Adevěrul, octombrie 1889 (Anul 2, nr. 337-361)
1889-10-01 / nr. 337
ANUL II.—No. 337 Numărul 10 Bani ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 SI 15 ALE FIECĂRII LUNI SI SE PLĂTESC TOT-SEAUNA ÎNAINTE ediţia alteia In Bucuresti la casa Administraţiei Din Judeţe şi Streinetate prin mandate poştale. Un an în ţară 30 lei, în streinetate 50 Şese luni † „ 15 „ „ 25 Trei luni „ 8 „ „ „ 13 LA PARTS ziarul se găsește de vânzare cu numărul la kioșeul No. 141, Boulevard deCapucines; lakioșeul No 117, Boulevard St.-Michel; la kioșeul No. 19, Boulevard St -Germain Să te feresc!, Române! de citiți strein în casă. DUMINICA 1 OCTOMBRE 1889 Numărul 10 Bani ANUNCIURILE RIN BUCURESCI SE PRIMESC LA ADMINISTRAţIE SI LA „AGENţIA HAVAS“ Din Judeţe direct la administraţie. Anunciuri, pag. IV ...... ..30 b.Clima , „ HI......,_i. „ Iriserţiimile şi Reclamele 2 lei rândul Din Paris, la Agenţia Havas, 8Place de la Bourse, precum şi sucursalele ei. Din Streinetate, anunciurile se primesc direct la administrație si la toate oficiile de publicitate. MANUSCRISELE NU SE ÎNAPOIAZA V. Alexandri. VECHII 30 BANI ADMINISTRAȚIA: Strada rouă, 6. Director politic: ALEX. V. BELDIMANU I redacția : ......... - --------------------------------------------------------------------, _________________________gr DOUĂ CĂLĂTORII Din Iaşi POLITICA GUVERNULUI Ţarul la Berlin LIBERTATEA DE A TESTA 0 crima obtuila în judetul Vaslui SPORT 0 Încercare re cur la Trpfflimios 8ARUTARILE Bucureşti 30 Septembre Două călătorii Ţarul Alexandru al Rusiei s’a decis în fine a întoarce împăratului Wilhelm vizita ce acest din urmă îl făcuse anul trecut la Petersburg şi tot o dată Principele Ferdinand al Bulgariei a părăsit pentru prima oară teritoriul bulgăresc pentru a merge să vază rudele Sale. Cât de mare este distanţa între marele împărat al puternicului imperiu slav şi micul şi nerecunoscutul Suveran al unui Principat vasal ca Bulgaria, totuşi nu se poate tăgădui că există o corelaţiune între aceste ambe evenimente. Vizita împăratului Alexandru la Berlin a fost de atâtea ori amânată încât ea a ajuns a fi numai un act de curtenie de care Ţarul nu se putea dispensa fără a lipsi la regulele cele mai primordiale ale etichetei. Atât atitudinea presei germane câtşi limbagiul ziarelor ruseşti dovedesc că întrevederea celor două Suverani nu va aduce după sine vreo modificare oarecare în trăsăturile mari ale politicei ambelor State. Se vor face solemnităţi oficiale şi strălucite cum se fac obicinuit în asemenea ocaziuni; se vor da reprezentaţiuni de gală; trupele vor fi trecute în revistă, decoraţii vor fi distribuite şi, în urmă, relaţiunile internaţionale între ambele State vor rămâne aceleaşi ca şi mai înainte. Contrastul stabilit de câţiva ani între politica rusească şi aceea a Germaniei este prea adânc pentru a dispare prin o simplă întâlnire a Suveranilor. Tripla alianţă a puterilor centrale este alcătuită contra Rusiei şi, pe cât timp dînsa va exista în forma ei de astăzi, orice apropiere între Germania şi Rusia este cu neputinţă. Cauza principală care a produs această situaţiune periculoasă pentru pacea europeană, este cestiunea bulgărească. Ţarul Alexandru nu poate suferi ca noul stat Bulgar ce datoreşte reînvierea sa naţională sângelui vărsat de poporul rusesc şi jertfelor enorme făcute de Rusia, să se sustragă de o dată înrâurirea marelui Imperiu slav şi să urmeze o politică cu totul opusă tradiţiunilor sale. Se ştie că resturnarea Principelui Alexandru de Batemberg a fost provocată tocmai prin faptul că el se emancipase de tutela rusească. Dar împrejurările au făcut ca căderea Principelui de Batemberg, în loc de a aduce după sine restabilirea înrlorirei Rusiei în Bulgaria, a devenit din contra punctul de plecare al unei campanii ce tinde a scoate Statele slave ale peninsulei balcanice din sfera de acţiune a politicei ruseşti. Agenţii de căpetenie ai acestei campanii au fost Regele Milan în Serbia şi Principele Ferdinand în