Adevěrul, ianuarie 1891 (Anul 3, nr. 708-730)

1891-01-04 / nr. 708

* / . gANuL HI-No. 708 I Numemai la Bara ABONAMENTELE I INCIT LA I SI « ALE ElE­CiBEl LENI St SE PLĂTESC TOT.DEAUNA ’NAINTI In Bueurescs? la casa Administraţiei.’ Din Judeţ« şi Streinâtate prin man­date poatala. [ Un an in ţara it© lel, in strein&tate 50 L Şase luni , 1& , 25 I.. Trei luni , 8 , , , 13 I LA PARIS, ziarul se găsește de vom­­a zare cu nuracrol la felascMl Ko» H7| Bctttevard 81.*Mictiel» SOTOSCHISELII S­U 8« »KAPtiUZ\ «CHIRISTRATIA » Strada Nouă, IO Director poHttei ALEX. V. BELDIMANU EDITIA JLI^TTJEIA­V. Alexandri» VINERT4 IANUARIE 1891 MimtePul'IO Bani REDACTIA I Strada MotaaT Uf..­ DE PESTE MUNȚI VE rHiöTüi MUJNŢ1 ------- ——------fescv-----------=s:-----­JPa,dLwle@ky ---------:---i------------»««*©,-------------------------0 NOUA ÎNTREBARE ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------— Ko cli -------------------------------------r*4*4VK---------------------------------­CINE NE STAPINESTE -----------------------------------AA-----------------------------------------­Lncrnl nannal li scoalele satesci «r------- ---------------------------------------------------------­RESCOALA DIM KILI Norocul şi Nenorocul MORfI SM­­I Bucuresci 3 Ianuarie 1891 De Peste Munţi In vremea de azi, când vrei să analizezi o situaţie politică oare­care, naţională ca şi internaţională, trebue să procedezi cu o mare bă­gare de seamă, spre a nu te în­curca în numărul prea mare de iţe şi a nu confunda lucruri ce tre­bue ţinute distinse. Mai cu seamă sunt periculoase pentru judecata unor oameni declaraţiuni şi măr­turisiri oficiale, căci mulţi cad în cursă şi iau trasele drept monedă bună. Este un prea crud adevăr, dar nimeni nu va încerca a ne con­trazice, că guvernele în genere— ale mai tuturor ţărilor—sunt foarte departe de a reprezenta statele şi popoarele cum cer aceste din ur­mă. Planurile, reformele şi pro­gramele cabinetelor foarte adesea nu coincid cu dorinţele şi nevoile naţiunilor în fruntea cărora statt. In ziua de azi, miniştrii, cu mi­croscopice escepţiuni, sunt toţi nişte Talleyranzi, dar cu mai pu­ţin spirit şi lipsiţi cu desăvârşire de genuul şi de originalitate. Cu cea mai mare uşurinţă ei trec de la un program politic la altul şi chiar de la o formă de stat la alta, căci în gura unui oficial to­tul e diplomaţie şi pentru o min­­ciună convenţională cel de pe băn­cile ministeriale nu-şi fac mustrări de cuget. Mai presus de toate însă susţiitorii tronurilor practică pe scara cea mai întinsă, am zice a­­buzează de ceea ce a spus o dată Talleyrand : „Vorbele ne sunt date spre a putea ascunde în dosul lor gândurile....“ De aceea, când oa­menii mor pe drumuri de mize­rie, miniştrii declară într’un mod cinic în răspunsuri la Mesagitt : „Starea înfloritoare a industriei şi a comerciului nostru....“ Când se vînd cu darabana pernele locuito­­rilor pentru neplată de bir, atunci eu zic: „Escedentul de venituri din anul acesta face să ne uităm cu încredere în viitor şi ne pune în posiţiune de a continua cu for­tificaţiile.. .“ In sfârşit pe teremul internaţional, când două popoare se apucă de per, vezi pe miniş­trii ambelor părţi declarând liniş­tiţi : „Cu vecinii noştri ne aflăm in relaţiile cele mai cordiale...