Adevěrul, august 1889 (Anul 1, nr. 288-312)

1889-08-05 / nr. 291

Ministerul Lucrărilor publice Prime la zahăr. . Şcoala de pod. şi şosele Podurile lui Godillot Portul Constanţa Podul pe Dunăre Podurile C.F.R. şi şosele Totalul creditelor 144,783.803.59­­7,156.852 — 500.000. — 800.000. — 800.000.— 21,000.000.— 35,000.000.— 7.719.000.— _________ 227,760,455,59 din care mai sunt de plată 76,913,630. Creditele agricole Creditele acordate 6,000,000 din care s’a vărsat 4,800,000 mai ră­­mâind de plată 1,200,000. Recapitulând aceste enorme cre­dite, găsim că până la finele anu­lui bugetar 1888—1889 99 591.353,11 96.480.042,12 8.582 471,93 373.917,03 5018.008,04 7.114.801,78 *. lepi). 227.760 455,59 150.846.825,59 Credite agr. 6.000.000,­ _1800JO­L­­Total. • 504.869 882,30 372.807­ 419,63 Contribuabilii nu au de­cât să caute antreprenorii, comisionarii și pe pa­tronii lor și vor vedea cine a pro­fitat din aceste colosale cheltueli. Incheiând această expunere su­mară rugăm pe onor. guvern a ne arăta daca suma de 132.062.462 lei, 67 bani care mai trebue plă­tită se află ea în fiinţă în lăzile Statului, fie în titluri de rentă fie în bani, căci o mare parte din lucrări sunt sfârșite și cu toate a­­cestea figurează încă datorii asu­pra lor , iar altele nici nu s’a în­ceput cu toate că s’a cheltuit sume destul de respectabile. Așteptăm. Socoteală. S’a acordat s'a cheltuit mai treime plătit 18.384.554,43 942.540 55 22 880.730,88 4.826.082,97 4.665 240,70 2.249 683,14 76 913.630,- 1.200 000,-- 132.062 462,67 Căi ferate. Docurile. • • • B. ieșiți M. nuants M. cultelor I. justiției I. interne B. 117 975.907,57 97-422 582,67 31463 202-81 5 200 000,— 9.683­ 248,74 9.364.484,92 Creditul urban din Iași Următorul protest a fost adresat de unii din secietarii creditului, D-lui co­misar al guvernului. ÎL înregistrăm pen­tru ca guvernul să bine­voiască a lua notă de el. D-voastră, cu aprobarea guvernului aţi convocat adunarea generală extra­ordinară a societăţii creditului urban din Iaşi, pentru a se încredinţa despre cele petrecute la a­­ceastă casă, şi a se pronunţa dacă după îm­prejurările urmate, ea mai poate continua sau că trebue să lichideze. In urma acestei convocări adunarea (de­şi pătată de ingerinţe) întrunindu-se, a vo­tat că societatea trebue­a continua, şi cât pentru acoperirea deficitului de vr’o 450,000 lei, ce­­s'a descoperit până acum, s’au făcut două p­ropuneri şi anume: una de a se achita treptat în termen cel mult de 6 ani defici­tul din economiile de cel puţin 70.000 lei, ce se pot face în fie­care an asupra budge­tului de cheltueli, care este recunoscut de toţi ca foarte încărcat, cheltuindu-se nu nu­mai venitul de bani 50 la suta de lei, ce ’i dă legea, dar aproape de 3 ori atâta, ceea­­ce în mare parte a şi provocat deficitul a­­rătat, rămânând ca pentru deficitul ce s’ar putea ivi mai târziu să se ia măsuri de a­­coperit în timp oportun; şi o altă pr­opunere prin care între altele se opresc pe timp de 5 ani pe societarii care s’ar înlesni de a ’şi achita datoria şi a eşi din societate, pentru a r&spunde (zice propunerea) închipuitele per­­deri ce s’ar putea ivi mai târziu, ceea­ ce după cum foarte bine aţi susţinut