Adevěrul, septembrie 1890 (Anul 3, nr. 607-632)

1890-09-01 / nr. 607

7^/’­ EDITIA ALTEIA ANUL III—No. 607 Hum­erul ABONAMENTELE IN cm* LA I SI 15 ALE ElE­ClBEl LENI St SE PLĂTESC TOT.DEAENA ’NAINTS !n Bucuresci la casa Administrației Din Județe și Streinetate prin man­date poștale. Un an in țară 10 lei, in streinietate 50 Șese luni „ 15 „ n n 25 Trei luni „ 8 „ ’ 13 t-B PARIS, ziarul se găseşte de vân­­zare cu numărul la bioşoul No. 117, Boulevard St-Michel. MANUSCRISELE NU SE ’NAPOEAZA SAMBATA 1 SEPTEMBRE 1890 Numărul 10 Bani ANUNCIURILE Din BUCURESCI şi JUDEŢE se pri­mesc direct la administraţie. Din PARIS la Agenţia Liberă, C. Adam şi Agenţia Havan. Din STREINETATE, direct la admi­nistrație și le toarte Oficiile de publicitate. Anunciurî la pacitMt IV • • linia , , r* IH . . Al , , * ? * ffî . . . 3,-Î|ă „ Inserțiunile -Și ■geclimele 31 lei'r^ndul .- -*••• . . y UN NUMER VKtJHlt 10 BANÎ ADMINISTRAȚIA : Strada Rouă, IO Director politics ALEX. V. BELDIMANU REDACȚIA , Strada Nouă, IO­­­n V. Alexandri. PACATELE MONARCHIE! *---------------------u+wReQ.'Qo-----------------— Din mizeriile teranilor -------------------------------------------­---­LEGEA CUMULULUI :---------------—-----oKL9'^-----------------—-­î d in­ Velcea —-----------------------^cvdrryf}—---------------------—— ȘCOALA deBELE-ARTE -----------------------------------------------­Idila DIN TÂRGOVITE ----------------------------------«• cа t --------------------------------­Fiul In brațele tataluî ---------------——, ------------------— SOLDAŢII DESNADAJDDIREI Bucur­esci 31 August Fac­atele Monarchiei III şf „Regii vor să fie absoluţi şi, de departe, li se strigă, că cel mai bun mijloc pentru a ajunge acolo, este­ a se face iubiţi de popoa­rele lor....“ zice într’un loc Jean Jacques Rousseau, care adaogă: „Un moralist politic va putea mult şi bine să le cânte, (Regilor) că, puterea poporului fiind a lor, cel mai mare interes al lor ar fi ca poporul să fie înfloritor, nu­meros, puternic; ei ştiu­ foarte bine că aceasta nu e adevărat. „Interesul lor personal este mai intern ca poporul să fie slab, să­rac şi să nu le poată rezista nici­odată.“ Acelaş lucru îl arată Machia­­vel în 11 principe sub forma unor sfaturi, pe cari le-ar da Regilor. Va să zică, de mult convinge­rea filosofilor era că, sub Monar­chie, este cu neputinţă ca popo­rul să ajungă la o desvoltare fe­ricită, la o emancipare complectă. In articolul precedent, am cău­tat să dovedim, că sistemul mo­narchic se întemeiază pe îngenun­­chiarea politică a maselor popu­lare ; în articolul de față voim să dovedim că pe tor­mul econo­­mico-social și mai cu seamă pe acest torem, interesele poporului sunt în conflict permanent cu in­teresele monarchiei şi că, atât cât această instituţiune va exista, po­porul nu va putea fi dezrobit e­­conomiceşte. Cu această ocaziune, vom res­­punde şi acelor democraţi, cari cred că, sub regimul monarchic consti­tuţional,—şi când ei vorbesc ast­fel, au in vedere numai prescripţiile Constituţiei, nu şi modul lor de aplicare —se poate organiza popo­rul,­ se pot îndeplini măcar u­­nele din revendicările sale. Am arătat că Monarchia se în­temeiază numai pe clasele sociale privilegiate, că ea este quintesenţa lor şi că, în asemenea condiţiune, are interese identice cu ele şi con­trare aspiraţiunilor populare. Ni s’ar putea obiecta la aceasta, că în Franţa — unde există o republică galonată — monarchişti sunt numai