Adevěrul, ianuarie 1891 (Anul 3, nr. 708-730)
1891-01-04 / nr. 708
* / . gANuL HI-No. 708 I Numemai la Bara ABONAMENTELE I INCIT LA I SI « ALE ElECiBEl LENI St SE PLĂTESC TOT.DEAUNA ’NAINTI In Bueurescs? la casa Administraţiei.’ Din Judeţ« şi Streinâtate prin mandate poatala. [ Un an in ţara it© lel, in strein&tate 50 L Şase luni , 1& , 25 I.. Trei luni , 8 , , , 13 I LA PARIS, ziarul se găsește de voma zare cu nuracrol la felascMl Ko» H7| Bctttevard 81.*Mictiel» SOTOSCHISELII SU 8« »KAPtiUZ\ «CHIRISTRATIA » Strada Nouă, IO Director poHttei ALEX. V. BELDIMANU EDITIA JLI^TTJEIAV. Alexandri» VINERT4 IANUARIE 1891 MimtePul'IO Bani REDACTIA I Strada MotaaT Uf.. DE PESTE MUNȚI VE rHiöTüi MUJNŢ1 ------- ——------fescv-----------=s:-----JPa,dLwle@ky ---------:---i------------»««*©,-------------------------0 NOUA ÎNTREBARE ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------— Ko cli -------------------------------------r*4*4VK---------------------------------CINE NE STAPINESTE -----------------------------------AA-----------------------------------------Lncrnl nannal li scoalele satesci «r------- ---------------------------------------------------------RESCOALA DIM KILI Norocul şi Nenorocul MORfI SMI Bucuresci 3 Ianuarie 1891 De Peste Munţi In vremea de azi, când vrei să analizezi o situaţie politică oarecare, naţională ca şi internaţională, trebue să procedezi cu o mare băgare de seamă, spre a nu te încurca în numărul prea mare de iţe şi a nu confunda lucruri ce trebue ţinute distinse. Mai cu seamă sunt periculoase pentru judecata unor oameni declaraţiuni şi mărturisiri oficiale, căci mulţi cad în cursă şi iau trasele drept monedă bună. Este un prea crud adevăr, dar nimeni nu va încerca a ne contrazice, că guvernele în genere— ale mai tuturor ţărilor—sunt foarte departe de a reprezenta statele şi popoarele cum cer aceste din urmă. Planurile, reformele şi programele cabinetelor foarte adesea nu coincid cu dorinţele şi nevoile naţiunilor în fruntea cărora statt. In ziua de azi, miniştrii, cu microscopice escepţiuni, sunt toţi nişte Talleyranzi, dar cu mai puţin spirit şi lipsiţi cu desăvârşire de genuul şi de originalitate. Cu cea mai mare uşurinţă ei trec de la un program politic la altul şi chiar de la o formă de stat la alta, căci în gura unui oficial totul e diplomaţie şi pentru o minciună convenţională cel de pe băncile ministeriale nu-şi fac mustrări de cuget. Mai presus de toate însă susţiitorii tronurilor practică pe scara cea mai întinsă, am zice abuzează de ceea ce a spus o dată Talleyrand : „Vorbele ne sunt date spre a putea ascunde în dosul lor gândurile....“ De aceea, când oamenii mor pe drumuri de mizerie, miniştrii declară într’un mod cinic în răspunsuri la Mesagitt : „Starea înfloritoare a industriei şi a comerciului nostru....“ Când se vînd cu darabana pernele locuitorilor pentru neplată de bir, atunci eu zic: „Escedentul de venituri din anul acesta face să ne uităm cu încredere în viitor şi ne pune în posiţiune de a continua cu fortificaţiile.. .“ In sfârşit pe teremul internaţional, când două popoare se apucă de per, vezi pe miniştrii ambelor părţi declarând liniştiţi : „Cu vecinii noştri ne aflăm in relaţiile cele mai cordiale...