Adevěrul, ianuarie 1891 (Anul 3, nr. 708-730)
1891-01-24 / nr. 724
2 din încrederea concetăţenilor lor, tocmai aceia, când li se prezintă ocazia de a răsplăti pe mandatarii lor, de a face vreun bine judeţului care i-a ales, se feresc de a-şi ţinea cuvîntul. D. Ressu a adresat guvernului o interpelare straşnică, fiindcă a fost pus au pied du mur de alegătorii săi, dar nu o va desvolta — probabil — pentru că nici nu cunoaşte bine chestiunea. Cei l’alţi deputaţigălăţeni,afară de D.Lascar Catargiu, cochetează cu guvernul ca şi pânăacum căci îşi zic : până la alegerile generale, mai este mult. Alegătorii vor uita până atunci că nu le-am făcut nici o treabă , pe când guvernul ne-ar trata rău dacă i-am face opoziţie. Ceea ce a făcut D. Ressu la Cameră, a făcut D. V. A. Urecită la Senat, ba, acest din urmă a făcut şi mai mult. D-sa şi-a desvoltat chiar simulacrul de interpelare ieri şi, în loc de a sili guvernul ca să facă o declaraţie categorică, a încurcat mai rău lucrurile. D. V. A. Urechiă s’a mărginit, în desvoltarea interpelărei sale, a ruga cu umilinţă pe D. Maiorescu să-i spue cum stă chestia liniei Bărlad- Galaţi. Ministrul a reprodus stereotip ceea ce respunsese la Cameră a lui Lascar Catargiu . Nu sunt studii făcute şi deci nu crede că e bine să se facă linia înainte de a se cunoaşte valoarea ei. Atunci a luat cuvîntul D. Ioan Plesnilă, care—dintre toţi reprezentanţii judeţului Covurluiu—cunoaşte mai bine chestiunea aceasta şi arătând rolul făţarnic jucat de D. Al. Marghiloman în afacerea liniei Bârlad-Galaţi, a stigmatizat guvernul, care construieşte linii ferate neurgente în provinciile electorale şi care nu are în sinul său nici un moldovean cunoscător al nevoilor şi suferinţelor Moldovei. D-sa, pentru a zdrobi subterfugiul cu studiile nefăcute, a amintit că Adunarea deputaţilor a votat 180.000 lei pentru studii, şi apoi a citat votul consiliului judeţului Covurluiu, care s-a angajat a construi linia pe socoteala sa, precum şi declaraţia a peste o mie de proprietari din judeţ, cari renunţă la orice despăgubire de teren, în folosul liniei. Faţă cu asemenea sacrificii cari ar face pe cel mai reu guvern să dea unui judeţ chiar o linie de mai mică importanţă, D. Maiorescu s’a mulţumit a da din cap, iar D. V. A. Urechiă s’a declarat satisfăcut îndemnând şi pe D. Plesnilă să facă acelaş lucru, ceea ce energicul senator a refuzat, încheind, nu putem să nu constatăm reaua voinţă a guvernului, slăbiciunea de îngeri a celor mai mulţi dintre reprezentanţii Galaţilor şi nu putem să nu amintim D-lui Plesnilă proverbul: „Mai bine cu un voinic la pagubă, decât cu un prost la câştig“. Mai bine făcea singur interpelarea, în loc să se asocieze cu D. Urechi, care umblă după un portofoliu. lîrates. -------------------------------------------- Căderea lui Crispi LONDRA 22, Ianuarie. — Presa engleză este aproape unanimă în opiniunea sa că tripla alianţă nu va suferi nici o atingere prin retragerea D-lui Crispi. VIENA 12, Ianuarie. — Politische Corresponded primeşte o scrisoare din Roma care zice că în orice caz tripla alianţă în viitor ca şi în trecut va fi obiectul îngrijirilor Italiei; orice cabinet îl va presenta Camerei ca basa politicei sale exterioare. ROMA, 22 Ianuarie. — Regele nu a primit azi pe D-l Zanardelli. Ştimi contradictorii circulă azi asupra soluţiunei crizei; se punea în faţa atât numele D-lui Rudini cât și acela al D-lui Zanardelli, dar Regele nu a luat încă nici o hotărâre. Partial Naţional Irlandez LONDRA, 23 Ianuarie.