Adevěrul, noiembrie 1890 (Anul 3, nr. 658-682)

1890-11-24 / nr. 677

ANUL III—No. 877 NuemeruS 111 Bani ABONAMENTELE INCLT LA 1 SI IS ALE FlE­ClBEI LU!U SI SE PLĂTESC TOT­DEAUNA ’SUNT* In Bucuresci la casa Administrației Din Județe și Streinetate prin man­date postale. Un an in țară HO lel, in streinetate 50 Șese luni , 15 , , • , ' 25 Trei luni „ 8 „ , . 13 LA PARIS, ziarul se găsește de vân­­zare cu numărul la bioscul No. 117, Boulevard St-Mîchel. MANUSCRISELE NU SE ’NAPOEAZÎ EDIȚIA ALTEIA ADMINISTRAȚIA: Strada Nouă, IO Director politici ALEX. V. BELDU­HANU REDACȚIA: S­AMBAT­A* 2 41NOEMBRE 1890 Numărul IO Bani ANUNCIURILE Din BUCURESCI și JUDEȚE se pri­mesc direct la­­administraţie. Din PARIS la Agenţia Liberi, C. Adam şi Agenţia Havas. Din STREINETATE, direct la adiim­nistraţie şi la toate Oficiile de publicitate. Anunciuri la pagina IV ... 0,3, b, lini» III... 2.­.~ iei » . 3,- lei: „ înseii! £le 3 iei rândul DREPTUL LA REVOLUTIUNE ---------------------MsaCNl'c^---------------------­Două nedibăcii -----------------------------------------------------­BAT­AIA în ARMATA Bugetul viitor •— ----------------------PLj’îcfra'V-------------—---------­CRONICA PARLAMENTARA -----------------------­----------------------------------------------------------­O măsură dreaptă -----------------------------------------------------­ȘCOALA DE MOȘIT - -------- ---------------- -----------------------------­Rezbunarea dobitoacelor Bucuresci 23 Noémire Dreptul la Revoluţiune Multe s’au zis şi s’au scris în privinţa celor petrecute în zilele din urmă la Senat. Şi in adevăr, nu cred că în analele parlamen­tare ale tutulor ţărilor să se gă­sească un fapt care să dovedească mai multă slugărnicie din partea unui Corp legiuitor. Dar pentru mine cestiunea principală nu este a se aprecia purtarea senatorilor care dau într’o zi un vot și a doua zi un res vot. Tot ce vedem petrecăndu-se de cât­va timp nu este de cât re­zultatul unei boli grave a organis­mului nostru politic. Dacă voim să găsim un mijloc de vindecare, trebuie dat să-l căutăm în distru­gerea focarului din care naşte răul. Astă­zi nu mai e nimeni în ţara românească care să nu ştie că răul vine de sus, de la Palat. Carol I a intervertit cu totul maxima constituţională care zice că Regele domneşte şi nu cârmueşte. La noi, din contra, Suveranul nu domneşte, ci cârmueşte. Să ne explicăm. A domni conform sistemului con­stituţional este a fi Suveranul ires­ponsabil al unei ţări, uzând de drep­turile şi prerogativele acordate de Constituţiune, dar tot de o dată îndeplinindu-şe şi îndatoririle. Nu e destul de a încasa lista ci­vilă şi de a semna decretele prezen­tate de miniştrii pentru a putea zice că un Rege constituţional îşi îndeplineşte îndatoririle. Rolul unui Suveran este mult mai mare. El este dator a apăra interesele permanente ale Statului contra pasiunilor de partid, rămânănd ab­solut imparţial în faţa luptelor ce există între ele. El nu trebue să guverneze, căci sistemul constitu­ţional implică mai ales guvernul partidelor şi esclude cu desevăr­­şire regimul personal al Suvera­nului atât in politica din lăuntru cât şi în cea din afară. Conformatu-s la Carol I acestor reguli primordiale ale sistemului reprezentativ ? Nu! El nu domneşte