Adevěrul, martie 1890 (Anul 2, nr. 457-483)

1890-03-01 / nr. 457

ANUL EL—No. 457 Numărul 10 Bani ABONAMENTELE IXCEF LA 1 al U AU FIR-Ciuia LUKI 81­ 8* PtATRSC TCT-DBACITA INAINTK Ia Bucureseî la casa Administrației Din Jadste s Streinetate prin man­iate postals. Un an In țarA SO lei, in atrevi&tate 50 Sca* ioni „ 16 , „ , 25 Trei Iuni „ 8 „ , „ 13 LA PARIS sforul se găsește de vânzare cu miawral la kloșeul No. 141. Bon lovsad da Cxpeelnes­ la kloseul No U7, Boulevard St-SVeheijla kios sul No IS, Boulevard SL-Germ­ani HJtJmBHimS SD 8» ISAPOIAZA ADMINISTRAȚIA: Strada 6. 1 Director politic I ALEX. V. BELDIMANU Sa te feresei, Române! de cala strein In casă. V. Alexandri. JOI 1 MARTIE 1890 Numărul 10 Ban! ANUNCIURILE BIN »ECUBESCI SE PRIBESC l.A ASBlSi­ TUAțIE Și LA „AGRRJU SAVAS­Din Județe direct la administrație. Anunciuri, pag. IV............0,30 i­. linia „ . HI..........1,­1­ . Inserțiunile și Reclamele 2 lai­riadul Din Paris, la Agenția Savas, 8 Place de la Bourse, precum și sucursalele ei. Din Străinetate, anundurile se pri­mesc direct la administrație și la toate oficiile de publicitate. ON NUMEI YROmO 30 BAKI REDACȚIA : Strada ________________ _________________ti on .. W L f tä« ÎNVINSUL DE ERI --------------------------------------------------­Noul cabinet unguresc -- -------------------------------------------------­ATENEUL ROMAN Din Pitesci ITALIA și ROMANIA --------------------------------——4jtQj£y.+~--------------------------------------­Comisia Motala a Franciei BĂRBAȚII NOȘTRII --Calatoria Printului­­ Neapola PEDAGOGUL Buc­ur­ești 38 Februarie. Invinsul de ieri Cele ce s’au petrecut ieri în Ca­meră au confirmat pe deplin preve­derile noastre. Junimiştii, cu Dom­nul Carp în frunte, au bătut în retragere in faţa atitudineî ame­ninţătoare a Primului ministru. Moţiunea îndreptată contra D-lui Pencescu a căzut. Cu toate că s’a dovedit favoritismul şi nepotismul cel mai sfruntat din partea mi­nistrului, guvernul a eşit învingă­tor din desbateri. Dar aci nu e vorba de Domnul Pencescu. După cele ce s’au do­vedit prin interpelarea de ieri, el poate fi considerat ca un om exe­cutat. Dacă junimiştii i-au mai dat ră­gaz şi n’au votat moţiunea­­ lui Pallade, este că ei se temeau de a provoca o criză a cărei soluţiune ar fi putut să le fie defavorabilă; se zice chiar că pacea vremelnică între ambele tabere ale concentra­ţilor s’a făcut pe baza unui com­promis după care Domnul Pen­cescu se va retrage în curând din Cabinet. Dar cestiunea nu este de a se şti ce se va face cu D. Peucescu ; puţin ne interesează frămentările intestine ale guvernanţilor de as­­tă­zi. Ceia­ ce reese intr’un mod ne­tăgăduit din desbateriie de erî, este faptul că junimismul nu mai este stăpân pe situaţiune. " Incidentul D-lui Pencescu este a cincea înfrângere parlamentară pe care o suferă D. Carp în a­­ceastă sesiune. Adevăratul învins al şedinţei de emi a fost Petre Carp. Precum a observat foarte bine D. Nicolae Ionescu, respingând mo­țiunea D-luî Pallade, Camera dat un blam postum lui Petre Carp. Ea a zis : Bine a făcut Peu­cescu de a reintegrat pe Marin Pe­­trescu pe care P. Carp îl destituise pe nedrept. Şi cu toate aceste, acelaşi Petre Carp, care tuna şi fulgera contra numirilor făcute de ministrul Peu­cescu, a fost silit să sfătuiască pe amicii săi a vota contra moţiune de blam. Mai mult încă, el singur s’a abţinut mărturisind prin aceasta neputinţa lui. Unul din amicii noştri mirân­­du-se de atitudinea lui P. Carp şi de aceia a grupului său faţă cu cele dovedite prin interpelarea D-lui Pallade, şeful junimiştilor ’l-a răs­puns : „ Noi nu culegem rodul de­cât atunci când el e copt.