D-voastră şi un număr de societari, că această măsură este arbitrară, este în contra legei creditului care prescrie neţărmurit că societarii cari s’ar înlesni de a -şi plăti datoria se pot re­trage din societate, în ori­ce moment, bine­înţeles, respunzând proporţional perderile ce s’ar fi descoperit până in acel moment, ne­­putându’l nimeni obliga de a sta în societate fără voia lor; şi ast­fel de a ’l împedica de a dispune de averea lor pe timp de 5 ani, şi poate şi mai mult de cât atâta, pentru că o­datâ deschisă calea aceasta nu se ştie unde ea se va opri în viitor, şi osebit a ’l face răspunzător­ şi pentru daunele ce ar putea să resulte în acest interval dintr’o rea administraţiunei în viitor, precum a resultat din cea trecută, mai ales după cum sunt croite lucrările de a se crea majorităţi arti­ficiale din partea administrațiunei. Din aceste două propuneri, în loc de a se pune la vot pe cea d’intâiu ca mai dreaptă, mai avantagioasă și mai practică, având de scop de a se achita deficitul prin economii bugetare în mod treptat, fără sdruncinul ni­­măruia, biuroul adunărei, după cum lucru­rile erau puse la cale de mai înainte, a pus la vot şi a făcut a se vota propunerea a doua, măgulindu-se a crede că cu chipul a­­cesta va putea obliga în mod arbitrar pe toţi societarii ca să stea în societate, cu un sequestru nedeterminat asupra averilor lor, căci cel puţin nu li se spune care este quan­­tul maxim proporţional al sechestrului, pen­tru a putea dispune măcar de rest, şi fără a se gândi că această măsură va avea toc­mai efectul contrar, pentru că societarii ce vor voi a se scăpa de această arbitraritate, nu vor avea de­cât a lăsa să li se vîndă imobilile cu nimica, le vor cumpăra tot el pe sub mână degrevate de ori­ce sarcină, și iată societatea dăunată de sigur mai mult de cât dacă s’ar fi lăsat ca lucrurile să mear­gă pe calea lor legală. Prin urmare sub­semnații societari vezân­­du-jie loviți în drepturile noastre, prin ase­menea măsură arbitrară, pentru că nici o adunare generală nu poate să ia vre-o dis­­pozițiune care pot depăși drepturile ce-i acor­dă legea; ne vedem siliți pe de o parte de a lua măsuri de a ne apara drepturile noas­tre, iar pe de alta pentru ca nu cum­va D. Ministru de Finance, căruia este a i se co­munica un asemenea vot, ca pe baza lui se acorde din subvenţiune o sumă cu care să se acopere deficitul, fâcându’l a crede că toţi societarii au consimţit la acel vot, a­­dică că s’au obligat de a sta legaţi in so­cietate pe tot timpul pe cât interesele unei majorităţi fictive o vor,­­zicem fictive şi ca număr faţă cu numărul total al societarilor, şi ca capital împrumutat şi ca espresiune a voinţei societăţei, pentru că cine poate tă­gădui operaţiunea smulgerei procurilor cu loc deschis de la un mare număr de socie­tari prin felurite presiuni şi ameninţări ad­ministrative, în­tocmai precum acestea se făceau în trecut şi care au avut de rezultat catastrofa ce o deplângem), să fie legaţi pe societari pentru a răspunde nu numai de daunile urmate ,dar şi de cele ce s’ar mai aduce societăţel în viitor până când majori­­tăţel iar plăcea să-l deslege din lanţurile în care voesc al­ţinea; ne adresăm către d­­voastră