“ Astfel de reflexiuni ne-a sugerat discursul de acum câteva zile al D-lui Szapáry, privitor la noile tratate comerciale ce sunt a se încheia şi care a declarat că din partea Ungariei nu va fi nici o piedică spre a încheia cu România un tractat comercial folositor pentru ambele părţi, pe când se ştie—şi de către D-nul Szapáry — că tocmai Ungaria a împins lucrurile până la un resboiu vamal. Tot reflexiuni ca cele de mai sus ne-a sugerat şi discursul D-lui Lahovary privitor la chestiunea ardeleană. Nu contestăm, responsabilitatea cea mare a unui ministru şi uzul diplomaţiei are efectul unei cămeşi de forţă asupradragostei de adevér a cârmuitorilor şi’l sileşte mai întotdeauna a denatura lucrurile, alte ori a spune curate minciuni. Din acest punct de vedere, D-nul Lahovary şi Szapáry au fost foarte corecţi... Noi voim numai să relevăm faptul că se fac declaraţiuni calde între miniştrii români şi unguri într’un timp când ambele popoaresunt mai întăritate unul contra altuia, când ca un vulcan ameninţă să isbucnească sentimentele atât de greu stăpânite până’n acest moment. Cred oare cârmuitorii noştri şi ai Ungariei că cuvîntările şi declaraţiile lor ar fi uleiţi pentru a linişti marea turburată ? O ! de s’ar putea linişti această mare agitată de pasiuni legitime! Dar nedreptăţile ce vecinii noştri comit faţă cu Ardelenii sunt prea mari pentru ca Românii să poată privi cu linişte şi resignaţiune peste munţi, necum încă să întinză dualiştilor o mână adevărat prietenească. Ce cer, într’adevâr, azi Românii de dincolo? Nimic care să altereze actuala formă dualistă a Statului. Telegraful Român din Sibiu, de curând a formulat pe scurt cererile Românilor pe care Ungaria nu le va putea refuza fără de a nu merita cu adevărat epitetul de intoleranță. Toată lumea cultă consideră ca foarte nedrepte legile electorale care nu permit şi minorităţilor de a fi reprezentate în Parlament. Ce să mai zicem însă de o lege electorală, ca cea maghiară, care punea milioane de oameni în descvirşita neputinţă de a’şî spune păsul şi de a’şi apăra interesele în Adunarea legislativă ? In primul rînd Românii cer reforma acestei legi electorale. Mai departe, Transilvănenii cer respectarea limbei române In Justiţie şi Administraţie, la autorităţile superioare ca şi la cele inferioare. Apoi , limba română în şcoalele primare, posibilitatea de a’şi putea crea şcoli secundare din propriile lor mijloace şi autonomia complectă a Bisericei greco-orientale, fără ca guvernul să se poată amesteca In afacerile el interne. Aceste cereri care, după noi, sunt legitime, n’att, după cum pot vedea cititorii, de cât un caracter eminamente cultural, colorit şi tendinţe politice trebuesc căutate cu luminarea în dosul lor. Chiar Fester Lloyd şi alte ziare ungureşti nu pot tăgădui aceasta. Şi cu toate acestea cu grett ’şi va putea face cititorul o idee de insultele şi ameninţările ce ni se aruncă, fiindcă tinerimea noastră a făcut primul pas spre înfiinţarea unei societăţi culturale de natura acelora ce există deja de mult, de un şir de ani, în Germania, Austria şi Ungaria ! Doară nu urmăm în astă privinţă decât pilda acelora contra cărora presei şoviniste maghiare îi lipseşte curajul de a mormăi măcar. Germanii nici nu fac o taină din scopul societăţei lor culturale ce tinde de a conserva Germanizmul în străinătate. Peste tot globul avem şcoli nemţeşti întreţinute din fondurile acestei societăţi şi biserici clădite şi subvenţionate de dînsa. Şi cu toate acestea Ungurii nu îndrăznesc de a ameninţa pentru asta Germania liberă ci se mărginesc a paraliza, dacă pot, sforţările de germanizare şi de conservare a Germanizmului în ţara lor. Nici mijloacele ce sunt întrebuinţate contra lor nu sunt de natura acelora ce’s întrebuinţate contra Românilor. Aceasta