“ Aceasta vrea să zică că juni­mişti­ ar putea să răstoarne Ca­binetul, dar că nu voesc să o facă de­cât în ziua când vor fi sigur, de a -i succeda. Frumoasă şi corectă atitudine, nu e vorba, mai ales din partea u­­nui bărbat politic care de un timp încoace îşi luase ifosul unui Bis­marck în miniatură. Aş întreba acum pe Domnul Carp : Unde a rămas faimoasa D-sale intransigenţă, principiile cele nestră­mutate, corectitudinea politică, pro­gramul neschimbat, toate aceste lu­cruri cu cari voia să’fi dea aerul unui om de bronz ? In ce priveşte intransigenţa, el merge de un timp încoace din transacţiuni în transacţiuni; De principii nici nu se mai po­meneşte ; Corectitudinea politică a făcut loc intrigelor de culise ; Programul a rămas baltă ; Ce a rămas dar din tot baga­­giul politic al D-lui P. Carp ? Nimic de­cât o doză enormă de îngâmfare. Rare­orî s’a văzut ca un băr­bat politic să se demonetizeze a­­tât de repede ca P. Carp. Câte­ va luni au fost destul pen­tru ca aureola de om consecinţe, de om de bronz, cu care se în­conjurase, să dispară cu desăvâr­şire. Până acum mulţi ziceau : „P. Carp e cam într’o ureche, o ia de-a dreptul, dar cel puţin, el e cinstit politiceşte“. Astă­zi această iluziune s’a dus. P. Carp,nu mai este de cât un rîvnitor de putere, un intrigant de rînd. De acum înainte el nu va mai amăgi pe nimeni. Dovadă este că chiar unii din tinerii pe cari îi ademenise până a jura în numele său, eri ’l-au pă­răsit, scârbiți fiind de atitudinea sa. Se credea că P. Carp are stofa unui bărbat de Stat; când colo, a eșit un zeflemist politic. Alex. V. Ifeldimann. TELEGRAME ROMA, 27 Februarie.—D. Biancheri ’și-a reluat scaunul presidențial la Ca­meră, care l’a primit cu multe aplause ; el a mulțumit pentru noua dovadă de simpatie și stima ce’i arătase Camera. '"■BELGRAD, 27 Februarie. — Inlătu­­rându-se dificultățile ce se iviseră cu pri­lejul numirei membrilor consiliului de Stat, D. Tausanovici ’și-a retras demi­sia ; criza ministerială deci nu mai e-CONSTANTINOPOL, 27 Februarie. Se pare ca sigur că procesul lui Mussa Bey, va reîncepe; această hotărire fu­sese luată la Poartă, înainte de a se fi ocupat cu afacerea parlamentului en­glez, dar impresia ce a produs această chestie în Europa, a înrîurit neapărat asupra hotărîrilor guvernului. MADRID, 27 Februarie.— Ministrul Germaniei a înmânat ieri ministrului a­­facerilor străine invitarea oficială pen­tru conferinţa de la Berlin. Ministrul afacerilor străine era să se înţeleagă azi cu D. Sagasta în privinţa delegaţilor de numit. ROMA, 27 Februarie.—C ■pitan Fra­­cassa vesteşte că papa a înştiinţat pe cei din Berlin că va pune la dispoziţia conferinţei întreaga autoritate a sa. El a cerut guvernului german să -i ţie în curent asupra deliberărilor și hotărîrilor conferinței. Noul Cabinet Unguresc BUDAPESTA, 27 Februarie. — Se asigură că noul Cabinet e deja alcătuit sub preşedinţa comitelui Iuliu Szapáry care va păstra şi ministerul de interne; com­itele Andreiu Bethlen se numit mi­nistru agricultural. Joi, demisia D-lui Tisza va fi anunţată în mod oficial Ca­­menilor înaintea­­cărora Cabinetul cel nou se va prezintă Sâmbătă sau cel mai târziu­, Luni. Calatoria Printului la Neapoli SALONICHI, 27 Februarie.