D-le comisar al guvernului, care aţi fost faţă la toate presiunile, abaterile şi călcările­ de legi, şi pe cari cu toate stă­ruinţele ce aţi pus nu le-aţî putut împiede­ca de a se consuma; să bine-voiţi a comu­nica On. minister, că dacă va voi a’i lua a­­cest vot de bază în lucrările sale, şi a’l con­sidera drept garanţie pentru avansurile ce i se cer, să bine voiască a şti că el (votul) nu obligă de cât pe cel ce l’au dat şi că sub­scrişii se vor opune prin toate mijloa­cele legale când s’ar face cererea de a li se aplica pentru vre­o răspundere viitoare, mai ales că el ca măsură practică de sigu­ranţă pentru guvern, căruia i se cere o su­mă­­de bani din subvenţiunea prevăzută de lege pentru achitarea deficitului este şi de prisos, pentru că după lege guvernul are de la sine întâietatea de îndestulare din ave­rea societarilor pentru avansurile ce el ar fi făcut din capitalul de subvenţiune; şi este pueril de a-şî închipui cineva că ori­care ar fi starea decăzută a societăţii ar putea ră­mâne în pierdere pentru avansurile ce ar face, pentru că în cel mai rău caz, guvernul tot va pu­ea găsi de unde să se îndestuleze cu câte­va sute de mii de lei dintr-o avere de peste 10,000,000, ce este ipotecată. Primiţi etc. Urmează semnăturile mai multor societari împăratul Franţ-Iosef a exprimat co­mandantului regimentului înalta sa sa­tisfacţie. Un dejun de 150 tacâmuri a avut loc în urmă la casinul ofiţerilor. Comandantul regimentului a ridicat în sănătatea împăratului Franţ-Iosef un toast care a fost călduros aplaudat. Suveranul austriac a mulţumit ofiţe­rilor pentru invitaţia ce-i făcuseră şi a băut în sănătatea regimentului, împăratul Franţ-Iosef a visitat în urmă în timp de 31­ de oră expoziţia maşine­­lor şi a obiectelor pentru a preîntâm­pina accidentele în clasa uvrieră. Apoi a avut loc la Palat un prânz la care au asistat Majestăţile Lor, ar­hiducele, principii, înalţii demnitari şi co­rniţele Moltke şi a decernat comitelui Waldersee cordonul în briliante al or­­dinului Leopold. BERLIN, 4 August.—împăratul Aus­triei a plecat ieri seară, la 9 ore lalşi. Arhiducele Francisc- Ferdinand, corni­ţele Kalnoky şi suita lor au plecat l­a ceas mai târziu la Viena. împăratul Wilhelm şi principii au în­soţit pe suveranul austriac la gară Cei doi suverani au luat concediu unul de la altul în chipul cel mai cordial şi slav. Îmbrăţişat de mai multe ori. Mulţimea grămădită pe străzi, a acla­mat cu intusiasm pe cei doi împăraţi. Franţ Iosef la Berlin BERLIN, 4 August. — împăratul Franţ-Iosef, arhiducele Franz-Ferdinand şi întreaga lor suită, au­ asistat ieri la leturghie. La eşire de la biserică două fete au oferit buchete împăratului. La ducere ca şi la întoarcere, suve­ranul a fost viu aclamat de mulţime. La unu după ameazi, împăratul Franţ Josef a asistat la parada grenadirilor gardei. Parada s’a făcut în casărmî. Suveranul austriac a trecut în faţa frontului trupelor, însoţit, de împăratul Wilhelm şi de o suită strălucită. Defilarea s’a făcut la sunetul mar­­şului­ Radetzky. SAMBATA 5 AUGUST 1889 lepresentaii Presei ia fioroboi Doi redactori a celor mai mari şi mai importante ziare din a doua capitală a ţărei, Fulgerul şi Drapelul, au