Adevěrul, septembrie 1890 (Anul 3, nr. 607-632)

1890-09-19 / nr. 622

ANUL HI—No. 622 fdiwepau 10 Baraj ABONAMENTELE INCIT LJ­­ SI 15 ALE FIE­CIREI LUNI Si SE PLĂTESC TOT­DEAUNA ’NAINTE In Bisesarescu la casa Administrației Din Județe și Streinetate prin man­date poștale. Un an in țară H0 lei, in streinietat­e 50 Șese luni Trei luni8 13 LA PARIS, ziarul se găsește de vân­­zare cu numărul la kîoșciei Ho. 897, Boulevard S4.»8!Bîctie8. MANUSCRISELE NU SE ’NAPOEAZl g Strada noaaa, ii­ Director politic: ALEX. V. BELDIMANU REDACȚIA: Strada Nouă, IO 9 9 JBIDITXA. AKTEIA Să te ferești, Române! de cuau strein in casă. V. Alexandri. MERCURI 19 SEPTEMBRE 1896 Numărul IO Bani ANUNCIURILE Din BUCURESCI şi JUDEŢE se pri­mesc direct la administraţie. Din PARIS la Agenţia Liberă, C. Adam şi Agenţia Havas. Din STREINETATE, direct la admi­nistraţie şi la tran publicitate. Anunciuri la pagi Inserţiunile şi Ri UN NUMER O PĂRERE IN CHESTIA COALIȚIILOR --------------------------------------------- ^aff-Qcr,------------------------------------------------­Știri din Elveția ----------------------------------------------------­UN INCIDENT SCANDALOS ----------------------------------------------------­Tribunalul din Galați -------------------- ----------t&oQeO.'Qa---------------------------------­FRANCIA SI ITALIA ------------------------:-------•**,£'<?.lö>3n*—--------------------------------­ incidentele de la Botoșani ------------------------------------------------------­CLUBUL FETELOR ---------------------------------'fty-----------------------------­Cronica științifica ........................................ V’GO’-*.------------------------------­SCRISORI de FEMEE ------------------------------------­SOLDAŢII DESNADAJEDIREI Bucureşti 18 Septembre O PARERE Chestia coaliţiilor Primim de la un amic al nostru urmă­toarea scrisoare, prin care îşi arată părerea sa asupra coaliţiilor cu scop politic la noi. Dăm acestei scrisori locul de onoare în ziarul nostru, pentru că chestiunea e de actualitate, pentru că amicul nostru o pune pe un tărâm nou şi pentru că voim să-i răspundem: Iubite Domnule Beldimanu, Dacă n’aşi şti că eşti un om cu desăvârşire dezinteresat în lupta politică pe care ai întreprins’o, dacă nu te aşi cunoaşte, cum te cunosc, ca pe un om sincer şi tot­d’auna convins de ceea­ ce scrii, ni’aşî putea să’ţi iert’ uşurinţa ce ai comis în articolul D-tale de Vi­neri 14 c. intitulat: Coaliţiile. Nu ştiu­, iubitul meu amic, dacă nu trebue să te taxez de incori­gibil în slăbiciunea pe care o ai pentru bătrânii noştri politiciani şi îmi aduci aminte de vorba Fran­cezului : On revient toujours A ses premieres amours... După crudele, repetatele şi na­turalele decepţiuni pe cari le ai încercat de atâţia ani încoace de la şefii­­partidelor (?) politice din ţara noastră şi de la partizanii a­­cestor şefi, cu greu pot pricepe iluziile pe cari mai poţi să le ai despre dânşii şi pe cari le exprimi în incheerea articolului. D-tale, când îndemni pe Lascar Catargiu, pe Dumitru şi Ioan Brătianu să -şi dea mâna pentru a resturna pe Regele, aceasta ar fi, după părerea D-tale, singura coaliţie astă­zi po­sibilă în ţara românească; în ju­rul acestei coaliţiunî s’ar ralia toată naţiunea română şi, din cauza ei, s’ar crta D-lor Catargiu, Bră­tianu, etc., toate greşelile ce au comis. Trebue