Adevěrul, septembrie 1890 (Anul 3, nr. 607-632)
1890-09-01 / nr. 607
7^/’ EDITIA ALTEIA ANUL III—No. 607 Humerul ABONAMENTELE IN cm* LA I SI 15 ALE ElEClBEl LENI St SE PLĂTESC TOT.DEAENA ’NAINTS !n Bucuresci la casa Administrației Din Județe și Streinetate prin mandate poștale. Un an in țară 10 lei, in streinietate 50 Șese luni „ 15 „ n n 25 Trei luni „ 8 „ ’ 13 t-B PARIS, ziarul se găseşte de vânzare cu numărul la bioşoul No. 117, Boulevard St-Michel. MANUSCRISELE NU SE ’NAPOEAZA SAMBATA 1 SEPTEMBRE 1890 Numărul 10 Bani ANUNCIURILE Din BUCURESCI şi JUDEŢE se primesc direct la administraţie. Din PARIS la Agenţia Liberă, C. Adam şi Agenţia Havan. Din STREINETATE, direct la administrație și le toarte Oficiile de publicitate. Anunciurî la pacitMt IV • • linia , , r* IH . . Al , , * ? * ffî . . . 3,-Î|ă „ Inserțiunile -Și ■geclimele 31 lei'r^ndul .- -*••• . . y UN NUMER VKtJHlt 10 BANÎ ADMINISTRAȚIA : Strada Rouă, IO Director politics ALEX. V. BELDIMANU REDACȚIA , Strada Nouă, IOn V. Alexandri. PACATELE MONARCHIE! *---------------------u+wReQ.'Qo-----------------— Din mizeriile teranilor ----------------------------------------------LEGEA CUMULULUI :---------------—-----oKL9'^-----------------—-î d in Velcea —-----------------------^cvdrryf}—---------------------—— ȘCOALA deBELE-ARTE -----------------------------------------------Idila DIN TÂRGOVITE ----------------------------------«• cа t --------------------------------Fiul In brațele tataluî ---------------——, ------------------— SOLDAŢII DESNADAJDDIREI Bucuresci 31 August Facatele Monarchiei III şf „Regii vor să fie absoluţi şi, de departe, li se strigă, că cel mai bun mijloc pentru a ajunge acolo, este a se face iubiţi de popoarele lor....“ zice într’un loc Jean Jacques Rousseau, care adaogă: „Un moralist politic va putea mult şi bine să le cânte, (Regilor) că, puterea poporului fiind a lor, cel mai mare interes al lor ar fi ca poporul să fie înfloritor, numeros, puternic; ei ştiu foarte bine că aceasta nu e adevărat. „Interesul lor personal este mai intern ca poporul să fie slab, sărac şi să nu le poată rezista niciodată.“ Acelaş lucru îl arată Machiavel în 11 principe sub forma unor sfaturi, pe cari le-ar da Regilor. Va să zică, de mult convingerea filosofilor era că, sub Monarchie, este cu neputinţă ca poporul să ajungă la o desvoltare fericită, la o emancipare complectă. In articolul precedent, am căutat să dovedim, că sistemul monarchic se întemeiază pe îngenunchiarea politică a maselor populare ; în articolul de față voim să dovedim că pe tormul economico-social și mai cu seamă pe acest torem, interesele poporului sunt în conflict permanent cu interesele monarchiei şi că, atât cât această instituţiune va exista, poporul nu va putea fi dezrobit economiceşte. Cu această ocaziune, vom respunde şi acelor democraţi, cari cred că, sub regimul monarchic constituţional,—şi când ei vorbesc astfel, au in vedere numai prescripţiile Constituţiei, nu şi modul lor de aplicare —se poate organiza poporul, se pot îndeplini măcar unele din revendicările sale. Am arătat că Monarchia se întemeiază numai pe clasele sociale privilegiate, că ea este quintesenţa lor şi că, în asemenea condiţiune, are interese identice cu ele şi contrare aspiraţiunilor populare. Ni s’ar putea obiecta la aceasta, că în Franţa — unde există o republică galonată — monarchişti sunt numai aristocraţii