Adevěrul, august 1889 (Anul 1, nr. 288-312)
1889-08-05 / nr. 291
Ministerul Lucrărilor publice Prime la zahăr. . Şcoala de pod. şi şosele Podurile lui Godillot Portul Constanţa Podul pe Dunăre Podurile C.F.R. şi şosele Totalul creditelor 144,783.803.597,156.852 — 500.000. — 800.000. — 800.000.— 21,000.000.— 35,000.000.— 7.719.000.— _________ 227,760,455,59 din care mai sunt de plată 76,913,630. Creditele agricole Creditele acordate 6,000,000 din care s’a vărsat 4,800,000 mai rămâind de plată 1,200,000. Recapitulând aceste enorme credite, găsim că până la finele anului bugetar 1888—1889 99 591.353,11 96.480.042,12 8.582 471,93 373.917,03 5018.008,04 7.114.801,78 *. lepi). 227.760 455,59 150.846.825,59 Credite agr. 6.000.000, _1800JOLTotal. • 504.869 882,30 372.807 419,63 Contribuabilii nu au decât să caute antreprenorii, comisionarii și pe patronii lor și vor vedea cine a profitat din aceste colosale cheltueli. Incheiând această expunere sumară rugăm pe onor. guvern a ne arăta daca suma de 132.062.462 lei, 67 bani care mai trebue plătită se află ea în fiinţă în lăzile Statului, fie în titluri de rentă fie în bani, căci o mare parte din lucrări sunt sfârșite și cu toate acestea figurează încă datorii asupra lor , iar altele nici nu s’a început cu toate că s’a cheltuit sume destul de respectabile. Așteptăm. Socoteală. S’a acordat s'a cheltuit mai treime plătit 18.384.554,43 942.540 55 22 880.730,88 4.826.082,97 4.665 240,70 2.249 683,14 76 913.630,- 1.200 000,-- 132.062 462,67 Căi ferate. Docurile. • • • B. ieșiți M. nuants M. cultelor I. justiției I. interne B. 117 975.907,57 97-422 582,67 31463 202-81 5 200 000,— 9.683 248,74 9.364.484,92 Creditul urban din Iași Următorul protest a fost adresat de unii din secietarii creditului, D-lui comisar al guvernului. ÎL înregistrăm pentru ca guvernul să binevoiască a lua notă de el. D-voastră, cu aprobarea guvernului aţi convocat adunarea generală extraordinară a societăţii creditului urban din Iaşi, pentru a se încredinţa despre cele petrecute la această casă, şi a se pronunţa dacă după împrejurările urmate, ea mai poate continua sau că trebue să lichideze. In urma acestei convocări adunarea (deşi pătată de ingerinţe) întrunindu-se, a votat că societatea trebuea continua, şi cât pentru acoperirea deficitului de vr’o 450,000 lei, ces'a descoperit până acum, s’au făcut două propuneri şi anume: una de a se achita treptat în termen cel mult de 6 ani deficitul din economiile de cel puţin 70.000 lei, ce se pot face în fiecare an asupra budgetului de cheltueli, care este recunoscut de toţi ca foarte încărcat, cheltuindu-se nu numai venitul de bani 50 la suta de lei, ce ’i dă legea, dar aproape de 3 ori atâta, ceeace în mare parte a şi provocat deficitul arătat, rămânând ca pentru deficitul ce s’ar putea ivi mai târziu să se ia măsuri de acoperit în timp oportun; şi o altă propunere prin care între altele se opresc pe timp de 5 ani pe societarii care s’ar înlesni de a ’şi achita datoria şi a eşi din societate, pentru a r&spunde (zice propunerea) închipuitele perderi ce s’ar putea ivi mai târziu, ceea ce după cum foarte bine aţi susţinut D-voastră şi un număr de societari, că această măsură este arbitrară, este în contra legei creditului care prescrie neţărmurit că societarii cari s’ar înlesni de a -şi plăti datoria se pot retrage din societate, în orice moment, bineînţeles, respunzând proporţional perderile ce s’ar fi descoperit până in acel moment, neputându’l nimeni obliga de a sta în societate fără voia lor; şi astfel de a ’l împedica de a dispune de averea lor pe timp de 5 ani, şi poate şi mai mult de cât atâta, pentru că odatâ deschisă calea aceasta nu se