aristocraţii şi ţăranii; iar burghezia mare şi mică este republicană. La această obiecţiune este uşor de răspuns : ţăranul francez, con­dus de popii catolici şi de agenţii monarchiei, suferind de o criză eco­nomică colosală, datorită concu­renţei agriculturei americane, filo­xerei, e fctc., nemulţumit de guver­nele oportuniste, a căror adminis­traţie coruptă şi necinstită, a că­ror politică colonială funestă, au sărăcit ţara înăuntru şi au umi­­lit’o in afară, crede uşor în pro­misiunile monarchiştilor, cari ’i fă­­găduesc o îmbunătăţire generală numai de la restabilirea monar­chiei. . Burghezia mare şi mică, a cărei înălţare la rangul de clasă prepon­derentă în Stat se datoreşte nu­mai Republice! negreşit, că are motive pentru a fi partizana înfo­cată a sistemului de guvernămînt republican; dar, in acelaş timp, în care combate tendinţele «nonar­­chiştilor, burghezia franceză este duşmana firească a revendicărilor democraţiei şi, dacă lucrurile ar ajunge acolo, în cât ea să aleagă intre despotismul monarchic şi domnia populară, nu este nici o îndoială că s’ar pronunţa pentru cel d’întâi şi, luptând alături cu mo­narchian de baştină în contra po­porului. Respunzând obiecţiunei de mai sus, noi am lămurit în acelaş timp şi antagonismul de interese eco­nomice, care există între Monar­chie şi popor. Pentru a fi însă şi mai expli­­ciţi, pentru a da o culoare locală acestui antagonism să cităm şi de la noi un exemplu concret, prea concret chiar. Se ştie ce zvon a produs în ţară înfiinţarea Domeniului Co­roanei. Zgomotul a fost făcut maî cu seamă de opoziţia­ unită şi tonul, motivul lui varia după cel ce striga : Conservatorii au combătut Domeniul Coroanei ca o călcare a constituţiei; liberalii independenţi ca o spoliare, iar democraţii au spus că s’a furat ţăranului proprietatea, pentru a se da Regelui. Negreşit, că versiunea din urmă este cea adevărată iar cele l’alte două au şi dispărut o dată cu că­derea lui Ioan C. Brătianu, cu ve­nirea grupurilor conservatoare la putere, cu alianţa liberalo-colecti­­vistă. Versiunea a treia, despoiarea ţăranului în folosul Regelui nu mai este azi exploatată de nimeni. De­mocraţia se ocupă cu teorie şi au ajuns să se obicinuiască cu un gu­vern, care n’a luat înapoi cele 12 moşii ale ţăranilor. Dar nu numai cu Domeniul Co­roanei s’a vădit antagonizmul in­tereselor monarchiei noastre cu ale poporului nostru. In definitiv, Domeniul Coroanei ca şi toate ghe­­şefturile Regelui Carol dovedesc mai mult cupiditatea Sa ca om, nu tendinţele-I ca Rege. Să presupunem, că am avea în capul afacerilor un guvern atât de democratic, in­cât să proiec­teze desfiinţarea armatei perma­nente şi să urce plata muncei unui ţăran. Cine s’ar revolta în contra aces­tor măsuri de cât clasele dirigente in frunte cu Regele, Regelui şi ile­galiştilor, Monarchului şi monar­chiştilor le trebue o armată, a că­rei demnitate omenească să fie a­­brutizată în cazarmă. Reprezen­tantului marei proprietăţi îi trebue braţe eftine şi cam­ să nu ajungă nici o dată prin îmbunătăţirea si­tuaţiei lor economice, la o inde­pendenţă politică. Capitolul acesta este foarte lung şi foarte important, dar în schiţa pe care noi ne-am propus s’o fa­cem asupra păcatelor inherente Monarchiei şi în cadrul de care dispunem, nu putem da toată lăr­gimea pe care o cere subiectul nostru, când ne-am deda unui stu­­diu amănunţit al fie­cărui defect in parte. In trăsături generale, ajunge cât am