luat ini­ţiativa unei anchete compusă din repre­­sentanţii presei pentru a constata de visu et auditu, pretinsa crimă de la Do­­rohoiu, sau mai bine zis îngrozitoarea crimă de la Dorohoia, adecă violul fe­mei Maria Gheorghiu de la otelul Zol­ler. Ideia este nemerită din toate punc­tele de vedere. Scopul nu poate fi de cât lăudabil. Nimic nu poate lumina mai bine opiniunea publică într’o ţară democratică, ca a noastră asupra tutu­ror chestiunilor fie chiar şi a acelor de viol... de­cât o anchetă a presei com­pusă din representanţii diferitelor nu­anţe în care intră şi tineri şi bătrâni şi cari în cunoştinţă de cauză, după ce au pus mâna pe rană, precum se zice, pot să-şi dea cuvântul lor. Anti-mergetorii ideilor secolului al 19-lea au suprimat deja de mult pe pro­curori şi pe medici din anchetele rela­tive la descoperirea crimelor şi delicte­lor şi i-au înlocuit cu reporterii de ga­zete. . Mare progres! De ce să nu urmăm şi noi acestor idei şi să le punem în practică ? La chemarea representanţilor celor două ziare amintite mai sus nu au răs­puns şi alţi confraţi ai ziarelor din Ca­pitală. Se vede că­­ au lăsat să facă el însuşi ancheta, având deplină încredere într’ruşii — Laisser faire, laisser passer. Marţi dimineaţa (1 August) pe la o­­rele 4, au sosit în Dorohoia cu trăsu­­rele, representaţiunea presei ast­fel com­pusă : 1. Scipione Bădescu de la Botoşani, representând Curierul (colectivist). 2. Chirnbach tot din Botoşani, re­presentând Libertatea, ziar românesc co­lectivist. 3. Stamatopol, fratele maiorului care a dus denunţarea de viol la parchet în serviciul căruia se află violata, femeia Maria Gheorghiu, acest domn Stamato­pol din Iaşi să nu se confunde cu cel din Dorohoia, representând Fulgerul din Iaşi de culoare mixtum-compositum. 4 Roman (să nu se confunde cu O­­raşul Roman) represintând „Drapelul“ din Iaşi (colectivist). 5. Simion Bancher din Iaşi, represin­tând două ziare din capitală (se vede cu însărcinare telegrafică). Din anchetă făcea parte Moruzzi, Cor­­tazzi, şi mai multă lume din Botoşani şi Dorohoia, personalităţi demne de toată credinţa pe a cărora informaţiuni o an­chetă ca a presei care nu se interesează de cât de purul adevăr, să poate înte­meia pentru a lumina opiniunea pu­blică. Ancheta ast­fel compusă, a tras la gazdă la aşa zisul club colectivist din otelul Zoller. In acest otel s’a comis şi crima, adică aci este locul crimei precum se zice, aici locueşte şi maiorul cu denunţarea alăturea de club, aici stă şi femeia pro­tejata sa, aici şi posluşnicul său martor important în cauză, aici în fine se află adunate toate elementele de convingere pentru o anchetă, aşa că membrii lor ce o compun nu le-a trebuit multă trudă şi bătae de cap pentru a descoperi purul adevăr. Se zice că primul element de convin­gere în această spinoasă chestiune, a fost pentru membrii anchetei, descoperirea unui registru de pasageri al otelului, pe care unul din informatorii ascultaţi de anchetă l’a luat din chel­oria otelului. Apoi s’a mai ascultat vr’o două, trei servitori, şi pe lângă dânşii şi alte per­soane de distincţiune. Nu s’a ascultat pe nimeni din par­tea înfricoşatului autor al violului. Ser­­manul, este