Adevěrul, octombrie 1889 (Anul 2, nr. 337-361)

1889-10-01 / nr. 337

ANUL II.—No. 337 Numărul 10 Bani ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 SI 15 ALE FIE­CĂRI­I LUNI SI SE PLĂTESC TOT-SEAUNA ÎNAINTE ediţia alteia In Bucuresti la casa Administraţiei Din Judeţe şi Streinetate prin man­date poştale. Un an în ţară 30 lei, în streinetate 50 Şese luni † „ 15 „ „ 25 Trei luni „ 8 „ „ „ 13 LA PARTS ziarul se găsește de vânzare cu numărul la kioșeul No. 141, Bou­levard deCapucines; lakioșeul No 117, Boulevard St.-Michel; la kioș­­eul No. 19, Boulevard St -Germain Să te feresc!, Române! de citiți strein în casă. DUMINICA 1 OCTOMBRE 1889 Numărul 10 Bani ANUNCIURILE RIN BUCURESCI SE PRIMESC LA ADMINIS­­TRAţIE SI LA „AGENţIA HAVAS“ Din Judeţe direct la administraţie. Anunciuri, pag. IV ...... ..30 b.Clima , „ HI......­­,_­i. „ Iriserţiimile şi Reclamele 2 lei rândul Din Paris, la Agenţia Havas, 8Place de la Bourse, precum şi sucursalele ei. Din Streinetate, anunciurile se pri­mesc direct la administrație si la toate oficiile de publicitate.­ MANUSCRISELE NU SE ÎNAPOIAZA V. Alexandri. VECHII 30 BANI ADMINISTRAȚIA: Strada r­ouă, 6. Director politic: ALEX. V. BELDIMANU I redacția : ......... - --------------------------------------------------------------------, _­________________________gr DOUĂ CĂLĂTORII Din Iaşi POLITICA GUVERNULUI Ţarul la Berlin LIBERTATEA DE A TESTA 0 crima ob­tuila în judetul Vaslui SPORT 0 Încercare re cur la T­rpfflimios 8ARUTARILE Bucureşti 30 Septembre Două călătorii Ţarul Alexandru al Rusiei s’a decis în fine a întoarce împăra­tului Wilhelm vizita ce acest din urmă îl făcuse anul trecut la Pe­tersburg şi tot o dată Principele Ferdinand al Bulgariei a părăsit pentru prima oară teritoriul bul­găresc pentru a merge să vază rudele Sale. Cât de mare este distanţa între marele împărat al puternicului im­­periu slav şi micul şi nerecunos­cutul Suveran al unui Principat vasal ca Bulgaria, totuşi nu se poate tăgădui că există o core­­laţiune între aceste ambe eveni­mente. Vizita împăratului Alexandru la Berlin a fost de atâtea ori amânată în­cât ea a ajuns a fi numai un act de curtenie de care Ţarul nu se putea dispensa fără a lipsi la regulele cele mai primordiale ale etichetei. Atât atitudinea presei germane cât­­şi limbagiul ziarelor ruseşti dovedesc că întrevederea celor două Suverani nu va aduce după sine vreo modificare oare­care în tră­săturile mari ale politicei ambelor State. Se vor face solemnităţi ofi­ciale şi strălucite cum se fac obi­cinuit în asemenea ocaziuni; se vor da reprezentaţiuni de gală; trupele vor fi trecute în revistă, decoraţii vor fi distribuite şi, în urmă, relaţiunile internaţionale în­tre ambele State vor rămâne ace­leaşi ca şi mai înainte. Contras­tul stabilit de câţi­va ani între po­litica rusească şi aceea a Germa­niei este prea adânc pentru a dis­pare prin o simplă întâlnire a Su­veranilor. Tripla alianţă a puteri­lor centrale este alcătuită contra Rusiei şi, pe cât timp dînsa va exista în forma ei de astă­zi, ori­ce apropiere între Germania şi Ru­sia este cu neputinţă. Cauza principală care a produs această situaţiune periculoasă pen­tru pacea europeană, este cestiu­­nea bulgărească. Ţarul