spus, spre a dovedi că: Mo­­narchii au nevoe de popoare să­race, slabe economiceşte și subju­gate politiceşte. Eep. TELEGRAME WASHINGTON, 30 August. — Ra­poartele oficiale asupra recoltei spun că starea lor este foarte puţin satisfăcă­toare ; porumbul a suferit mult din cauza secetei; producţiunea este cu 70% mai inferioară. Mijlocia generală a grâului este foarte redusă; de 20 de ani recolta ovăzului n’a fost aşa de mică; tot ase­menea şi pentru secară şi orz. WASHINGTON, 30 August. — Se­natul a adoptat birul Tarifelor. BERNA, 30 August.—In urma şti­rilor sosite despre turburările de la Tes­sin, consiliul­­ federal a ţinut o şedinţă; e posibil ca trupele să fie trimise acolo. ROMA, 30 August. — Tribuna a­­nunţă că poliţia a confiscat un drapel roş arborat în una din străzile oraşului şi având inscripţia: „Trăiască Revolu­­ţiunea! Trăiască Republica!“ VIENA, 30 August.—Guvernul aus­­tro-ungar a declarat că aderă la confe­rinţa internaţională sanitară propusă da Italia. Ministrul de rezbel a plecat la manevrele din Ungaria. VIENA, 30 August. — „Politische Cor­­respondenz“ dă lămuriri despre recolta din România. Exportul fiind mare şi preţurile ridicate, se va produce de­si­gur o creştere în valorile româneşti, şi care va fi de sigur o întâmplare favo­rabilă pentru proiectele de conversiune. BUDAPESTA, 30 August. — Apele Dunărei cresc; părţile fide^ale insulei Marguerite precum şi pivniţele caselor situate pe lângă fluviu, sunt inundate LONDRA, 30 August.­­ Regina Ro­mâniei va vizita oraşul Bray din Irlanda unde va sta mai multe săptămâni. LANDUDNO, 30 August.­­Regina României a primit invitaţiunea ce i-a a­­dresat’p­ţ Regina Victoria de a veni la castelul de la Balmoral. Data plecărei sale nu e încă fixată. SOFIA, 30 August. — Principele Ferdinand a sosit la Varna unde au so­sit şi Princesa Clementine și fratele Prin­cipelui. Legea cumulului Azi este ultima zi de graţie a cumularzilor, mâine ei nu vor mai putea ocupa două, trei, patru şi unii chiar câte cinci slujbe. Mâine dar vom avea o mulţime de serviciuri publice, conduse de câte un copist, ba poate chiar şi de vr’un odâiaş, căci onorabili­ cumularzi nu s’au grăbit nici unul să ’şi trimită dimisia din vreme, spre a da timp guvernului să nu­mească pe alţii în locul lor. Unii, daca nu toţi, de la pro­mulgarea legei nici că a mai dat pe la slujbele ce le produceau o leafă maî mică. Aşa consiliul sa­nitar superior, care se compune în cea mai mare parte din profe­sori universitari, a mers cu răz­bunarea în contra legei, în­cât în vara anului curent n’au făcut nici o inspecţie în ţară şi cu toate a­­cestea leafa D-lor ’şi au luat’o fără nici o lăscae lipsă. Printre cumularzii mai de soiu sunt foarte mulţi profesori, cum de pildă D. C. F. Robescu, dr. Brânză, Gr. Tocilescu etc. etc. Am vrea să ştim, cine va în­deplini mâine slujba de profesor a D-lui Robescu la liceu, sau pe aceia de la creditul funciar rural? căci nu le va putea ţine pe amen­­două ; asemenea, cine va înlocui pe D. dr. Brânză în cele cinci­­şease funcţii ale D-sale ? şi aşa mai departe. Rea dar şi fără cale guvernul a lăsat pe aceşti prea onorabili cumularzi, dar nesăturaţi, să mai ocupe câte nouă slujbe în aceste din urmă două luni; căci, ca să profite ei de câte­va sute de lei, mai toate serviciile publice şi, în special, şcoalele, vor suferi îngro­zitor. Că legea, bună rea, trebue apli­cată nu mai încape vorbă, cu toate acestea însă, după câte se