—Se asigură că un compromis a intervenit după care D-l Mac Carthy va lua direcţiunea ol cărui partid Naţional Irlandez. D-nii Parnell şi O’Brien vor pleca în America ca’să strîngă fonduri. Francia Protecţionizm. — Republica şi clerul PARIS 22, Ianuarie. — Alegerea D-lui Ferry ca preşedinte al comisiunei vamale a Senatului este în general considerată ca o manifestaţie a majorităţii comisiunei în contra teoriilor protecţioniste. — La deschiderea Camerelor franceze Cardinalul Lavigerie a adresat clerului algerian un mandataent prin care ordonă rugăciuni pentru parlament şi sfătueşte formarea unei mari uniuni catolice, care trebue să primească regimul republican şi să separe acţiunea catolică de aceea a vechilor partide. Germania BERLIN, 23 ianuarie. — Consiliul de agricultură a adoptat hotăririle următoare: protecţia muncei naţionale trebue să fie menţinută de la cea d’intâi o încheere a tractatelor de comerţ; nu trebue să se reducă taxele agricole; măsurile profilactice contra introducerei epizootiei vor fi continuate. Aceste hotărîri vor fi comunicate parlamentului și cancelariei Imperiului. ^erlaisi.—JE Belgia, BELGRAD, 22 Ianuarie.—Ziarele zic că majoritatea clubului radical a decis să continue până la un nou ordin încrederea sa cabinetului actual ca să evite orice întârziere în lucrările parlamentare, care ar fi inevitabilă cu crizele ministeriale. BRUXEL, 22 Ianuarie.—Dreapta unită s’a ocupat azi de chestiunea revizuire!. După o vie discuţiune ea s’a pronunţat cu o mare majoritate în favoarea unui proiect de revizuire care respunde intereselor generala ale ţărei. Greve-Occidente VIENA, 22 Ianuarie. —Lucrătorii tutulor fabricator de încălțăminte s’au pus în grevă; ei sunt în număr de 8.000. Se speră să se ajungă la o învoială satisfăcătoare. Petit Parisien, anunță că trenul de la Douai la Paris a deraiat lângă Pont-Maillet, un călător ar fi fost omorât, ar fi vreo 20 răniţi şi cea mai mare parte a vagoanelor ar fi sfărâmate. JOI 24 IANUARIE 1891 !S5 întrunirea din Piteşti îndată după sărbătorile Crăciunului, câţiva dintre cetăţenii piteşteni, sub iniţiativa bătrânului şi patrioticului cetăţean D. Sebastian Hernia, profesor, au pus bazele unei filiale a ligei pentru unitatea culturală a Românilor, înştiinţând apoi pe mai mulţi cetăţeni, aceştia au primit cu entusiasm ideia , iar şi numind un comitet provizoriu, au hotărât o întrunire publică în ziua de 20 ianuarie, în care să se constitue definitiv secţiunea. Apelul, făcut de comitetul provizoriu, a avut un răspuns atât de fericit, încât Piteştii poate să fie luat de pildă de multe din oraşele noastre. In adevăr, sala Coculescu, unde se hotărâse întrunirea, era plină de o imposentă mulţime compusă în imensă majoritate de fruntaşi ai oraşului din toate ramurile, comercianţi, profesori, avocaţi, proprietari, etc, pe chipurile cărora se citea entusiasmul pentru frumoasa idee care-l adunase şi hotărârea de a constitui cât mai îngrabă şi aci o secţiune a ligei din Bucureşti. Adunarea aclamă de preşedinte pe D. S. Hernia. D-sa, luând cuvîntul, făcu un călduros apel la mulţime, care repunse cu unanime aplause. Apoi se date cuvîntul D-luî Comăneanu, avocat, care printr’o cuvîntare energică