defectele inherente persoanei, noi mai ve­dem o altă primejdie mult mai gravă inherentă originea Sale strâină şi mai ales prusacă, şi de această primejdie se alarmează cu deosebire patriotismul nostru. Suntem din acei Români cari, ca părinţii noştri, cugetăm că exis­tenţa şi propăşirea Ţarei noastre se reazimă pe o politică înţeleaptă şi dibace, vecinie potrivită eveni­mentelor externe de care noi, ca ţară mică, suntem condemnaţi a ţine seamă, fără a le putea crea sau schimba. In­ asemeni împrejurări, grija noastră trebue să fie de a rămâ­nea vecinie stăpâni pe liberul nos­tru arbitru, putând înclina când în dreapta, când în stingă, stă­pâni de a profita de toate vân­turile favorabile, precum şi de a ne feri de toate furtunile. Ori­ce legătură de mai înainte, hotărîtă în politica externă, este primejdioasă existenţei noastre ca Stat. Intr’un Rege Strâin, şi mai a­­les în Regele Carol şi dinastia Sa germană noi vedem o adevărată primejdie naţională. In El vedem legătura ce ne a­­sociază cu voe fără voe, cu cale fără de cale, în bun sau în rău, cu soarta Imperiului german, şi din această asociaţiune silită, în condiţiuni evident dăunoase, poate mâine poi­mâine rezulta un de­zastru şi o catastrofă ireparabilă. In loc să fim liberi de a ne alege alianţa cea favorabilă, Carol I şi dinastia Sa de acum ne leagă de soarta Germaniei, fără a ne mai lăsa putinţa de alegere în momentul izbucnirei unei furtuni europene. Nu contestăm patriotismul a­­celora cari, independent de consi­­deraţiuni de politică militantă, cred de interesul Ţărei de a fi alături cu Germania într'un conflict eventual, şi din când în când ameninţător. Tot asemenea suntem în drept a cere să nu se conteste patrio­tismul acelora care văd interesul Ţărei alăturea cu­ Rusia.—­Şi, în­tru cât ne priveşte, nu ne sfiim a ne declara printre aceştia. Dacă ar fi să ne înţelegem în­tre noi, ne-am spune unii altora argumentele noastre, le am cân­tări in consecinţă, cu toţii lumi­naţi şi inspiraţi de dorul Ţărei, la urmă ne am număra şi ne am uni să facem cum ar fi mai bine, căci cu toţii am porni de la unul şi a­­celaşi sentiment: Iubire de Ţară. Ce te faci însă cu Hohenzoller­­nul de pe Tron ? Admiţând că interesul nostru ar fi să stăm alăturea cu Francia şi Rusia într’un resbel ce aceste pu­teri ar purta contra Nemţilor, cum am scoate-o la socoteală cu Neam­ţul nostru ? Ar merge El oare voios în frun­tea oastei noastre alături cu duş­manii neamului şi a rudelor Sale? Scrisoarea către Auerbach răs­punde. In tot cazul aflarea unui Ho­­henzollern pe Tronul Român ar fi un obstacol la o politică de mână liberă. Şi nu se poate tăgădui că evenimentele pot fi ast­fel la un moment dat, în­cât această atitu­dine să ne fie cea mai folositoare. Alegerea alianţelor noastre nu o vom avea liberă pe cât timp actuala dinastie va ocupa Tronul. Suntem legaţi de o politică străi­nă printr’un Rege Străin. Printr’un Rege de rasă germană, noi de viţă latină suntem legaţi de o politică vrăjmaşe gintei noastre. Sub o independenţă aparentă suntem —vai! —vasalii Germaniei şi legătura de vasalitate poartă Co­roana noastră regală. Vasalitatea noastră către Tur­cia era o legătură uşoară, aproape imaginară, un dezagrement mai mult de­cât un inconvenient. — Vasalitatea noastră către Germania este o legătură reală, solidă şi greu costisitoare. Dacă a fi prevăzător al unui reu netăgăduibil, dacă a voi independen­ţa Ţărei noastre este a fi antidi­nastic atunci Da , -- noi înşine rugăm pe toţi adversarii noştri să ne onoreze tot­d’a­una cu acest titlu: Da !