fiindcă Maghiarii ştiu să se plece ca trestia şi să fie mari—am zice obraznici — cu cei mici şi mici cu cei mari. De aceea ne-a fost dat să citim în ziare ungureşti că câteva regimente de honvezi vor ajunge pentru a devasta România liberă şi pentru a potoli entusiasmul Românilor şi poftele lor pentru societăţi culturale ; de aceea îl vedem atât de revoltaţi vorbind de o intervenţie europeană în chestiunea Ardealului, ce ar fi invocând-o Românii. Pe noi ne bucură foarte mult că Ungurii se fac numai ridiculi cu ameninţările lor; noi ne vom feri de a cădea în acelaş păcat. E trist când nu te mai poţi bizui decât pe forţa brutală. Şi cred oare într’adevăr vecinii noştri ca acele regimente de Honvezi, cu care ar dori Domniile lor să ne onoreze, ar putea dovedi că dânşii au dreptate ? Cât priveşte sfîntul principiu al neintervenţiunel în afacerile interne ale unui Stat neatârnat , apoi acest principiu în gura celora din Pesta sună o adevârată ironie şi batjocură. Istoria poate cita multe interveniri austro - ungureşti în afacerile interioare ale altor ţări, interveniri pe care noi suntem mai mult înclinaţi a le numi violări. N’avem decât să reamintim intervenirea Austro-Ungariei în favorul Serbiei, când Alexandru I al Bulgariei ameninţă să intre în Nişeu armata. De ar isbucni azi un războiit bulgaro-sârbesc, lucrurile se vor întâmpla pe dos. Intervenirea va fi contra Serbiei şi pentru Bulgaria, care e azi Benjaminul Triplei Alianţe. Noi nu vom invoca intervenirea nimănui în afacerile altor ţări, dar vom continua lupta culturală cu energie şi vom şti a răspunde şi la insulte şi la ameninţări. Aproape întreaga presă europeană e unanimă în desaprobarea măsurilor restrictive contra elementului român şi Ungurii revoltaţi sfruntează lumea cu minciuna că Transilvănenii trăiesc ca in sînul lui Avram ! Nu ştim, dacă n’ar fi folositor de a repeta zilnic vecinilor noştri de peste munţi adevărul istoric . Persecuţiile se răzbună contra autorilor lor. Cer-Segură. O nouă întrebare Astă-si avem un ministru titular la Culte şi instrucţiune publică, întrebăm clar : Ce se face cu cei 12.000 galbeni dăruiţi de Carol I prin scrisoarea Sa din 2 (14) Iunie 1866 adresată Ministrului de culte if. A. Rosetti şi publicată în „Monitorul“ cu Nr. 118 ? Care este aşezamentul de binefacere fondat cu această sumă ? Dacă banii s’au capitalizat, cât reprezintă astâ-zi suma dăruită ! TELEGRAME ARCO, 2 Ianuarie. — Archiducesa Maria Antoaneta Imaculata, fiica Archiducelui Carol Salvator, a murit. PETERSBURG, 2 Ianuarie. — Cu ocaziunea anului nou corpul diplomatic a prezentat felicitările sale împăratului și împărătesei. BELGRAD, 2 Ianuarie. — Ziarul „Pravda“, dirigiat de către emigranţii bulgari, a apărut azi. — Ziarul zugrăveşte situaţia Bulgariei în negru şi zice că el va tinde a determina pe poporul bulgar şi pe Puteri la o acţiune care să scoată Bulgaria din starea sa actuală. -----------0—paoa-«-BoBo—»---------- Răscoala din Chili HAMBURG 3, Ianuarie. — O telegramă privată din Valparaiso anunţă că mişcarea insurecţională continuă la Chili; este foarte greu de încărcat şi de descărcat bastimentele. IPadlewski MADRID 2 Ianuarie. — Se crede că individul arestat la Olot este un nihilist amic al lui Padlewski, care caută să înşele poliţia. După oarecare din declaraţiile sale, el s’ar fi găsit la Olot în ziua asasinatului lui Seliverstorf. KOCH BERLIN 2 Ianuarie.