Bulgaria. In Serbia lucrurile s’au întors într’un sens contrariu uneltirilor politicei germane. Milan a fost silit să abdice pentru a’şi scăpa Dinastia şi înrâurirea rusească a redevenit atotputernică prin întoarcerea Mitropolitului Mihail şi a Reginei Natalia. In Bulgaria din contra, poziţiunea Principelui Ferdinand de Coburg s’a întărit într’atât în cât de vr’o câte va zile a început a fi vorba ca puterile centrale împreună cu puterea suzerană să-l recunoască ca Suveran legitim al Principatului. Se înţelege că o asemenea recunoaştere ar fi o lovire directă dată Rusiei care urmează a privi pe Principele Ferdinand ca un usurpator. Cu atât mai straniu pare clar ca ziarele oficioase germane şi austro-ungare să ridice această cestiune şi ca Principele Ferdinand să întreprindă o călăorie în Germania, tocmai in momentul când Ţarul este oaspetele împăratului Wilhelm, întrevederea celor două împăraţi se înfăţişează deci sub nişte auspicii puţin favorabile pentru pacea europeană, căci contrastul între politica triplei alianţe şi cea rusească, în loc de a se îndulci, pare a se înăspri încă mai mult. Dunăreanul doreşte pentru acest motiv a se pune cât se poate de aproape de puterile cari lucrează la menţinerea păcei. FI va evita a manifesta spiritul agresiv de care dedea probă guvernul D-lui I. Brătianu, ci va da asigurări pozitive în privinţa sincerităţei dorinţei sale de pace şi de neutralitate şi la tăria sforţărilor sale pentru apărarea eventuală a teritoriului. —'**o6vZ)o^— ----------------------------------------------MMM------------------------------------------------- TELEGRAME Politica guvernului VIENA, 29 Septembrie. — O scrisoare din Bucureşti adresată „ Corespondentei Politice,“ exprimă convingerea că apropiata întrevedere a D-lui A. Lahovary cu Corniţele laltioky, va avea urmări bine făcătoare. România şi Austro- Ungaria deplâng de asemenea întârzierile ivite în încheierea unui tratat de comerţ. Dar negocierile ce sunt numai întrerupte, ar putea fi reluate şi dacă nu s’ar putea ajunge a depărta toate greutăţile cari întârziază o convenţiune de o durată de câţi va ani, s’ar putea ajunge la „învoială provizorie“, în felul aceleia ce România o are cu Francia. Cât pentru politica strânsă a Cabinetului conservator, D. Lahovary va da fără îndoială asigurări cari vor adeveri declaraţiunea D-lui Catargiu la Cameră, declaraţiune a cărei sinceritate a fost probată de atitudinea corectă a guvernului. România voeşte să observe o politică de pace şi de neutralitate, şi DIN IAŞI Procesul D-lui Meu Albu, fostul prefect al judeţului Neamţu, inculpat pentru arestarea ilegală a D-lui Badinscki, străin locuitor al oraşului Neamţu, de câţiva ani, a fost hotărît a se judeca la 28 Septembre. Apărarea a fost reprezentată prin D-nii Vasile Gheorghian şi Ermil Zaharia, iar partea civilă prin D-nii Gh. Mârzescu şi C. Penescu. Apărarea a susţinut şi cerut curţei ca pentru legalitate şi dreptul de judecată, partea civilă I. Badinschi, de vreme ce este strein şi nici nu are avere în ţară, să depue o cauţiune. Această cerere a provocat o vie discuţiune între D. Vasile Gheorghian şi D. Gh. Mârzescu. Curtea deliberând asupra incidentului a admis cererea garanţiei. Consiliul comunal este convocat de urgenţă pentru a discuta şi vota mijloacele pentru pregătirile cuvenite primirea Regelui în oraş. La 29 Septembrie, deşi mulţi consilieri lipsesc, totuşi s’a ţinut o şedinţă, dar nu s’a hotărît nimic în acea zi. * * * In ziua de 29 Septembrie, au sosit în Iaşi cu trenul de 9.55 minute D-nii Hazu, Ciuntu din Roman, Mărdurescu revizor, Grig. Buicliu deputat, Arapu, Leonardescu profesor. Plecat cu trenul de 6 dimineaţa D-nii Grig. Ghica, Deleanu, Ştefan Zarifopol, inginer Mculcea, Bosner. * * La 28 Septembre un domnişor, se vede sătul de viaţă din cine ştie ce împrejurări, noaptea pe platoul Copoului a căutat să se sinucidă cu un revolver. A tras două focuri fără a se atinge, iar poliţia s’a asigurat de persoana lui, până Îi va trece desgustul de viaţă. * * Ţarul la Berlin BERLIN, 28 Septembrie.La prânzul de gală ce s’a dat la castelul regal, împăratul Wilhelm a ridicat toastul următor : „Beau în sănătatea amicului şi oaspetelui meu onorat Majestatea Sa împăratul Rusiei, şi pentru durata amiciţiei ce existăîntre casele noastre de mai bine de o sută de ani şi ce sunt hotărât a o cultiva ca moştenire venind de la strămoşii mei.