şi ţăranii; iar burghezia mare şi mică este republicană. La această obiecţiune este uşor de răspuns : ţăranul francez, condus de popii catolici şi de agenţii monarchiei, suferind de o criză economică colosală, datorită concurenţei agriculturei americane, filoxerei, e fctc., nemulţumit de guvernele oportuniste, a căror administraţie coruptă şi necinstită, a căror politică colonială funestă, au sărăcit ţara înăuntru şi au umilit’o in afară, crede uşor în promisiunile monarchiştilor, cari ’i făgăduesc o îmbunătăţire generală numai de la restabilirea monarchiei. . Burghezia mare şi mică, a cărei înălţare la rangul de clasă preponderentă în Stat se datoreşte numai Republice! negreşit, că are motive pentru a fi partizana înfocată a sistemului de guvernămînt republican; dar, in acelaş timp, în care combate tendinţele «nonarchiştilor, burghezia franceză este duşmana firească a revendicărilor democraţiei şi, dacă lucrurile ar ajunge acolo, în cât ea să aleagă intre despotismul monarchic şi domnia populară, nu este nici o îndoială că s’ar pronunţa pentru cel d’întâi şi, luptând alături cu monarchian de baştină în contra poporului. Respunzând obiecţiunei de mai sus, noi am lămurit în acelaş timp şi antagonismul de interese economice, care există între Monarchie şi popor. Pentru a fi însă şi mai expliciţi, pentru a da o culoare locală acestui antagonism să cităm şi de la noi un exemplu concret, prea concret chiar. Se ştie ce zvon a produs în ţară înfiinţarea Domeniului Coroanei. Zgomotul a fost făcut maî cu seamă de opoziţia unită şi tonul, motivul lui varia după cel ce striga : Conservatorii au combătut Domeniul Coroanei ca o călcare a constituţiei; liberalii independenţi ca o spoliare, iar democraţii au spus că s’a furat ţăranului proprietatea, pentru a se da Regelui. Negreşit, că versiunea din urmă este cea adevărată iar cele l’alte două au şi dispărut o dată cu căderea lui Ioan C. Brătianu, cu venirea grupurilor conservatoare la putere, cu alianţa liberalo-colectivistă. Versiunea a treia, despoiarea ţăranului în folosul Regelui nu mai este azi exploatată de nimeni. Democraţia se ocupă cu teorie şi au ajuns să se obicinuiască cu un guvern, care n’a luat înapoi cele 12 moşii ale ţăranilor. Dar nu numai cu Domeniul Coroanei s’a vădit antagonizmul intereselor monarchiei noastre cu ale poporului nostru. In definitiv, Domeniul Coroanei ca şi toate gheşefturile Regelui Carol dovedesc mai mult cupiditatea Sa ca om, nu tendinţele-I ca Rege. Să presupunem, că am avea în capul afacerilor un guvern atât de democratic, incât să proiecteze desfiinţarea armatei permanente şi să urce plata muncei unui ţăran. Cine s’ar revolta în contra acestor măsuri de cât clasele dirigente in frunte cu Regele, Regelui şi ilegaliştilor, Monarchului şi monarchiştilor le trebue o armată, a cărei demnitate omenească să fie abrutizată în cazarmă. Reprezentantului marei proprietăţi îi trebue braţe eftine şi cam să nu ajungă nici o dată prin îmbunătăţirea situaţiei lor economice, la o independenţă politică. Capitolul acesta este foarte lung şi foarte important, dar în schiţa pe care noi ne-am propus s’o facem asupra păcatelor inherente Monarchiei şi în cadrul de care dispunem, nu putem da toată lărgimea pe care o cere subiectul nostru, când ne-am deda unui studiu amănunţit al fiecărui defect in parte. In trăsături generale, ajunge cât am spus, spre