Adevěrul, aprilie 1890 (Anul 2, nr. 484-506)

1890-04-01 / nr. 484

ANULIL—No. 484 Numărul 10 Bani ABONAMENTELE I1CCBP­U1N­U­­U FIE­CiBKI LUNI 81 8S FUTK­O TOTJtEABNA ÎNAINTE In Bacaresel la casa Administrației Din Judeţe ţi Streinetate prin man­date postate. Un an in țară 30 lei, în streinetate 50 Sese luni „ 16 „ „ „ 25 Trei luni „ 8 „ , „ 13 LA PARIS ziarul se găsește de vânzare cu numărul la kioseul No. 141, Bou­levard de Capuennes; la kioseul No. 117, Boulevard St.-Michel; la kios­eul No. 19, Boulevard St-Germain HANUSCRISHLE NU SE ÎNAPOIAZA ADMINISTRATIA: Stradarvoagh­e. I director politic: ALEX. V. BELDIMANU ! redacta : strada, O SINGIXIRA. EDITIXMNB Să te feresc!, Române! ne cuno strein în casă. V. Alexandri. DUMINICA 1 APRILIE 1890. Numărul 10 Bani ANUNCIURILE BIN BCCCEESCI SE PRIMI8C LA ABXINIS­­TRiţlE §1 LA „A8E1TJU UATA8“ Din Județe direct la administrație. Anunciuri, pag. IV............0,80 b. linia­r , ID..........L- 1. Inserţiunile şi Reclamele 2 lei numai Din Par­is, la Agenţia Havas, 8 Place de la Bourse, precum şi sucursalele ei. Din Streinetate, anunciurile se pri­mesc direct la administraţia şi la toate oficiile de publicitate. UN NUMER m m ÎNVIEREA --------------- --------------------­Tulburarile scolare din Rusia ACTUALITATE Reptilele poerului si unirea liberalilor — ... ............. ... DE PESTE MUNȚI -------------------------------------------*-----­Intre nemţi CONVORBIRI STIINTIFICE Duc de Paşte INTRE FRAŢI Bucureşti 31 Martie. ÎNVIEREA Sunt aproape două mii de ani de când Christos s’a jertfit pentru mântuirea celor slabi şi visul său generos nu s’a îndeplinit încă, jertfa sa n’a adus rodul dorit. Christos a murit pe cruce, re­ligia propagată de dânsul s’a în­tins peste lumea întreagă, ea a făcut milioane de victime; fru­moasele ei precepte insă au rămas platonice. Mai mult, mai trist, ele au ajuns să slujească drept pavăză a asuprire­ în potriva a­­supriţilor. Creştinătatea serbează acum pen­tru a 1890-a oară simbolizarea învierei lui Christ şi cu toate a­­ceste, aceiaşi nedreptate domneşte în lume, sub altă haină, dar cu aceleaşi suferinţe. Astă­zi, ca şi acum 1890 de ani, cel viclean şi puternic împi­lează pe cel slab şi cu cugetul curat. Astă­zi, mai rău de­cât acum 1890 de ani, împilatul nu e chi­nuit fiind­că legea scrisă hotărăşte aşa; din potrivă, legile scrise sunt foarte bune, dar nu cel slab le are ca ocrotitoare ale sale în con­tra sugrumăreî. De 1890 de ani, în ziua învie­re!, se repetă la urechea asupri­tului că e ziua veseliei, a împă­ciuire!, a potolire! patimelor şi de 1890 de ani poporul se lasă a fi înşelat. Creştinătatea ortodoxă este a­­cum în ser­bătoare. Fie­care, de la cel bogat până la cel sărac caută să fie vesel. Mizeria neagră ca şi bogăţia destrăbălată sunt învăluite in aceste zile cu aceiaşi purpură de sărbătoare. Christos a înviat! Acesta e sa­lutul cu care îşi întind mâna toţi creştinii români. Dar poporul care rosteşte aceste cuvinte este sărac, este nesocotit, est­empilat şi drepturile lui sunt călcate în picioare. Christos a înviat! Cântă în Bi­serica Mitropoliei, preoţii şi copii românilor la urechea lui Carol Fa­riseul. Dar cei ce duc pe Regele lor la Mitropolia românească sunt prea căzuţi, prea storşi moraliceşte pen­tru a înţelege umilinţa la care su­pun poporul român. Christos a înviat ? Ştiţi ce în­semnează aceasta ? Aceasta însem­nează că religia creştină a trium­fat în teorie asupra păgânismului barbar. Dar oare încetat la robia sub domnia creştinismului ? Nu ! Ea a îmbrăcat de atunci şi până astă­zi de două ori câte o haină nouă, (şărbia şi proletariatul), dar a rămas aceeaşi. Frăţia nu dom­neşte încă în lume. Dragostea a­­proapelui nu încălzeşte încă ini­­mele conducătorilor omenirei. Christos a voit să înnobileze su­fletul în paguba trupului, sau, mai bine, a voit ca dreptatea în lume să vie de la inteligenţă şi prin moralizare de