Adevěrul, februarie 1891 (Anul 3, nr. 731-756)
1891-02-01 / nr. 731
-4 ANUL III. — No. 731. NUMERUL 10 BANI ABONAMENTELE ÎNCEP LA I ŞI 15 ALE fie carei luni şi se plătesc tot-d’a una ’nainte In Bucureşti la casa Administraţiei. Din Judeţe şi Străinătate prin mandate poştale. Un an în ţară 30 lei, în străinătate 50 Şase luni » 15 ‹ ‹ » 25 Trei luni ‡ 8 ‹ ‹ ‹ 13 Un immer în Streinetate 15 bani EDITIG ^IOTTA. MANUSCRISELE NU SE ’NAPOEAZA să te fereşti, Române! de ciin strein în casă. V. Alexandri. VINERI, 1 FEBRUARIE 1891 NUMERUL10 BANI ANUNCIURILE Din BUCURESCI şî JUDEŢE se primesc NUMAI la ADMINISTRAŢIE. Din STREINETATE, direct la administraţie și la toate Oficiile de publicitate. ’ Anunciurî la pagina IV........................0.30 b. linia » » » III........................2.— lei » ’ » » II........................3.— Iei . Inserțiunile și Reclamele 3 lei rândul. DA PARIS, ziarul se pășește de vânzare cu numărul la bioscul No. 117, Boulevard St.-Michel. UN NUMÉR VECHIŰ 30 BANI ADMINISTRAȚIA : Strada Noua, 10 Director clitic : ALEX. V. BELDIMANU REDACȚIA : Strada Noua, 10 CUVÂNTUL DIN URMA ŞCOLILE RURALE O importantă interpelare DESBINAREA LUPULUI In temniţa din Sibiu SCRISOAREA D-lui CESIANU ARTHRITISMUL COLANUL DE MĂRGĂRITARE UN BAL LA PLOIESCI Bucuresci, 31 Ianuarie 1891. Cuvîntul din urmă Luaţi de vîrtejul luptei, ne-am spus cuvîntul din punctul de vedere al ţelului pe care-l urmărim. Am susţinut la balotagiu candidatura D-lui Nicolae Eleva, pentru că alegerea D-sale ar fi dat o lovitură de moarte regimului palatist, care ne guvernează astăzi şi orice mijloc pentru a slăbi şi distruge acest regim funest, este pentru noi bine venit. Lupta cu fierberea ei a trecut, pentru moment. D. Fleva n’a fost ales , dar reuşita candidatului colectivităţei albe ne satisface pe deplin. Ea va îmboldi şi mai mult pe adversarii regimului actual la o acţiune mai energică şi desperarea neisbândei îi va face—poate—să declare resboifi făţiş Cârtiţei, care sapă temelia Statului român. Prin urmare, noi nu ne plângem de rezultatul obţinut Duminecă şi, fiindcă—pentru moment—spiritele sunt mai liniştite, ne credem în drept a aşterne aci reflecţiile, pe cari ni le-a redeşteptat alegerea— cu cele două scrutinuri — a colegiului al 2-lea de Ilfov. Toată lumea s’a încredinţat, că de la căderea D-lui Ion Brătianu, ca şi pe timpul guvernului seu, alegerile n’au fost nici de cum libere în adevăratul înţeles al cuvîntului şi Sandu Răşcanu, Teleman, Lupu Costache, Negulescu, Mănciulescu, Adamescu şi Pache nu sunt întru nimic inferiori lui Tache Anastasiu, Chiriţopol şi celelalte triste celebrităţi ale regimului colectivităţei roşii. Astăzî, D. Ion Brătianu nu mai este dator să roşască faţă cu guvernul actual, când i se vorbeşte de presiunile ce a făcut în alegeri, căci compania Lahovary-Manu-Carp l-a ajuns şi probabil îl va întrece, dacă i se va da răgaz şi întocmai ca membrii opoziţiei unite,din care faceau parte cei doi dintâi din compania care ţine azi în antrepriză guvernul, de la Marele Telal—întocmai ca aceştia, mai cu aceleaşi vorbe, liberalii azi în opoziţie interpelează pe guvern asupra ororilor, atrocităţilor şi ingerinţelor grozave comise de agenţii lui în alegeri. Priveliştea a început să fie banală, pentru cei ce văd lucrurile numai la suprafaţă ; ea este îngrijitoare, pentru cei ce’şi dau seamă de firea lucrurilor. Dacă s’ar întâmpla să cadă azi guvernul Manu-Lahovary-Carp şi să vie iar partizanii D-lui Ion Brătianu la putere, nu garantăm că alegerile ar fi mai libere şi că opoziţia—compusă din clienţii şi meşterii electorali ai guvernului actual—n’ar protesta cu energie. Şi jocul acesta s’ar repeta la infinit, spre marea bucurie a adversarilor parlamentarismului, dacă nu s’ar lua măsuri. Pentru ca să avem mereu alegeri murdare şi, ca rezultat al lor, deputaţi şi senatori nespălaţi, trebue să fie ceva stricat în maşina noastră electorală. Şi este ceva. Iubitorii de paliative, acei cari se tem de reformele mari, al căror efect este zdruncinarea unui întreg organism social, fiinţele sfiicioase şi neîncrezătoare în sine, vor zice că răul îşi are obârşia în slăbiciunea guvernului şi că un minister, care ar avea la spate un partid puternic, ar putea face alegeri libere. Sermanii miopi! Ei nu văd că nu există partide mari în ţara noastră, căci partidele se nasc