a dovedi că: Monarchii au nevoe de popoare sărace, slabe economiceşte și subjugate politiceşte. Eep. TELEGRAME WASHINGTON, 30 August. — Rapoartele oficiale asupra recoltei spun că starea lor este foarte puţin satisfăcătoare ; porumbul a suferit mult din cauza secetei; producţiunea este cu 70% mai inferioară. Mijlocia generală a grâului este foarte redusă; de 20 de ani recolta ovăzului n’a fost aşa de mică; tot asemenea şi pentru secară şi orz. WASHINGTON, 30 August. — Senatul a adoptat birul Tarifelor. BERNA, 30 August.—In urma ştirilor sosite despre turburările de la Tessin, consiliul federal a ţinut o şedinţă; e posibil ca trupele să fie trimise acolo. ROMA, 30 August. — Tribuna anunţă că poliţia a confiscat un drapel roş arborat în una din străzile oraşului şi având inscripţia: „Trăiască Revoluţiunea! Trăiască Republica!“ VIENA, 30 August.—Guvernul austro-ungar a declarat că aderă la conferinţa internaţională sanitară propusă da Italia. Ministrul de rezbel a plecat la manevrele din Ungaria. VIENA, 30 August. — „Politische Correspondenz“ dă lămuriri despre recolta din România. Exportul fiind mare şi preţurile ridicate, se va produce desigur o creştere în valorile româneşti, şi care va fi de sigur o întâmplare favorabilă pentru proiectele de conversiune. BUDAPESTA, 30 August. — Apele Dunărei cresc; părţile fide^ale insulei Marguerite precum şi pivniţele caselor situate pe lângă fluviu, sunt inundate LONDRA, 30 August. Regina României va vizita oraşul Bray din Irlanda unde va sta mai multe săptămâni. LANDUDNO, 30 August.Regina României a primit invitaţiunea ce i-a adresat’pţ Regina Victoria de a veni la castelul de la Balmoral. Data plecărei sale nu e încă fixată. SOFIA, 30 August. — Principele Ferdinand a sosit la Varna unde au sosit şi Princesa Clementine și fratele Principelui. Legea cumulului Azi este ultima zi de graţie a cumularzilor, mâine ei nu vor mai putea ocupa două, trei, patru şi unii chiar câte cinci slujbe. Mâine dar vom avea o mulţime de serviciuri publice, conduse de câte un copist, ba poate chiar şi de vr’un odâiaş, căci onorabili cumularzi nu s’au grăbit nici unul să ’şi trimită dimisia din vreme, spre a da timp guvernului să numească pe alţii în locul lor. Unii, daca nu toţi, de la promulgarea legei nici că a mai dat pe la slujbele ce le produceau o leafă maî mică. Aşa consiliul sanitar superior, care se compune în cea mai mare parte din profesori universitari, a mers cu răzbunarea în contra legei, încât în vara anului curent n’au făcut nici o inspecţie în ţară şi cu toate acestea leafa D-lor ’şi au luat’o fără nici o lăscae lipsă. Printre cumularzii mai de soiu sunt foarte mulţi profesori, cum de pildă D. C. F. Robescu, dr. Brânză, Gr. Tocilescu etc. etc. Am vrea să ştim, cine va îndeplini mâine slujba de profesor a D-lui Robescu la liceu, sau pe aceia de la creditul funciar rural? căci nu le va putea ţine pe amendouă ; asemenea, cine va înlocui pe D. dr. Brânză în cele cincişease funcţii ale D-sale ? şi aşa mai departe. Rea dar şi fără cale guvernul a lăsat pe aceşti prea onorabili cumularzi, dar nesăturaţi, să mai ocupe câte nouă slujbe în aceste din urmă două luni; căci, ca să profite ei de câteva sute de lei, mai toate serviciile publice şi, în special, şcoalele, vor suferi îngrozitor. Că legea, bună rea, trebue aplicată nu mai încape vorbă, cu toate acestea însă, după câte se vorbeşte, aflăm că acei oploşiţi pe la credite şi alte instituţiunî cu caracter particular, dar puse sub controlul Statului, speră ca să scape neatinşi. Cerem guvernului să bine-voiască a publica prin Monitorul oficial o listă de numele acelora cari cad sub prevederile legei, pentru ca cetăţenii şi presa să poată a’i semnala pe cei cari tot nu s’au săturat d’a mânca câte nouă pite d’odată. 