Adevěrul, martie 1890 (Anul 2, nr. 457-483)
1890-03-01 / nr. 457
ANUL EL—No. 457 Numărul 10 Bani ABONAMENTELE IXCEF LA 1 al U AU FIR-Ciuia LUKI 81 8* PtATRSC TCT-DBACITA INAINTK Ia Bucureseî la casa Administrației Din Jadste s Streinetate prin maniate postals. Un an In țarA SO lei, in atrevi&tate 50 Sca* ioni „ 16 , „ , 25 Trei Iuni „ 8 „ , „ 13 LA PARIS sforul se găsește de vânzare cu miawral la kloșeul No. 141. Bon lovsad da Cxpeelnes la kloseul No U7, Boulevard St-SVeheijla kios sul No IS, Boulevard SL-Germani HJtJmBHimS SD 8» ISAPOIAZA ADMINISTRAȚIA: Strada 6. 1 Director politic I ALEX. V. BELDIMANU Sa te feresei, Române! de cala strein In casă. V. Alexandri. JOI 1 MARTIE 1890 Numărul 10 Ban! ANUNCIURILE BIN »ECUBESCI SE PRIBESC l.A ASBlSi TUAțIE Și LA „AGRRJU SAVASDin Județe direct la administrație. Anunciuri, pag. IV............0,30 i. linia „ . HI..........1,1 . Inserțiunile și Reclamele 2 lairiadul Din Paris, la Agenția Savas, 8 Place de la Bourse, precum și sucursalele ei. Din Străinetate, anundurile se primesc direct la administrație și la toate oficiile de publicitate. ON NUMEI YROmO 30 BAKI REDACȚIA : Strada ________________ _________________ti on .. W L f tä« ÎNVINSUL DE ERI --------------------------------------------------Noul cabinet unguresc -- -------------------------------------------------ATENEUL ROMAN Din Pitesci ITALIA și ROMANIA --------------------------------——4jtQj£y.+~--------------------------------------Comisia Motala a Franciei BĂRBAȚII NOȘTRII --Calatoria Printului Neapola PEDAGOGUL București 38 Februarie. Invinsul de ieri Cele ce s’au petrecut ieri în Cameră au confirmat pe deplin prevederile noastre. Junimiştii, cu Domnul Carp în frunte, au bătut în retragere in faţa atitudineî ameninţătoare a Primului ministru. Moţiunea îndreptată contra D-lui Pencescu a căzut. Cu toate că s’a dovedit favoritismul şi nepotismul cel mai sfruntat din partea ministrului, guvernul a eşit învingător din desbateri. Dar aci nu e vorba de Domnul Pencescu. După cele ce s’au dovedit prin interpelarea de ieri, el poate fi considerat ca un om executat. Dacă junimiştii i-au mai dat răgaz şi n’au votat moţiunea lui Pallade, este că ei se temeau de a provoca o criză a cărei soluţiune ar fi putut să le fie defavorabilă; se zice chiar că pacea vremelnică între ambele tabere ale concentraţilor s’a făcut pe baza unui compromis după care Domnul Pencescu se va retrage în curând din Cabinet. Dar cestiunea nu este de a se şti ce se va face cu D. Peucescu ; puţin ne interesează frămentările intestine ale guvernanţilor de astăzi. Ceia ce reese intr’un mod netăgăduit din desbateriie de erî, este faptul că junimismul nu mai este stăpân pe situaţiune. " Incidentul D-lui Pencescu este a cincea înfrângere parlamentară pe care o suferă D. Carp în această sesiune. Adevăratul învins al şedinţei de emi a fost Petre Carp. Precum a observat foarte bine D. Nicolae Ionescu, respingând moțiunea D-luî Pallade, Camera dat un blam postum lui Petre Carp. Ea a zis : Bine a făcut Peucescu de a reintegrat pe Marin Petrescu pe care P. Carp îl destituise pe nedrept. Şi cu toate aceste, acelaşi Petre Carp, care tuna şi fulgera contra numirilor făcute de ministrul Peucescu, a fost silit să sfătuiască pe amicii săi a vota contra moţiune de blam. Mai mult încă, el singur s’a abţinut mărturisind prin aceasta neputinţa lui. Unul din amicii noştri mirându-se de atitudinea lui P. Carp şi de aceia a grupului său faţă cu cele dovedite prin interpelarea D-lui Pallade, şeful junimiştilor ’l-a răspuns : „ Noi nu culegem rodul decât atunci când el e copt.