şi plină de claritate, arătă care e scopul ligei şi mijloacele oneste pentru ajungerea lui, citind şi analizând statutul. Intre altele se miră cura aceia cari au constituit liga centrală, au fost atât de sceptici, prevăzând cel puţin cinci membri pentru formarea unei secţiuni, pentru că toate oraşele cari au răspuns până acum— între care şi Piteştii au răspuns cu sute de membri, — lucru care arată în ce chip va răspunde ţara întreagă. Felicită apoi pe concetăţenii săi de participarea lor la una din operele cele mai măreţe ale Românilor. Dându-se cuvântul D-lui Em. Antonescu, student, D-sa, printr-o cuvântare entusiastă, descrise situaţia Românilor din Ardeal, privind-o sub toate punctele de vedere. Adunarea, adânc emoţionată întrerupe des cu aplause pe vorbitor. Acesta apoi arată în termeni precişi, cum faţă de această situaţie, Românilor li se impune o atitudine, nu însă o atitudine provocantă, ci uzând de arma veacului, în care trăim—cultura— Scă oprim procesul de desnaţionalizare ce se începe în potriva fraţilor noştri de peste munţi. Luând cuvântul D. I. Trifonescu şi apoi D. Gr. Dumitrescu, avocaţi, care fuseseră înscrişi pentru a vorbi, declară pe rând că în urma cuvântărilor ţinute nu mai şîi nimic ele adăogat şi că se asociază din tot sufletul la această mişcare, la care îndeamnă să se grupeze toţi Piteştenii. Se dete apoi cuvântul D-luî I. I. Purcăreanu, student. D-sa, printr’o serioasă şi prudentă expunere, presentă cu multă claritate situaţia politică, culturală şi religioasă a fraţilor noştri de peste munţi, citând o mulţime de fapte pentru adeverirea afirmărilor sale, arată apoi cu o logică strânsă, cum era trebuincioasă o mişcare a Românilor de aci, care să tindă la păstrarea limbii şi naţionalităţei româneşti în "ţările Românilor din Imperiul austromaghiar. Făcu cunoscut şi critică cu mult succes râul înţeles, care se dete acestei mişcări de cei ce nu ne sunt prieteni şi făcând un frumos apel la cetăţenii Piteşteni termină în aplausele unanime ale adunărei. Ne mai luând nimeni cuvântul, mulţimea aclamă un comitet compus din 11 persoane dintre cetăţenii notabili ai Piteştului. După aceasta, patrioticul iniţiator al mişcărei şi preşedinte al adunărei, D. S. Hernia, emoţionat până la lacrămi declară în furtunoase aplause secţiunea ligei constituită şi capitalul în ziua când vei avea firanii în mână. — Negreşit. — Dar cel mai târziu opt zile după moartea ducesei. — Foarte bine. — Vasăzică ne-am înțeles. — Știam bine că o să’țî vie minte în cap, maiorule ! — Numai de silă ! Dar, dacă mâ vei înșela încă o dată, ara să fac o gălăgie.... sapreminette! Vaunoise se mai liniștise. Aerul curat, verdeața îi băgau balsam îa vine. Vezi bine, situația lăsa de dorit. Dar cum se deosibea de mult de primejdiile cărora era expus cu câteva luni mai nainte! — Dacă am în puşca un iepure ? întrebă Lista de subscripţiune pentru ridicarea unui monument naţional în oraşul Ploeşti, spre amintirea vitejilor vânători din Batalionul albl, căzuți în războiul din 1877 (78). D. Petre Mihail 25 lei la fermaţiuni Ni se afirmă,—dar noi nu voim să credem încă că D-nii Manu Lahovary-Palie ar fi găsit un personagiu, bine văzut de liberalii-conservatori, care a primit angajamentul de a întoarce pe D-nii Catargiu și Vernescu de la calea apucată. Mijlocitorul acesta, care ar fi — cine ar fi crezut’o ? — D. N. Blaramberg, s’a angajat să înduplece pe şefii liberalilorconservatori ca să nu dea sprijinul lor D-lui N. Fleva, ci să menţie candidatura D-lui D. Cezianu. In fine, ceia ce este şi mai de necrezut, D. Blaramberg ar fi primit să joace acest joc al concentrărei palatiste, după ce generalul Manu ’i-ar fi promis tot ce va cere la eforia spitalelor civile. Credem a şti însă, că liberalii-conservatori sunt ferm hotărîţî a respinge orice înţelegere cu guvernul. Un consiliu de Miniştrii s’a ţinut ieri la minister al dej. Interne de la orele 9 şi jum. dimineaţa până la 12 a. m. Membrii comitetului partidului conservator sunt convocaţi a se întruni astă seară la D-l G. Vernescu spre a se consfătui în privinţa balotagiului de la colegiul al doilea din Capitală. „ Ministerul de resbel a primit trei sute de maşini pentru scos capsele de la cartuşe. Aceste maşini sunt inventate de D-nul Emil Sicard, armurierul regimentului al 4 lea de dorobanţi. MOM Gazeta Săteanului va intra în al VIII-lea an al existenţei sale la 1 Februarie. Această revistă, foarte importantă din punctul de vedere al cestiunilor pe cari le tratează, şi-a asigurat colaboratori speciali în diferite ramuri ştiinţifice şi literare, căutând astfel a satisface cât mai mult pe numeroşii săi cetitori. Tîrgul Murgeni, din judeţul Tutova, proprietate a D-lor A. Sturza, I. Manolache-Costache-Epureanu, şi a D-lor Ecaterina Exarcu şi Elena Bibescu, născută Epureanu, a fost rescumpărat de judeţ cu suma de 117.500 lei. De asemeni tîrgul Bira, din judeţul Roman, proprietatea D-lui Eugen Semiu a fost rescumpărat de judeţ cu suma de 50 mii lei. A apărut în Fălticeni primul număr al ziarului Voinţa Sucevei. Urăm viaţă lungă noului nostru confrate. Fabrica de la Letea s’a luat în I întreprindere de la acţionari de că-HR»» tre comercianţi! Apostol Demetrescu- Mirea. Ne facem o deosebită plăcere recomandând amatorilor şi celor ce aranjează baluri şi alte petreceri, stabilimentul de floricultură din grădina D-lui N. Sc. Ghika, dirigiat de D. M. Bayer şi situat în strada Romană 113 (fost 81 bis). ■ Acolo se găseşte un complect asortiment de plante şi flori exotice, buchete, coroane, ghirlande, paniere, vasuri, etc. şi preţurile sunt foarte reduse. Administraţia ziarului Adevărul, pentru a putea reduc© cu 25 la sută preţul publicaţiunilor, a renunţat cu desăvârşire la serviciul Agenţiei Havas precum si celor-l’alţi agenţi de publicitate si anunţă pe numeroşii săi cititori si’n special pe D-nii comercianţi si industriaşi, că în viitor anunţurile, inserţiile si reclamele se primesc numai la .A-dmIuistraţi© ^tr. Nouă No. IO. -----------•—-1— -------- Ştiri Telegrafice PARIS, 22 Ianuarie.—Eyraud, asasinul portărelului Gouffé, a fost executat azi dimineaţă la 7 ore 20 m. — El a murit cu curaj. VIENA, 22 Ianuarie.—Ziarele constată cu unanimitate că tripla alianţă, bazată pe voinţa monarchilor şi a naţiunilor cari o compun, va supravieţui D-luî Crispi, căci nici un om politic al Italiei nu va voi izolarea ţarei sale. BERLIN, 22 Ianuarie. — „National-Zeitung11, „Vossiche-Zeitung“ şi „Kreuz-Zeitung“ exprimă încrederea lor că şi viitorul cabinet al Italiei se va sprijini pe tripla alianţă.