“ Ţarul a mulţumit în franţuzeşte împăratului pentru simţimintele graţioase ce le-a exprimat şi a băut în sănătatea Majestăţilor Lor împăratul şi împărăteasa. După toastul său, Ţarul a invitat pe principele de Bismarck să bea ; cancelarul a golit paharul său în picioare închinându se adânc. La rândul său, împăratul Wilhelm făcu aceeaşi invitaţiune. Corniţele Suvaloff bău de asemenea în picioare şi se închină. ■-----—-----T--r*---î--4MB«»» —.----7~--———— Libertatea de a testa Sunt libertăţi înscrise în legi, dar călcate în picioare de cei însărcinaţi cu paza legilor. Sunt însă şi libertăţi neinscrise în nici un text de legi, dar respectate până şi de despoţii cei mai mari Intre cele d’inteiu vom cita libertatea votului, a întrunirilor, etc. Intre cele din urmă e şi libertatea de a muri de foame. Ei bine, libertatea de a testa ni se pare nouă identică libertăţei de a muri de foame. Junimiştii au avut norocul ca toate proiectele lor de reforme să poarte pecetea unor lucruri ve chi, scuturate de praf şi date cu un lustru nou. Ca şi breslele, ca şi căpitanatele, majoratul sau „libertatea de a testa“, cum i se zice acum, întruneşte aceiaşi calitate : e o momâie îmbrăcată în frac, o rămăşiţă din trecut, spoită cu vopsea modernă. Dar dacă ar fi numai atât, încă n’ar fi nimic. Am putea să iertăm D-lui Carp şi celor ce azi îmbrăţişază această videie luxul unei noi legi, pe lângă mormanul acelora cari au rămas literă moartă. Dar luxul acesta e primejdios şi primejdios pe orîce faţă mai întoarce. Privită cu ochii legistului abstract, libertatea de a testa dărîmă toate legile făcute până acum de clasa dominantă în chestia ţărănească. Dreptul ţăranului de a lăsa moştenire pămăntul sau unuia din copii, deşteaptă pe acesta asupra unui număr întreg de libertăţi ce i s’au răpit de clasa stăpânitoare. Ţăranul plăteşte pământul ce i se dă de către Stat; pentru ce să n’aibă el asupra avutului sau aceleaşi drepturi pe care le au cei mari ? „Pentru ce să fiu eu sub epitropie?“ Iată gîndul ce va străbate capul nenorocitului asuprit, când nişte drepturi declarate sfinte de cei mai reacţionari oameni se vor da înjumătăţire. „Proprietatea este sfintă“ zic economiştii ortodoxi şi împreună cu ei toţi bogaţii. Pentru ce să fie sfintă numai proprietatea mare şi cea mică nu ? Dar, se va zice : „Nu tot ce e legal, este drept“. Aşa este, şi, pentru a întoarce faţa, să vedem, din punctul de vedere economic, prezintă proiectul acesta junimist vr’un folos ? „Avem credinţă, că indivizibilitatea însoţită de libertatea de a testa, va produce la noi bune rezultate şi ne va feri de pericolul ce ne ameninţă de a vedea peste vr’o două generaţiunî marea parte a teritoriului nostru, care este afectată micei proprietăţi, căzând în tărămituri prin împărţirile succesive“. Aşa se exprimă junimiştii. Le e frică de divizibilitatea pământului şi vor s’o împiedice silind pe ţăran de a lăsa numai unui copil întreg pămăntul ce a cumpărat de la Stat, dar ei nu cugetă că, înainte de a se gândi la aceasta, trebuie să dea tuturor ţăranilor pămănt şi după aceea să caute a se convinge dacă populaţia rurală creşte în aşt chip încât fiecare împroprietărit să lase mai mulţi copii. Numai după ce aceste două condiţiuni vor fi îndeplinite, numai atunci se va prezenta chestiunea îmbucătâţirei loturilor destul de mici ale ţăranilor. Dar noi avem credinţa că, până să ajungă lucrurile acolo, nici junimiştii şi nici celeilalte partide actuale nu vor mai dicta singure în statul român. Poate că atunci şi ţăranii să ia parte la socoteala