ştie unde ea se va opri în viitor, şi osebit a ’l face răspunzător şi pentru daunele ce ar putea să resulte în acest interval dintr’o rea administraţiunei în viitor, precum a resultat din cea trecută, mai ales după cum sunt croite lucrările de a se crea majorităţi artificiale din partea administrațiunei. Din aceste două propuneri, în loc de a se pune la vot pe cea d’intâiu ca mai dreaptă, mai avantagioasă și mai practică, având de scop de a se achita deficitul prin economii bugetare în mod treptat, fără sdruncinul nimăruia, biuroul adunărei, după cum lucrurile erau puse la cale de mai înainte, a pus la vot şi a făcut a se vota propunerea a doua, măgulindu-se a crede că cu chipul acesta va putea obliga în mod arbitrar pe toţi societarii ca să stea în societate, cu un sequestru nedeterminat asupra averilor lor, căci cel puţin nu li se spune care este quantul maxim proporţional al sechestrului, pentru a putea dispune măcar de rest, şi fără a se gândi că această măsură va avea tocmai efectul contrar, pentru că societarii ce vor voi a se scăpa de această arbitraritate, nu vor avea decât a lăsa să li se vîndă imobilile cu nimica, le vor cumpăra tot el pe sub mână degrevate de orice sarcină, și iată societatea dăunată de sigur mai mult de cât dacă s’ar fi lăsat ca lucrurile să meargă pe calea lor legală. Prin urmare subsemnații societari vezându-jie loviți în drepturile noastre, prin asemenea măsură arbitrară, pentru că nici o adunare generală nu poate să ia vre-o dispozițiune care pot depăși drepturile ce-i acordă legea; ne vedem siliți pe de o parte de a lua măsuri de a ne apara drepturile noastre, iar pe de alta pentru ca nu cumva D. Ministru de Finance, căruia este a i se comunica un asemenea vot, ca pe baza lui se acorde din subvenţiune o sumă cu care să se acopere deficitul, fâcându’l a crede că toţi societarii au consimţit la acel vot, adică că s’au obligat de a sta legaţi in societate pe tot timpul pe cât interesele unei majorităţi fictive o vor,zicem fictive şi ca număr faţă cu numărul total al societarilor, şi ca capital împrumutat şi ca espresiune a voinţei societăţei, pentru că cine poate tăgădui operaţiunea smulgerei procurilor cu loc deschis de la un mare număr de societari prin felurite presiuni şi ameninţări administrative, întocmai precum acestea se făceau în trecut şi care au avut de rezultat catastrofa ce o deplângem), să fie legaţi pe societari pentru a răspunde nu numai de daunile urmate ,dar şi de cele ce s’ar mai aduce societăţel în viitor până când majorităţel iar plăcea să-l deslege din lanţurile în care voesc alţinea; ne adresăm către dvoastră D-le comisar al guvernului, care aţi fost faţă la toate presiunile, abaterile şi călcările de legi, şi pe cari cu toate stăruinţele ce aţi pus nu le-aţî putut împiedeca de a se consuma; să bine-voiţi a comunica On. minister, că dacă va voi a’i lua acest vot de bază în lucrările sale, şi a’l considera drept garanţie pentru avansurile ce i se cer, să bine voiască a şti că el (votul) nu obligă de cât pe cel ce l’au dat şi că subscrişii se vor opune prin toate mijloacele legale când s’ar face cererea de a li se aplica pentru vreo răspundere viitoare, mai ales că el ca măsură practică de siguranţă pentru guvern, căruia i se cere o sumăde bani din subvenţiunea prevăzută de lege pentru achitarea deficitului este şi de prisos, pentru că după lege guvernul are de la sine întâietatea de îndestulare din averea societarilor pentru avansurile ce el ar fi făcut din capitalul de subvenţiune; şi este pueril de a-şî închipui cineva că oricare ar fi starea decăzută a societăţii ar putea rămâne în pierdere pentru avansurile ce ar face, pentru că în cel mai