“ Aceasta vrea să zică că junimişti ar putea să răstoarne Cabinetul, dar că nu voesc să o facă decât în ziua când vor fi sigur, de a -i succeda. Frumoasă şi corectă atitudine, nu e vorba, mai ales din partea unui bărbat politic care de un timp încoace îşi luase ifosul unui Bismarck în miniatură. Aş întreba acum pe Domnul Carp : Unde a rămas faimoasa D-sale intransigenţă, principiile cele nestrămutate, corectitudinea politică, programul neschimbat, toate aceste lucruri cu cari voia să’fi dea aerul unui om de bronz ? In ce priveşte intransigenţa, el merge de un timp încoace din transacţiuni în transacţiuni; De principii nici nu se mai pomeneşte ; Corectitudinea politică a făcut loc intrigelor de culise ; Programul a rămas baltă ; Ce a rămas dar din tot bagagiul politic al D-lui P. Carp ? Nimic decât o doză enormă de îngâmfare. Rareorî s’a văzut ca un bărbat politic să se demonetizeze atât de repede ca P. Carp. Câte va luni au fost destul pentru ca aureola de om consecinţe, de om de bronz, cu care se înconjurase, să dispară cu desăvârşire. Până acum mulţi ziceau : „P. Carp e cam într’o ureche, o ia de-a dreptul, dar cel puţin, el e cinstit politiceşte“. Astăzi această iluziune s’a dus. P. Carp,nu mai este de cât un rîvnitor de putere, un intrigant de rînd. De acum înainte el nu va mai amăgi pe nimeni. Dovadă este că chiar unii din tinerii pe cari îi ademenise până a jura în numele său, eri ’l-au părăsit, scârbiți fiind de atitudinea sa. Se credea că P. Carp are stofa unui bărbat de Stat; când colo, a eșit un zeflemist politic. Alex. V. Ifeldimann. TELEGRAME ROMA, 27 Februarie.—D. Biancheri ’și-a reluat scaunul presidențial la Cameră, care l’a primit cu multe aplause ; el a mulțumit pentru noua dovadă de simpatie și stima ce’i arătase Camera. '"■BELGRAD, 27 Februarie. — Inlăturându-se dificultățile ce se iviseră cu prilejul numirei membrilor consiliului de Stat, D. Tausanovici ’și-a retras demisia ; criza ministerială deci nu mai e-CONSTANTINOPOL, 27 Februarie. Se pare ca sigur că procesul lui Mussa Bey, va reîncepe; această hotărire fusese luată la Poartă, înainte de a se fi ocupat cu afacerea parlamentului englez, dar impresia ce a produs această chestie în Europa, a înrîurit neapărat asupra hotărîrilor guvernului. MADRID, 27 Februarie.— Ministrul Germaniei a înmânat ieri ministrului afacerilor străine invitarea oficială pentru conferinţa de la Berlin. Ministrul afacerilor străine era să se înţeleagă azi cu D. Sagasta în privinţa delegaţilor de numit. ROMA, 27 Februarie.—C ■pitan Fracassa vesteşte că papa a înştiinţat pe cei din Berlin că va pune la dispoziţia conferinţei întreaga autoritate a sa. El a cerut guvernului german să -i ţie în curent asupra deliberărilor și hotărîrilor conferinței. Noul Cabinet Unguresc BUDAPESTA, 27 Februarie. — Se asigură că noul Cabinet e deja alcătuit sub preşedinţa comitelui Iuliu Szapáry care va păstra şi ministerul de interne; comitele Andreiu Bethlen se numit ministru agricultural. Joi, demisia D-lui Tisza va fi anunţată în mod oficial Camenilor înainteacărora Cabinetul cel nou se va prezintă Sâmbătă sau cel mai târziu, Luni. Calatoria Printului la Neapoli SALONICHI, 27 Februarie.