Alexandru nu poate su­feri ca noul stat Bulgar ce dato­­reşte reînvierea sa naţională sân­gelui vărsat de poporul rusesc şi jertfelor enorme făcute de Rusia, să se sustragă de o dată înrâuri­rea marelui Imperiu slav şi să ur­meze o politică cu totul opusă tradiţiunilor sale. Se ştie că resturnarea Princi­pelui Alexandru de Batemberg a fost provocată tocmai prin faptul că el se emancipase de tutela ru­sească. Dar împrejurările au fă­cut ca căderea Principelui de Ba­temberg, în loc de a aduce după sine restabilirea înrlorirei Rusiei în Bulgaria, a devenit din contra punctul de plecare al unei cam­panii ce tinde a scoate Statele slave ale peninsulei balcanice din sfera de acţiune a politicei ruseşti. Agenţii de căpetenie ai acestei campanii au fost Regele Milan în Serbia şi Principele Ferdinand în Bulgaria. In Serbia lucrurile s’au întors într’un sens contrariu uneltirilor politicei germane. Milan a fost si­lit să abdice pentru a’şi scăpa Di­nastia şi înrâurirea rusească a re­devenit a­tot­puternică prin în­toarcerea Mitropolitului Mihail şi a Reginei Natalia. In Bulgaria din contra, poziţiu­­nea Principelui Ferdinand de Co­burg s’a întărit într’atât în cât de vr’o câte­ va zile a început a fi vorba ca puterile centrale îm­preună cu puterea suzerană să-l recunoască ca Suveran legitim al Principatului. Se înţelege că o asemenea re­cunoaştere ar fi o lovire directă dată Rusiei care urmează a privi pe Principele Ferdinand ca un u­­surpator. Cu atât mai straniu pare clar ca ziarele oficioase germane şi austro-ungare să ridice această cestiune şi ca Principele Ferdinand să întreprindă o călă­orie în Ger­mania, tocmai in momentul când Ţarul este oaspetele împăratului Wilhelm, întrevederea celor două împă­raţi se înfăţişează deci sub nişte auspicii puţin favorabile pentru pa­cea europeană, căci contrastul în­tre politica triplei alianţe şi cea rusească, în loc de a se îndulci, pare a se înăspri încă mai mult. Dunăreanul­ doreşte pentru acest motiv a se pune cât se poate de aproape de put­erile cari lucrează la menţinerea păcei. FI va evita a manifesta spiritul agresiv de care dedea probă guver­nul D-lui I. Brătianu, ci va da a­­sigurări pozitive în privinţa sinceri­­tăţei dorinţei sale de pace şi de neu­tralitate şi la tăria sforţărilor sale pentru apărarea eventuală a terito­riului. —'**o6vZ)o^— ----------------------------------------------MMM------------------------------------------------- TELEGRAME Politica guvernului VIENA, 29 Septembrie. — O scrisoare din Bucureşti adresată „ Co­respondentei Politice,“ exprimă con­vingerea că apropiata întrevedere a D-lui A. Lahovary cu Corniţele l­al­ti­oky, va avea urmări bine­ făcătoare. România şi Austro- Ungaria deplâng de asemenea întârzierile ivite în în­cheierea unui tratat de comerţ. Dar negocierile ce sunt numai întrerupte, ar putea fi reluate şi dacă nu s’ar putea ajunge a depărta toate greu­tăţile cari întârziază o convenţiune de o durată de câţi­ va ani, s’ar putea ajunge la „învoială provi­zorie“, în felul aceleia ce România o are cu Francia. Cât pentru politica strânsă a Ca­binetului conservator, D. Lahovary va da fără îndoială asigurări cari vor adeveri declaraţiunea D-lui Ca­targiu la Cameră, declaraţiune