“ Ast­fel de reflexiuni ne-a su­gerat discursul de acum câte­va zile al D-lui Szapáry, privitor la noile tratate comerciale ce sunt a se încheia şi care a declarat că din partea Ungariei nu va fi nici o piedică spre a încheia cu Româ­nia un tractat comercial folositor pentru ambele părţi, pe când se ştie—şi de către D-nul Szapáry — că tocmai Ungaria a împins lucru­rile până la un resboiu vamal. Tot reflexiuni ca cele de mai sus ne-a sugerat şi discursul D-lui Lahovary privitor la chestiunea ardeleană. Nu contestăm, respon­sabilitatea cea mare a unui mi­nistru şi uzul diplomaţiei are e­­fectul unei cămeşi de forţă asu­pra­­dragostei de adevér a câr­­muitorilor şi’l sileşte mai în­tot­­deauna a denatura lucrurile, alte ori a spune curate minciuni. Din acest punct de vedere, D-nul Laho­vary şi Szapáry au­ fost foarte corecţi... Noi voim numai să re­levăm faptul că se fac declaraţiuni calde între miniştrii români şi un­guri într’un timp când ambele po­poare­­sunt mai întăritate unul contra altuia, când ca un vulcan ameninţă să isbucnească sentimen­tele atât de greu­ stăpânite până’n acest moment. Cred oare cârmui­­torii noştri şi ai Ungariei că cu­­vîntările şi declaraţiile lor ar fi u­­leiţi pentru a linişti marea turbu­rată ? O ! de s’ar putea linişti a­­ceastă mare agitată de pasiuni legitime! Dar nedreptăţile ce ve­cinii noştri comit faţă cu Arde­lenii sunt prea mari pentru ca Românii să poată privi cu linişte şi resignaţiune peste munţi, ne­cum încă să întinză dualiştilor o mână adevărat prietenească. Ce cer, într’adevâr, azi Românii de din­colo? Nimic care să altereze ac­tuala formă dualistă a Statului. Telegraful Român din­ Sibiu­, de curând a formulat pe scurt cere­rile Românilor pe care Ungaria­ nu le va putea refuza fără de a nu merita cu adevărat epitetul de intoleranță. Toată lumea cultă consideră ca foarte nedrepte legile electorale care nu permit şi minorităţilor de a fi reprezentate în Parlament. Ce să mai zicem însă de o lege elec­torală, ca cea maghiară, care pune­a milioane de oameni în descvir­­şita neputinţă de a’şî spune păsul şi de a’şi apăra interesele în Adu­narea legislativă ? In primul rînd Românii cer reforma acestei legi electorale. Mai departe, Transilvă­nenii cer respectarea limbei ro­mâne In Justiţie şi Administraţie, la autorităţile superioare ca şi la cele inferioare. Apoi , limba ro­mână în şcoalele primare, posibi­litatea de a’şi putea crea şcoli se­cundare din propriile lor mijloace şi autonomia complectă a Biseri­­cei greco-orientale, fără ca guver­nul să se poată amesteca In afa­cerile el interne. Aceste cereri care, după noi, sunt legitime, n’att, după cum pot vedea cititorii, de cât un caracter eminamente cultural, colorit şi tendinţe politice trebuesc căutate cu luminarea în dosul lor. Chiar Fester Lloyd şi alte ziare ungureşti nu pot tăgădui aceasta. Şi cu toate acestea cu grett ’şi va pu­tea face cititorul o idee de insul­tele şi ameninţările ce ni se a­­runcă, fiind­că tinerimea noastră a făcut primul pas spre înfiinţarea unei societăţi culturale de natura acelora ce există deja de mult, de un şir de ani, în Germania, Aus­tria şi Ungaria ! Doară nu urmăm în astă privinţă de­cât pilda ace­lora contra cărora presei şoviniste maghiare îi lipseşte curajul de a mormăi măcar. Germanii nici nu fac o taină din scopul societăţei lor culturale ce tinde de a con­serva Germanizmul în străinătate. Peste tot globul avem şcoli nem­ţeşti întreţinute din fondurile a­­cestei societăţi şi biserici clădite şi subvenţionate de dînsa. Şi cu toate acestea Ungurii nu îndrăz­nesc de a ameninţa pentru asta Germania liberă ci se mărginesc a paraliza, dacă pot, sforţările de germanizare­­ şi de conservare a Germanizmului în ţara lor. Nici mijloacele ce sunt întrebuinţate contra lor nu sunt de natura a­­celora ce’s întrebuinţate contra