vorbeşte, aflăm că acei oploşiţi pe la cre­dite şi alte instituţiunî cu carac­ter particular, dar puse sub con­trolul Statului, speră ca să scape neatinşi. Cerem guvernului să bine-voiască a publica prin Monitorul oficial o listă de numele acelora cari cad sub prevederile legei, pentru ca cetăţenii şi presa să poată a’i sem­nala pe cei cari tot nu s’au să­turat d’a mânca câte nouă pite d’o­dată. 7. --------------------------------Mit------------------------—— Din mizeriile ţăranilor Citim în Capera Buzăului. Profitând de nevoia ţăranilor, Marghilomani îi despoaie fără nici o milă. Ei au văndut zilele acestea ţă­ranilor din munte, peste trei sute chile de porumb de la moşiile lor din Policiori şi Scorţoasa, în con­diţiile următoare . Se ştie că astă­zi chila de po­rumb se vinde la Brăila cu 40 lei, şi, pentru a o preda la schelă, se plăteşte din acele moşii de munte şase lei chirie până la gară şi pa­tru lei transportul pe calea fe­rată , ast­fel că preţul porumbului în Policiori sau Scorţoasa este de 30 lei chila. Pentru a fi însă aşteptaţi de bani pe timp de un an, ţăranii s’au angajat să plătească. O chilă porumb cu lei... 80 să lucreze ca dobândă la aceşti bani x/2 pogon de po­­rumb­ de toate muncile: arat, săpat, prăşit, cules, adus la porumbarul cur­ţei împreună cu coceni­i care muncă face 15 lei, idem să se pue cu sa­pele în acea­­­a de pogon de porumb, grâu de toamnă, pe care apoi să’l secere și sâ’l care la armanul pro­­prietățel, — muncă ce face lei.......................................... 10 Total. ... 105 Așa­dar Marghilomani iau una sută cinci lei pentru un product ce face trei­zeci lei, speculă ce nici un jidan n’a îndrăsnit până acum să facă cu ţăranii. Pe cei ce nu cred ceia­ ce spu­nem noi, Ii trimitem să vază la comuna Beciu, din plasa Pârscov- Slănic, contracte făcute cu locui­torii din acea comună, in aceste condiţii îngrozitoare, şi ori­ce bă­nuială va dispare. Şcoala de Bele-Arte Sunt foarte multe instituţiunî în Stat, cari sunt uitate sau părăsite de guverne, însă nu cred ca să fie vr’una care să fi ajuns la un aşa trist grad de uitare ca şcoala de bele-arte. Sunt sigur că trei sferturi a Bucureştenilor nici nu’şi închipuiesc că există vr’o şcoală de bele­­arte, şi cred, Dumnezeu ştie ce bazaco­nii, asupra învăţământului care se poate da în asemenea şcoală. S’o spunem pentru cei cari nu o ştiu, că şcoala de bele­arte ocupă în etagiul de sus al aripei stângi a Universităţei, d’asupra muzeelor, două încăperi. Una e sala de lucru a elevilor, cea­l’altă can­celaria. Şi atâta tot. Sala de lucru, de­şi mare, abia poate încăpea elevii, căci vezi acolo grămădite vr’o 15 statui mari, vre-o 20 busturi, masa pentru pasă, şe­valete, scaune mari şi mici, trepiede de sculptură, lăzile elevilor, până şi sche­letul, sunt acolo grămădite, împreună cu 5 vre­o 50 de persoane. Nu există o sală de conferinţe, nu există despărţire între diverşi ani de studiu şi între branşele învăţământului, precum veţi vedea pre­tutindeni. Sculptorul împreună cu pictorul, ele­vul din anul intern care începe să de­semneze mâini şi picioare de jips, cu­ e­­levul de anul al 5-lea care lucrează cu­loarea, toţi la un loc, certându-se pen­tru a putea avea un loc mai bun, cân­tând, împiedicându-se unul pe altul să lucreze şi pierzând trei sferturi din vreme. învăţământul care se dă sau care ar trebui să se dea acolo cuprinde: Pic­tura, Sculptura şi Arhitectura.