—D-rul Koch va publica mâine o comunicaţie asupra remediului sǎu, modul cum a fost inventat şi metoda de preparaţie. Remediul probabil aparţine clasei albumine, el omoară baccilul luându-i mijloacele de a se desvolta. Cine ne stăpîneşte Sub-titlul: România ca obiect de compensaţiune în negocierile vamale germano-austriace, citim în Kreuzzeitung. Din diferite ştiri s’a putut vedea, că la începerea negocierilor vamale intre Austro- Ungaria şi Germania domnea din amendouă părţile ideia, că in schimbul unui sacrificiu al industriei austriace trebue căutată o compensaţiune în Europa ind-estică. Acum câteva săptămâni numai, ministrul de comerţ al Austriei declară unei deputaţiuni de industriali, că Austria va întinde mâna cu dragoste pentru împăcarea restioiului vamal cu România, îndată ce România ar lua iniţiativa în acest scop. Şi în răspunsul ce-l dă discursului de felicitare de anul nou al contelui Tisza, ministrul preşedinte ungar zicea, că are şi el dorinţa de a păşi în relaţiuni comerciale mai bune atât faţă cu Serbia, cât şi faţă cu România. In orice caz, din aceste declaraţiuni reiese in chip lămurit, că cercurile politice conducătoare din Ausro-Ungaria lucrează prin toate mijloacele, pentru ca să schimbe situaţiunea actuală, care a micşorat în măsură disproporţionată exportul productelor industriale austriace în ţările balcanice, în sens favorabil pentru Austria. Şi deoarece de la realizarea acesteidorinţe atârnă în tot cazul şi zelul industrialilor austriaci faţă cu,uniunea vamală germano-austriacă în perspectivă, e de sigur de mare însemnătate a cunoaşte în această privinţă adevăratele opiniuni ale României. In acest sens ni se par nouă a fi însemnate oarecare împărtăşiri, care au fost făcute de curănd unul colaborator al nostru din Bucureşti de către d. Dimitrie Sturza asupra situaţiunii de politică comercială. Aceste declaraţiuni fac ca să vedem în partea Românilor foarte puţină disposiţiune pentru o împăcare cu Austria; apoi d. Sturza face parte acum din oposiţiune, aşa că părerile sale nu se pot uşor considera ca părerea cercurilor conducătoare; dar totodată d. Sturza e cunoscut atât in Austria cât şi In Germania ca bărbatul de stat român, care pledează mai cu căldură alipirea mai strinsă atât politică cât şi economică a României la liga statelor centrale. Se deosibeşte apoi mai ales de alţi compatrioţi ai săi, că el nu-şî schimbă aceste păreri asupra politicei externe după eventuala sa posiţiune faţă cu guvernul, ci le proclamă ca un rezultat al unei judecăţi corecte, serioase şi ştiinţifice. După raportul corespondentului nostru d. Sturza zicea următoarele: „Obiceiurile de astăzi ale politicei vormale ale Europei se pot considera numai ca înţelegeri efemere şi poartă toate caracterul unor compromise scurt vieţuitoare. Această situaţiune pe cât de insuportabilă, pe atât şi de neînsufleţită va ţine însă atât de mult, până când în Europa nu se va hotărî odată cu siguranţă care e hotarul resăritean al Europei etnografic, politic şi economic. Rusia trebue despărţită de Europa. Imperiul Ţarilor se desvoltă an cu an mai mult ca o lume in sine, el are o idee de stat care n’are nimic comun cu lumea germano-romanică a Europei. Scopurile Rusiei sunt neasociabile cu ceea ce noi numim cultură şi civilisaţiune, şi aceste scopuri nu sunt numai politice, ci şi economice. Şi dacă astăzi ţările industriale apusene mai pot importa cu jertfe şi cu umiliri puţine producte în Rusia, în câţiva ani se va sfîrşi şi cu aceasta. De aceea ar trebui ca Europa chiar acuma să-şi facă socotelile sale cu Rusia şi să se