rău caz, guvernul tot va puea găsi de unde să se îndestuleze cu câteva sute de mii de lei dintr-o avere de peste 10,000,000, ce este ipotecată. Primiţi etc. Urmează semnăturile mai multor societari împăratul Franţ-Iosef a exprimat comandantului regimentului înalta sa satisfacţie. Un dejun de 150 tacâmuri a avut loc în urmă la casinul ofiţerilor. Comandantul regimentului a ridicat în sănătatea împăratului Franţ-Iosef un toast care a fost călduros aplaudat. Suveranul austriac a mulţumit ofiţerilor pentru invitaţia ce-i făcuseră şi a băut în sănătatea regimentului, împăratul Franţ-Iosef a visitat în urmă în timp de 31 de oră expoziţia maşinelor şi a obiectelor pentru a preîntâmpina accidentele în clasa uvrieră. Apoi a avut loc la Palat un prânz la care au asistat Majestăţile Lor, arhiducele, principii, înalţii demnitari şi corniţele Moltke şi a decernat comitelui Waldersee cordonul în briliante al ordinului Leopold. BERLIN, 4 August.—împăratul Austriei a plecat ieri seară, la 9 ore lalşi. Arhiducele Francisc- Ferdinand, corniţele Kalnoky şi suita lor au plecat la ceas mai târziu la Viena. împăratul Wilhelm şi principii au însoţit pe suveranul austriac la gară Cei doi suverani au luat concediu unul de la altul în chipul cel mai cordial şi slav. Îmbrăţişat de mai multe ori. Mulţimea grămădită pe străzi, a aclamat cu intusiasm pe cei doi împăraţi. Franţ Iosef la Berlin BERLIN, 4 August. — împăratul Franţ-Iosef, arhiducele Franz-Ferdinand şi întreaga lor suită, au asistat ieri la leturghie. La eşire de la biserică două fete au oferit buchete împăratului. La ducere ca şi la întoarcere, suveranul a fost viu aclamat de mulţime. La unu după ameazi, împăratul Franţ Josef a asistat la parada grenadirilor gardei. Parada s’a făcut în casărmî. Suveranul austriac a trecut în faţa frontului trupelor, însoţit, de împăratul Wilhelm şi de o suită strălucită. Defilarea s’a făcut la sunetul marşului Radetzky. SAMBATA 5 AUGUST 1889 lepresentaii Presei ia fioroboi Doi redactori a celor mai mari şi mai importante ziare din a doua capitală a ţărei, Fulgerul şi Drapelul, au luat iniţiativa unei anchete compusă din representanţii presei pentru a constata de visu et auditu, pretinsa crimă de la Dorohoiu, sau mai bine zis îngrozitoarea crimă de la Dorohoia, adecă violul femei Maria Gheorghiu de la otelul Zoller. Ideia este nemerită din toate punctele de vedere. Scopul nu poate fi de cât lăudabil. Nimic nu poate lumina mai bine opiniunea publică într’o ţară democratică, ca a noastră asupra tuturor chestiunilor fie chiar şi a acelor de viol... decât o anchetă a presei compusă din representanţii diferitelor nuanţe în care intră şi tineri şi bătrâni şi cari în cunoştinţă de cauză, după ce au pus mâna pe rană, precum se zice, pot să-şi dea cuvântul lor. Anti-mergetorii ideilor secolului al 19-lea au suprimat deja de mult pe procurori şi pe medici din anchetele relative la descoperirea crimelor şi delictelor şi i-au înlocuit cu reporterii de gazete. . Mare progres! De ce să nu urmăm şi noi acestor idei şi să le punem în practică ? La chemarea representanţilor celor două ziare amintite mai sus nu au răspuns şi alţi confraţi ai ziarelor din Capitală. Se vede că au lăsat să facă el însuşi ancheta, având deplină încredere într’ruşii — Laisser faire, laisser passer. Marţi dimineaţa (1 August) pe la orele 4, au sosit în Dorohoia cu trăsurele, representaţiunea presei astfel compusă : 1. Scipione Bădescu de la Botoşani, representând Curierul (colectivist). 2. Chirnbach tot din Botoşani, representând Libertatea, ziar românesc colectivist. 