să’ţi mărturisesc, Dom­nule Beldimann­, că prea eşti lesne ertător. Eu, de şi cu mult mai tiner — de unde ar urma să fiu mai entusiast — eu n’aş i­erta u­­nor oameni mici greşeli aşa de mari şi mai cu seamă n’aşi fi dis­pus să li le­ert, numai pentru că ar săvârşi un fapt din care, fără pic de îndoială, singuri ar căuta să profite. înţeleg foarte bine că mobilul D-tale, că adincul şi neîmpăcatul D-tale antidinasticizm te face să te înfierbânţi la ori­ce gând de răsturnare a lui Carol I şi a di­nastiei Sale. Prin aceasta îmi ex­plic eu unilateralitatea vederilor D-tale în articolul Coaliţiile. Să se ducă streinul de pe Tron, aceasta e cea mai fierbinte dorinţă a D-tale, ea primează pe toate ; pe urmă... vie chiar şi Ion Brătianu ca re­gent, ori ca preşedinte­­de Repu­blică, nu ’ţi pasă, ori cel puţin crezi că n’o să ’ţi pese, ocupat ce eşti cu gândul resturnăreî lui Carol I. Eu, care sunt tot atât de con­vins ca şi D-ta de nenorocirile pe cari ni le-a adus Monarchia şi mai cu seamă dinastia­ străină, nu sunt cu toate acestea aşa de pasionat ca D-ta, în­cât să mă unesc cu orî­cine, cu singura condiţie de a răsturna pe Regele. Eu admit că s’ar înjgheba o a­­semenea coaliţie, în frunte cu ve­chii noştri meşteri politiciani şi admit chiar că: Carol I n’ar mai avea în arsenalul Seu de intrigi nici o armă pentru a corupe pe vre­unul din leaderi, admit —prin urmare—că toate ar merge strună. Carol I ar cădea şi Catargiu, Brătianu, ar rămâne mari şi tari, înconjuraţi de toată clica lor coa­lizată. Cine ar fi acela care — în beţia victoriei —să se mai gândea­scă la ce­va, să se mai ocupe de treburile publice ? Eu cred că în toată clica nu s’ar găsi nimeni pentru a împin­ge lucrurile mai departe, şi, atunci, ori ne-am pomeni cu vr’un alt strein pe tron, ori am vedea pe vre-unul dintre competitorii noş­tri cocoţat deasupra tutulor şi, în mai puţin de un an, lucrurile s’ar lua iar faţa obicinuită. Poate că în locul lui Carol să vie un om mai de treabă, dar e cu putinţă ca să vie şi unul mai rău.... Atunci ce vei face, iubite Domnule Beldimann ? Vei reîncepe aceiaşi luptă ca acum? Tot cu unica ţintă de a răsturna Dinas­tia, fără a te mai gândi la alt-ce­va ? Pe mine mă preocupă, vezi D-ta, tocmai acest alt-ce­va şi din pricina lui eu n’aş da mâna cu ori-cine pentru răsturnarea Di­nastiei. Pe mine mă preocupă­­ înainte de ori­ ce — folosul sau paguba ce ar rezulta pentru popor dintr’o mişcare, dintr’o schimbare poli­tică oare-care. Şi când zic popor, eu nu vreau să înţeleg prin aceasta numă­rul redus de oameni cu dreptul de vot, pe care D-voastrâ, bătrânii, v’aţi obişnui a’i denumi cu par­ticula: naţiune. Eu deosibesc popo­rul de această aşa zisă naţiune şi înţeleg sub numele de popor pe nenorociţii cari n’au nici dreptul nici putinţa de a lua parte la vi­aţa publică, de­şi sunt împovăraţi cu toate sarcinile. Pe mine, cum zic, mă intere­sează înainte de toate soarta a­­cestei mari mulţimi de Români şi, din pricină că cunosc pe şefii şi soldaţii partidelor noastre vechi, din pricină că sunt sigur de ab­soluta lor incapacitate şi rea vo­inţă pentru a îmbunătăţi soarta poporului, din toate aceste pricini— cari sunt şi legi sociale în acelaş timp — eu n’aş da mâna cu ei nici chiar pentru res­turnarea Di­nastiei. Da, într’o singură împrejurare aşi face-o : numai când aşi şti