7. --------------------------------Mit------------------------—— Din mizeriile ţăranilor Citim în Capera Buzăului. Profitând de nevoia ţăranilor, Marghilomani îi despoaie fără nici o milă. Ei au văndut zilele acestea ţăranilor din munte, peste trei sute chile de porumb de la moşiile lor din Policiori şi Scorţoasa, în condiţiile următoare . Se ştie că astăzi chila de porumb se vinde la Brăila cu 40 lei, şi, pentru a o preda la schelă, se plăteşte din acele moşii de munte şase lei chirie până la gară şi patru lei transportul pe calea ferată , astfel că preţul porumbului în Policiori sau Scorţoasa este de 30 lei chila. Pentru a fi însă aşteptaţi de bani pe timp de un an, ţăranii s’au angajat să plătească. O chilă porumb cu lei... 80 să lucreze ca dobândă la aceşti bani x/2 pogon de porumb de toate muncile: arat, săpat, prăşit, cules, adus la porumbarul curţei împreună cu cocenii care muncă face 15 lei, idem să se pue cu sapele în aceaa de pogon de porumb, grâu de toamnă, pe care apoi să’l secere și sâ’l care la armanul proprietățel, — muncă ce face lei.......................................... 10 Total. ... 105 Așadar Marghilomani iau una sută cinci lei pentru un product ce face treizeci lei, speculă ce nici un jidan n’a îndrăsnit până acum să facă cu ţăranii. Pe cei ce nu cred ceia ce spunem noi, Ii trimitem să vază la comuna Beciu, din plasa Pârscov- Slănic, contracte făcute cu locuitorii din acea comună, in aceste condiţii îngrozitoare, şi orice bănuială va dispare. Şcoala de Bele-Arte Sunt foarte multe instituţiunî în Stat, cari sunt uitate sau părăsite de guverne, însă nu cred ca să fie vr’una care să fi ajuns la un aşa trist grad de uitare ca şcoala de bele-arte. Sunt sigur că trei sferturi a Bucureştenilor nici nu’şi închipuiesc că există vr’o şcoală de belearte, şi cred, Dumnezeu ştie ce bazaconii, asupra învăţământului care se poate da în asemenea şcoală. S’o spunem pentru cei cari nu o ştiu, că şcoala de belearte ocupă în etagiul de sus al aripei stângi a Universităţei, d’asupra muzeelor, două încăperi. Una e sala de lucru a elevilor, ceal’altă cancelaria. Şi atâta tot. Sala de lucru, deşi mare, abia poate încăpea elevii, căci vezi acolo grămădite vr’o 15 statui mari, vre-o 20 busturi, masa pentru pasă, şevalete, scaune mari şi mici, trepiede de sculptură, lăzile elevilor, până şi scheletul, sunt acolo grămădite, împreună cu 5 vreo 50 de persoane. Nu există o sală de conferinţe, nu există despărţire între diverşi ani de studiu şi între branşele învăţământului, precum veţi vedea pretutindeni. Sculptorul împreună cu pictorul, elevul din anul intern care începe să desemneze mâini şi picioare de jips, cu elevul de anul al 5-lea care lucrează culoarea, toţi la un loc, certându-se pentru a putea avea un loc mai bun, cântând, împiedicându-se unul pe altul să lucreze şi pierzând trei sferturi din vreme. învăţământul care se dă sau care ar trebui să se dea acolo cuprinde: Pictura, Sculptura şi Arhitectura.Aceste sunt cele trei