ce se face azi pe spinarea lor, fără a le cere părerea. Ca să aibă toţi ţăranii pămănt, trebue ca mai intuiți să se reia Domeniul Coroanei şi tot nu va fi de ajuns; trebue apoi să se modifice radical legea tocmelelor agricole. Trebue atâtea şi atâtea măsuri cari să mai îndulcească, pentru azi, traiul amărît al ţăranului. Dar să te gândeşti la ziua de mâine, fără a fi asigurat pe cea de azi, e o copilărie. Să-ţi arogi drepturi pentru viitorul ţăranului. când nu ’ţî mai indepsihit nici datoriile ce le ai azi faţă cu densul, e o adevărată crimă. Nu mai intrăm în alte amănunte asupra lipsurilor proiectului pentru libertatea de a testa, căci sunt prea multe şi n’am mai isprăvi; dar asigurăm pe D. Catargiu că, în schimbul câtorva voturi junimiste, legea aceasta îl va face cel mai impopular om din Ţară. Nu cu vechituri resuflate se asigură viitorul şi nu oamenii trecutului au dreptul de a hotărî viitorul ţărănimei. Junimiştii au credinţa că majoratul va aduce foloase peste vreo doue generaţiuni; noi credem că nu, şi mai credem că prezentul, generaţia actuală, trebue să ne ocupe mai mult decât viitorul, pe care -l prevedem altfel. Deci, înainte de a consfinţi printr’o lege libertatea ţăranului de a băga zizania şi mizeria între copiii sei, părerea noastră este că guvernul D-lui Lascar Catargiu ar face mult mai bine să se gândească a ’și îndeplini cele-alte fâgâdueli date Țârei. D. O crima oribila în jud. Vaslui In comuna Poiana-Cârnului se află un frumos sat răzăşesc numit Pocreaca, ai cărui locuitori deşi bogaţi sunt foarte deprinşi la omor, crimele aici se fac în fiecare an. Pare curios acest lucru şi te întrebi de cauză. Cauza tuturor acestor rele, la un sat curat de români, răzaşi vechi, oameni muncitori şi bogaţi, nu este de cât puţina seriozitate ce se dă în judecarea proceselor criminale. Un fapt, din cele multe, ce s’a întâmplat chiar în acest an va ilustra cu prisosinţă cele de mai sus. Un locuitor anume Vasile Horbotă ’şi ucide pe bunică-sa şi bate crunt pe bunicul său pentru a le lua bani. Creerii şi sângele bătrânei erau împrăştiaţi pe jos şi pe păreţi. Hidosul nepot este dat justiţiei şi pe când toată lumea din împrejurimi socotea că va fi condamnat pe viaţă, care nu fu mirarea tuturor, când asasinul se reîntoarce peste puţin timp în sat achitat fiind de Curtea cu juri din Vaslui. El începe a se lăuda că , „a ucide un om, este tot acelaşi „lucru ca a tăia un porc sau o găină, „numai să ai bani de dat la judecată.“ Exemplul prinse rădăcini, căci nici nu trece anul şi în ziua de 25 Septembre a. c. un moş al acestui asasin numit Gheorghe Horbotă, certându-se de la un pom cu vecinul său Gheorghe Toader Isac, îl ucide cu toporul şi cu atâta cruzime făptueşte crima încât după ce capul este rupt în mai multe părţi şi creerii amestecaţi cu fragmente de oase şi carne, sunt împrăştiaţi în jur, apoi pieptul şi spatele sunt acoperite de tâeturi, gambele ambelor picioare sunt complect fracturate, în plus vreo şase tâeturi adânci până la os, stau aliniate în lungimea coapselor. Un fior te cuprinde vederea acestui tablou. Criminalul prins şi adus de autoritate în faţa cadavrului, sta rece şi nepăsător şi cu o obrăznicie fără limite declară: „că el i-a strivit capul pentru „că cu el să judecă, iar picioarele i „le-au tăiat, pentru că ele îl duceau la „judecată.“ Sa dovedi că asasinul nu se mulţumi că prin loviturile de la cap omul căzuse mort, dar în urmă îi tăie şi picioarele şi spatele. După ofiţeri topograf! cari erau faţă la desvelirea cadavrului, declară că nici în resbel n’au văzut aşa mutilaţie. Justiţia îşi va face ea datoria ? Juraţii vor fi ei la înălţimea ce se cuvine? Respundem ca Hamlet : „aci e chestiunea.“ Cetăţenii Vasluiului,, până acum n’au dat decât probe rele şi mult ne temem ca nu şi acum să fie coprinşi de clemenţă faţă cu un criminal atât de odios şi care are deja multe în contul său. Locuitorii satului însă vorbesc că şi acest ucigaş va scăpa ca şi nepotul său. ..