că există o puternică falangă demo­cratică, capabilă de a-i doborâ ime­diat pe dînşii, după ce ’şi vor fi îndeplinit misiunea de a resturna nu numai Dinastia, ci întreg sis­temul monarchic. Ca să fac însă aceasta, trebue sa fiu sigur de două lucruri: în­­taia de buna-credinţă a politicia­­nilor vechi, şi al doilea de putinţa lor de a răsturna pe Carol I tre­când peste ispitele cu cari El l-ar fascina. Dacă D-ta ai această siguranţă, bine, fă coaliţia ; daca nu, uită-te mai bine la popor. A venit vremea să nu mai aş­teptăm toate numai de la aceiaşi oameni, ai aceleiaşi clase sociale... să-i silim să mai facă loc demo­craţiei. Un amic, în TELEGRAME PARIS, 17 Septembre — Ţarul pri­meşte să fie arbitru între Franţa şi O­­landa in conflictul de frontieră din Gu­yana. D. Carnot se va întoarce la Paris la 5 Octombre. LONDRA, 17 Septembre. —D. Sa­vory a fost ales cu unanimitate lord­­maire pentru anul viitor. LONDRA, 17 Septembre. — Regina României a vizitat e­l după amiază spi­talul din Liandline. Majestatea Sa s’a apropiat de toţi bolnavii adresându-le la fie­care în parte cuvinte blânde. PARIS, 17 Septembre. —D. Ribot a zis, în discursul ce a ţinut la St. Omer, că Franţa, cunoscând forţa sa, are drep­tul să fie mândră , va rămânea cu toate acestea liniştită. Naţiunile streine recu­nosc că regimul actual din Franţa este tare şi că va ţine multă vreme. Termi­nând, D. Ribot a declarat că guvernul va depune în curând proiect de lege pentru dârâmarea fortificaţiilor de la St. Omer. BELGRAD, 17 Septembre.—Aseară, pe când Regii Milan şi Alexandru se întorceau de la Topolje re, o cartuşă de puşcă, calibru mic, a făcut explozie sub una din roţile trăsureî; Nu s’a în­tâmplat nici un accident. Instrucţia a stabilit că era o cartuşă perdutâ pe stradă şi că din întâmplare s’a găsit sub roata trăsurei. D. Dokid, preşedinte al consiliului de Stat,­­şi-a dat demisiunea din func­ţia de guvernor al Regelui; el a fost înlocuit de colonel Miskovici. VIENA, 17 Septembre.—D-nii de Calice şi de Nelidorf au părăsit Viena mergând la posturile lor la Constanti­­nopol. HAGA, 17 Septembre.—O mare slă­biciune s’a produs zilele acestea în sta­rea sănetăţei Regelui. M. Sa nu mai lucrează, a perdut pofta de mâncare şi stă în pat. Trei medici au fost consul­taţi, nu se ştie încă rezultatul consul­tului lor, căci ştirile oficiale lipsesc. ----------------------------------------------------­ Un incident scandalos In cercurile militare se vorbeşte mult de un incident ce s’a produs pe peronul gărei Predeal la sosirea Regelui. Mai mulţi generali şi ofiţeri su­periori erau adunaţi spre a primi pe Suveran. După câte­va minute, sosiră şi miniştrii cu primul-minis­­tru în cap. Generalii, cari erau faţă, chiar generalul Cernat, salutară pe membrii guvernului, numai genera­lul Racovitsâ a stat neclintit, nebă­­gând în seamă pe miniştri. Această atitudine fu observată de preşedintele Consiliului, care făcu mustrări aspre generalului Racovitsâ, sicendu’i că este dator a saluta pe consilierii Tronului, când ei sunt în funcţiunea lor, precum este ca­şul când autorităţile Terei merg în întîmpinarea Capului Statului. Generalul Manu ar fi zis gene­ralului Racovits­, bătând din picior : Gh­eorgh­e Manu­ nu are ne­voie de salutul D-tale. Pre­zidentul Consiliului însă îl pretinde. Incidentul a făcut mult sgomot