Românilor. Aceasta fiind­că Ma­ghiarii ştiu­ să se plece ca trestia şi să fie mari—am zice obraznici — cu cei mici şi mici cu cei mari. De aceea ne-a fost dat să citim în ziare ungureşti că câte­va re­gimente de honvezi vor ajunge pen­tru a devasta România liberă şi pen­tru a potoli entusiasmul Românilor şi poftele lor pentru societăţi cultu­rale ; de aceea îl vedem atât de revoltaţi vorbind de o intervenţie europeană în chestiunea Ardealu­lui, ce ar fi invocând-o Românii. Pe noi ne bucură foarte mult că Ungurii se fac numai ridiculi cu ameninţările lor; noi ne vom feri de a cădea în acelaş păcat. E trist când nu te mai poţi bizui de­cât pe forţa brutală. Şi cred oare într’adevăr vecinii noştri ca a­­cele regimente de Honvezi, cu care ar dori Domniile­ lor să ne onoreze, ar putea dovedi că dânşii au­ dreptate ? Cât priveşte sfîntul principiu al neintervenţiunel în a­­facerile interne ale unui Stat nea­târnat , apoi acest principiu în gura celora din Pesta sună o adevârată ironie şi bat­jocură. Is­toria poate cita multe inter­­veniri austro - ungureşti în afa­cerile interioare ale altor ţări, in­­terveniri pe care noi suntem mai mult înclinaţi a le numi violări. N’avem de­cât să reamintim in­­tervenirea Austro-Ungariei în fa­vorul Serbiei, când Alexandru I al Bulgariei ameninţă să intre în Niş­eu armata. De ar isbucni azi un războiit bulgaro-sârbesc, lucrurile se vor întâmpla pe dos. Interve­­nirea va fi contra Serbiei şi pentru Bulgaria, care e azi Benjaminul Triplei­ Alianţe. Noi nu vom invoca intervenirea nimănui în afacerile altor ţări, dar vom continua lupta culturală cu energie şi vom şti a răspunde şi la insulte şi la ame­ninţări. Aproape întreaga presă europeană e unanimă în desapro­­barea măsurilor restrictive contra elementului român şi Ungurii re­voltaţi sfruntează lumea cu min­ciuna că Transilvănenii trăiesc ca in sînul lui Avram ! Nu ştim, dacă n’ar fi folositor de a repeta zilnic vecinilor noştri de peste munţi adevărul istoric . Persecuţiile se răzbună contra au­torilor lor. Cer-Segură. O nouă întrebare Astă-si avem un ministru titular la Culte şi instrucţiune publică, întrebăm clar : Ce se face cu cei 12.000 galbeni dăruiţi de Carol I prin scrisoarea Sa din 2 (14) Iunie 1866 adresată Ministru­lui de culte if. A. Rosetti şi publicată în „Monitorul“ cu Nr. 118 ? Care este aşezamentul de bine­facere fondat cu această sumă ? Dacă banii s’au capitalizat, cât reprezintă astâ-zi suma dăruită ! TELEGRAME ARCO, 2 Ianuarie. — Archiducesa Maria Antoaneta Imaculata, fiica Ar­­chiducelui Carol Salvator, a murit. PETERSBURG, 2 Ianuarie. — Cu ocaziunea anului nou corpul diplomatic a prezentat felicitările sale împăratului și împărătesei. BELGRAD, 2 Ianuarie. — Ziarul „Pravda“, dirigiat de către emigranţii bulgari, a apărut azi. — Ziarul zugră­veşte situaţia Bulgariei în negru şi zice că el va tinde a determina pe poporul bulgar şi pe Puteri la o acţiune care să scoată Bulgaria din starea sa actuală. -----------0—paoa-«-BoBo—»----------­ Răscoala din Chili HAMBURG 3, Ianuarie. — O telegramă privată din Valparaiso a­­nunţă că mişcarea insurecţională con­tinuă la Chili; este foarte greu de încărcat şi de descărcat bastimentele. IPadlewski MADRID 2 Ianuarie. — Se crede că individul arestat la Olot este un nihilist amic al lui Padlewski, care caută să înşele poliţia. După oare­care din decla­raţiile sale, el s’ar fi găsit la Olot în ziua asasinatului lui Seliverstorf. K­O­CH BERLIN 2 Ianuarie.