sus în jos. Adepţii degeneraţi ai teoriei Lui, stăpânii din veacul de mijloc, au dus această teorie la absurd. Ei au voit să piardă trupul sub pre­textul de a curăţi sufletele celor drept credincioşi; dar adevăratul lor gând a fost ca să deprindă po­porul cu mizeria, să-l facă să în­dure cele mai crude împilări cu umilinţă. Din lupta aceasta însă, trupul a ieşit învingător şi după 1890 de ani de creştinism, stomachul că­­l­u acţie lumea întreaga ; pentru stomachul celor mari îndură lipsa stomachurile mulţime!. Inima poporului nu se va pu­tea împăca, ciopli şi înnobila de­cât atunci când nevoile materiale îi vor fi îndestulate. Inima românilor nu va fi veselă şi bucuroasă de­cât atunci când va scăpa de stomachul cel mai nesăţios care a înghiţit tot rodul muncei lor : Regele. Până când va sosi ziua aceia, poporul nu va putea striga cu con­vingere pe strămoşescul: „Christos a înviat.“ Nu! Christosul nostru n’a în­viat încă, atât cât nu suntem stă­pâni pe munca şi pe soarta noas­tră, atât cât Altul, înconjurat de un întreg sistem, ne despoaie, ne umileşte, ne distruge. Numai când El nu va mai fi, când sistemul care -L susţine nu va mai exista, numai atunci noi vom putea striga: Christos a înviat! Şi toţi Românii ne vor răspunde: A­deverat a înviat! Adeverul:­ ­ «4 Verio 6 Vft- TELEGRAME VALENŢA, 30 Martie. — Liniştea a domnit în tot restul nopţei; cea mai mare parte din trupe s’au întors la ca­zarmă. Soldaţii păzesc clubul Carlist şi biserica Jesuiţilor, cari au suferit mari stricăciuni. Cerralbo şi partizanii săi au putut eşi din oţel în timpul serei. BERLIN, 30 Martie. — „Politische Nachrichten“ asigură că se caută mijloa­cele de a întinde acţiunea şi respunde­­rea oficiilor Imperiului, fără a micşora prerogativele Consiliului federal. PARIS, 30 Martie.—Ziarele critică cu asprime purtarea ex-liberalului Crispi care expulzează pe jurnaliști. VIENA, 30 Martie. — Fremdmblatt anunță că căsătoria Archiducesei Maria Valeria cu Archiducele Franz Salvator, se va face la Isl la 16 Iulie. mmmm Intre Nemţi BERLIN, 30 Martie. — Azi s’au re­mis într’un mod şuierat regimentului de grenadiri ai gardei Franţ-Iosef, legătu­rile de drapel oferite de împăratul Aus­triei, şef onorific al regimentului. La dejunul corpului ofiţerilor, la care a luat parte şi împăratul Wilhelm, M. Sa a băut în sănătatea credinciosului său aliat şi amic; drapelul, pentru care a avut buna-voinţă de a trimete podoabe nuoi, va arăta soldaţilor drumul vic­toriei. Reptilele guvernului şi unirea liberalilor Politische Correspondenz primeşte din Bucureşti o scrisoare care ex­pune consecinţele probabile ale unirea liberalilor. Această unire nu pare că va fi o cauză de forţă pentru par­tidul liberal şi nu presintă sorţi serioşi de durată. Elementul disi­dent şi D. D. Brătianu mai cu seamă nu vor voi să se supună dis­ciplinei aspre a vechiului partid na­­ţional-liberal şi de aci va rezulta ne­greşit neînţelegeri serioase. S’a şi ivit o neînţelegere, după cât asigură oare­care ziare, în privinţa programei unirei în care ar trebui să intre o declaraţiune în privinţa prerogativelor regale. Naţio­­naliî-liberalî îşi vor face fără în­doială o armă dintr’o atare decla­raţiune, dar nu cred încă că a ve­nit­ timpul ooiiVo­r supăraţi pe nupii lor aliaţi pentru că vor să le impună un alt moment de cât acela ce dânşii Vor fi ales. De peste munţi Oficiosul Kolozvâr din Cluj, consta­tând cu mare indignare, că Românii ţin cu multă încăpăţînare la limba lor, care, de­şi este dulce şi armonioasă, dar des­tul de incultă—vorba maghiarului—a­­pelează la patriotismul proseliţilor săi şi îi roagă în interesul ideiei de stat ma­ghiar să evite ori­ce vorbire românească cu Românii şi să-l constrîngă după pu­tinţă a vorbi numai ungureşte. Servito­rii români, credincioşi şi lucrători—după cum recunosc cei de la Kolozvar—să se forţeze a vorbi ungureşte ; cei ce nu vor şti şi nu vor