Adevěrul, noiembrie 1890 (Anul 3, nr. 658-682)
1890-11-24 / nr. 677
ANUL III—No. 877 NuemeruS 111 Bani ABONAMENTELE INCLT LA 1 SI IS ALE FlEClBEI LU!U SI SE PLĂTESC TOTDEAUNA ’SUNT* In Bucuresci la casa Administrației Din Județe și Streinetate prin mandate postale. Un an in țară HO lel, in streinetate 50 Șese luni , 15 , , • , ' 25 Trei luni „ 8 „ , . 13 LA PARIS, ziarul se găsește de vânzare cu numărul la bioscul No. 117, Boulevard St-Mîchel. MANUSCRISELE NU SE ’NAPOEAZÎ EDIȚIA ALTEIA ADMINISTRAȚIA: Strada Nouă, IO Director politici ALEX. V. BELDUHANU REDACȚIA: SAMBATA* 2 41NOEMBRE 1890 Numărul IO Bani ANUNCIURILE Din BUCURESCI și JUDEȚE se primesc direct laadministraţie. Din PARIS la Agenţia Liberi, C. Adam şi Agenţia Havas. Din STREINETATE, direct la adiimnistraţie şi la toate Oficiile de publicitate. Anunciuri la pagina IV ... 0,3, b, lini» III... 2..~ iei » . 3,- lei: „ înseii! £le 3 iei rândul DREPTUL LA REVOLUTIUNE ---------------------MsaCNl'c^---------------------Două nedibăcii -----------------------------------------------------BATAIA în ARMATA Bugetul viitor •— ----------------------PLj’îcfra'V-------------—---------CRONICA PARLAMENTARA ---------------------------------------------------------------------------------O măsură dreaptă -----------------------------------------------------ȘCOALA DE MOȘIT - -------- ---------------- -----------------------------Rezbunarea dobitoacelor Bucuresci 23 Noémire Dreptul la Revoluţiune Multe s’au zis şi s’au scris în privinţa celor petrecute în zilele din urmă la Senat. Şi in adevăr, nu cred că în analele parlamentare ale tutulor ţărilor să se găsească un fapt care să dovedească mai multă slugărnicie din partea unui Corp legiuitor. Dar pentru mine cestiunea principală nu este a se aprecia purtarea senatorilor care dau într’o zi un vot și a doua zi un res vot. Tot ce vedem petrecăndu-se de câtva timp nu este de cât rezultatul unei boli grave a organismului nostru politic. Dacă voim să găsim un mijloc de vindecare, trebuie dat să-l căutăm în distrugerea focarului din care naşte răul. Astăzi nu mai e nimeni în ţara românească care să nu ştie că răul vine de sus, de la Palat. Carol I a intervertit cu totul maxima constituţională care zice că Regele domneşte şi nu cârmueşte. La noi, din contra, Suveranul nu domneşte, ci cârmueşte. Să ne explicăm. A domni conform sistemului constituţional este a fi Suveranul iresponsabil al unei ţări, uzând de drepturile şi prerogativele acordate de Constituţiune, dar tot de o dată îndeplinindu-şe şi îndatoririle. Nu e destul de a încasa lista civilă şi de a semna decretele prezentate de miniştrii pentru a putea zice că un Rege constituţional îşi îndeplineşte îndatoririle. Rolul unui Suveran este mult mai mare. El este dator a apăra interesele permanente ale Statului contra pasiunilor de partid, rămânănd absolut imparţial în faţa luptelor ce există între ele. El nu trebue să guverneze, căci sistemul constituţional implică mai ales guvernul partidelor şi esclude cu desevărşire regimul personal al Suveranului atât in politica din lăuntru cât şi în cea din afară. Conformatu-s la Carol I acestor reguli primordiale ale sistemului reprezentativ ? Nu! El nu domneşte precum e dator să domnească, căci esercită numai drepturi şi se bucură de foloase, dar uită cu totul datoria Sa de căpetenie, aceea de a fi imparţial şi de a se ţine departe de luptele partidelor. Carol I guvernează fiind pe rînd şeful iresponsabil al partidelor sau mai bine al colectivităţilor ce sunt la putere. Miniştrii nu au alt rol decât a lua asupra lor răspunderea : capul partidului guvernant este Regele. Prin urmare, Regele guvernează exercitând o acţiune disolvantă şi demoralizatoare asupra partidelor. de sus, revoluțiunea devine o datorie sfîntâ, un act de patriotism. Dunăreanul. TELEGRAME ROMA, 22 Noembre.—O scrisoare a Papei către Episcopat asupra chestiunei sclavagiului laudă zelul Cardinalului Lavigerie. Papa mulțumeşti suveranilor de a fi întrunit congresul; el institue o chetă anuală în ziua de Bobotează. NISA, 22 Noembre.