—D-nul di Rudini, înaintea D-lui Crispi, pledase pentru aderarea Italiei la tripla alianţă. „Gazeta Germaniei, de Nord“ publică un ordin imperial, prin care refuză în termeni afectuoşi cererea de concediu a generalului Waldersee, dar ridicându’l din funcţiunile sal de şef al Statului-major şi numindu’l comandant al corpului al 9-lea de armată. Ordinul recunoaşte mai cu seamă meritele generalului Waldersee in executarea organizărei Statului-major şi constată că corpul al 9-lea de armată găsindu-se în provincia unde s’a născut împărăteasa, relaţiunile sale cu ’perechea imperială vor avea un caracter de intimitate particulară. AMEDÉE DE FONTHIEU Oul de Paşti Intr’un sat din Bourbonnais trăiau, într’o vreme, o văduvă şi fata sa, aveau cu ce să trăiască cinstit şi liniştit. Jeana ajunseseră doozecea primăvară; era frumoasă ca îngerii şi era şi virtuoasă bot ca el; de aceea săracii o bine-cuvântau fiind-că de multe ori aducea ea în colibele lor bucuria şi fericirea. 8 Veneau fel de fel de tineri s’o ceară de nevastă însă muma tot amâna ,minutul fatal care trebuia s’o despartă de fie-sa. — Să mai treacă un an ! zicea ea şi Jeana rămânea tot fericită sub aripa mamei sale. Intr’oszi de Paşti la eşirea din biserică, Jeana găsi la poarta ,casei lor o cerşetoare bătrînă streină de satul lor, care o rugă s’o miluiască. Ea o milui și streina, a cărui fatănu o Iputu văzu Jeana fiindcă era îmbrobodită peste tot, ii zise tremurându’i glasul. — Frumoasă domnișoară, azi este sărbătoarea cea mai frumoasă de pestean, dacă nu dispreţueşti darul unei biete bătrîne cerşetoare, ia oul ăsta, o să’ţi fie cu noroc. Mai ’nainte d’a veni Paştele viitor o să te ceară de nevastă un domn tînăr şi frumos, o să ajungi castelană, frumoasa mea copilă. In ziua cununiei însă să spargi oul ăsta și în ghioacea lui plăpândă ai să găsești darul meu de nuntă .J FOIŢA ZIARULUI „ADEVERUL“ Chartas Mercuvel BUNICA XXVII Regulare tip socoteli 57 MORŢI ŞI VII Se mai gândea şi la ce i se ’ntâmplase peste noapte şi de lucrul acela se temea mai mult decât de furia asociatului seu. Se întreba cine putuse să-l trădeze. Cezarina, negreşit! Nu se putea îndoi despre asta ! Cezarina se găsise în relaţii cu contesa. Şi apoi singură Cezarina cunoştea scrisoarea pe care o primise. Cu neputinţă ca să i-o dea altcineva domnişoarei de Charnay. Şi cu toate acestea Cezarina nu se arăta câtuşi de puţin vrăjmaşă fostului seu amant. Ea îl trata i numaî cu o nepăsare desevîrşită şi nepăsarea aceasta avea un singur rezultat: îl aducea la paroxismul dorinţei. Vauoise, cu toată evidenţa se silea să nu crează. Ar fi dorit s’o vadă ca s’o întrebe şi să dobîndească de la dînsa ceva lămuriri, insă nu putea aşa uşor s’alerge în Paris. Ş’apoi îşi zise că tot ce aveamai bun de făcut era ca să se hotărască să ducă viaţa care i-o impunea contesa. Va duce şi el existenţa multor altora, uniţi în ochii lume! şi despărţiţi în secretul casei. Era urîtă situaţia de sigur, însă pentru care el va găsi mii de compensaţii afară şi pe care’l asigura cel puțin o libertate deplină. Cât despre datorie niciodată nu se ocupase prea mult de ele și maiorul o să fie silit, la urma urmei, să se hotărască să rabde. Gândurile lui Campayrol nu erau tocmai pacinice. Umbla suflând furios ca un bursuc. Se’ntoarse deodată spre contele: — Va săzică nupoţi sâ’mi numeri banii ? — Cel puţin acum curând nu pot, scumpe prietine. — Nici chiar o parte ? — Numai dobânda. — Aşa o să meargă mai mulţi ani ? — Negreşit. — Şi după moartea ducesei poate că o să faci greutăţi ca şi azi. — Nu. — Sigur ? — ’Foarte sigur. Ducesa are iconomii nespus de mari. Veniturile ei trec peste patru sute de mii de franci. Doamna de Vaunoise este singura sa moștenitoare. O să-mi fie foarte ușor mie ca sa iau„ subt un pretext oarecare, suma pe care ți-o datorez, fie din capital, fie din dobînzî. — Dac’aș fi sigur ! murmură maiorul. — Ce ai face ? — Nimic. Dar să lăsăm fugădualile seci! — Zeu !... — Voiu aștepta... cu doe condiții. — Cari ?