— Prinţul de Neapole a făcut ieri o escursie pe muntele Athos; Alteţa Sa a luat numele de corniţele de Pallenza; azi a plecat la Belgrad. VIENA, 27 Februarie. —Corespondenţa politică vesteşte că la 13 sau 14 Martie, prinţul de Neapole va fi în București; aci va sta până la 24; în ziua de 25 va sosi la Constantinopol unde va rămâne până la 24 Aprilie. Delegaţii Franţei la Berlin PARIS, 27 Februarie.—Consiliul de miniştri a desemnat delegaţii cari vor reprezintă Franţa la Conferinţa din Berlin şi anume: senatorii Jules Simoni şi Tolain, deputatul Alain Burdeau, D. Lieder, inspector general al minelor şi lucrătorul mecanic, Delabaye. Seara, delegaţii s’au întrunit sub preşedinţia D-lui Spuller şi în care s’au ales oameni tehnici ca ajutori; aceştia nu vor lua parte la deliberările conferinţei, ci vor da inforrmaţiuni delegaţilor. Delegaţii cu ajutorii lor vor pleca mâine. LACOMIA REGALA Toată lumea ştie că Carol I nu se distinge prin dărnicie. Dar ca să ’şi poată cineva închipui până unde merge setea de bani a acestui om, reproduceau apt care se repetă de altmintrelea pe toate moşiile ce fac parte din domeniul Coroanei. Sub recipisa cu No. 10453 din anul 1890 a casieriei din Iaşi, perceptorul circumscripţiunei 12 din Ciurea, a depus suma de 5 lei provenind din delicte silvice, comise în pădurea Iobroviţu de sătenii: Niculae Pricopi, Oh. Galaţaim, Ion Ciobanu, V. Angheluţă. Suveranul Terei nu se sfieşte dar de a se bucura de mizerabila sumă de 5 lei de la nişte bieţi săteni. Şi cine o face ? Regele Carol care a primit 12 moşii de ale Statului după ce ani întregi studiase valoarea acestor moşii. Regele Carol care se foloseşte de orice mare întreprindere, ca concesiunea Strasberg, gheşeftul Grassoni, etc., etc. ; " •— Regele Carol care în fiecare an pune la o parte milioane scoase din sudoarea Terei. Argus. Italia şi România ROMA, 27 Februarie. — Comisia de cercetare pentru reorganizarea serviciilor poştale, comerciale şi maritime,şi-a dat părerea în sensul de a se înfiinţa linii internaţionale mergând de la Veneţia la Constantinopol, la porturile Dunărene precum şi din altă parte la porturile dalmatine și albaneze și de acolo la Brindisi. Comisia bugetară a Franţei PARIS, 27 Februarie.—Comisia bugetară ce s’a ales azi în Cameră are în sinul său 2/3 membrii favorabili proiectului de buget al guvernului; ei se învoesc cu consolidarea oblgaţiunilor sexenale, însă mulţi dintr’înşii fac rezerve în ceea ce priveşte impositele cele noul; ei vor mai intuia să ’și dea seamă dacă nu sunt cuvinte să se introdusă câteva reduceri în bugetul cheltuelilor ministerului de resb’l și de marină; ei sunt de părere să ceară noul resurse mai cu seamă de la capitolul alcoolului Recensământul general al populaţiunei ţerei Domnul Gr. Peucescu, ministrul agriculturei, industriei, comerţului şi domeniilor , a depus pe biuroul Camerei un proiect de lege pentru facerea recensământului general al populaţiunei Ţârei la finele anului curent. Ne aducem aminte că în acest scop, a numit deja o comisiune de statistică, care să se ocupe în special cu studiarea şi elaborarea unui program serios de modul de operaţiune şi esecuţiune al recensământului. Constatarea şi cunoaşterea elementelor populaţiunei Ţârei, din punctul de vedere al stărei sale civile şi sociale, era o necesitate de mult timp simţită. Această operaţiune a recensământului nu mai putea fi înlăturată. Trebuinţele reale ale Statului, interesele societăţii, cerinţele ştiinţei statistice exprimate în congresele internaţionale de statistică, la care şi Ţara română a luat parte, reclamau imperios facerea unui asemenea recensământ. Se