— Prinţul de Neapole a făcut ieri o escursie pe muntele Athos; Alteţa Sa a luat numele de corniţele de Pallenza; azi a plecat la Belgrad. VIENA, 27 Februarie. —Cores­pondenţa politică vesteşte că la 13 sau 14 Martie, prinţul de Neapole va fi în București; aci va sta până la 24; în ziua de 25 va sosi la Constantinopol unde va rămâne până la 24 Aprilie. Delegaţii Franţei la Berlin PARIS, 27 Februarie.—Consiliul de miniştri a desemnat delegaţii cari vor reprezintă Franţa la Conferinţa din Ber­lin şi anume: senatorii Jules Simoni şi To­­lain, deputatul Alain Burdeau, D. Lie­­der, inspector general al minelor şi lu­crătorul mecanic, Delabaye. Seara, delegaţii s’au întrunit sub pre­şedinţia D-lui Spuller şi în care s’au ales oameni tehnici ca ajutori; aceştia nu vor lua parte la deliberările confe­rinţei, ci vor da inforrmaţiuni delega­ţilor. Delegaţii cu ajutorii lor vor pleca mâine. LACOMIA REGALA Toată lumea ştie că Carol I nu se distinge prin dărnicie. Dar ca să ’şi poată cine­va închipui până unde merge setea de bani a acestui om, reproduceau apt care se repetă de alt­mintrelea pe toate mo­şiile ce fac parte din domeniul Co­roanei. Sub reci­pisa cu No. 10453 din anul 1890 a casieriei din Iaşi, perceptorul circumscrip­­ţiunei 12 din Ciurea, a depus suma de 5 lei provenind din delicte silvice, comise în pă­durea I­obroviţu de sătenii: Niculae Pricopi, Oh­. Galaţaim, Ion Ciobanu­, V. Angh­eluţă. Suveranul Terei nu se sfieşte dar de a se bucura de mizerabila sumă de 5 lei de la nişte bieţi săteni. Şi cine o face ? Regele Carol care a primit 12 mo­şii de ale Statului după ce ani în­tregi studiase valoarea acestor moşii. Regele Carol care se foloseşte de orice mare întreprindere, ca conce­siunea Strasberg, gheşeftul Grassoni, etc., etc. ; " •— Regele Carol care în fie­care an pune la o parte milioane scoase din sudoarea Terei. Argus. Italia şi România ROMA, 27 Februarie. — Comisia de cercetare pentru reorganizarea servici­ilor poştale, comerciale şi maritime,­­şi-a dat părerea în sensul de a se înfiinţa linii internaţionale mergând de la Ve­neţia la Constantinopol, la porturile Du­nărene precum şi din altă parte la por­turile dalmatine și albaneze și de acolo la Brindisi. Comisia bugetară a Franţei PARIS, 27 Februarie.—Comisia bu­getară ce s’a ales azi în Cameră are în sinul său 2/3 membrii favorabili proiec­tului de buget al guvernului; ei se în­voesc cu consolidarea obl­gaţiunilor se­­xenale, însă mulţi dintr’înşii fac rezerve în ceea­ ce priveşte impositele cele noul; ei vor mai intuia să ’și dea seamă dacă nu sunt cuvinte să se introdusă câte­va reduceri în bugetul cheltuelilor mi­nisterului de resb’l și de marină; ei sunt de părere să ceară noul resurse mai cu seamă de la capitolul alcoolului Recensăm­ântul general al populaţiunei ţerei Domnul Gr. Peucescu, ministrul a­­griculturei, industriei, comerţului şi do­meniilor , a depus pe biuroul Came­rei un proiect de lege pentru facerea recensământului general al populaţiunei Ţârei la finele anului curent. Ne aducem aminte că în acest scop, a numit deja o comisiune de statistică, care să se ocupe în special cu studia­­rea şi elaborarea unui program serios de modul de operaţiune şi esecuţiune al recensământului. Constatarea şi cunoaşterea elementelor populaţiunei Ţârei, din punctul de ve­dere al stărei sale civile şi sociale, era o necesitate de mult timp simţită. Această operaţiune a recensământului nu mai putea fi înlăturată. Trebuinţele reale ale Statului, inte­resele societăţii, cerinţele ştiinţei statis­tice exprimate în congresele internaţio­nale de statistică, la care şi Ţara ro­mână a luat parte, reclamau imperios facerea unui asemenea recensământ. Se ştie, că