Adevěrul, ianuarie 1891 (Anul 3, nr. 708-730)

1891-01-24 / nr. 724

2 din încrederea concetăţenilor lor, toc­mai aceia, când li se prezintă oca­zia de a răsplăti pe mandatarii lor, de a face vre­un bine judeţului care i-a ales, se feresc de a-şi ţinea cu­­vîntul. D. Ressu a adresat guvernului o interpelare straşnică, fiind­că a fost pus au pied du mur de alegătorii săi, dar nu o va desvolta — probabil — pentru că nici nu cunoaşte bine ches­tiunea. Cei l’alţi deputaţi­­gălăţeni,­­afară de D.­­Lascar Catargiu, cochetează cu guvernul ca şi până­­acum căci îşi zic : până la alegerile generale, mai este mult. Alegătorii vor uita până atunci că nu le-am făcut nici o treabă , pe când guvernul ne-ar trata rău­ dacă i-am face opoziţie. Ceea ce a făcut D. Ressu la Ca­meră, a făcut D. V. A. Urec­ită la Senat, ba, acest din urmă a fă­cut şi mai mult. D-sa şi-a desvoltat chiar simulacrul de interpelare ieri şi, în loc de a sili guvernul ca să facă o declaraţie categorică, a în­curcat mai rău lucrurile. D. V. A. Urechiă s’a mărginit, în desvoltarea interpelărei sale, a ruga cu umilinţă pe D. Maiorescu să-i spue cum stă chestia liniei Bărlad- Galaţi. Ministrul a reprodus stereotip ceea ce respunsese la Cameră a lui Las­car Catargiu . Nu sunt studii făcute şi deci nu crede că e bine să se facă linia înainte de a se cunoaşte valoarea ei. Atunci a luat cuvîntul D. Ioan Plesnilă, care—dintre toţi reprezen­tanţii judeţului Covurluiu—cunoaşte mai bine chestiunea aceasta şi ară­tând rolul făţarnic jucat de D. Al. Marghiloman în afacerea liniei Bâr­­lad-Galaţi, a stigmatizat guvernul, care construieşte linii ferate neur­gente în provinciile electorale şi care nu are în sinul său­ nici un moldo­vean cunoscător al nevoilor şi su­ferinţelor Moldovei. D-sa, pentru a zdrobi subterfugiul cu studiile nefăcute, a amintit că Adunarea deputaţilor a votat 180.000 lei pentru studii, şi apoi a citat vo­tul consiliului judeţului Covurluiu, care s-a angajat a construi linia pe socoteala sa, precum şi declaraţia a peste o mie de proprietari din ju­deţ, cari renunţă la ori­ce despăgu­bire de teren, în folosul liniei. Faţă cu asemenea sacrificii cari ar face pe cel mai reu guvern să dea unui judeţ chiar o linie de mai mică importanţă, D. Maiorescu s’a mulţumit a da din cap, iar D. V. A. Urechiă s’a declarat satisfăcut în­demnând şi pe D. Plesnilă să facă acelaş lucru, ceea ce energicul se­nator a refuzat, încheind, nu putem să nu cons­tatăm reaua voinţă a guvernului, slăbiciunea de îngeri a celor mai mulţi dintre reprezentanţii Galaţilor şi nu putem să nu amintim D-lui Plesnilă proverbul: „Mai bine cu un voinic la pagubă, de­cât cu un prost la câştig“. Mai bine făcea singur interpelarea, în loc să se asocieze cu D. Urechi, care um­blă după un portofoliu. lîrates. --------------------------------------------­ Căderea lui Crispi LONDRA 22, Ianuarie. — Presa en­gleză este aproape unanimă în opiniunea sa că tripla alianţă nu va suferi nici o a­­tingere prin retragerea D-lui Crispi. VIENA 12, Ianuarie. — Politische Cor­responded primeşte o scrisoare din Roma care zice că în ori­ce caz tripla alianţă în viitor ca şi în trecut va fi obiectul îngri­jirilor Italiei; orice cabinet îl va presenta Camerei ca basa politicei sale exterioare. ROMA, 22 Ianuarie. — Regele nu a primit azi pe D-l Zanardelli. Ştimi contradictorii circulă azi asupra so­­luţiunei crizei; se punea în faţa atât nu­mele D-lui Rudini cât și acela al D-lui Zanardelli, dar Regele nu a luat încă nici o hotărâre. Partial Naţional Irlandez LONDRA, 23 Ianuarie.