precum e dator să domnească, căci esercită numai drepturi şi se bucură de foloase, dar uită cu totul datoria Sa de căpetenie, aceea de a fi im­parţial şi de a se ţine departe de luptele partidelor. Carol I guvernează fiind pe rînd şeful iresponsabil al partidelor sau mai bine al colectivităţilor ce sunt la putere. Miniştrii nu au alt rol de­cât a lua asupra lor răspunderea : capul partidului guvernant este Regele. Prin urmare, Regele guvernează exercitând o acţiune disolvantă şi demoralizatoare asupra partidelor. de sus, revoluțiunea devine o datorie sfîntâ, un act de patriotism. Dunăreanul. TELEGRAME ROMA, 22 Noembre.—O scrisoare a Papei către Episcopat asupra chestiunei sclavagiului laudă zelul Cardinalului La­­vigerie. Papa mulțumeşti suveranilor de a fi întrunit congresul; el institue o chetă anuală în ziua de Bobotează. NISA, 22 Noembre.— Dl. Gambeta tatăl a murit. VIENA, 22 Noembre.—Ministrul de Finance a depus bugetul pe 1891: ca­pitalul veniturilor e de 566,759,572 fiorini, acela al cheltuelilor 564,473,940. ROMA, 22 Noembre.—Ziarul oficial publică numirea a 75 noi senatori prin­tre cari câţi­va diplomaţi; printre aceşti din urma e d-l Nigra. BELGRAD, 22 Noembrie.— Cercu­rile bine informate asigură că regina Natalia persistă în a voi să se adreseze Scupcinei, dacă guvernul nu răspunde la întrebările sale cu privire la relațiu­­nile sale cu fiul său. El întrebuinţează prerogativele şi înrîurirea Coroanei în favoarea co­teriei cu care S’a înconjurat. Un atare sistem este periculos, căci are de bază iresponsabilitatea gu­vernanţilor sub scutul Tronului. Regele fiind tot­d’a­una solidar cu ministerul Seu şi tainicul şef al coteriei guvernante, nu mai poate exista răspundere; iresponsabilita­tea Coroanei acoperă actele cele mai inconstituţionale ale miniştri­lor şi le asigură impunitatea. Acest sistem de guvernământ este cel mai imoral, cel mai rău făcător, căci reprezintă o curcitu­­ră de absolutism şi de fals consti­tuţionalism. Este guvernul perso­nal fără răspundere, un fel de lo­vitură de Stat esecutată pe sub mână într’un mod ezustic şi rău făcător pentru morala publică. In contra acestui sistem trebue să ne ridicăm cu toţii, fără deo­sebire de partid. Tot ce s’a petrecut cu ocaziu­­nea crizei provocate prin alegerea generalului Florescu ca președinte al Senatului este o nouă dovadă că marele vinovat este Regele Ca­rol.Generalul Manu, răspunzând eri D-lui Lascar Catargiu în Cameră, a zis: In urma aleg­er­ei generalului Ilo­­rescu am mers la Rege spre a’î ex­pune situaţiunea. Regele mi’a zis că nu trebue să consider alegerea ge­neralului Ilorescu ca un vot de blam şi că trebuie să cer Senatului, un vot de încredere. Aceste cuvinte ar fi îndestulă­toare spre a dovedi amestecul ile­gal, inconstituţional şi imoral al lui Carol I în mersul instituţiuni­­lor noastre. Ziarul Naţiunea scria alaltă­eri că Regele ar fi zis primului Sou ministru care li oferea demisiunea sa : Generale! Nu o fi cunoşti Ţara ! Nu puteam crede că Carol I să fi avut îndrăzneala să pronunţe a­­ceste cuvinte către un ministru ro­mân, dar, în urma ziselor genera­lului Manu în Cameră, pare că cele scrise de Naţiunea sunt purul adevăr. O dată ce un Rege porunceşte primului Sou ministru cum trebue să considere