—D-rul Koch va publica mâine o comunicaţie asupra re­­mediului sǎu, modul cum a fost inven­tat şi metoda de preparaţie. Remediul probabil aparţine clasei al­­bumine, el omoară baccilul luându-i mij­loacele de a se desvolta. Cine ne stăpîneşte Sub-titlul: România ca obiect de compensaţiune în negocierile vamale germano-austriace, citim în Kreuz­­zeitung. Din diferite ştiri s’a putut vedea, că la începerea negocierilor vamale intre Austro- Ungaria şi Germania domnea din amendouă părţile ideia, că in schimbul unui sacrificiu al industriei austriace trebue căutată o com­­­pensaţiune în Europa ind-estică. Acum câte­va săptămâni numai, ministrul de comerţ al Austriei declară unei deputaţiuni de in­dustriali, că Austria va întinde mâna cu dragoste pentru împăcarea restioiului vamal cu România, îndată ce România ar lua iniţia­tiva în acest scop. Şi în răspunsul ce-l dă discursului de felicitare de anul nou al contelui Tisza, ministrul preşedinte ungar zicea, că are şi el dorinţa de a păşi în re­­laţiuni comerciale mai bune atât faţă cu Serbia, cât şi faţă cu România. In ori­ce caz, din aceste declaraţiuni reiese in chip lămurit, că cercurile politice condu­cătoare din Aus­ro-Ungaria lucrează prin toate mijloacele, pentru ca să schimbe situ­­aţiunea actuală, care a micşorat în măsură disproporţionată exportul productelor indus­triale austriace în ţările balcanice, în sens favorabil pentru Austria. Şi de­oarece de la realizarea acestei­­do­­rinţe atârnă în tot cazul şi zelul industria­lilor austriaci faţă cu,uniunea vamală ger­­mano-austriacă în perspectivă, e de sigur de mare însemnătate a cunoaşte în această pri­vinţă adevăratele opiniuni ale României. In acest sens ni se par nouă a fi însem­nate oare­care împărtăşiri, care au fost fă­cute de curănd unul colaborator al nostru din Bucureşti de către d. Dimitrie Sturza a­­supra situaţiunii de politică comercială. A­­ceste declaraţiuni fac ca să vedem în partea Românilor foarte puţină disposiţiune pentru o împăcare cu Austria; apoi d. Sturza face parte acum din oposiţiune, aşa că părerile sale nu se pot uşor considera ca părerea cercurilor conducătoare; dar tot­odată d. Sturza e cunoscut atât in Austria cât şi In Germania ca bărbatul de stat român, care pledează mai cu căldură alipirea mai strin­să atât politică cât şi economică a României la liga statelor centrale. Se deosibeşte apoi mai ales de alţi compatrioţi ai săi, că el nu-şî schimbă aceste păreri asupra politicei exter­ne după eventuala sa posiţiune faţă cu guver­nul, ci le proclamă ca un rezultat al unei ju­decăţi corecte, serioase şi ştiinţifice. După raportul corespondentului nostru d. Sturza zicea următoarele: „Obiceiurile de astă­zi ale politicei vor­male ale Europei se pot considera nu­mai ca înţelegeri efemere şi poartă toate caracterul unor compromise scurt vieţu­itoare. Această situaţiune pe cât de in­suportabilă, pe atât şi de neînsufleţită va ţine însă atât de mult, până când în E­­uropa nu se va hotărî odată cu siguranţă care e hotarul resăritean al Europei et­nografic, politic şi economic. Rusia trebue despărţită de Europa. Imperiul Ţarilor se desvoltă an cu an mai mult ca o lume in sine, el are o idee de stat care n’are nimic comun cu lumea germano-romanică a Europei. Sco­purile Rusiei sunt neasociabile cu ceea ce noi numim cultură şi civilisaţiune,­­ şi aceste scopuri nu sunt numai politice,­­ ci şi economice. Şi dacă astăzi ţările in­dustriale apusene mai pot importa cu­­ jertfe şi cu umiliri puţine producte în Rusia, în câţi­va ani se va sfîrşi şi cu aceasta. De aceea ar trebui ca Europa­­ chiar acuma să-şi facă socotelile sale cu Rusia şi să