învăţa ungureşte să nu fie primiţi în serviciu, iar cei aflaţi să fie daţi afară­ în piaţă să nu cumpere nici de o para chioară de la ţăranii sau ţă­rancele române, ce nu vor şti ungureşte — cu un cuvânt să se com­ită toate nes­­drăvăniile, ce le poate concepe un creier ramolit de la redacţiunea lui Kolozvâr. Măsura aceasta nu e nouă; ştim mai de mult, că în Oradea-mare, Cluj şi în alte oraşe cu populaţiune română. Ro­mânii sunt expuşi a fi fluieraţi şi chiar maltrataţi în stradă, dacă cutează a vorbi în limba lor. Cu toate acestea, noi asigurăm pe cei de la pomenitul ziar, că dioi cu scorni­turile acestea, ori­cât de ingenioase le par lor nu vor ajunge la isprăvi mai salutare ideiei de stat-maghiar, de­cât la nenorocite fiascuri şi că limba ro­mână se va vorbi, ca şi până aci, nu nu­mai de români, dar şi de unguri şi de nemţi—şi, posibil, şi de cei de la Kó­lóévár—, de­oare­ce este bine ştiut că limba comunicativă, prin urmare vie — între naţionalităţile din Transilvania,— este cea română. Ori­cum, măsura aceasta demonstră până la evidenţă, fanatismul şi perversi­tatea maghiară, căci cutează a pune în aplicare asemenea expedienţe mizerabile —acolo, unde dreptul istoric şi cetățe­nesc al românului îi zice să nu facă a­­ceasta. Horia. Turburarile şcolare din Rusia Un comunicat oficial al Mesagerului guvernului din St. Petersbourg, zice, vor­bind de turburarile universitare, că ces­­tiunea regulamentului şcoalelor n’a fost de cât un pretext, că studenţii au ur­mat exemplul elevilor de la Academia agricolă, dintr’un sentiment de solidari­tate rău înţeles. O anchetă amănunţită a probat că plângerile studenţilor nu erau înteme­iate. Trei pedepse au fost aplicate după gravitatea cazurilor : arestarea, darea a­­fară din şcoală, excluderea din univer­sitate. Ast­fel în cele trei oraşe : Petersburg, Moscova şi Carkov, 11 studenţi au fost excluşi de la Universitate şi 157 din şcoalele respective. ACTUALITATE Când ar fi sâ te gândeşti la mulţimea inepţiilor ce se debi­tează zilnic de acei ce au preten­­ţiunea că sunt în posesiunea cu­noştinţelor de ori­ce categorie, ai despera adesea de soarta acelei Ţâri în mijlocul căreia se petrec aşa lucruri. Singura mângâere î ţî revine atunci când vezi că pe lângă marea masă a acestora, se găseşte o părticică din lume ce te înconjoară, care să ştie ce spune şi aceia ce trebuie să spună. Dacă luăm d. ex. Ţara noastră, acelaşi lucru observă ori­cine vo­­eşte aşa ceva. Câte­va cazuri. D-n­î Asachy şi Babeş prin ocupaţiu­­nile lor dau Ţarei româneşti as­pectul unei Ţâri civilizate. Alţii le fac tot soiul de critice nedrepte şi merg până a le contesta ori ce merit. Ceea ce face Babeş şi Asachy s’a ştiut de mult, zic ei, s’a scris şi s’a cercetat prea mult. Deci unde e Kientei ? Mai­­­, pâ­nlî Ticu Maiorescu, Tocilescu, Ureche, cu mulţi adepţi de ştiinţă şi de muncă, dau generaţiunei actuale aceia ce generaţia veche nu voia să vadă şi să priceapă. S’a scu­s aşa de mult, s’au spus atâtea, res­­pund acei ce ştiu­ să combată, că n’au nimic de meritat unii ca a­­ceştia. Ba, ce este mai mult, s’ar putea spune şi mai multe, sunt încă atâtea de spus şi chiar ma­nuscripte de studiat. Ei însă to­tuşi nu fac nimic, de cât spun că nu e de ajuns, ba dacă i-aş lua ca oam­eni de catedră sau de biu­­rou sunt departe de a şti ceea ce fac. La Tribunal dacă ne ducem d. ex. cu observaţiunile noastre, ace­laşi spectacol. In un proces, păr­ţile adverse îşi susţin pretenţiu­­nele prin advocaţi. Luaţi de o parte, aşa cum se observă zilnic, un advocat stăpân pe situaţia sa, iar de alta un advocat cu numele numai, dar care are darul d’a vorbi atunci când judecătorii se chib­­zuesc asupra sentinţei. Cine câş­tigă ? Evident că acest din urmă. E mulţumit cu aceasta ? Ferească D-zeu ! Mândru c’a repus pe ad­versarul său, scrie un articol sau o informaţie la gazeta partidului. Şi ce scrie ? Suntem informaţi că