și se așteaptă ca densul să aibă urmări. Argus. Ştiri din Elveţia BERNE 17, Septembrie. — Anglia, bazându-se pe art. 7 a tratatului de extrădare, a refuzat să dea pe Castroni ce se crede a fi asasinul consilierului Rosse din Tessin. Se fac mari pregătiri pentru meetingul ce va arăta libera­lilor din Tessin simpatiile naţionale pen­tru atitudinea lor faţă cu aspiraţiunile reacţiunei. Consiliul federal face cunoscut că ne­gocierile pentru compromis n’au izbu­tit din cauza cererei conservatorilor de a reintegra guvernul răsturnat. Consi­liul constată pe temeiul declaraţiilor de­legaţilor celor două partide că situaţi­­unea actuală se datoreşte sistemului e­­lectoral defectuos şi care împedică ca şi liberalii să fie reprezentaţi în marele Con­siliu. TRIBUNALUL DIN GALAŢI Ministerul de justiţie a făcut o greşală neertata desfiinţând o sec­ţiune de la tribunalul de Covurlui prin noua lege a organisarei jude­cătoreşti. Acest fapt se datoreşte, după părerea tuturora, informaţiunilor ne­exacte date Ministrului de fostul procuror-general al Curţei din Ga­laţi, P. Ionescu. Ori­care ar fi însă causa, nu-i mai puţin adevărat că rezultatul este nenorocit atât pentru judecători cât şi pentru justiţiabili. Pentru cei d’înteiu fiind­că sunt ne­voiţi să lucreze câte 7, 8 şi 10 ore pe zi de muncă încordată,­iar pen­tru cei d’al doilea, pentru că nu pot obţinea termene mai scurte de­cât trei luni, sau cel mai puţin doue luni şi jumătate. Lumea de aici să miră, şi cu drept cuvînt, cum e cu putinţă, ca doi judecători (căci al 3 lea jude­cător e ocupat toată ziua cu primi­rea actelor de notariat, şi cu lucră­rile de delegaţiunî, — iar judele de Instrucţie, de abia poate dovedi pro­­priele sale lucrări),—cum e cu pu­tinţă, sic, ca doi judecători să judece pe fie­care şi 30 de procese, şi să redacteze încă şi hotărîrile ? Aceşti oameni sunt adevăraţi martiri !! Adevărul este că, dacă Trib. de Covurlui, poate merge până acum cu o singură secţiune, apoi onoarea revine aproape întreagă activului, in­teligentului, şi prea expeditivului Pre­şedinte Gh. Ştefănescu, fost procuror de Curte, care a făcut un sacrificiu primind acest post, pe când el me­rita să fie numit Consilier la Curte. Ori­cum, pentru ca judecătorii Trib. de Covurlui să nu judece prea de tot espeditiv multe procese, Minis­trul de justiţie ar face foarte neme­­rit, ca să vină la Noembre cu un proect de lege pentru reînfiinţarea celei de a 2-a secţiuni. Prin aceasta să va cruţa sănătatea judecătorilor şi să va garanta mai bine interesele justiţiabililor, cari nu pot vedea ter­minate procesele cele mai simple, de­cât după unul, sau doi ani cel puţin. Galaţi 17 Septembre, 1890. Sirius. Francia şi Italia O convorbire cu D Crispi. „Figaro" din Paris publică o conversaţiune ce a avut-o cores­pondentul său cu d-l Crispi la Nea­­pole. Primul ministru italian a asi­gurat că el e însufleţit de cele mai bune sentimente pentru Francia şi că doreşte să înlăture ori­ce ne­înţelegere. El a afirmat din nou caracterul defensiv și pacinic al triplei alianţe pe care el a găsit-o încheiată când a venit la putere. El nu va ataca nici­o­dată Fran­cia , dacă Germania însă ar voi să o facă, el se va sili să o îm­piedice, dar Germania nu doreşte resboia. El nu crede că va fi un resboiu, afară numai dacă Francia nu se va incăpăţîna să -1 