— Dl. Gambeta tatăl a murit. VIENA, 22 Noembre.—Ministrul de Finance a depus bugetul pe 1891: capitalul veniturilor e de 566,759,572 fiorini, acela al cheltuelilor 564,473,940. ROMA, 22 Noembre.—Ziarul oficial publică numirea a 75 noi senatori printre cari câţiva diplomaţi; printre aceşti din urma e d-l Nigra. BELGRAD, 22 Noembrie.— Cercurile bine informate asigură că regina Natalia persistă în a voi să se adreseze Scupcinei, dacă guvernul nu răspunde la întrebările sale cu privire la relațiunile sale cu fiul său. El întrebuinţează prerogativele şi înrîurirea Coroanei în favoarea coteriei cu care S’a înconjurat. Un atare sistem este periculos, căci are de bază iresponsabilitatea guvernanţilor sub scutul Tronului. Regele fiind totd’auna solidar cu ministerul Seu şi tainicul şef al coteriei guvernante, nu mai poate exista răspundere; iresponsabilitatea Coroanei acoperă actele cele mai inconstituţionale ale miniştrilor şi le asigură impunitatea. Acest sistem de guvernământ este cel mai imoral, cel mai rău făcător, căci reprezintă o curcitură de absolutism şi de fals constituţionalism. Este guvernul personal fără răspundere, un fel de lovitură de Stat esecutată pe sub mână într’un mod ezustic şi rău făcător pentru morala publică. In contra acestui sistem trebue să ne ridicăm cu toţii, fără deosebire de partid. Tot ce s’a petrecut cu ocaziunea crizei provocate prin alegerea generalului Florescu ca președinte al Senatului este o nouă dovadă că marele vinovat este Regele Carol.Generalul Manu, răspunzând eri D-lui Lascar Catargiu în Cameră, a zis: In urma alegerei generalului Ilorescu am mers la Rege spre a’î expune situaţiunea. Regele mi’a zis că nu trebue să consider alegerea generalului Ilorescu ca un vot de blam şi că trebuie să cer Senatului, un vot de încredere. Aceste cuvinte ar fi îndestulătoare spre a dovedi amestecul ilegal, inconstituţional şi imoral al lui Carol I în mersul instituţiunilor noastre. Ziarul Naţiunea scria alaltăeri că Regele ar fi zis primului Sou ministru care li oferea demisiunea sa : Generale! Nu o fi cunoşti Ţara ! Nu puteam crede că Carol I să fi avut îndrăzneala să pronunţe aceste cuvinte către un ministru român, dar, în urma ziselor generalului Manu în Cameră, pare că cele scrise de Naţiunea sunt purul adevăr. O dată ce un Rege porunceşte primului Sou ministru cum trebue să considere voturile Parlamentului şi când trebue să-i ceară un vot de încredere, aceasta dovedeşte în adevăr că Suveranul îşi cunoaşte mai bine uneltele Sale din acest parlament decât primul Său consilier. Mai jos nu poate cădea o reprezentaţiune naţională decât a căzut Parlamentul actual faţă cu Palatul. Ce foloseşte dar de a încrimina pe generalul Manu, pe senatorii sau pe deputaţii cari votează după cum suflă vîntul de la Palat ? Uneltele nu se lovesc, ele să dispreţuiesc. Dacă voim să lecuim răul, lovirile noastre trebuiesc indreptate contra adevăratului vinovat, contra Aceluia ce este capul răului, contra Regelui Loviturei de Stat esecutată într’un mod făţarnic de Ezurtul încoronat, să opunem voinţa nestrămutată a Ţarei. Absolutismului îmbrăcat în hainele mincinoase ale parlamentarismului, să opunem dreptul revoluţiuneî. In zadar partidele şi bărbaţii noştri politici se vor încerca a îndrepta lucrurile pe calea legală. Când nelegiuirea purcede Doué nedibăcii înregistrez cu regret doué nedibăcii rostite de D. preşedinte al consiliului de miniştri în şedinţa Camerei de ieri. Domnia Sa, pentru a dovedi că se reazămă pe o mare majoritate în Parlament, a zis că D. Gh. Gr. Cantacuzino reprezintă, ca preşedinte, cea mai mare parte a Camerei. Reți face D. General Manu că nu citeşte ziarele din opoziţie; toate au făcut o socoteală cu care aui dovedit că, fără voturile miniştrilor şi fără votul său propriu, D. Gh. Gr. Cantacuzino ar sta pe banca deputaţilor iar nu pe fotoliul presidenţial. Să lăsăm pe D. Gh. Gr. Cantacuzino să se legene în dulcea iluziune de a crede că nu a fost ales, ci aclamat ca președinte de întreaga Cameră. Dar Primul-Ministru, ocolind adevărul, s’a expus la întreruperi displăcute. La observația făcută de D. Gr. Cozadini cum că Moldova nu este reprezentată în miniser, D. preşedinte al Consiliului de miniştri a răspuns că nu a găsit nici un moldovan căruia să-i ofere un portofoliu-Stranie afirmare!