- Mai întei să’mi plătești dobînda. — In fiecare trimestru. — Re urmă îmi juri că’mi vei numera. codele. — Nu sunt vînător și am alte idei în cap, răspunse Campayrol. — Atunci, la revedere la dejun, maiorule, și fără pică. — Fără pică, ’dar să te gândești: opt zile după moartea ducesei. — Hotărât. — N’ai să uiți ? — Să n’ai nici o frică. — La revedere dar ! Complicii se-n despărțiră. Contele se’ntoarse spre castel. Campayrol se pierdu prin parc. — Jumătate de milion la opt zile după moartea ducesei și cele două sute de mii de franci ai mititelelor, merită ca să încerce cineva. Am să mă gîndesc! își zicea maiorul. Vaunoise se gîndea și el • — Câtă vreme va trăi ducesa nu pot face nimic. Nu’i mizeria, dar e încă jena. Notarul, vrînd să’mi facă rău, m’a îndatorat. Diavolul de Campayrol este în stare să trimită pe baba pe lumea cealaltă numai ca să pue el mâna pe bani. Nu putea Vaunoise să spue mai mult adevăr. XXVIII Testamentul Trecuseră două luni și jumătate. Ianuarie se sfirșa. Castelul Boissy era tot locuit, însă numai de două femei, d-na de la Roche-Villars şi Madalena slujnica sa. Contele de Vaunoise şi contesa plecaseră de câteva zile la Nisa cu slugile lor. In castel domnea singurătatea care se potrivea cu caracterul ducesei. Puţinele slugi de cari avea ea trebuinţă pentru serviciu şedeau în dependinţe mai departe. Aşa voia ea. Din noaptea nunţii nepoatei sale ducesa ajunsese să scoată cu multă greutate o vorbă-doă cu slugile şi se încăpăţâna ca să nu primească pe nimeni. In sezonul când de obicei, şedea în Paris sta surghiunită în castelul acesta fără vecini și sta închisă toată ziulica în apartamentele sale. Numai pe un singur ora îl vedea, maiorul Campayrol, și el își pierduse încrederea. Ducesa era chinuită de mustrarea cugetului. Pentru bătrîna fusese o lovitură mare vorbele schimbate între nepoata și contele de Vaunoise în noaptea nunţii. îşi zicea în gîndul său că greşise drumul şi că sfaturile pe care i le dăduse trufia sa o să fie primejdioase pentru mîntuirea sufletului său. Italiencele sunt superstiţioase. Ducesa vedea în nenorocirile cari căzuseră peste neamul său numai preludiul pedepsei. Nu se putea îndoi. Pe Blanşa de Charnay o aştepta un viitor negru ; ea regreta pe tatăl fetiţelor sale cu toată furia unei iubiri contrariate. Ce fel de viaţă o să ducă dar ea între omul pe care d’acum încolo nu putea decât să’l urască şi să’l dispreţuiască şi disperarea că pierduse pe acela pe care ’l dorea şi pe care ’l iubea? Şi tocmai ea, bunica Blansel, o afundase în prăpăstia asta de dureri! Nu era ea acum datoare compensări nepoatei sale pentru mîhnirile pe cari i le adusese pe cap? Şi cine altul putea s’o vindice, să’i închiză rănile, dacă nu bucuria d’a’şi regăsi copiliţele pe cari le crezuse moarte şi cari trăiau ! Dar atunci trebuia să mărturisească crima ! Şi iar mîndria oprea pe ducesa! (Va urma).