toate statele, fără excep­­ţiune, cu o cultură oare­care, îşi efec­­tuiază numărătoarea* populaţiunei lor la fie­care interval de 5 sau 10 ani. Ţara noastră încă de la anul 1859, n’a mai efectuat un recensământ al po­pulaţiunei sale ast­fel că, după o tre­cere de 30 ani, resultatele sale nu mai pot servi de bază, în aplicarea diverse­lor noastre legi şi regulamente în vi­goare, cu un caracter politic, adminis­trativ şi economic. Nu ne îndoim câtuşi de puţin, că a­­dunarea deputaţilor, pătrunsă de impor­tanţă şi serviciile însemnate ce poate a­­duce Ţarei resultatele acestui recensă­mânt, se va grăbi de a îmbrăţişa această ucrare, care este de interes general şi naţional şi îi va acorda spesele necesarii farii de patro nr .30 poate obţine rezul­tate satisfăcătoare. mm sunt în deplină mizerie. ]$&] nimeni ca o naţiune ci­vilisată caje guver­­neze atât de tiranie o biată insulă că­zută din păcate în mâini streine. Şi în Samos s’au manifestat nemul­ţumiri în contra Turciei atât în Camera samiotă cât şi prin popor. Timpul are să descurce totul, să avem răbdare. Alcibiadi. CRETA Corisp. particulară a „Adevărului“ Cu toate desminţirile oficiale şi neo­ficiale ale Turciei, Creta nu este liniş­tită. Consulul Turciei la Pyrea a invi­tat pe toţi refugiaţii Creteni, să se ducă în patria lor. Din toţi esel­iide numai 16 cari sunt condamnaţi în lipsă la moarte, şi pe care iî cere necontenit de la gu­vernul­­grec, care categoric a refuzat să’î estrădeze. Consulul a primit ordin să elibereze paşapoarte gratuite tutulor acelora cari vor cere. Nici unul însă din cei 4000 de refugiaţi nu s’a dus nici că se vor duce să solicite un ase­menea paşaport care în Creta, ar servi de indicator faţă cu autorităţile turceşti şi cine ştie ce scop ar fi având, căci condiţiunile cu care se eliberează aceste paşapoarte, nu este de­cât un certificat de identitate, dat spre înlesnirea celor în drept. Teama aceasta a Cretinilor nu este fără fondanţ,j pentru un moment chiar, curtea esercită cu energie funcţiunea, condamnând­­ şi esecutând­­ la turque tot ce nu place guvernului. Clemenţa faţă cu musulmanii, a pretin­sei amnistii, este interioara barbariei cu care autorităţile se poartă faţă cu creş­tinii, condamnându’i şi ucigându’i în­toc­mai ca în melodrama. Ast­fel este uşor de înţeles că cu drept cuvînt nenorociţii Cretan­ resping amabilitatea consulului turc preferând cei 50 de lepta pe care îi primesc de la comitetul grecesc şi ospitalitatea fraţi­lor lor liberi. In parlamentul atenian, unul din cei mai distinşi deputaţi ai Cephaloniei, D. Typaldo, a rostit un discurs foarte elo­quent, atingând şi cestiunea insulei Cy­­pru. A făcut un tablou de mizeriile po­pulaţiunei Cypriote, finind în termenii următori: „Insula Cypru, respira destul de greu sub dominaţiunea otomană, dar sub brutala dominaţiune a englezilor ea este asfixiată. Englezii urmăresc o politică comercială; cred că au cumpărat insula Cypru. Plătesc anual Turciei 92 mii li­vre sterline, încasează de pe spinarea locuitorilor încă atâta ca să plătească lefurile cele mari ale funcţionarilor en­glezi cari nu fac absolutamente nimic, ceea ce suge şi ultima picătură de sânge din vinele nenorociţilor locuitori, etc.