în chestia procesului dintre X şi T d. Z, advocat distins al barou­lui din B, a apărat atât de bine cauza clientului seu că partea con­trară, reprezentată prin W, advocat, a rămas învinsă. Tânărul advocat Z, probează multă erudiţiune şi îi urăm un succes strălucit. Viitorul îi surîde... Cu alte cuvinte, nu numai că se spune un neadevăr, dar se spune ca laudă de însuşi acel ce este de compătimit. Dacă trecem în altă ordine de fapte, dar cu a­­celaşi rezultat, întâmpinăm aceiaşi convingere. Spre pildă d. A, prie­ten cu predicatorul B, de la epis­copia G, este ziarist sau prieten cu vr’un ziarist. Ca să facă pe placul prietenului său merge să’l asculte ce spune. Neapărat, că ori­ce va spune, pentru el e in­diferent, judecata lui e gata și ar­ticolul de ziar e în buzunar. Se luăm d. e., că amicul”său ar spune că Isus Hristos, a trăit ca un om şi a murit ca un D-zeu, pentru el este un m­are orator, prezentându’l lumei ca atare. Ce se face cu aceasta ? Vestitorul in­­văţăturei creştine se crede că a bine-meritat ca atare, mândria lui creşte în detrimentul tocmai al menirei ce are de a se lumina pe sine ca să poată lumina pe alţii. Pe negândite oratorul este im­provizat, aşa dar, lumea vorbeşte cu ardoare de ceea­ ce gazeta spu­sese ca o sfruntare a adevĕrului, iar acel ce ar cuta să convingă pe lume de adevăr este pus la index. Să intrăm în localul unei şcoale. Ce vedem ? Acelaşi lucru. Profesorul X voeşte să -şi facă reclamă. Invită la cursul său, căci vorbim de şcoli superioare, pe cine credeţi ? Pe amicii sei, începe cur­sul şi de­şi spune că valea cutare este cuprinsă de doui munţi gi­ganţi, pe care creşte iarbă verde, totuşi gazetele spun a doua­ zi că D. X, în cursul ţinut ,în ziua de... a dat probe de un cunoscător pro­fund al materiei ce propune şi este în perspectivă de a deveni un ar­heolog excelent. Un altul îşi tipăreşte o carte, pe care o dă în şcoală. Bună sau rea, pentru el este minunată. Cu multă «demnitate o prezintă şco­­larior şef, căci, zice el, Academia re ingrată nevoind să­­i-o premieze, şi acestora le cere ca un omagiu adus meritului să o cumpere fie­care şi s’o citească până ce literile cărţei se vor strămuta în capul lor. Dacă pot sau nu şcolarii, pentru el nu vrea să ştie. Munca ce ’şi-a dat’o nu trebue nebăgată în cap, par­don... în seamă, iar cine asistă pe la examene vede progresul cu mulţumire când şcolarul mai iute ca fonograful lui Edison începe. Am văzut în­­ precedent. Comi­sia instituită de el, formată din amicii profesorului, scrie la gazetă: Examenele ţinute ăst­ timp la şcoala..., probează progresul ce face pe fie­care zi, graţie D-lui X, care în toate, în materie de predare, de tact, abilitate etc. pune în mirare pe auditor. Mai, mai că ar propune și un bene-merenti, de bună seamă clasa I. Dacă insă asistă o persoană com­petentă, care vede în acea școală realitatea, care nu numai că nu este în lauda profesorului, ci în detrimentul lui, atunci ingratitu­dinea n’a voit să recunoască me­ritul distinsului X, care de era guvernamental se duce in opozi­ţie de sigur. Ce să mai zicem de reclame prin ziare ? Aci orgoliul înăbuşeşte jude­cata ; dar şi aci ca şi în cele­l’alte cazuri mediocritatea îşi tîrâe fus­­tanalele, asemănându-se cu cunos­cuţii ne­împâmânteniţi in ramura activităţii serioase. Un caz d. ex. ne va învedera afirmaţiunea. Să-l luăm tot de la noi. Este vorba de o festivitate la Curtea regală. Obiceiul din întâmplare duce la palat un personagist, care este in­ferior acelui ce va reprezintă cor­­poraţiunea la Palat cu ocazia a­­celei festivităţi. Că au fost la Pa­lat, ziarele trebuie să vorbească, căci—în primul loc—Monitorul O­­ficial nu lasă să se treacă cu ve­derea. Ei bine, o scăpare din ve­dere de către aghiotantul Curţei de a numi la gazetă pe toţi ce au luat parte, este un motiv de des­­vălire a inepţiilor de care omul face uz mai mult când personali­

Next