—Moldova, biata Moldova! căzută în halul Dobrogei, unde a trebuit să trimetem o complectă administraţie română. D-le General!—Nu e vorba de separatism. Criminal ar fi Românul care ar pronunţa acest cuvînt; dar Moldova are interese care trebue să fie reprezentate şi apărate în minister. Un exemplu :—Cine va apăra în consiliul de miniştri linia ferată Bârlad-Galaţi? D. Alex. Marghiloman, înfocatul apărător al portului Brăila 2 . Cine va apăra în consiliul de miniştri traseul liniei ferate DorohoiIaşi, şi antrepozitele cari s’au făgăduit ieşenilor ? D. Titu Maiorescu, eminent profesor, dar care nu cunoaşte interesele economice ale localităţilor şi ale foastei Capitale a Moldovei ? D. Gineral Manu şi toţi miniştrii cad îl înconjoară să nu uite că Moldova impunându’şi mari sacrificii s’a unit pentru vecie cu sora ei Muntenia , dar să ştie, şi trebue să ştie, că Moldova nu a fost ’cucerită. a. g. B. Bugetul viitor Veniturile Statului Noul recensămant tăcut în cursul anului acesta pentru periodul viitor, a dat ca rezultat un spor la capitalul veniturilor directe de 3.310.000 lei, dintre cari două milioane asupra fondierei, jumătate milion la căile de comunicare, 400 mii lei la patente, 310 mii lei la zecimile de percepere şi 100 mii lei la licenţe. Protestările ce am avut ocazia de a înregistra în contra acestui recensemănt, sunt proaspete în memoria cititorilor noştri şi credem că dacă tesaurul public va încasa acest adaos de venit, o va face prin forţa legei de percepere, iar nici decum prin echitabila împărţire a dăjdiilor care ar fi trebuit să domnească la alcătuirea rolurilor de contribuţiuni. Rezultatul urcărei în mod nemăsurat a dărilor asupra averei rurale, va avea de efect urcarea imediată a dijmei sau a închirierea locurilor locuitorilor, de unde vor porni noul nemulțumiri, dacă nu chiar tulburări. Căci este colosal sporul făcut de 2o la sută asupra fondiereî. Dacă trecem mai departe, găsim un alt capital care sporește pe fiecare an într’un mod progresiv: timbrele. Sporul acestui articol bugetar se datoreşte înmulţireî şicanelor la care este expus săracul. Un spor colosal s’a adăogat la băuturile spirtoase, din 5,750 mii lei cât a fost în anul curent, s’a propus pentru anul viitor 6,700 mii. Celelalte venituri mai importante cari sunt presupuse esecutărei, sunt monopolurile, căile ferate, etc., plus 1,200,000 lei cec. Menelas Ghermani afirmă că rămâne excedent din exercițiul curent! Această umflare de venituri, a îndreptăţit pe Guvern la cererea unui spor de cheltueli de 3,740,000 lei asupra bugetului ordinar, cheltueli pe care le vom cerceta îndată ce vom avea bugetele parţiale ale fiecărui minister, precum şi situaţiunea tesaurului public. Până atunci însă cifra totală la care se ridică veniturile este de 168.615.000 lei iar cheltuelile ordinare la aceaşi cifră, plus voia ce cere ministrul de finance de a emite bonuri de tesaur. Contribuabilii trebue să noteze că în aceste cheltueli nu intră câtuşi de puţin fondurile de construcţiuni şi fortificări. Acestea se vor acoperi prin noi emisiuni de rentă. Socoteala Cronica Parlamentara Până la orele 1, se pare că vom avea una din acele şedinţi plicticoase, în care îţi vine — ţie gazetar — să „spânzuri condeiul în cui şi un capăt gazetăriei şi reportagiului să pui.“ De o dată lucrurile se schimbară. Cu intrarea d-lor Catargiu şi Dumitru Brătianu sosi şi vestea că se pregăteşte o şedinţă de scandal. „D-nii Catargiu şi Dumitru Brătianu vor citi câte o declaraţie, prin care partidele cei lor reprezintă protest în contra aflarei la putere a generalului Manu.