branşe principale de învăţământ cari sunt prevăzute de statute, ca făcând parte din materiile şcoalei. Las la o parte gravura şicele l’alte branşe de artă cari nici n’au fost predate vr’o dată. Insă, pentru a reveni la cele trei branşe principale şi cari sunt fondul firesc de învăţământ a tuturor şcoalelor de bele-arte, singură pictura îşi mai are elevi. Sculptura se mărgineşte cel mult la trei patru şi arhitectura nu se mai predă în şcoală. Prin urmare, programul real a rămas cu pictura. Pictura, însuşi degenerează cu totul, şi abia dacă mai găseşti vr’o 2 sau 3 elevi din 40 şi mai bine, cari sunt demni de a face parte din vr’o şcoală serioasă de belle-arte. Prin urmare, pentru a mă rezuma, şcoala aceasta, a ajuns la cel din urmă grad de decadenţă. Să vă arăt acuma întru cât îmi stă în putere cauzele acestei decadenţe. Trebue înainte de toate, să dau plină justiţie, membrilor corpului profesoral. In privinţa aceasta, şcoala este bine înzestrată şi cititorii îşi vor face o idee bună, citând numele lor. Ei sunt: D-nul Aman, profesor de pictură şi director, Tătărescu profesor de pictură, Georgescu profesor de sculptură şi geometrie descriptivă, Stăncescu, profesor de estetică şi doctor Polizu profesor de anatomie. Toţi cunoaştem pe aceşti profesori şii-am putut aprecia la justa lor valoare. Prin urmare, nu d’aci provine decadenţa şcoalei. Iată de unde crez eu. Direcţiunea comite o greşală capitală, în modul de admitere a elevilor. Cu toate că statutele prevăd un examen de intrare, pentru acei care doresc a intra în şcoală, cu toate acestea se admit fără nici un examen, numai pentru ca să înmulţească numărul elevilor. Din aceştia, două treimi nu fac absolut nimic. (Ba sunt unii cari nu vin în şcoală decât, când pozează un model femenin), şi ultima treime, jenată de ceil’alţi, d strajă, ea însuşi fiind fără nici un talent, face un lucru egal în valoare cu acela executat de cele 2 treimi sus-numite. Negreşit că această admitere, fără nici o distincţiune de învăţământ e foarte prejudiţioasa şcoalei. Pe urmă cum să meargă bine şcoala, dacă are elemente vătămătoare, chiar în direcţiunea sa. In toate instituţiunile de acest soiu, când ne vom uita, vom vedea, că secretarul a fost întot-d’auna, un om care, nefâcând parte din şcoală, nefiind elev, şi prin urmare, împins de a face vr’o nedreptate, ’şi-a văzut de treabă, fără a se mai amestica în treburile elevilor. La noi, e tocmai contrariul. Secretarul este luat dintre elevii şcoalei, îşi poate dinchipui imediat oricine că răul provine dintr’aceasta. Acesta este inconvenientul alegerel secretarului dintre elevi şi pentru aceasta, s’a pus In tot-d’a-una peste tot un secretar strein şcoalei. înăuntrul şcoalei, nu există nici o regulă, nici o disciplină. Elevii, vin, se duc, întrerup profesorii, fără ca să le pese de nimic. Sunt înscrişi la şcoală mai bine de 50 elevi; cu toate acestea când te vei duce la un curs teoretic, nu vei găsi o medie de 7 sau 8 cari să asiste. Când e vorba de cursul de anatomie, nu este nici unul. Şi cu toate acestea, cursurile sunt destul de interesante. Pentru ce secretarul nu raportează această lipsă a elevilor direcţiunei; pentru ce direcţiunea nu pedepseşte aspru, pe aceştia dintre cari, unii, n’au dat prin şcoală tot anul? Cursurile teoretice, au şi ele, în artă o importanţă capitală, căci, ce s’ar face un artist, dacă nu va știe anatomia, geo-