“ Şi într’adevăr astăzi cum stă Cypru, locuitorii invoacă din resputeri domina­ţia turcească, care era mult mai mise­­ricordioasă. Atât Creta cât şi Cypru, Ateneul Român Conferinţa D-lui Tache Ionescu „Dreptul de a trăi“, acesta e subiec­tul ales de D. Tache Ionescu, şi pe care l-a desvoltat alaltă­seară la Ateneu, în­cepând ast­fel D sa seria ’conferinţelor cu care în fie­care an ne întreţin mem­brii acestei societăţi culturale. Lume foarte multă venise să asculte pe tânărul conferenţiar, talentul său o­­ratoric, cultura solidă ce o posedă şi im­portanţa subiectului, toate aceste erau menite a atrage pe toţi acei ce urmă­resc cu drag asemenea conferinţe folo­sitoare din toate punctele de vedere. D. Tache Ionescu ne-a spus de la în­ceputul conferinţei sale că pesimiştii greşesc când văd în viaţă mult mai mult rău, mult mai multă durere de­cât bine, de­cât plăcere. Şi se întreabă: dacă răul covârşeşte binele, atuncea pentru ce am mai trăi ? Dar nu e aşa. Omenirea a propăşit, şi noi am devenit mai simţitori, şi sun­tem subt efectul unei iluziuni când sus­ţinem unii din noi că traiul era mai bun şi mai îndelungat acum cinci­zeci sau o sută de ani în urmă.­­ Dar durerea chiar nu e netrebuin­­cioasă vieţei, şi „civilizaţia îl datoreşte mult,—durerea ne-a dat savanţi poeţi, artişti în toate genurile. Tro^nj "■»»l dp.narf« Qu­»^ă ni cU—t!— vna­ţă atunci când ne mişcăm, când lu­crăm,^ şi atinge cele două motive ale activităţe! omeneşti: egoismul şi altruis­mul, dovedind unirea ce există între u­­nul şi altul, cu toate că la prima ve­dere p­ar­că în mersul lor e peste pu­tinţă ca să se întâlnească. Dacă tatăl îşi îngrijeşte sănătatea e egoist, dar e altruist pentru că se conservă pentru cei­ l’alţi şi dacă caută să se îmbogă­ţească, da egoismul lui e alipit şi al­truismul — interesul ce’l mână către cei din jurul lui. Şi la rândul lui, altruis­tul, simte mulţumirea lăuntrică că a putut face bine cui­va, că l’a scăpat dintr’o primejdie, că l’a ajutat la o ne­voie. In binele făcut altor­a, îşi măgu­leşte egoismul, recunoscându-se mai pu­ternic de cât acel pe cari ia ajutat. Viaţa cât nu e însoţită de activitate, egoistă ori altruistă, nu e viaţă, şi pro­gresul nu se îndeplineşte de­cât când fie­care individ are conştiinţa datoriilor sale ca om, cum aceiaşi condiţiune se cere de la totalul indivizilor care vor propă­şirea naţiune!, al căreia fii sunt. Dar cât e vorba de naţiune, lupta nu se mai prezintă tot ast­fel ca pentru individ. Şi aci vorbeşte de mândria na­ţională, de dreptul ce au m­oţiunele ci­vilizate de a se î­ârub­i cu oamenii lor cari au determinat progresul în omenire. Şi acest drept ’1 are Francia, Italia, An­glia,“ Gennanioret&i­^._____ Una se mândreşte cu poeţi nemuri-­ tori, alta ne a dat savanţi cari au pus bazele ştiinţelor moderne. Şi ca să nu cităm de­cât pe una, cât nu trebue să fie recunoscătoare Europa, Franciei pen­tru marea ei revoluţiune ? Dar noi ro­mânii cu ce ne mândrim ? continuă ora­torul. Până acum imităm tot de la streini, de la francezi—mai ales, până ce şi po­litica noastră e tot franceză (cred că D. Tache Ionescu nu s’a avut de loc în vedere). Alta e menirea noastră, şi trecutul ne îndreptăţeşte. Istoria ne spune că eteria grecească la noi s’a pregătit şi toţi cei-lalţi din ţările învecinate, cari s’au gândit la binele ţârei lor, apăsate sub jug strein, ori sub nevoi de tot fe­lul, în ţara noastră s’au refugiat şi s’au gândit la eliberarea pământului lor stră­moşesc. Rolul nostru e departe de a fi acela de a ne vrăjmăşi cu popoarele înveci­nate , cu ţările mici ale Orientului. Prin poziţiunea geografică ce o ocu­păm, prin putinţa ce avem de a fi mai în apropierea civilizaţiunei occidentale, noi trebue să fim legătura între Occi­dent, să fim transmiţătorii acestei civi­lizaţi­uni.“ Iată în scurt ce a vorbit conferenţia­

Next