—Se asigură că un compromis a intervenit după care D-l Mac Carthy va lua direcţiunea ol cărui partid Naţional Irlandez. D-nii Parnell şi O’Brien vor pleca în America ca’să strîn­­gă fonduri. Francia Protecţionizm. — Republica şi clerul PARIS 22, Ianuarie. — Alegerea D-lui Ferry ca preşedinte al comisiunei vamale a Senatului este în general considerată ca o manifestaţie a majorităţii comisiunei în contra teoriilor protecţioniste. — La deschiderea Camerelor franceze Cardinalul Lavigerie a adresat clerului al­­gerian un mandataent prin care ordonă ru­găciuni pentru parlament şi sfătueşte for­marea unei mari uniuni catolice, care tre­­bue să primească regimul republican şi să separe acţiunea catolică de aceea a ve­chilor partide. Germania BERLIN, 23 ianuarie. — Consiliul de agricultură a adoptat h­otăririle următoare: protecţia muncei naţionale trebue să fie menţinută de la cea d’intâi o încheere a tractatelor de comerţ; nu trebue să se reducă taxele agricole; măsurile profilac­tice contra introducerei epizootiei vor fi con­tinuate. Aceste hotărîri vor fi comunicate parlamentului și cancelariei Imperiului. ^erlaisi.—JE Belg­­ia, BELGRAD, 22 Ianuarie.—Ziarele zic că majoritatea clubului radical a decis să continue până la un nou ordin încrederea sa cabinetului actual ca să evite ori­ce în­târziere în lucrările parlamentare, care ar fi inevitabilă cu crizele ministeriale. BRUXEL, 22 Ianuarie.—­Dreapta unită s’a ocupat azi de chestiunea revizuire!. După o vie discuţiune ea s’a pronunţat cu o mare majoritate în favoarea unui proiect de revizuire care respunde intere­selor generala ale ţărei. G­reve-Occidente VIENA, 22 Ianuarie. —Lucrătorii tutu­­lor fabricator de încălțăminte s’au pus în grevă; ei sunt în număr de 8.000. Se speră să se ajungă la o învoială satisfăcă­toare. Petit Parisien, anunță că trenul de la Douai la Paris a deraiat lângă Pont-Maillet, un călător ar fi fost omorât, ar fi vreo 20 răniţi şi cea mai mare parte a vagoanelor ar fi sfărâmate. JOI 24 IANUARIE 1891 !S5 întrunirea din Piteşti îndată după sărbătorile Crăciunului, câţi­va dintre cetăţenii piteşteni, sub iniţiativa bătrânului şi patrioticului cetăţean D. Se­bastian Hernia, profesor, au­ pus bazele u­­nei filiale a ligei pentru unitatea cultu­rală a Românilor, înştiinţând apoi pe mai mulţi cetăţeni, aceştia au primit cu entu­­siasm ideia , iar şi numind un comitet provizoriu, au hotărât o întrunire publică în ziua de 20 ianuarie, în care să se con­­stitue definitiv secţiunea. Apelul, făcut de comitetul provizoriu­, a avut un răspuns atât de fericit, în­cât Pi­teştii poate să fie luat de pildă de multe din oraşele noastre. In adevăr, sala Coculescu, unde se ho­tărâse întrunirea, era plină de o impo­­sentă mulţime compusă în imensă majori­tate de fruntaşi ai oraşului din toate ra­murile, comercianţi, profesori, avocaţi, pro­prietari, etc, pe chipurile cărora se citea entusiasmul pentru frumoasa idee care-l a­­dunase şi hotărârea de a constitui cât mai îngrabă şi aci o secţiune a ligei din Bu­cureşti. Adunarea aclamă de preşedinte pe D. S. Hernia. D-sa, luând cuvîntul, făcu un călduros apel la mulţime, care repunse cu unani­me aplause. Apoi se date cuvîntul D-luî Comăneanu, avocat, care printr’o cuvîntare