facă; împăratul Germaniei nu-1 va face, căci el e ocupat cu chestiunea so­cială. Dacă Francia, care este foarte tare, nu se mişcă, nimeni nu se va mişca. Iredentismul e o nebunie a câtor­va tineri. Vorbind de evenimentele din Tessin a zis : ce voiţi să facem ? Chestiunea naţionalistă dispare ; ea a cedat locul chestiunei sociale care va domina în curînd lumea în­treagă. înarmările universale vor sfârşi prin a ruina Europa în pro­fitul Americei. Tripla alianţă n’a fost încă re- Inoită. Le Temps zice că cuvintele d-lui Crispi sunt bine venite în Francia, dar din nefericire ele n’au o sanc­ţiune pozitivă. Dacă Italia va re­­înoi tripla alianţă, îi va fi foarte greu Franciei să ia în serios for­mulele împăciuitoare şi protestă­rile amicale pe care oamenii de Stat italieni le vor face în con­versaţiile lor cu ziariştii. Discursul d-lui San­ Giuiliano Deputatul San Giuliano a ţinut la Milan un discurs asupra chestiunei sociale şi în care a apărat tripla ali­anţă demonstrând că Francia şi Rusia sunt cauza înarmărilor ge­nerale. Discursul a avut mare suc­ces şi acest fapt e foarte în­semnat pentru că tripla alianţă a­­vea până în prezent foarte puţini partizani la Milan. Incidentele de la Botoşani Primim, spre publicare, următoarea scri­soare adresată d-luî G. Panu, care n’a voit să-i facă loc în coloanele ziarului Lupta. Domnule Panu, Congresul studenţilor universitari, între alte daruri, a avut şi pe acela de a tem­pera seceta ziaristică, dând sbor nedis­­ciplinei şi fantaziei corespondenţilor. "Privitor la corespondenţele relative la congres ce d-voastră aţi avut în special şi presa în general, vă trimit această scrisoare care, până la o amănunţită şi exactă descriere a Congresului, poate îndrepta soirite răspindite greşit în a­­ceastă privinţă. Cel mai mare sgomot s’a făcut rela­tiv la atitudinea congresului în Gestiu­nea studenţilor israeliţi. In această pri­vinţă ştirile cele mai apropiate de ade­văr sunt cele publicate de Adevărul; şti­rile publicate de Lupta sunt fundamen­tal eronate. De sigur că corespondenţa „Studen­tului radical“ nu ve priveşte de­cât nu­mai în alegerea corespondentului şi spe­rând că veţi primi deci cu bună voinţă această scrisoare, v-o trimit spre a în­drepta şi dovedi erorile corespondentului d-voastră. Un exemplu de fundamentală eroare este cestiunea pe care corespondentul d-voastră o tratează în numărul de 9 — 10 Septembre sub titlu de : „incidentul Manea“. Lucrurile sunt absolut greşit relatate. Cestiunea stă ast­fel: se supune discu­­ţiunei congresului o cerere către Minis­terul Instrucţiune! Publice prin care se arată lipsurile studiilor în Universităţile noastre şi prin care se cere complecta­­rea lor. In şirul facultăţilor ce cereau complectarea studiului era şi facultatea de Teologie. Propunerea a fost prezen­tată de D-1 Mendonidi şi D-1 Mihail Policrat. Acest din urmă a luat cuvîn­­tul spre a susţine propunerea în teză generală. Mai în urmă, după mai mulţi oratori, am intervenit şi eu stăruind a arăta că facultatea de teologie nu poate sta alături cu celelalte facultăţi în pri­vinţa progresului şi complectărei stu­diilor lor paralel cu înaintarea cercetă­rilor ştiinţifice. Atunci s’au ivit natural protestări din partea studenţilor teologi şi a partizanilor lor, ba chiar unul dintre ei, un preot, nu o cuvîntare spirituală.

Next