ştie, că toate statele, fără excepţiune, cu o cultură oarecare, îşi efectuiază numărătoarea* populaţiunei lor la fiecare interval de 5 sau 10 ani. Ţara noastră încă de la anul 1859, n’a mai efectuat un recensământ al populaţiunei sale astfel că, după o trecere de 30 ani, resultatele sale nu mai pot servi de bază, în aplicarea diverselor noastre legi şi regulamente în vigoare, cu un caracter politic, administrativ şi economic. Nu ne îndoim câtuşi de puţin, că adunarea deputaţilor, pătrunsă de importanţă şi serviciile însemnate ce poate aduce Ţarei resultatele acestui recensământ, se va grăbi de a îmbrăţişa această ucrare, care este de interes general şi naţional şi îi va acorda spesele necesarii farii de patro nr .30 poate obţine rezultate satisfăcătoare. mm sunt în deplină mizerie. ]$&] nimeni ca o naţiune civilisată caje guverneze atât de tiranie o biată insulă căzută din păcate în mâini streine. Şi în Samos s’au manifestat nemulţumiri în contra Turciei atât în Camera samiotă cât şi prin popor. Timpul are să descurce totul, să avem răbdare. Alcibiadi. CRETA Corisp. particulară a „Adevărului“ Cu toate desminţirile oficiale şi neoficiale ale Turciei, Creta nu este liniştită. Consulul Turciei la Pyrea a invitat pe toţi refugiaţii Creteni, să se ducă în patria lor. Din toţi eseliide numai 16 cari sunt condamnaţi în lipsă la moarte, şi pe care iî cere necontenit de la guvernulgrec, care categoric a refuzat să’î estrădeze. Consulul a primit ordin să elibereze paşapoarte gratuite tutulor acelora cari vor cere. Nici unul însă din cei 4000 de refugiaţi nu s’a dus nici că se vor duce să solicite un asemenea paşaport care în Creta, ar servi de indicator faţă cu autorităţile turceşti şi cine ştie ce scop ar fi având, căci condiţiunile cu care se eliberează aceste paşapoarte, nu este decât un certificat de identitate, dat spre înlesnirea celor în drept. Teama aceasta a Cretinilor nu este fără fondanţ,j pentru un moment chiar, curtea esercită cu energie funcţiunea, condamnând şi esecutând la turque tot ce nu place guvernului. Clemenţa faţă cu musulmanii, a pretinsei amnistii, este interioara barbariei cu care autorităţile se poartă faţă cu creştinii, condamnându’i şi ucigându’i întocmai ca în melodrama. Astfel este uşor de înţeles că cu drept cuvînt nenorociţii Cretan resping amabilitatea consulului turc preferând cei 50 de lepta pe care îi primesc de la comitetul grecesc şi ospitalitatea fraţilor lor liberi. In parlamentul atenian, unul din cei mai distinşi deputaţi ai Cephaloniei, D. Typaldo, a rostit un discurs foarte eloquent, atingând şi cestiunea insulei Cypru. A făcut un tablou de mizeriile populaţiunei Cypriote, finind în termenii următori: „Insula Cypru, respira destul de greu sub dominaţiunea otomană, dar sub brutala dominaţiune a englezilor ea este asfixiată. Englezii urmăresc o politică comercială; cred că au cumpărat insula Cypru. Plătesc anual Turciei 92 mii livre sterline, încasează de pe spinarea locuitorilor încă atâta ca să plătească lefurile cele mari ale funcţionarilor englezi cari nu fac absolutamente nimic, ceea ce suge şi ultima picătură de sânge din vinele nenorociţilor locuitori, etc.