energică şi plină de claritate, arătă care e scopul li­gei şi mijloacele oneste pentru ajungerea lui, citind şi analizând statutul. Intre altele se miră cura aceia cari au constituit liga centrală, au­ fost atât de sceptici, prevăzând cel puţin cinci membri pentru formarea unei secţiuni, pentru că toate oraşele cari au răspuns până acum— între care şi Piteştii au răspuns cu sute de membri, — lucru care arată în ce chip va răspunde ţara întreagă. Felicită apoi pe concetăţenii săi de participarea lor la una din operele cele mai măreţe ale Româ­nilor. Dându-se cuvântul D-lui Em. Antonescu, student, D-sa, printr-o cuvântare entusiastă, descrise situaţia Românilor din Ardeal, pri­vind-o sub toate punctele de vedere. Adu­narea, adânc emoţionată întrerupe des cu aplause pe vorbitor. Acesta apoi arată în termeni precişi, cum faţă de această situa­ţie, Românilor li se impune o atitudine, nu însă o atitudine provocantă, ci uzând de arma veacului, în care trăim—cultura— Scă oprim procesul de desnaţionalizare ce se începe în potriva fraţilor noştri de peste munţi. Luând cuvântul D. I. Trifonescu şi apoi D. Gr. Dumitrescu, avocaţi, care fuseseră înscrişi pentru a vorbi, declară pe rând că în urma cuvântărilor ţinute nu mai şîi nimic ele adăogat şi că se asociază din tot sufletul la această mişcare, la care îndeamnă să se grupeze toţi Piteştenii. Se dete apoi cuvântul D-luî I. I. Pur­­căreanu, student. D-sa, printr’o serioasă şi prudentă expunere, presentă cu multă cla­ritate situaţia politică, culturală şi religi­oasă a fraţilor noştri de peste munţi, ci­tând o mulţime de fapte pentru adeveri­rea afirmărilor­­ sale, arată apoi cu o lo­gică strânsă, cum era trebuincioasă o miş­care a Românilor de aci, care să tindă la păstrarea limbii şi naţionalităţei româneşti în "ţările Românilor din Imperiul austro­­maghiar. Făcu cunoscut şi critică cu mult succes râul înţeles, care se dete acestei mişcări de cei ce nu ne sunt prieteni şi făcând un frumos apel la cetăţenii Piteş­teni termină în aplausele unanime ale a­­dunărei. Ne mai luând nimeni cuvântul, mulţi­mea aclamă un comitet compus din 11 persoane dintre cetăţenii notabili ai Piteş­­tului. După aceasta, patrioticul iniţiator al mişcărei şi preşedinte al adunărei, D. S. Hernia, emoţionat până la lacrămi declară în furtunoase aplause secţiunea ligei con­stituită ş­i capitalul în ziua când vei avea firanii în mână. — Negreşit. — Dar cel mai târziu opt zile după moar­tea ducesei. — Foarte bine. — Vasăzică ne-am înțeles. — Știam bine că o să’țî vie minte în cap, maiorul­e ! — Numai de silă ! Dar, dacă mâ vei în­șela încă o dată, ara să fac o gălăgie.... sapreminette! Vaunoise se mai liniștise. Aerul curat, verdeața îi băgau balsam îa vine. Vezi bine, situația lăsa de dorit. Dar cum se de­osibea de mult de pri­mejdiile cărora era expus cu câte­va luni mai nainte! — Dacă am în puşca un iepure ? întrebă Lista de subscripţiune pentru ridicarea unui monument na­ţional în oraşul Ploeşti, spre a­­mintirea vitejilor vânători din Batalionul al­bl, căzuți în răz­­boiul din 1877 (78). D. Petre Mihail 25 lei la fermaţiuni Ni se afirmă,—dar noi nu voim să credem încă că D-nii Manu Lahovary-Palie ar fi găsit un personagiu­, bine văzut de liberalii-conservatori, care a primit angajamentul de a întoarce pe D-nii Catargiu și Vernescu de la calea apu­cată. Mijlocitorul acesta, care ar fi — cine ar fi crezut’o ? — D. N. Blaramberg, s’a angajat să înduplece pe şefii liberalilor­­conservatori ca să nu dea sprijinul lor D-lui N. Fleva, ci să menţie candida­tura D-lui D. Cezianu. In fine, ceia ce este şi mai de necre­zut, D. Blaramberg ar fi primit să joa­ce acest joc al concentrărei palatiste, după ce generalul Manu ’i-ar fi promis tot ce va cere la eforia spitalelor civile. Credem a şti însă, că liberalii-conser­­vatori sunt ferm hotărîţî a respinge ori­ce înţelegere cu guvernul. Un consiliu de Miniştrii s’a ţinut ieri la minister al dej. Interne de la orele 9 şi jum. dimineaţa până la 12 a. m. Membrii comitetului partidului con­servator sunt convocaţi a se întruni astă seară la D-l G. Vernescu spre a se consfătui în privinţa balota­­giului de la colegiul al doilea din Ca­pitală. „ Ministerul de resbel a primit trei sute de maşini pentru scos capsele de la cartuşe. Aceste maşini sunt inventate de D-nul Emil Sicard, armurierul regi­mentului al 4 lea de dorobanţi. MOM Gazeta Săteanului va intra în al­­ VIII-lea an al existenţei sale la 1 Februarie. Această revistă, foarte importantă din punctul de vedere al cestiunilor pe cari le tratează, şi-a asigurat co­laboratori speciali în diferite ramuri ştiinţifice şi literare, căutând ast­fel a satisface cât mai mult pe nume­roşii săi cetitori. Tîrgul Murgeni, din judeţul Tu­­tova, proprietate a D-lor A. Sturza, I. Manolac­he-Costache-Epureanu, şi a D-lor Ecaterina Exarcu şi Elena Bibescu, născută Epureanu, a fost rescumpărat de judeţ cu suma de 117.500 lei. De asemeni tîrgul Bir­a, din jude­ţul Roman, proprietatea D-lui Eugen Sem­iu a fost rescumpărat de judeţ cu suma de 50 mii lei. A apărut în Fălticeni primul nu­măr al ziarului Voinţa Sucevei. Urăm viaţă lungă noului nostru confrate. Fabrica de la Letea s’a luat în I întreprindere de la acţionari de că-HR»» tre comercianţi! Apostol Demetrescu- Mirea. Ne facem o deosebită plăcere recoman­dând amatorilor şi celor ce aranjează ba­luri şi alte petreceri, stabilimentul de flo­­ricultură din grădina D-lui N. Sc. Ghika, dirigiat de D. M. Bayer şi situat în strada Romană 113 (fost 81 bis). ■­ Acolo se găseşte un complect asortiment de plante şi flori exotice, buchete, coroane, ghirlande, paniere, vasuri, etc. şi preţurile sunt foarte reduse. Administraţia ziarului Adevă­rul, pentru a putea reduc© cu 25 la sută preţul publicaţiuni­­lor, a renunţat cu desăvârşire la serviciul Agenţiei Havas pre­cum si celor-l’alţi agenţi de pu­blicitate si anunţă pe numeroşii săi cititori si’n special pe D-nii comercianţi si industriaşi, că în viitor anunţurile, inserţiile si reclamele se primesc nu­­mai la .A-dmIuistraţi© ^tr. Nouă No. IO. -----------•—-1— --------­ Ştiri Telegrafice PARIS, 22 Ianuarie.—Eyraud, asasinul portărelului Gouffé, a fost executat azi di­mineaţă la 7 ore 20 m. — El a murit cu curaj. VIENA, 22 Ianuarie.—Ziarele constată cu unanimitate că tripla alianţă, bazată pe voinţa monarchilor şi a naţiunilor cari o compun, va supravieţui D-luî Crispi, căci nici un om politic al Italiei nu va voi izo­larea ţarei sale. BERLIN, 22 Ianuarie. — „­National-Zei­tung11, „Vossiche-Zeitung“ şi „Kreuz-Zei­tung“ exprimă încrederea lor că şi viitorul cabinet al Italiei se va sprijini pe tripla a­­lianţă.