gândească numai la sine şi numai la puterile sale. Ar fi după acestea un lucru uşor a dovedi, că ţările de răsărit ale Europei — afară de Rusia—nu pot exporta mai multe producte de agricultură, decât în realitate le trebue ţărilor apusene. Aplanarea rivalităţii cercurilor agrare din Prusia, Ungaria şi România ar întâmpina numai o mică greutate şi atunci s’ar putea stabili în întreaga Europa între ţările industriale şi agricole un raport în adevăr statornic şi deo potrivă mulţumitor. “ „Această părere a găsit fireşte în Europa numai puţini representanţi şi tocmai în cercurile interesate industriale, unde se agaţă de paiul exportului rusesc, se vede o tendinţă de a o combate. Mai mult însă se face o posiţiune acestei păreri în Ungaria, ceea ce pentru România e mai regretabil. Da, în Budapesta e atât de puţină pricepere pentru recusarea sistemului nenorocit rusesc, încât faţă cu România el e întrebuinţat întocmai. „Căci întocmai după cum Maghiarii urmează exemplelor ruseşti în tratarea naţionalităţilor supuse lor, tot aşa s-au purtat ei şi în aplicarea convenţiei vamale faţă cu România. „Convenţia vamală existentă li se părea lor valabilă şi obligatoare, numai întrucât corespundea intereselor Maghiarilor. Deodată, fără cel mai mic motiv extern, au închis vitelor române graniţa şi au nimicit prin aceasta bunăstarea mai multor districte româneşti din Oltenia, de la pasul Turnului Roşu şi din Moldova. Că presupusa boală de vite n’a fost niciodată un motiv real pentru această închidere a graniţelor, o dovedeşte împrejurarea, că unii negustori jidani, cari vindeau apoi vitele române pe un preţ de nimic, căpătau de obiceiu cărţi de liberă trecere a vitelor peste graniţă. Asemenea excepţiuni au fost permise de curând din partea Ungariei şi la oprirea vitelor dinspre Serbia. România s’a mărginit, faţă cu această procedare, doi ani întregi numai la protestări, şi deşi Ungaria a rupt de mult convenţia, guvernul român n’a recurs la represalii. „In cursul acestor 2 ani însă fie cine s’a convins că deocamdată între Regatul României şi între bărbaţii de Stat al Ungariei o înţelegere economică e cu neputinţă şi că România, de cumva nu voeşte ca să se ruineze materialiceşte, trebue să caute alte teritorii de desfacere pentru productele sale. Şi aceste teritorii le-am găsit, fiindu-ne cu putinţă a încheia convenţii comerciale foarte favorabile cu Grecia, Italia, Francia şi Englistra. „Ştirile oficiale despre exportul grânelor şi vitelor româneşti în aceste ţări dovedesc, că noi exportăm azi mai mult decât atunci, pe când Ungaria nu ne închisese încă graniţele sale. Şi că e mult mai avantagios pentru o ţară a avea patru cumpărători consumatori, decât unul singur, e lucru de sine înţeles. De altă parte, în urma războiului vamal, România a câştigat numeroase fabrici şi întreprinderi industriale în ţara sa proprie şi anume, nu prin jidanii Galiţieni ori Vienezi, ci prin Saşii şi Românii din Transilvania, cai au transpus multe ocupaţiuni ale lor din Transilvania în România. O imigrare a acestor elemente e însă pentru regatul nostru totdeauna un câştig. „Din aceste motive, e lucru de sine înţeles, că în România în timpul de faţă sunt foarte puţine cercuri care ar avea un avantaj direct din înlăturarea războiului vamal cu Austro-Ungaria, şi că din această cauză dorinţa unei schimbări a stării actuale din România nu e nicăiri mai pronunţată, pe când în cercurile industriale ale Austriei plângerile pentru pierderile teritoriului de desfacere se pot