voturile Parlamentului şi când trebue să-i ceară un vot de încredere, aceasta dovedeşte în a­­devăr că Suveranul îşi cunoaşte mai bine uneltele Sale din acest parlament de­cât primul Său con­silier. Mai jos nu poate cădea o re­­prezentaţiune naţională de­cât a căzut Parlamentul actual faţă cu Palatul. Ce foloseşte dar de a încrimina pe generalul Manu, pe senatorii sau pe deputaţii cari votează după cum suflă vîntul de la Palat ? Uneltele nu se lovesc, ele să dispreţuiesc. Dacă voim să lecuim răul, lo­virile noastre trebuiesc indreptate contra adevăratului vinovat, con­tra Aceluia ce este capul răului, contra Regelui­ Loviturei de Stat esecutată în­­tr’un mod făţarnic de Ezurtul în­coronat, să opunem voinţa nestră­mutată a Ţarei. Absolutismului îmbrăcat în hai­nele mincinoase ale parlamenta­rismului, să opunem dreptul re­­voluţiuneî. In zadar partidele şi bărbaţii noştri politici se vor încerca a în­drepta lucrurile pe calea legală. Când nelegiuirea purcede Doué nedibăcii înregistrez cu regret doué ne­dibăcii rostite de D. preşedinte al consiliului de miniştri în şedinţa Camerei de ieri. Domnia Sa, pentru a dovedi că se reazămă pe o mare majoritate în Parlament, a zis că D. Gh. Gr. Cantacuzino reprezintă, ca preşe­dinte, cea mai mare parte a Ca­merei. Reți face D. General Manu că nu citeşte ziarele din opoziţie; toate au făcut o socoteală cu care aui dove­dit că, fără voturile miniştrilor şi fără votul său propriu, D. Gh. Gr. Cantacuzino ar sta pe banca deputa­ţilor iar nu pe fotoliul presidenţial. Să lăsăm pe D. Gh. Gr. Canta­cuzino să se legene în dulcea iluziune de a crede că nu a fost ales, ci acla­mat ca președinte de întreaga Ca­meră. Dar Primul-Ministru, ocolind a­­devărul, s’a expus la întreruperi dis­plăcute. La observația făcută de D. Gr. Co­­zadini cum că Moldova nu este repre­zentată în miniser, D. preşedinte al Consiliului de miniştri a răspuns că nu a găsit nici un moldovan căruia să-i ofere un portofoliu-Stranie afirmare!—Moldova, biata Moldova! căzută în halul Dobrogei, unde a trebuit să trimetem o com­plectă adm­inistraţie română. D-le General!—Nu e vorba de se­paratism. Criminal ar fi Românul care ar pronunţa acest cuvînt; dar Moldova are interese care trebue să fie reprezentate şi apărate în minister. Un exemplu :—Cine va apăra în consiliul de miniştri linia­ ferată Bâr­­lad-Galaţi? D. Alex. Marghiloman, înfocatul apărător al portului Bră­ila 2 . Cine va apăra în consiliul de miniştri traseul liniei ferate Dorohoi­­Iaşi, şi antrepozitele cari s’au făgă­duit ieşenilor ? D. Titu Maiorescu, eminent profesor, dar care nu cu­noaşte interesele economice ale loca­lităţilor şi ale foastei Capitale a Mol­dovei ? D. Gineral Manu şi toţi mi­niştrii cad îl înconjoară să nu uite că Moldova impunându’şi mari sacrificii s’a unit pen­tru vecie cu sora ei Munte­nia , dar să ştie, şi trebue să ştie, că Moldova nu a fost ’cucerită. a. g. B. Bugetul viitor Veniturile Statului Noul recensăma­nt tăcut în cursul a­­nului acesta pentru periodul viitor, a dat ca rezultat un spor la capitalul venitu­rilor directe de 3.310.000 lei, dintre cari două milioane asupra fondierei, ju­mătate milion la căile de comunicare, 400 mii lei la patente, 310 mii lei la zecimile de percepere şi 100 