—Suntem culpabili de a voi un Rege care să simtă şi să cu­gete româneşte . Condamne-ne judecătorii intere­saţi de la Berlin ! Puţin ne pasă. Ţara simte ca noi. J. O. S. TELEGRAME PETERSBURG, 30 Aprilie. — Nu­mirea D-lui Durnovo ca girant al mi­nisterului de interne e definitiv hotă­râtă. Se vor face modificări în organisaţia ministerului de interne. PETERSBURG, 30 Aprilie. — Se a­­nunţa că sfinţirea regelui Alexandru al Serbiei e fixată pentru 1-n­î Iulie. PARIS, 30 Aprile. — Greva ţesăto­rilor din Lyon a luat sfârşit, în urma concesiunilor mutuale ce­­şi-au făcut u­­rm­enii şi patronii. PARIS, 30 Aprilie. — La alegerea senatorială din departamentul Senei pen­tru scaunul devenit vacant prin moar­tea D-lui Songeon, candidatul oportu­nist, D. Poirier, a fost ales în contra D-lui Lefebre, radical, cu o majoritate de 308 voturi. BERLIN, 30 Aprilie. — Se anunţă din Petersburg că, după oare­cam­ ştimi, Ţarul şi Ţarina ar pleca escortaţi de 16 corăbii, pe la mijlocul lui August, la Copenhaga. Pe drum, se vor opri, zice-se, o zi și jumătate la Kiel, pen­tru a visita pe împăratul Wilhelm. CHavas). Criza ministerială De­şi data convocărei corpurilor le­giuitoare nu e încă în mod oficial cu­noscută, se ştie totuşi, cu o oare şi­care siguranţă, că ea e fixată pe ziua de 8 Mai. Convocarea fiind ast­fel ca şi fă­cută, iar deschiderea iminentă, oamenii noştrii politici se întreabă cum se va presenta ministerul Camerilor? Presen­­ta-se-va ast­fel precum e alcătuit şi sta-va el aşa până la închiderea sesiunei sau se va face o remaniare ? Dacă se va face remaniarea, face-se-va ea în sensul direcţiunei încotro trag D-nui Alex. Lahovary, G. Manu şi Grig. Păucescu, adecă în direcţia spre dreapta, sau în sensul direcţiunei încotro trag D-nii Lascar Catargiu, G. Vernescu şi C. Boerescu, adecă spre stânga ? ’ Iată întrebări cari aşteaptă o desle­­gare ce nu se dă. E adevărat că ministerul precum e alcătuit actualmente s’ar mulţumi ca să rămână aşa precum este, şi să nu se remanieze de loc; aceasta nu din dorul de a i nu se complecta, ci din cauza iner­ţiei la care e condamnat, fiind tras cu puteri egale la dreapta şi la stânga. Insă nici unii nici cei­l­alţi din miniştri nu trag de bună-voie . D-nii Lahovary, Manu şi Păucescu sunt tot atât de bine convinşi că guvernul actual nu poate lucra fără un nou sprijin în Cameră ca şi D-nul Catargiu, Vernescu şi Boe­rescu. Dar pe când aceşti din urmă văd o prăpastie între D lor şi junimişti, cei d’intâiu văd o prăpastie între D-lor şi liberali. Cum se va sfârşi clar criza ? Cum tre­bue ea să se sfârşească? După noi lucrul e clar. Crişa trebue să se sfârşească în sensul unei uniri cu liberalii, şi iată motivele noastre: înainte de toate trebue să recunoaş­tem acuma că ministerul actual e de­parte de a fi parlamentar. Da, e de­parte de a fi parlamentar, aceasta o spunem după ce noi, veseli de reuşita D-lui Catargiu, am recunoscut că e par­lamentar şi iată cum esplicăm acest lucru. Chemarea D-luî Lascar Catargiu spre a forma cabinetul a fost parlamentară, ea a constituit o victorie a representa­­ţiei naţionale asupra veleităţilor de au­tocratism ale Regelui. Insă combinat la D. Lascar Catargiu un minister parla­mentar? Aceasta e întrebarea cea im­portantă şi la care acuma după o expe­rienţă făcută, respundem în mod categoric că nu. Nu, D. Lascar Catargiu n’a combinat un minister parlamentar și aceasta din două cauze. Intern, pentru că a format un