“ Şi într’adevăr astăzi cum stă Cypru, locuitorii invoacă din resputeri dominaţia turcească, care era mult mai misericordioasă. Atât Creta cât şi Cypru, Ateneul Român Conferinţa D-lui Tache Ionescu „Dreptul de a trăi“, acesta e subiectul ales de D. Tache Ionescu, şi pe care l-a desvoltat alaltăseară la Ateneu, începând astfel D sa seria ’conferinţelor cu care în fiecare an ne întreţin membrii acestei societăţi culturale. Lume foarte multă venise să asculte pe tânărul conferenţiar, talentul său oratoric, cultura solidă ce o posedă şi importanţa subiectului, toate aceste erau menite a atrage pe toţi acei ce urmăresc cu drag asemenea conferinţe folositoare din toate punctele de vedere. D. Tache Ionescu ne-a spus de la începutul conferinţei sale că pesimiştii greşesc când văd în viaţă mult mai mult rău, mult mai multă durere decât bine, decât plăcere. Şi se întreabă: dacă răul covârşeşte binele, atuncea pentru ce am mai trăi ? Dar nu e aşa. Omenirea a propăşit, şi noi am devenit mai simţitori, şi suntem subt efectul unei iluziuni când susţinem unii din noi că traiul era mai bun şi mai îndelungat acum cincizeci sau o sută de ani în urmă. Dar durerea chiar nu e netrebuincioasă vieţei, şi „civilizaţia îl datoreşte mult,—durerea ne-a dat savanţi poeţi, artişti în toate genurile. Tro^nj "■»»l dp.narf« Qu»^ă ni cU—t!— vnaţă atunci când ne mişcăm, când lucrăm,^ şi atinge cele două motive ale activităţe! omeneşti: egoismul şi altruismul, dovedind unirea ce există între unul şi altul, cu toate că la prima vedere parcă în mersul lor e peste putinţă ca să se întâlnească. Dacă tatăl îşi îngrijeşte sănătatea e egoist, dar e altruist pentru că se conservă pentru cei l’alţi şi dacă caută să se îmbogăţească, da egoismul lui e alipit şi altruismul — interesul ce’l mână către cei din jurul lui. Şi la rândul lui, altruistul, simte mulţumirea lăuntrică că a putut face bine cuiva, că l’a scăpat dintr’o primejdie, că l’a ajutat la o nevoie. In binele făcut altora, îşi măguleşte egoismul, recunoscându-se mai puternic de cât acel pe cari ia ajutat. Viaţa cât nu e însoţită de activitate, egoistă ori altruistă, nu e viaţă, şi progresul nu se îndeplineşte decât când fiecare individ are conştiinţa datoriilor sale ca om, cum aceiaşi condiţiune se cere de la totalul indivizilor care vor propăşirea naţiune!, al căreia fii sunt. Dar cât e vorba de naţiune, lupta nu se mai prezintă tot astfel ca pentru individ. Şi aci vorbeşte de mândria naţională, de dreptul ce au moţiunele civilizate de a se îârubi cu oamenii lor cari au determinat progresul în omenire. Şi acest drept ’1 are Francia, Italia, Anglia,“ Gennanioret&i^._____ Una se mândreşte cu poeţi nemuri- tori, alta ne a dat savanţi cari au pus bazele ştiinţelor moderne. Şi ca să nu cităm decât pe una, cât nu trebue să fie recunoscătoare Europa, Franciei pentru marea ei revoluţiune ? Dar noi românii cu ce ne mândrim ? continuă oratorul. Până acum imităm tot de la streini, de la francezi—mai ales, până ce şi politica noastră e tot franceză (cred că D. Tache Ionescu nu s’a avut de loc în vedere). Alta e menirea noastră, şi trecutul ne îndreptăţeşte. Istoria ne spune că eteria grecească la noi s’a pregătit şi toţi cei-lalţi din ţările învecinate, cari s’au gândit la binele ţârei lor, apăsate sub jug strein, ori sub nevoi de tot felul, în ţara noastră s’au refugiat şi s’au gândit la eliberarea pământului lor strămoşesc. Rolul nostru e departe de a fi acela de a ne vrăjmăşi cu popoarele învecinate , cu ţările mici ale Orientului. Prin poziţiunea geografică ce o ocupăm, prin putinţa ce avem de a fi mai în apropierea civilizaţiunei occidentale, noi trebue să fim legătura între Occident, să fim transmiţătorii acestei civilizaţiuni.“ Iată în scurt ce a vorbit conferenţia