mii lei la licenţe. Protestările ce am avut ocazia de a în­registra în contra acestui recensemănt, sunt proaspete în memoria cititorilor noştri şi credem că dacă tesaurul pu­blic va încasa acest adaos de venit, o va face prin forţa legei de percepere, iar nici de­cum prin echitabila împăr­ţire a dăjdiilor care ar fi trebuit să dom­nească la alcătuirea rolurilor de contri­­buţiuni. Rezultatul urcărei în mod nemăsurat a dărilor asupra averei rurale, va avea de efect urcarea imediată a dijmei sau a închirierea locurilor locuitorilor, de unde vor porni noul nemulțumiri, dacă nu chiar tulburări. Căci este colosal spo­rul făcut de 2o la sută asupra fondiereî. Dacă trecem mai departe, găsim un alt capital care sporește pe fie­care an într’un mod progresiv: timbrele. Sporul acestui articol bugetar se datoreşte în­­mulţireî şicanelor la care este expus să­racul. Un spor colosal s’a adăogat la bău­turile spirtoase, din 5,750 mii lei cât a fost în anul curent, s’a propus pentru anul viitor 6,700 mii. Cele­lalte venituri mai importante cari sunt presupuse esecutărei, sunt mono­polurile, căile ferate, etc., plus 1,200,000 lei ce­c. Menelas Ghermani afirmă că rămâne excedent din exercițiul curent! Această umflare de venituri, a îndrep­tăţit pe Guvern la cererea unui spor de cheltueli de 3,740,000 lei asupra­ buge­tului ordinar, cheltueli pe care le vom cerceta îndată ce vom avea bugetele parţiale a­le fie­cărui minister, precum şi situaţiunea tesaurului public. Până a­­tunci însă cifra totală la care se ridică veniturile este de 168.615.000 lei iar cheltuelile ordinare la aceaşi cifră, plus voia ce cere ministrul de finance de a emite bonuri de tesaur. Contribuabilii trebue să no­teze că în aceste cheltueli nu intră câtuşi de puţin fondu­rile de construcţiuni şi for­tificări. Acestea se vor aco­peri prin noi emisiuni de ren­tă. Socoteala Cronica Parlamentara Până la orele 1, se pare că vom a­­vea una din acele şedinţi plicticoase, în care îţi vine — ţie gazetar — să „spân­zuri condeiul în cui şi un capăt gaze­tăriei şi reportagiului să pui.“ De o dată lucrurile se schimbară. Cu intrarea d-lor Catargiu şi Dumitru Bră­­tianu sosi şi vestea că se pregăteşte o şedinţă de scandal. „D-nii Catargiu şi Dumitru Brătianu vor citi câte o declaraţie, prin care par­tidele ce­i­ lor reprezintă protest în con­tra aflarei la putere a generalului Manu.“ Aceasta e vestea. Şedinţa se deschide în mijlocul unei aşteptări solemne. Pe banca ministeri­ală — o nenorocire ! —numai d-nii Manu şi Triandafil, ambii nefăcuţi pentru a susţine un atac de puterea celui ce li se pregătea. In schimb, d. Carp e la locul său, gata a’şi apăra porumbeii de asaltul u­­liului bătrân. * După ce încetară aplausele cari în­soţiră citirea protestărei d-lui Catargiu. Primul ministru se­­scoală şi începe a combate ca la şcoală : „Eu sunt mai mare, nu d. Catargiu. Cu mine e partidul, nu cu D-sa. Cu mine e ţara — aceasta rezultă din alegerile comunale—nu cu d. Catargiu. Nu m’am dus de la Senat la M. Sa pentru a’mi da demisia , ci pentru a-i raporta ce s’a petrecut. Am majoritatea și câtă vreme voiu avea-o, nu plec de pe a­­ceastă bancă." Cam acesta e rezultatul discursului d-luî Manu. D. Panu, luând cuvîntul, caută să scoată definiţia de