condamnat fără drept de O­­poziţie şi fără apel! Ba se zice că are să fie şi esecutat, ca să se înveţe minte pe viitor, a nu mai îndrăsni şi a nu ’şi mai ridica capul să comită asemenea fapte... ruşinoase. Raportul nu l’a făcut aici, a rămas să’l alcătuiască cu toţii la Botoşani, unde au şi plecat. Vom vedea ce operă mare a mai fost rezervată pentru omenire. Dorohoiű, 2 August 1889, Arcadlus. Enformaţiani BULETIN METEOEOLOÜIC Bucureşti, 3 August 1889. Casa Menu ne comunică următoarele : Termometru centigrade arată la 12 ore noaptea : -+­ 13, gr. 7 ore dim. -4- 16, gr. La 12 ore + 32, gr. înălţimea Barometrică 755. Cerul puţin noros Judeţe 2 August 1889. Căldura cea mai mare 23 a fost la R -Să­rat și cea mai mică 10 gr. a fost la Buşteni. La Balta Albă a fost 22 gr. la Câmpu-Lung 18 gr. la Predeal 14 gr. la Pucioasa 17 gr. Sinai 17 gr. şi la Slănic 14 gr. Prefects! de Ilfov la Precum am anunţat-o deja, 30 Iulie a fost în comuna Fier­binţi , ceremonia punerii pietrei fundamentale a unui ospiciu ru­ral, ce se va clădi din veniturile acestui judeţ. Ceremonia a fost prezidată de D-l Prefect al acestui judeţ Alex. C. Catargi, care a rostit un dis­curs pe care l’am citit cu plăce­re în ziarul „L’Indépendance Rou­­maine. Ultima frază însă a acestui discurs ne-a revoltat, căci ne-a dovedit puţina tărie de caracter a D- luî Alex. C. Catargi, care, până la venirea la putere a conserva­torilor, era anti-dinastic, şi astăzi s’a metamorfozat un linguşitor al Palatului. Judece lectorii noştri: „Dea Dumnezeu, a zis D-l Pre­ fect, ca în inimele voastre, iubim ţerani! să se înrădăcineze o nestră­mutată fidelitate pentru M. S. Re­gele nostru Carol I.“ Rugăm pe D-l Alex. C. Catar­gi să se lase de discursuri căci îşi compromite trecutul său inde­pendent. Să ne luăm nădejdea ! — Băr­baţi cu inima de bronz nu se mai găsesc pe pământul României. Cu căldurile tropicale ce ne apa­să şi bronzul s’a topit. Se vede că D. Laurian nu este la redacţia Constituţionalului, căci iată ce publică acest ziar în prima sa ediţie de ieri: „Ziarele guvernamentale au ajuns „în halul Voinţei Naţionale de „odinioară când tăgâduia infamiile „de la Orfeu, Bessel, etc. „Ele spun în numărul lor de erî „cum că opoziţia a înscenat scan­dalurile de erî din Giurgiu, că „bătăuşii ei au intimidat adminis­traţia şi o sumedenie de alte nea­­­­dever­uri. „Atâta alterare a adevărului nu „credeam.“ Ce frumoasă opinie au aliaţii de azi, unii de alţii ?! D. Scarlat Pastia, proprietar din Iaşi, declară printr’o scrisoare a­­dresată Luptei, că D-sa n’a propus nici o listă cu ocaziunea alegerea consiliului de administraţie al Cre­ditului funciar Urban din localitate. Consiliul comunal al Capitalei este din nou convocat pentru Sâm­bătă, ieri neputându-se ţinea şe­dinţă din cauza numărului neîn­destulător de membri. S-a telegrafiat tuturor consilie­rilor absenţi de a veni în Capitală. D. G. C. Robescu, deputat de Covurluiu, a fost primit ieri de către D. prim-mi­nistru, la minis­terul de interne. D. General Pi­or­escu, preşedin­tele Senatului, s-a întors ieri dimi­neaţă în Capitală, venind de la băile Slănic (Moldova). Titularul la prefectura de Con­stanţa se va numi peste câte­va zile, după