3. Stamatopol, fratele maiorului care a dus denunţarea de viol la parchet în serviciul căruia se află violata, femeia Maria Gheorghiu, acest domn Stamatopol din Iaşi să nu se confunde cu cel din Dorohoia, representând Fulgerul din Iaşi de culoare mixtum-compositum. 4 Roman (să nu se confunde cu Oraşul Roman) represintând „Drapelul“ din Iaşi (colectivist). 5. Simion Bancher din Iaşi, represintând două ziare din capitală (se vede cu însărcinare telegrafică). Din anchetă făcea parte Moruzzi, Cortazzi, şi mai multă lume din Botoşani şi Dorohoia, personalităţi demne de toată credinţa pe a cărora informaţiuni o anchetă ca a presei care nu se interesează de cât de purul adevăr, să poate întemeia pentru a lumina opiniunea publică. Ancheta astfel compusă, a tras la gazdă la aşa zisul club colectivist din otelul Zoller. In acest otel s’a comis şi crima, adică aci este locul crimei precum se zice, aici locueşte şi maiorul cu denunţarea alăturea de club, aici stă şi femeia protejata sa, aici şi posluşnicul său martor important în cauză, aici în fine se află adunate toate elementele de convingere pentru o anchetă, aşa că membrii lor ce o compun nu le-a trebuit multă trudă şi bătae de cap pentru a descoperi purul adevăr. Se zice că primul element de convingere în această spinoasă chestiune, a fost pentru membrii anchetei, descoperirea unui registru de pasageri al otelului, pe care unul din informatorii ascultaţi de anchetă l’a luat din cheloria otelului. Apoi s’a mai ascultat vr’o două, trei servitori, şi pe lângă dânşii şi alte persoane de distincţiune. Nu s’a ascultat pe nimeni din partea înfricoşatului autor al violului. Sermanul, este condamnat fără drept de Opoziţie şi fără apel! Ba se zice că are să fie şi esecutat, ca să se înveţe minte pe viitor, a nu mai îndrăsni şi a nu ’şi mai ridica capul să comită asemenea fapte... ruşinoase. Raportul nu l’a făcut aici, a rămas să’l alcătuiască cu toţii la Botoşani, unde au şi plecat. Vom vedea ce operă mare a mai fost rezervată pentru omenire. Dorohoiű, 2 August 1889, Arcadlus. Enformaţiani BULETIN METEOEOLOÜIC Bucureşti, 3 August 1889. Casa Menu ne comunică următoarele : Termometru centigrade arată la 12 ore noaptea : -+ 13, gr. 7 ore dim. -4- 16, gr. La 12 ore + 32, gr. înălţimea Barometrică 755. Cerul puţin noros Judeţe 2 August 1889. Căldura cea mai mare 23 a fost la R -Sărat și cea mai mică 10 gr. a fost la Buşteni. La Balta Albă a fost 22 gr. la Câmpu-Lung 18 gr. la Predeal 14 gr. la Pucioasa 17 gr. Sinai 17 gr. şi la Slănic 14 gr. Prefects! de Ilfov la Precum am anunţat-o deja, 30 Iulie a fost în comuna Fierbinţi , ceremonia punerii pietrei fundamentale a unui ospiciu rural, ce se va clădi din veniturile acestui judeţ. Ceremonia a fost prezidată de D-l Prefect al acestui judeţ Alex. C. Catargi, care a rostit un discurs pe care l’am citit cu plăcere în ziarul „L’Indépendance Roumaine. Ultima frază însă a acestui discurs ne-a revoltat, căci ne-a dovedit puţina tărie de caracter a D- luî Alex. C. Catargi, care, până la venirea la putere a conservatorilor, era anti-dinastic, şi astăzi s’a metamorfozat un linguşitor al Palatului. Judece lectorii noştri: „Dea Dumnezeu, a zis D-l Pre fect, ca în inimele voastre, iubim ţerani! să se înrădăcineze o nestrămutată fidelitate pentru M. S. Regele nostru Carol I.“ Rugăm pe D-l Alex. C. Catargi să se lase de discursuri căci îşi compromite trecutul său independent. Să ne luăm nădejdea ! — Bărbaţi cu inima de bronz nu se mai găsesc pe pământul României. Cu căldurile tropicale ce ne apasă şi bronzul s’a topit. Se vede că D. Laurian nu este la redacţia Constituţionalului, căci iată ce publică acest ziar în prima sa ediţie de ieri: „Ziarele guvernamentale au ajuns „în halul Voinţei Naţionale de „odinioară când tăgâduia infamiile „de la Orfeu, Bessel, etc. „Ele spun în numărul lor de erî „cum că opoziţia a înscenat scandalurile de erî din Giurgiu, că „bătăuşii ei au intimidat administraţia şi o sumedenie de alte neadeveruri. „Atâta alterare a adevărului nu „credeam.