se gândească numai la sine şi numai la puterile sale. Ar fi după acestea un lucru uşor a dovedi, că ţă­rile de răsărit ale Europei — afară de Rusia—nu pot exporta mai multe pro­ducte de agricultură, de­cât în realita­te le trebue ţărilor apusene. Aplanarea rivalităţii cercurilor agrare din Prusia, Ungaria şi România ar întâmpina nu­mai o mică greutate şi atunci s’ar pu­tea stabili în întreaga Europa între ţă­rile industriale şi agricole un raport în adevăr statornic şi de­o potrivă mul­ţumitor. “ „Această părere a găsit fireşte în Eu­ropa numai puţini representanţi şi toc­mai în cercurile interesate industriale, unde se agaţă de paiul exportului rusesc, se vede o tendinţă de a o combate. Mai mult însă se face o posiţiune acestei pă­reri în Ungaria, ceea ce pentru România e mai regretabil. Da, în Budapesta e atât de puţină pricepere pentru recusa­­rea sistemului nenorocit rusesc, în­cât faţă cu România el e întrebuinţat în­tocmai. „Căci întocmai după cum Maghiarii urmează exemplelor ruseşti în tratarea naţionalităţilor supuse lor, tot aşa s-au purtat ei şi în aplicarea convenţiei va­male faţă cu România. „Convenţia vamală existentă li se părea lor valabilă şi obligatoare, numai întru­cât corespundea intereselor Maghia­rilor. De­odată, fără cel mai mic motiv extern, au închis vitelor române graniţa şi au nimicit prin aceasta bună­starea mai multor districte româneşti din Oltenia, de la pasul Turnului Roşu şi din Mol­dova. Că presupusa boală de vite n’a fost nici­o­dată un motiv real pentru această închidere a graniţelor, o dove­deşte împrejurarea, că unii negustori jidani, cari vindeau apoi vitele române pe un preţ de nimic, căpătau de obiceiu cărţi de liberă trecere a vitelor peste graniţă. Asemenea excepţiuni au fost permise de curând din partea Ungariei şi la oprirea vitelor din­spre Serbia. Ro­mânia s’a mărginit, faţă cu această pro­cedare, doi ani întregi numai la protes­tări, şi de­şi Ungaria a rupt de mult convenţia, guvernul român n’a recurs la represalii. „In cursul acestor 2 ani însă fie cine s’a convins că de­o­cam­dată între Re­gatul României şi între bărbaţii de Stat al Ungariei o înţelegere economică e cu neputinţă şi că România, de cumva nu voeşte ca să se ruineze materialiceşte, trebue să caute alte teritorii de desfa­cere pentru productele sale. Şi aceste teritorii le-am găsit, fiindu-ne cu putinţă a încheia convenţii comerciale foarte favorabile cu Grecia, Italia, Francia şi Englistra. „Ştirile oficiale despre exportul grâ­­nelor şi vitelor româneşti în aceste ţări dovedesc, că noi exportăm azi mai mult de­cât atunci, pe când Ungaria nu ne închisese încă graniţele sale. Şi că e mult mai avantagios pentru o ţară a avea patru cumpărători consumatori, de­cât unul singur, e lucru de sine înţeles. De altă parte, în urma războiului vamal, România a câştigat numeroase fabrici şi întreprinderi industriale în ţara sa pro­prie şi anume, nu prin jidanii Galiţieni ori Vienezi, ci prin Saşii şi Românii din Transilvania, cai au transpus multe ocupaţiuni ale lor din Transilvania în România. O imigrare a acestor elemente e însă pentru regatul nostru tot­dea­una un câştig. „Din aceste motive, e lucru de sine înţeles, că în România în timpul de faţă sunt foarte puţine cercuri care ar avea un avantaj direct din înlăturarea răz­boiului vamal cu Austro-Ungaria, şi că din această cauză dorinţa unei schimbări a stării actuale din România nu e nicăiri mai pronunţată, pe când în cercurile industriale ale Austriei plângerile pentru pierderile teritoriului de desfacere se pot

Next