a cărei sinceritate a fost probată de atitudinea corectă a guvernului. România voeşte să observe o po­litică de pace şi de neutralitate, şi D­IN IAŞI Procesul D-lui Meu Albu, fostul pre­fect al judeţului Neamţu, inculpat pen­tru arestarea ilegală a D-lui Badinscki, străin locuitor al oraşului Neamţu, de câţi­va ani, a fost hotărît a se judeca la 28 Septembre. Apărarea a fost re­prezentată prin D-nii Vasile Gheorghian şi Ermil Zaharia, iar partea civilă prin D-nii Gh. Mârzescu şi C. Penescu. Apă­rarea a susţinut şi cerut curţei ca pen­tru legalitate şi dreptul de judecată, partea civilă I­. Badinschi, de vreme ce este strein şi nici nu are avere în ţară, să depue o cauţiune. Această c­erere a provocat o vie dis­­cuţiune între D. Vasile Gheorghian şi D. Gh. Mârzescu. Curtea deliberând asupra incidentului a admis cererea ga­ranţiei. Consiliul comunal este convocat de urgenţă pentru a discuta şi vota mij­loacele pentru pregătirile cuvenite pri­mirea Regelui în oraş. La 29 Septem­brie, de­şi mulţi consilieri lipsesc, to­tuşi s’a ţinut o şedinţă, dar nu s’a h­o­tărît nimic în acea zi. * * * In ziua de 29 Septembrie, au sosit în Iaşi cu trenul de 9.55 minute D-nii Hazu, Ciuntu din Roman, Mărdurescu revizor, Grig. Buicliu deputat, Arapu, Leonardescu profesor. Pleca­t cu trenul de 6 dimineaţa D-nii Grig. Ghica, Deleanu, Ştefan Zarifo­­pol, inginer Mculcea, Bosner. * * La 28 Septembre un domnişor, se vede sătul de viaţă din cine ştie ce îm­prejurări, noaptea pe platoul Copoului a căutat să se sinucidă cu un revolver. A tras două focuri fără a se atinge, iar poliţia s’a asigurat de persoana lui, până Îi va trece desgustul de viaţă. * * Ţarul la Berlin BERLIN, 28 Septembrie.­La prân­zul de­­ gală ce s’a dat la castelul regal, împăratul Wilhelm a ridicat toastul ur­mător : „Beau în sănătatea amicului şi oaspetelui meu onorat Majestatea Sa împăratul Rusiei, şi pentru durata ami­­­ciţiei ce există­­între casele noastre de mai bine de o sută de ani şi ce sunt hotărât a o cultiva ca moştenire venind de la strămoşii mei.“ Ţarul a mulţumit în franţuzeşte­ îm­păratului pentru simţimintele graţioase ce le-a exprimat şi a băut în sănătatea Majestăţilor Lor împăratul şi împără­teasa. După toastul său, Ţarul a invitat pe principele de Bismarck să bea ; cance­larul a golit paharul său în picioare în­­chinându se adânc. La rândul său, îm­păratul Wilhelm făcu aceeaşi invitaţiune. Corniţele Suvaloff bău de asemenea în picioare şi se închină. ■-----—-----T--r*---î--4MB«»» —.----7~--———— Libertatea de a testa Sunt libertăţi înscrise în legi, dar călcate în picioare de cei în­sărcinaţi cu paza legilor. Sunt însă şi libertăţi neinscrise în nici un text de legi, dar res­pectate până şi de despoţii cei mai mari Intre cele d’inteiu vom cita li­bertatea votului, a întrunirilor, etc. Intre cele din urmă e şi liber­tatea de a muri de foame. Ei bine, libertatea de a testa ni se pare nouă identică libertăţei de a muri de foame. Junimiştii au avut norocul ca toate proiectele lor de reforme să poarte pecetea unor lucruri ve­ chi, scuturate de praf şi date cu un lustru nou. Ca şi breslele, ca şi căpitana­­t­ele, majoratul sau „libertatea de a testa“, cum i se zice acum, în­truneşte aceiaşi