cum ni se spune. D. Dimitrie Pandrav ne aduce o prea lungă întîmpinare, prin care protestă că nu are nici o vie la Kiţoranî. Luăm act de aceasta. D-sa cu această vizită ce ne-a făcut, a bine­voit să ne dea mai multe explicaţiunî despre încercă­rile ce se fac cu viţa Americană şi pentru care -i mulţumim. Au obţinut diploma şcoalei de Poduri şi Şosele secțiunea a II-a a inginerilor, D-nii al căror nume urmează: FOIȚA ZIARULUI „ADEVERUL“ JULES MARY 36 um­al, lar he Și începu a căuta într’un dosar gros pe care-1 adusese cu el, scoțând o mul­țime de hârtii... actele anchetei sale. Manuel îl apucă de braț. — De geaba de ostenești dragul mefii nu vreau să știu nimic. — Cum?... nimic?... dar îți spun c’ai să-ți schimbi părerea după ce-aî auzi ? Lasă-mă să’ți citesc două trei hârtii nu­mai, și’ți vei face o ideie de cine e Ma­ria Jordannei. — Imi place mai bine să nu ști­i nimic. — Dar.. — Te rog, nu mai stărui... — Uite o încăpățînare pe care eu n’o pricep... — Domnule Baron, trebue să te mai întreb încă o dată: te-ai gândit bine la ceea ce faci, dacă se cuvine să părăsești această afacere îndrumată pe calea cea mal bună, și dacă nu te supui, în toate acestea, unei impulsiuni, de care ai să te căeşti mai pe urmă... — Nu te teme D-te nu mă voi 11 căi. — Așa dar hotărît lucru, nu vrei să’ţi spun rezultatul anchetei mele? An­cheta pentru care am muncit atâta... pe care am făcut- o eu însu’mi ? și care mi-a făcut cea mai mare cinste? — Nu. — Fie, cum vrei! zise atunci Blan­­chemanche supărat. Și luându-şi hârtiile, plecă. Și lucrurile merserâ ca mai ’nainte. Manuel se ducea m­ereu în fie­care dimineaţă la Maison-Fort. Dar liniştit în el nu era. Amintirea Rolandei pe care n’o mai vedea, îl remuşca mult, şi se găsea faţă cu tânăra fată într’o situaţie foarte a­­ne­voioasă. De­sigur Rolanda o fi gândind multe de această părăsire. Şi contele de Woudeuil, ce putea el să crează ? Așa se gândea Manuel, mer­gând de alungul drumului care con­ducea la castel; dar gândurile totuşi nu-l împiedicau de a da pinteni calului aşa-i era de mare nerăbdarea ca să va­dă pe Leonida. Manuel, ştia că tatăl Rolandei are să-i ceară într’o zi să-i lămurească lipsa asta. Şi în adevăr, contele de Vaudeuil se îngrijă grozav de tăcerea lui Manuel şi neliniştea lui crescu când află că baro­nul făcea vizite foarte dese la castel. El î 1 căută de mai multe ori acasă ca şi d-rul Ménager, dar nu-l găsi. La urma urmei îi lăsă un bilet scurt şi cuprinzător . Nădăjduesc să aud că tot cea ce mi se povesteşte nu-i adevărat.... Aş vroi să aud aceasta din gura d-tale Aceste câte­va cuvinte aruncară pe Manuel într’o mare încurcătură. In realitate, el era cel cu greşeala, şi nu putea eşi din această încurcătură fără a’şi risca onoarea,­ dacă se mai în­căpăţâna a merge la Maison Fort, dacă nu încerca a uita pe Leonida. XIV De­şi scrisoarea contelui de Vaudeuil nu hotăra o întâlnire, totuşi ea era des­tul de lămurită, pentru ca Manuel să se simtă nevoit a răspunde. Chiar în seara aceia se duse la lo­cuinţa contelui. El şi găsi pe toţi în salon stând la vorbă cu mai mulţi prieteni. Intrarea lui Manuel produse o miş­care, convorbirile încetară, şi toate pri­virile se îndreptară