“ Ce frumoasă opinie au aliaţii de azi, unii de alţii ?! D. Scarlat Pastia, proprietar din Iaşi, declară printr’o scrisoare adresată Luptei, că D-sa n’a propus nici o listă cu ocaziunea alegerea consiliului de administraţie al Creditului funciar Urban din localitate. Consiliul comunal al Capitalei este din nou convocat pentru Sâmbătă, ieri neputându-se ţinea şedinţă din cauza numărului neîndestulător de membri. S-a telegrafiat tuturor consilierilor absenţi de a veni în Capitală. D. G. C. Robescu, deputat de Covurluiu, a fost primit ieri de către D. prim-ministru, la ministerul de interne. D. General Piorescu, preşedintele Senatului, s-a întors ieri dimineaţă în Capitală, venind de la băile Slănic (Moldova). Titularul la prefectura de Constanţa se va numi peste câteva zile, după cum ni se spune. D. Dimitrie Pandrav ne aduce o prea lungă întîmpinare, prin care protestă că nu are nici o vie la Kiţoranî. Luăm act de aceasta. D-sa cu această vizită ce ne-a făcut, a binevoit să ne dea mai multe explicaţiunî despre încercările ce se fac cu viţa Americană şi pentru care -i mulţumim. Au obţinut diploma şcoalei de Poduri şi Şosele secțiunea a II-a a inginerilor, D-nii al căror nume urmează: FOIȚA ZIARULUI „ADEVERUL“ JULES MARY 36 umal, lar he Și începu a căuta într’un dosar gros pe care-1 adusese cu el, scoțând o mulțime de hârtii... actele anchetei sale. Manuel îl apucă de braț. — De geaba de ostenești dragul mefii nu vreau să știu nimic. — Cum?... nimic?... dar îți spun c’ai să-ți schimbi părerea după ce-aî auzi ? Lasă-mă să’ți citesc două trei hârtii numai, și’ți vei face o ideie de cine e Maria Jordannei. — Imi place mai bine să nu știi nimic. — Dar.. — Te rog, nu mai stărui... — Uite o încăpățînare pe care eu n’o pricep... — Domnule Baron, trebue să te mai întreb încă o dată: te-ai gândit bine la ceea ce faci, dacă se cuvine să părăsești această afacere îndrumată pe calea cea mal bună, și dacă nu te supui, în toate acestea, unei impulsiuni, de care ai să te căeşti mai pe urmă... — Nu te teme D-te nu mă voi 11 căi. — Așa dar hotărît lucru, nu vrei să’ţi spun rezultatul anchetei mele? Ancheta pentru care am muncit atâta... pe care am făcut- o eu însu’mi ? și care mi-a făcut cea mai mare cinste? — Nu. — Fie, cum vrei! zise atunci Blanchemanche supărat. Și luându-şi hârtiile, plecă. Și lucrurile merserâ ca mai ’nainte. Manuel se ducea mereu în fiecare dimineaţă la Maison-Fort. Dar liniştit în el nu era. Amintirea Rolandei pe care n’o mai vedea, îl remuşca mult, şi se găsea faţă cu tânăra fată într’o situaţie foarte anevoioasă. Desigur Rolanda o fi gândind multe de această părăsire. Şi contele de Woudeuil, ce putea el să crează ? Așa se gândea Manuel, mergând de alungul drumului care conducea la castel; dar gândurile totuşi nu-l împiedicau de a da pinteni calului aşa-i era de mare nerăbdarea ca să vadă pe Leonida. Manuel, ştia că tatăl Rolandei are să-i ceară într’o zi să-i lămurească lipsa asta. Şi în adevăr, contele de Vaudeuil se îngrijă grozav de tăcerea lui Manuel şi neliniştea lui crescu când află că baronul făcea vizite foarte dese la castel. El î 1 căută de mai multe ori acasă ca şi d-rul Ménager, dar nu-l găsi. La urma urmei îi lăsă un bilet scurt şi cuprinzător . Nădăjduesc să aud că tot cea ce mi se povesteşte nu-i adevărat.... Aş vroi să aud aceasta din gura d-tale Aceste câteva cuvinte aruncară pe Manuel într’o mare încurcătură. In realitate, el era cel cu