guvern constituţional din interpretările,­i­arl său dat de trei ani încoace constituţionalizmului şi de­­monstră că, la partidele vechi, guver­nul e constituţional, când eşti la putere ; neconstituţional, când eşti în opoziţie. Nu neconstituţional— drept vorbind— este guvernul generalului Manu; dar el este contra uzanţelor, contra bunului simţ parlamentar. Adresându-se apoi primului ministru, D. Panu îi spune ce s’a petrecut la Palat: — V’aţî dus la M. Sa şi v’aţi plâns de votul de blam ce v’a dat Senatul, adăogând că aţi făcut chestiune minis­terială din alegerea preşedintelui. Regele v’a răspuns : — „Ce ai făcut ?!... Intoarce-te înapoi şi cere un vot de încredere“. Şi D­v. aţi făcut’o. Senatul, care a avut vitejia de a vă înfrunta o dată, n’a mai putut s’o facă a doua oară şi după patru zile. * D. Vernescu se agaţă de vorbele pri­­mului-ministru, că el represintă majori­tatea partidului liberal-conservator şi a aduce aminte de declaraţia pe care a­ făcut-o când a venit la putere, declara­ţie de retragere din partidul liberal-con­servator. D. Vernescu face socoteala voturilor liberal-conservatoare, cari susţin pe D. Manu şi ajunge la cifra de 18, faţă cu 45, care a votat pentru D. Catargiu la preşidenţie. „Acei 18 au toţi motive puternice pentru a fi cu D­v. şi nu va fi nici unul, care să poata mărturisi a­­cele motive“. D. Emil Mavrocordat se supără şi în­trerupe pe D. Vernescu, care-i res­­punde : — D-ta eşti Generalul Manu al Iaşi­lor; ceea ce face D-lui aici, faci D-ta acolo. * Vorbeşte apoi D. Carp, care e atât de puţin stăpân pe sine, în­cât cu tot ifosul său, nu poate impune ascultare şi este hărţuit la fie­care vorbă de conser­vatorii tineri şi de liberali. D-sa declară între altele că numai ju­nimiştii sunt conservatori şi că conser­vatismul e etern. Această declaraţie revoltă pe D-nu Voinov, care declară că, deşi junimist, D-sa vrea să rămâie liberal. * D. Cozadini întreabă pe D-nu Manu de ce n’are nici un ministru moldovean? Primul-ministru respunde că n’a găsit nici unul. Lumea rîde, iar D. Nicolae Ionescu anunţă o interpelare în această privinţă. D. Kogâlniceanu anunţă că şi libe­ralii se vor rosti asupra legitimităţii gu­vernului actual. Să ne aşteptăm deci şi pe azi la asal­turi furioase. Bătaia în armata Un cititor al „Adevărului“ ne scrie din Bacău, următoarele: De aproape un an de când se află în regimentul 27 dorobanţi, cu reşedinţa în acel oraş, maiorul Teodor Veleanu a lucrat înadins numai pentru a umili prestigiul armatei, a slăbi cu totul discipli­na prin pedepse cu totul nedrepte dar mai cu deosebire s’a distins prin bătăile sălbatice aplicate ne­norocitelor grade inferioare. Un fapt recent mi-a zdrobit ini­ma de durere. Un soldat, Petrache sin Ion Va­sile, a cerut învoirea de a se duce pentru câte­va zile acasă spre a’şi vedea părinţii, nevasta şi copii. Maiorul Veleanu nu a voit cu nici un preţ să’î dea drumul; aprins de dor, nenorocitul soldat a ple­cat fără voie şi după trei zile, a­­decă în ziua de 15 curent, s’a în­tors de bună voia sa la Corp. Tocmai în acea zi Veleanu co­manda regimentul, căci cei­l­­alţi lipseau. îndată după apel, dădu ordin să se adune toți oamenii în­tr’un pavilion unde aduse pe ne­norocitul soldat, 1] întinse la pă-

Next