spre el. Contele de Vaudeuil îi eşi înainte, şi întinzându-i mâna îi zise încet: — Ai făcut tare bine, că ai răspuns la scrisoarea mea, căci de­sigur cel mai bun răspuns e că ai venit aci.... asta spulberă de­odată toate invinuitele proas­te ce ţi se aduceau... Totuşi am să-ţi vorbesc ce­va, dar mai întâi, salută-ţi logodnica şi pe muma sa,... Şi încă ce­va. Fă ce-ai face, ca să te ierte Rolande. Această primire prietenească și încre­derea ce ’i-o arăta contele, tot nu fură în stare să scoată pe Manuel din po­ziția încurcată în care se afla el. Rolande ’l primi cu răceală, și el citi imputarea în privirele fetei. — Uite, sunt cinci­spre­zece zile de când n’am mai auzit vorbindu-se de D-ta, ’! zise ea... credeam că n’am să te mai revăd... Spune și D-ta, așa zeu, dacă am sau nu dreptate să fiu supărată, și dacă nu sunt prea bună încă, când te prime­c, așa cum te primesc eu. Manuel îngână câte­va iertăciuni. Nu mai știa ce se născocească. — Nu te temi că’mi voiu face o urîtă închipuire de viața ce ’mi-o pregătești ? Dar fiind­că asta e întâia D-tale gre­­șală, nu vreau nici eu să fiu crudă.... te iert....­ezi lângă mine și ca pedeapsă te osândesc să’mi spui tot ce am făcut de cinci-spre­zece zile încoace. Manuel minţi fără rușine şi zise la întîmplare : — Uite ce, scumpa mea Rolande, am fost nevoit să plec cu nepusu’n masă la Paris, unde aveam niște interese foarte grabnice.... — Aşa ’mi-a spus și tata, respunse ea cu nevinovăție. Manuel respiră. Rolande nu știa nimic. El vorbiră amândoi până când stre­­curară toți musafirii din salon. Atunci Contele de Vaudeuil, făcu un semn lui Manuel: — Scumpul meu, ’i zice el, sunt gata să cred tot ce’mi vei spune, dar dă’mi voe să’țî spun că lipsa D-tale mi s’a părut ciudată... și circulau fel de fel de svonuri... Cred că știi ceia ce se vorbea. — Știm — N’am de gând să ’ți cer socoteală de purtarea dumitale.... dar ce dracu ai făcut în aste cinci-spre-zece zile ? N’am plecat nicăieri din Nevers... am fost de cinci, şase ori să te caut, şi mi s’a spus că nu eşti acasă, că ieşi în fie-care di­mineaţă... Cum se face ? Şedem poartă în poartă şi în timp de trei săptămâni nici nu vii să ne vezi. In timpul acesta duci o viaţă misterioasă și laşi a se crede câte şi mai câte, negândindu-te măcar că lipsa şi tăcerea dumitale ar putea vătăma reputaţia fîceî mele. — In adevăr nu mă gândisem la toate astea, ’și zicea Manuel. — Nu ’mi răspunzi... înțelege, scumpul meu prieten, că eu am nevoie să fiu­ asigurat în această privinţă. Nu pot lăsa să ţi se treacă aşa, o uşurinţă, toc­mai când sunt în ajunul de a ’ţi da mâna ficei mele, a ’ţi încredinţa ferici­rea ei... Asigură-mă deci şi mărturiseş­te-mi că nu ’i nimic, adevărat din toate cele ce s’au vorbit pe socoteala dumi­tale... Manuel se făcu galben la față... Dacă ar fi mărturisit, ar fi rupt ori­ce relație cu contele de Vaudérul... ar fi perdut pe Rolande, și mai mult încă ce sgomot n’ar fi pricinuit ruptura asta. Să mintâ, nu era în stare. Apoi, viața asta în două părți îl ne­căjea. Se hotărî dar să spună lucrurile așa cum erau ele. — Nu voiu afirma cea ce-mi ceri, Domnule de Vaudeuil, zise el cu ener­gie. Contele rămase ca trăsnit. (Va urma)

Next