greşeala, şi nu putea eşi din această încurcătură fără a’şi risca onoarea, dacă se mai încăpăţâna a merge la Maison Fort, dacă nu încerca a uita pe Leonida. XIV Deşi scrisoarea contelui de Vaudeuil nu hotăra o întâlnire, totuşi ea era destul de lămurită, pentru ca Manuel să se simtă nevoit a răspunde. Chiar în seara aceia se duse la locuinţa contelui. El şi găsi pe toţi în salon stând la vorbă cu mai mulţi prieteni. Intrarea lui Manuel produse o mişcare, convorbirile încetară, şi toate privirile se îndreptară spre el. Contele de Vaudeuil îi eşi înainte, şi întinzându-i mâna îi zise încet: — Ai făcut tare bine, că ai răspuns la scrisoarea mea, căci desigur cel mai bun răspuns e că ai venit aci.... asta spulberă deodată toate invinuitele proaste ce ţi se aduceau... Totuşi am să-ţi vorbesc ceva, dar mai întâi, salută-ţi logodnica şi pe muma sa,... Şi încă ceva. Fă ce-ai face, ca să te ierte Rolande. Această primire prietenească și încrederea ce ’i-o arăta contele, tot nu fură în stare să scoată pe Manuel din poziția încurcată în care se afla el. Rolande ’l primi cu răceală, și el citi imputarea în privirele fetei. — Uite, sunt cincisprezece zile de când n’am mai auzit vorbindu-se de D-ta, ’! zise ea... credeam că n’am să te mai revăd... Spune și D-ta, așa zeu, dacă am sau nu dreptate să fiu supărată, și dacă nu sunt prea bună încă, când te primec, așa cum te primesc eu. Manuel îngână câteva iertăciuni. Nu mai știa ce se născocească. — Nu te temi că’mi voiu face o urîtă închipuire de viața ce ’mi-o pregătești ? Dar fiindcă asta e întâia D-tale greșală, nu vreau nici eu să fiu crudă.... te iert....ezi lângă mine și ca pedeapsă te osândesc să’mi spui tot ce am făcut de cinci-sprezece zile încoace. Manuel minţi fără rușine şi zise la întîmplare : — Uite ce, scumpa mea Rolande, am fost nevoit să plec cu nepusu’n masă la Paris, unde aveam niște interese foarte grabnice.... — Aşa ’mi-a spus și tata, respunse ea cu nevinovăție. Manuel respiră. Rolande nu știa nimic. El vorbiră amândoi până când strecurară toți musafirii din salon. Atunci Contele de Vaudeuil, făcu un semn lui Manuel: — Scumpul meu, ’i zice el, sunt gata să cred tot ce’mi vei spune, dar dă’mi voe să’țî spun că lipsa D-tale mi s’a părut ciudată... și circulau fel de fel de svonuri... Cred că știi ceia ce se vorbea. — Știm — N’am de gând să ’ți cer socoteală de purtarea dumitale.... dar ce dracu ai făcut în aste cinci-spre-zece zile ? N’am plecat nicăieri din Nevers... am fost de cinci, şase ori să te caut, şi mi s’a spus că nu eşti acasă, că ieşi în fie-care dimineaţă... Cum se face ? Şedem poartă în poartă şi în timp de trei săptămâni nici nu vii să ne vezi. In timpul acesta duci o viaţă misterioasă și laşi a se crede câte şi mai câte, negândindu-te măcar că lipsa şi tăcerea dumitale ar putea vătăma reputaţia fîceî mele. — In adevăr nu mă gândisem la toate astea, ’și zicea Manuel. — Nu ’mi răspunzi... înțelege, scumpul meu prieten, că eu am nevoie să fiu asigurat în această privinţă. Nu pot lăsa să ţi se treacă aşa, o uşurinţă, tocmai când sunt în ajunul de a ’ţi da mâna ficei mele, a ’ţi încredinţa fericirea ei... Asigură-mă deci şi mărturiseşte-mi că nu ’i nimic, adevărat din toate cele ce s’au vorbit pe socoteala dumitale... Manuel se făcu galben la față... Dacă ar fi mărturisit, ar fi rupt orice relație cu contele de Vaudérul... ar fi perdut pe Rolande, și mai mult încă ce sgomot n’ar fi pricinuit ruptura asta. Să mintâ, nu era în stare. Apoi, viața asta în două părți îl necăjea. Se hotărî dar să spună lucrurile așa cum erau ele. — Nu voiu afirma cea ce-mi ceri, Domnule de Vaudeuil, zise el cu energie. Contele rămase ca trăsnit. (Va urma)