—D-nul di Rudini, înaintea D-lui Crispi, pledase pentru aderarea Italiei la tripla alianţă. „Gazeta Germaniei, de Nord“ publică un ordin imperial, prin care refuză în termeni afectuoşi cererea de concediu a generalu­lui Waldersee, dar ridicându’l din funcţiu­nile sal de şef al Statului-major şi numin­­du’l comandant al corpului al 9-lea de ar­mată. Ordinul recunoaşte mai cu seamă meritele generalului Waldersee in execu­tarea organizărei Statului-major şi constată că corpul al 9-lea de armată găsindu-se în provincia unde s’a născut împărăteasa, re­­laţiunile sale cu ’perechea imperială vor avea un caracter de intimitate particulară. AMEDÉE DE FONTHIEU Oul de Paşti Intr’un sat din Bourbonnais trăiau, într’o vre­me, o văduvă şi fata sa, aveau cu ce să tră­iască cinstit şi liniştit. Jeana ajunseseră doozecea primăvară; era frumoasă ca îngerii şi era şi virtuoasă b­ot ca el; de aceea săracii o bine-cuvântau fiind-că de multe ori aducea ea în colibele lor bucuria şi fericirea. 8 Veneau fel de fel de tineri s’o ceară de ne­vastă însă muma tot amâna ,minutul fatal care trebuia s’o despartă de fie-sa. — Să mai treacă un an ! zicea ea şi Jeana rămânea tot fericită sub aripa mamei sale. Intr’oszi de Paşti la eşirea din biserică, Jeana găsi la poarta ,casei lor o cerşetoare bătrînă streină de satul lor, care o rugă s’o miluiască. Ea o milui și streina, a cărui fată­­nu o Iputu văzu Jeana fiind­că era îmbrobodită peste tot, ii zise tremurându’i glasul­. — Frumoasă domnișoară, azi este sărbătoa­rea cea mai frumoasă de peste­­an, dacă nu dispreţueşti darul unei biete bătrîne cerşetoa­re, ia oul ăsta, o să’ţi fie cu noroc. Mai ’nainte d’a veni Paştele viitor o să te ceară de nevas­tă un domn tînăr şi frumos, o să ajungi cas­telană, frumoasa mea copilă. In ziua cununiei însă să spargi oul ăsta și în ghioacea lui plă­pândă ai să găsești darul meu de nuntă .J FOIŢA ZIARULUI „ADEVERUL“ Chartas Mercuvel BUNICA XXVII Regulare tip socoteli 57 MORŢI ŞI VII Se mai gândea şi la ce i se ’ntâmplase peste noapte şi de lucrul acela se temea mai mult de­cât de furia asociatului seu. Se întreba cine putuse să-l trădeze. Cezarina, negreşit! Nu se putea îndoi despre asta ! Cezarina se găsise în relaţii cu contesa. Şi apoi singură Cezarina cunoş­tea scrisoarea pe care o primise. Cu nepu­tinţă ca să i-o dea alt­cine­va domnişoarei de Charnay. Şi cu toate acestea Cezarina nu se arăta câtuşi de puţin vrăjmaşă fos­tului seu amant. Ea îl trata i numaî cu o nepăsare desevîrşită şi nepăsarea aceasta avea un singur rezultat: îl aducea la pa­roxismul dorinţei. Vau­oise, cu toată evidenţa se silea să nu crează. Ar fi dorit s’o vadă ca s’o întrebe şi să dobîndească de la dînsa ceva lămuriri, in­să nu putea aşa uşor s’alerge în Paris. Ş’apoi îşi zise că tot ce avea­­mai bun de făcut era ca să se hotărască să ducă viaţa care i-o impunea contesa. Va duce şi el existenţa multor altora, uniţi în ochii lume! şi despărţiţi în secre­­tul casei. Era urîtă situaţia de sigur, însă pentru care el va găsi mii de­ compensaţii afa­ră şi pe care’l asigura cel puțin o libertate de­plină. Cât despre datorie niciodată nu se ocu­pase prea mult de ele și maiorul o să fie silit, la urma urmei, să se hotărască să rabde. Gândurile lui Campayrol nu erau toc­mai pacinice.­­ Umbla suflând furios ca un bursuc. Se’ntoarse deodată spre contele: — Va să­­zică nu­­poţi sâ’mi numeri banii ? — Cel puţin acum curând nu pot, scum­pe prietine. — Nici chiar o parte ? — Numai dobânda. — Aşa o să meargă mai mulţi ani ? — Negreşit. — Şi după moartea ducesei poate că o să faci greutăţi ca şi azi. — Nu. — Sigur ?