calitate : e o mo­­mâie îmbrăcată în frac, o rămă­şiţă din trecut, spoită cu vopsea modernă. Dar dacă ar fi numai atât, încă n’ar fi nimic. Am putea să iertăm D-lui Carp şi celor ce azi îmbră­­ţişază această videie luxul unei noi legi, pe lângă mormanul acelora cari au rămas literă moartă. Dar luxul acesta e primejdios şi primejdios pe orî­ce faţă mai în­toarce. Privită cu ochii legistului ab­stract, libertatea de a testa dărîmă toate legile făcute până acum de clasa dominantă în chestia ţără­nească. Dreptul ţăranului de a lăsa moş­tenire pămăntul sau unuia din co­pii, deşteaptă pe acesta asupra u­­nui număr întreg de libertăţi ce i s’au răpit de clasa stăpânitoare. Ţăranul plăteşte pământul ce i se dă de către Stat; pentru ce să n’aibă el asupra avutului sau ace­leaşi drepturi pe care le au cei mari ? „Pentru ce să fiu eu sub epitro­pie?“ Iată gîndul ce va străbate ca­pul nenorocitului asuprit, când nişte drepturi declarate sfinte de cei mai reacţionari oameni se vor da înjumătăţire. „Proprietatea este sfintă“ zic economiştii ortodoxi şi împreună cu ei toţi bogaţii. Pentru ce să fie sfintă numai proprietatea mare şi cea mică nu ? Dar, se va zice : „Nu tot ce e legal, este drept“. Aşa este, şi, pentru a întoarce faţa, să vedem, din punctul de vedere economic, prezintă proiectul acesta junimist vr’un folos ? „Avem credinţă, că indivizibilitatea înso­ţită de libertatea de a testa, va produce la noi bune rezultate şi ne va feri de perico­lul ce ne ameninţă de a vedea peste vr’o două generaţiunî marea parte a teritoriului nostru, care este afectată micei proprietăţi, căzând în tărămituri prin împărţirile succe­sive“. Aşa se exprimă junimiştii. Le e frică de divizibilitatea pă­mântului şi vor s’o împiedice si­lind pe ţăran de a lăsa numai unui copil întreg pămăntul ce a cum­părat de la Stat, dar ei nu cu­getă că, înainte de a se gândi la aceasta, trebuie să dea tuturor ţă­ranilor pămănt şi după aceea să caute a se convinge dacă popula­ţia rurală creşte în aşt chip în­cât fie­care împroprietărit să lase mai mulţi copii. Numai după ce aceste două con­­diţiuni vor fi îndeplinite, numai atunci se va prezenta chestiunea îmbucătâţirei loturilor destul de mici ale ţăranilor. Dar noi avem credinţa că, până să ajungă lucrurile acolo, nici ju­nimiştii şi nici cele­ilalte partide actuale nu vor mai dicta singure în statul român. Poate că atunci şi ţăranii să ia parte la socoteala ce se face azi pe spinarea lor, fără a le cere părerea. Ca să aibă toţi ţăranii pămănt, trebue ca mai intuiți să se reia Domeniul Coroanei şi tot nu va fi de ajuns; trebue apoi să se mo­difice radical legea tocmelelor agri­cole. Trebue atâtea şi atâtea mă­suri cari să mai îndulcească, pen­tru azi, traiul amărît al ţăranului. Dar să te gândeşti la ziua de mâine, fără a fi asigurat pe cea de azi, e o copilărie. Să-ţi arogi drepturi pentru viitorul ţăranului. când nu ’ţî mai indepsihit nici da­toriile ce le ai azi faţă cu densul, e o adevărată crimă. Nu mai intrăm în alte amănunte asupra lipsurilor proiectului pen­tru libertatea de a testa, căci sunt prea multe şi n’am mai isprăvi; dar asigurăm pe D. Catargiu că, în schimbul c­âtor­va voturi juni­miste, legea aceasta îl va face cel mai