cabi­net care se poate menţine numai, dar care nu poate lucră . Şi al doilea, fiind­că a primit în sinul cabinetului elemente cari în loc de a se gândi la faptul că un minister tre­bue să fie mai intern practic, să facă ceva, se gândesc la bazaconii, precum e ideea de guvern omogen, la teorii. Admitem, că în acele momente critice în cari D. Lascar Catargiu a primit puterea, el n’a putut face alt-fel; însă acuma lucrurile s’au schimbat; ţărei îi trebue un guvern care să fie cu ade­vărat parlamentar, şi numai un aseme­nea guvern poate lucra. Cabinetul actual care e omogen în sensul D-lor Lahovary, Manu şi Pău­cescu, dovedeşte că omogeneitatea e o generalitate precum ar zice D. Lascar Catargiu, un principiu, precum ar zice D. Carp o erezie constituţională, precum zicem noi şi o absurditate precum ar trebui să zicem. Un guvern este parlamentar când lu­crează. Dar cine poate dovedi că ministe­rul actual poate lucra fără sprijinul ju­nimiştilor sau al liberalilor ? Aci vine cestiunea de omogeneitate iarăşi, să ne unim cu junimiştii căci sunt conservatori zic D-nii Lahovary, Manu şi Păucescu. Contestăm junimiştilor calificativul de conservatori, pentru noi ei sunt reacţio­nari, dar e evident că numai liberali­­conservatori nu sunt, iar ministerul ac­tual e liberal-conservator. Fiind ast­fel întrebări : De ce o unire a liberalilor-conserva­tori cu conservatorii ar da un cabinet omogen şi o unire a liberalilor-conser­­vator cu liberalii ar da un cabinet eterogen ? Aceasta e o enigmă junimistă. Se vede clar, că aci e o ceartă de pretexte , căci e adevărat că D. P. Carp înţelege alt­fel cum ar trebui să fie un guvern omogen şi s-a şi arătat, s-ar fi arătat mai bine, dar n’a avut cu cine şi a primit pe D-nul Gh­ermani, pe prin­ţul Ştirbey. D. Alex. Lahovary înţe­lege alt-fel un minister omogen, D. G. Vernescu alt-fel, D. Lascar Catargiu alt-fel, D. Dum­brătianu alt-fel şi noi de la Adevărul, înţelegem cuvântul mi­nister omogen ca minister cu desăvâr­şire parlamentar, adică care poate lucra cu parlament, sau nu’l înţelegem de loc. Toată gălăgia împrejurul cuvântului omogen este dar o şarlatanie, o specie de metafizică în care cel ce’l zic nu’l pricep, necum cel ce’l aud. Cum dar trebue să sfirşească criza ? Iat’o: D. Lascar Catargiu e omul situaţiei, ori de unde ar lua membrii în cabinetul său el va putea să-l facă par­lamentar, viabil şi atârnă de D-sa ca să aducă la bun sfîrşit campania între­prinsă. Se înţelege că un guvern par­lamentar trebue să fie gelos de dreptu­rile poporului şi de prerogativele Ca­menilor şi un asemenea guvern , poate obţine unindu-se cu liberalii numai. Se poate, ca în asemenea circumstanţe, amatorii de portofolii dintre conserva­tori să se pună în grevă şi Cabinetul să rămână iarăşi în minoritate. In atare împrejurare asemenea oameni trebuesc trimişi iarăşi înaintea alegătorilor şi di­­solvarea se impune. Dar dacă D. Lascar Catargiu se va uni cu junimiştii şi ast­fel îşi va călca făgăduelile, iar poporul se va ve­dea înşelat prin faptul că D-sa însuşi se va da prins în mâinele îndoelnicilor săi prieteni, atuncea singur îşi va fi cioclul, iar D-nii P. Carp, Alex. Laho­vary, G. Manu şi Păucescu, vor scrie pe sicriul său politic, cuvântul omogeneitate spre a dovedi lume­ puterea ideilor D-lui P. Carp. Bazat dar pe bunul simţ al D-lui Lascar Catargiu şi pe dreptul său de a disolva oamerile, prezicem că sau o unire cu liberalii se va face sau Camerile în imposibilitate de a lucra vor fi di­­solvate.

Next