“ Aceasta e vestea. Şedinţa se deschide în mijlocul unei aşteptări solemne. Pe banca ministerială — o nenorocire ! —numai d-nii Manu şi Triandafil, ambii nefăcuţi pentru a susţine un atac de puterea celui ce li se pregătea. In schimb, d. Carp e la locul său, gata a’şi apăra porumbeii de asaltul uliului bătrân. * După ce încetară aplausele cari însoţiră citirea protestărei d-lui Catargiu. Primul ministru sescoală şi începe a combate ca la şcoală : „Eu sunt mai mare, nu d. Catargiu. Cu mine e partidul, nu cu D-sa. Cu mine e ţara — aceasta rezultă din alegerile comunale—nu cu d. Catargiu. Nu m’am dus de la Senat la M. Sa pentru a’mi da demisia , ci pentru a-i raporta ce s’a petrecut. Am majoritatea și câtă vreme voiu avea-o, nu plec de pe această bancă." Cam acesta e rezultatul discursului d-luî Manu. D. Panu, luând cuvîntul, caută să scoată definiţia de guvern constituţional din interpretările,iarl său dat de trei ani încoace constituţionalizmului şi demonstră că, la partidele vechi, guvernul e constituţional, când eşti la putere ; neconstituţional, când eşti în opoziţie. Nu neconstituţional— drept vorbind— este guvernul generalului Manu; dar el este contra uzanţelor, contra bunului simţ parlamentar. Adresându-se apoi primului ministru, D. Panu îi spune ce s’a petrecut la Palat: — V’aţî dus la M. Sa şi v’aţi plâns de votul de blam ce v’a dat Senatul, adăogând că aţi făcut chestiune ministerială din alegerea preşedintelui. Regele v’a răspuns : — „Ce ai făcut ?!... Intoarce-te înapoi şi cere un vot de încredere“. Şi Dv. aţi făcut’o. Senatul, care a avut vitejia de a vă înfrunta o dată, n’a mai putut s’o facă a doua oară şi după patru zile. * D. Vernescu se agaţă de vorbele primului-ministru, că el represintă majoritatea partidului liberal-conservator şi a aduce aminte de declaraţia pe care a făcut-o când a venit la putere, declaraţie de retragere din partidul liberal-conservator. D. Vernescu face socoteala voturilor liberal-conservatoare, cari susţin pe D. Manu şi ajunge la cifra de 18, faţă cu 45, care a votat pentru D. Catargiu la preşidenţie. „Acei 18 au toţi motive puternice pentru a fi cu Dv. şi nu va fi nici unul, care să poata mărturisi acele motive“. D. Emil Mavrocordat se supără şi întrerupe pe D. Vernescu, care-i respunde : — D-ta eşti Generalul Manu al Iaşilor; ceea ce face D-lui aici, faci D-ta acolo. * Vorbeşte apoi D. Carp, care e atât de puţin stăpân pe sine, încât cu tot ifosul său, nu poate impune ascultare şi este hărţuit la fiecare vorbă de conservatorii tineri şi de liberali. D-sa declară între altele că numai junimiştii sunt conservatori şi că conservatismul e etern. Această declaraţie revoltă pe D-nu Voinov, care declară că, deşi junimist, D-sa vrea să rămâie liberal. * D. Cozadini întreabă pe D-nu Manu de ce n’are nici un ministru moldovean? Primul-ministru respunde că n’a găsit nici unul. Lumea rîde, iar D. Nicolae Ionescu anunţă o interpelare în această privinţă. D. Kogâlniceanu anunţă că şi liberalii se vor rosti asupra legitimităţii guvernului actual. Să ne aşteptăm deci şi pe azi la asalturi furioase. Bătaia în armata Un cititor al „Adevărului“ ne scrie din Bacău, următoarele: De aproape un an de când se află în regimentul 27 dorobanţi, cu reşedinţa în acel oraş, maiorul Teodor Veleanu a lucrat înadins numai pentru a umili prestigiul armatei, a slăbi cu totul disciplina prin pedepse cu totul nedrepte dar mai cu deosebire s’a distins prin bătăile sălbatice aplicate nenorocitelor grade inferioare. Un fapt recent mi-a zdrobit inima de durere. Un soldat, Petrache sin Ion Vasile, a cerut învoirea de a se duce pentru câteva zile acasă spre a’şi vedea părinţii, nevasta şi copii. Maiorul Veleanu nu a voit cu nici un preţ să’î dea drumul; aprins de dor, nenorocitul soldat a plecat fără voie şi după trei zile, adecă în ziua de 15 curent, s’a întors de bună voia sa la Corp. Tocmai în acea zi Veleanu comanda regimentul, căci ceilalţi lipseau. îndată după apel, dădu ordin să se adune toți oamenii într’un pavilion unde aduse pe nenorocitul soldat, 1] întinse la pă-