impopular om din Ţară. Nu cu vechituri resuflate se a­­sigură viitorul şi nu oamenii tre­cutului au dreptul de a hotărî vi­itorul ţărănimei. Junimiştii au credinţa că majo­ratul va aduce foloase peste vreo doue generaţiuni; noi credem că nu, şi mai credem că prezentul, generaţia actuală, trebue să ne ocupe mai mult de­cât viitorul, pe care -l prevedem alt­fel. Deci, înainte de a consfinţi prin­­tr’o lege libertatea ţăranului de a băga zizania şi mizeria între co­piii sei, părerea noastră este că guvernul D-lui Lascar Catargiu ar face mult mai bine să se­ gân­dească a ’și îndeplini cel­e-­­alte fâgâdueli date Țârei. D. O crima oribila în jud. Vaslui In comuna Poiana-Cârnului se află un frumos sat răzăşesc numit Pocreaca, ai cărui locuitori de­şi bogaţi sunt foarte deprinşi la omor, crimele aici se fac în fie­care an. Pare curios acest lucru şi te întrebi de cauză. Cauza tuturor acestor rele, la un sat curat de români, răzaşi vechi, oameni muncitori şi bogaţi, nu este de cât pu­ţina seriozitate ce se dă în judecarea proceselor criminale. Un fapt, din cele multe, ce s’a întâmplat chiar în acest an va ilustra cu prisosinţă cele de mai sus. Un locuitor anume Vasile Horbotă ’şi ucide pe bunică-sa şi bate crunt pe bunicul său pentru a le lua bani. Cre­­erii şi sângele bătrânei erau împrăştiaţi pe jos şi pe păreţi. Hidosul nepot este dat justiţiei şi pe când toată lumea din împrejurimi socotea că va fi condamnat pe viaţă, care nu fu mirarea tuturor, când asasinul se reîntoarce peste puţin timp în sat achitat fiind de Curtea cu juri din Vaslui. El începe a se lăuda că , „a ucide un om, este tot acelaşi „lucru ca a tăia un porc sau o găină, „numai să ai bani de dat la judecată.“ Exemplul prinse rădăcini, căci nici nu trece anul şi în ziua de 25 Septembre a. c. un moş al acestui asasin numit Gheorgh­e Horbotă, certându-se de la un pom cu vecinul său Gheorghe Toa­­der Isac, îl ucide cu toporul şi cu a­­tâta cruzime făptueşte crima în­cât după ce capul este rupt în mai multe părţi şi creerii amestecaţi cu fragmente de oase şi carne, sunt împrăştiaţi în jur, apoi pieptul şi spatele sunt acoperite de tâeturi, gambele ambelor picioare sunt complect fracturate, în plus vreo şase tâeturi adânci până la os, stau aliniate în lungimea coapselor. Un fior te cu­prinde vederea acestui tablou. Criminalul prins şi adus de autori­tate în faţa cadavrului, sta rece şi ne­păsător şi cu o obrăznicie fără limite declară: „că el i-a strivit capul pentru „că cu el să judecă, iar picioarele i „le-au tăiat, pentru că ele îl duceau la „judecată.“ Sa dovedi că asasinul nu se mulţumi că prin loviturile de la cap omul căzuse mort, dar în urmă îi tăie şi picioarele şi spatele. După ofiţeri topograf! cari erau faţă la desvelirea cadavrului, declară că nici în resbel n’au văzut aşa mutilaţie. Justiţia îşi va face ea datoria ? Ju­raţii vor fi ei la înălţimea ce se­ cu­vine? Respundem ca Hamlet : „aci e chestiunea.“ Cetăţenii Vasluiului,, până acum n’au dat de­cât probe rele şi mult ne temem ca nu şi acum să fie coprinşi de cle­menţă faţă cu un criminal atât de o­­dios şi care are deja multe în con­tul său. Locuitorii satului însă vorbesc că­ şi acest ucigaş va scăpa ca şi nepotul său. ..

Next