­­Aceste sunt cele trei branşe principale de în­văţământ cari sunt prevăzute de statute, ca făcând parte din materiile şcoalei. Las la o parte gravura şi­­cele­ l’alte branşe de artă cari nici n’au fost pre­date vr’o dată. Insă, pentru a reveni la cele trei branşe principale şi cari sunt fondul fi­resc de învăţământ a tuturor şcoalelor de bele-arte, singură pictura îşi mai are elevi. Sculptura se mărgineşte cel mult la trei patru şi arhitectura nu se mai predă în şcoală. Prin urmare, progra­mul real a rămas cu pictura. Pictura, însu­şi degenerează cu totul, şi abia dacă mai găseşti vr’o 2 sau 3 elevi din 40 şi mai bine, cari sunt demni de a face parte din vr’o şcoală serioasă de belle-arte. Prin urmare, pentru a mă rezuma, şcoala aceasta, a ajuns la cel din urmă grad de decadenţă. Să vă arăt acuma întru cât îmi stă în putere cauzele acestei decadenţe. Trebue înainte de toate, să dau plină justiţie, membrilor corpului profesoral. In privinţa aceasta, şcoala este bine în­zestrată şi cititorii îşi vor face o idee b­ună, citând numele lor. Ei sunt: D-nul Aman, profesor de pictură şi director, Tătărescu profesor de pictură, Geor­­gescu profesor de sculptură şi geometrie descriptivă, Stăncescu, profesor de es­tetică şi doctor Polizu profesor de ana­tomie. Toţi cunoaştem pe aceşti profesori şi­­i-am putut aprecia la justa lor va­loare. Prin urmare, nu d’aci provine deca­denţa şcoalei. Iată de unde crez eu. Direcţiunea comite o greşală capitală, în modul de admitere a elevilor. Cu toate că statutele prevăd un examen de intrare, pentru acei care doresc a intra în şcoală, cu toate acestea se admit fără nici un examen, numai pentru ca să în­mulţească numărul elevilor. Din aceştia, două treimi nu fac absolut nimic. (Ba sunt unii cari nu vin în şcoală de­cât, când pozează un model femenin), şi ul­tima treime, jenată de cei­l’alţi, d strajă, ea însuşi fiind fără nici un talent, face un lucru egal în valoare cu acela exe­cutat de cele 2 treimi sus-numite. Ne­greşit că această admitere, fără nici o distincţiune de învăţământ e foarte pre­­judiţioasa şcoalei. Pe urmă cum să meargă bine şcoala, dacă are elemente vătămătoare, chiar în direcţiunea sa. In toate instituţiunile de acest soiu, când ne vom uita, vom vedea, că secretarul a fost în­tot-d’a­una, un om care, nefâcând parte din şcoală, nefiind elev, şi prin urmare, împins de a face vr’o nedreptate, ’şi-a văzut de treabă, fără a se mai amestica în tre­burile elevilor. La noi, e tocmai con­trariul. Secretarul este luat dintre elevii şcoalei, îşi poate dinch­ipui imediat ori­cine că răul provine dintr’aceasta. Acesta este inconvenientul alegerel secretarului dintre elevi şi pentru aceasta, s’a pus In tot-d’a-una peste tot un se­cretar strein şcoalei. înăuntrul şcoalei, nu există nici o re­gulă, nici o disciplină. Elevii, vin, se duc, întrerup profesorii, fără ca să le pese de nimic. Sunt înscrişi la şcoală mai bine de 50 elevi; cu toate acestea când te vei duce la un curs teoretic, nu vei găsi o medie de 7 sau 8 cari să asiste. Când e vorba de cursul de ana­tomie, nu este nici unul. Şi cu toate acestea, cursurile sunt destul de intere­sante. Pentru ce secretarul nu raportează această lipsă a elevilor direcţiunei; pen­tru ce direcţiunea nu pedepseşte aspru, pe aceştia dintre cari, unii, n’au dat prin şcoală tot anul? Cursurile teoretice, au şi ele, în artă o importanţă capitală, căci, ce s’ar face un artist, dacă nu va știe anatomia, geo-

Next