­ — ’Foarte sigur. Ducesa are iconomii nespus de mari. Veniturile ei trec peste patru sute de mii de franci. Doamna de Vaunoise este singura sa moștenitoare. O să-mi fie foarte ușor mie ca sa iau„ subt un pretext oarecare, suma pe care ți-o datorez, fie din capital, fie din dobînzî. — Dac’aș fi sigur ! murmură maiorul. — Ce ai face ? — Nimic. Dar să lăsăm fugădualile seci! — Zeu !... — Voiu aștepta... cu doe condiții. — Cari ?­­- Mai în­tei să’mi plătești dobînda. — In fie­care trimestru. — Re urmă îmi juri că’mi vei numera. cod­­ele. — Nu sunt vînător și am alte idei în cap, răspunse Campayrol. — Atunci, la revedere la dejun, maio­­rule, și fără pică. — Fără pică, ’dar să te gândești: opt zile după moartea ducesei. — Hotărât. — N’ai să uiți ? — Să n’ai nici o frică. — La revedere dar ! Complicii se-n despărțiră. Contele se’n­toarse spre castel. Campayrol se pierdu prin parc. — Jumătate de milion la opt zile după moartea ducesei și cele două sute de mii de franci ai mititelelor, merită ca să în­cerce cineva. Am să mă gîndesc! își zicea maiorul. Vaunoise se gîndea și el • — Câtă vreme va trăi ducesa nu pot face nimic. Nu’i mizeria, dar e încă jena. Notarul, vrînd să’mi facă rău, m’a îndato­rat. Diavolul de Campayrol este în stare să trimită pe baba pe lumea cealaltă nu­mai ca să pue el mâna pe bani. Nu putea Vaunoise să spue mai mult adevăr. XXVIII Testamentul Trecuseră două luni și jumătate. Ianuarie se sfirșa. Castelul Boissy era tot locuit, însă nu­mai de două femei, d-na de la Roche-Vil­­lars şi Madalena slujnica sa. Contele de Vaunoise şi contesa pleca­seră de câte­va zile la Nisa cu slugile lor. In castel domnea singurătatea care se po­trivea cu caracterul ducesei. Puţinele slugi de cari avea ea trebuinţă pentru serviciu şedeau în dependinţe mai departe. Aşa voia ea. Din noaptea nunţii nepoatei sale ducesa ajunsese să scoată cu multă greutate o vorbă-doă cu slugile şi se încăpăţâna ca să nu primească pe nimeni. In sezonul când de obicei, şedea în Pa­ris sta surghiunită în castelul acesta fără vecini și sta închisă toată ziulica în apar­tamentele sale. Numai pe un singur ora îl vedea, ma­iorul Campayrol, și el își pierduse încre­derea. Ducesa era chinuită de mustrarea cu­getului. Pentru bătrîna fusese o lovitură mare vorbele schimbate între nepoata și contele de Vaunoise în noaptea nunţii. îşi zicea în gîndul său că greşise drumul şi că sfa­turile pe care i le dăduse trufia sa o să fie primejdioase pentru mîntuirea sufletu­lui său. Italiencele sunt superstiţioase. Ducesa vedea în nenorocirile cari căzu­seră peste neamul său numai preludiul pe­depsei. Nu se putea îndoi. Pe Blanşa de Charnay o aştepta un vii­tor negru ; ea regreta pe tatăl fetiţelor sale cu toată furia unei iubiri contrariate. Ce fel de viaţă o să ducă dar ea între omul pe care d’acum încolo nu putea de­cât să’l urască şi să’l dispreţuiască şi disperarea că pierduse pe acela pe care ’l dorea şi pe care ’l iubea? Şi tocmai ea, bunica Blansel, o afun­dase în prăpăstia asta de dureri! Nu era ea acum datoare compensări ne­poatei sale pentru mîhnirile pe cari i le a­­dusese pe cap? Şi cine altul putea s’o vindice, să’i în­­chiză rănile, dacă nu bucuria d’a’şi regăsi copiliţele pe cari le crezuse moarte şi cari trăiau ! Dar atunci trebuia să mărturisească crima ! Şi iar mîndria oprea pe ducesa! (Va urma).

Next