şi trăiesc numai dintr’un belşug de idei sănătoase pentru îndeplinirea unor nevoi reale, pe când la noi — cel puţin până acum — partidele s’au,format şi desfăcut după mirosul de copoi al membrilor lor. Cei interesaţi ca lucrurile să nu se răstoarne din temelii, acei cari vor să pue numai o proptea la clădirea putredă a Monarchiei pseudoconstituţionale, vor găsi cusurul în votul cu buletine, în loc de votul cu bile ca în Grecia, sau în neaplicarea pedepselor prevăzute de lege pentru funcţionarii cari se amestecă în alegeri, sau pentru cei ce votează cu cărţile altora. Naivi ce sunt şi aceştia! întocmai ca struţul, ei îşi ascund capul în firele prăfuite ale codicelor, nevoind să vadă focul vremnei, care va distruge instituţiile strimte cu tot bagagiul lor de hîrţoage vechi, cu toate legile neaplicate. Geaba vor adresa ei telegrame Regelui, care—dacă e om cinstit— nu trebue să-şi bage nasul în alegeri, iar, de este Carol I, atunci are interes ca alegerile să fie falsificate. Răul este mult mai mare, boala este organică, maşina electorală, în întregul ei, nu este bună. Haina constituţională, pe care o poartă România de un sfert de veac şi mai bine, s’a strîmtat şi ferfeniţit. Trebue una mai nouă şi mai largă. Alegerea de la colegiul al 2-lea de Ilfov, unde sunt peste opt mii de alegători — din care cel puţin jumătate ia parte la vot—a dovedit că sufragiul restrîns este o nenorocire şi chiar cauza tuturor nenorocirilor noastre. Când ai de făcut presiuni asupra patru până la cinci mii de alegători, treaba e grea, ori cât ţi-ar fi de complicat şi de numeros aparatul administrativ şi ori cât de multe mijloace de corupţiune ţi-ar sta la îndemână. Dacă din cei patru mii de alegători ai colegiului al 2-lea de Ilfov, n’ar fi fost peste o mie de funcţionari şi oameni în daraveri cu administraţia, D. Andrei Popovici nu întrunea nici cele 75 de voturi de majoritate, oricât de mult ar fi băut Brătescu cu unii şi oricât ar fi răguşit Florian cu alţii. Ce s’ar mai întâmpla, când am avea în provincie, în oraşele mai mici, cu un aparat administrativ mult mai restrîns, colegii de câte 5, 6 sau 10 mii de alegători? Ar mai impune un Sandu Răşcanu deputaţi ca cei de azi? Ar mai putea exista o majoritate ca aceea care susţine guvernul actual? Ar mai putea impune un Carol I miniştri ca Manu-Lahovar* ? Ar mai exista un Rege? Noi suntem siguri că nu, şi de aceea nu vedem beacia în contra boalei sociale de care Suferim azi, decât în votul universi. Ştim bine că ni se va obiecta că nu avem mase consciente pentru ca să se poată bucura de acest sistem; suntem însă încredinţaţi că, după câţiva ani de încercare, masele vor înceta de a merge orbeşte la vot şi conştiinţa drepturilor lor le va deştepta din letargia de azi. Activitatea întreagă a oamenilor cinstiţi şi prieteni ai poporului, trebue să se îndrepte numai în această direcţie: lupta pentru vot şi universal. La toate zbuciumările partidelor (!), la toate luptele şi strigătele în contra ingerinţelor electorale, cuvîntul nostru din urmă va fi votul uni- republicanul. TELEGRAME LONDRA, 31 Ianuarie.• Camera Comunelor a adoptat în a 11-a citire, cu 202 voturi contra 155, proiectul de lege care permite căsătoria între un văduv şi cumnata sa, VIENA, 31 Ianuarie. —’Neînţelegerile între Austria şi Ungaria îrnprivinţa tarifelor de drumuri de fer ai'Prost regulate printr’un schimb de declaraţii între cele două ministere de comerţ, care stabileşte o reciprocitate desevăluită în cele două ţări în această chestiune. Prin urmare negociările comerciale cu Germania au fost reluate azi. PARIS, 31 Ianuarie. — Termenul pentru rambursarea celor 75 milioane împrumutate de Banca Franciei Băncii Engliterei expirând la 15 Februarie, Banca Engliterei a declarat că nu va profita de facultatea ce are de a reînoi pentru trei luni. NEW-YORK, 31 Ianuarie. — Greva din districtul Cornesville este generală; toate minele sunt închise; numărul greviștilor este de 16,000. O NOUA ÎNTREBARE Astăzi avem un ministru titular la Culte şi instrucţiune publică. întrebăm clar : Ce se face cu cei 12.000 galbeni dăruiţi de Carol I prin scrisoarea sa din 2 (14) Iunie 1866 adresată Ministrului de culte C. A. Rosetti şi publicată în „Monitorul“ cu Nr. 118? Care este aşezământul de binefacere fondat cu această sumă? Dacă banii s’au capitalizat, cât reprezintă astăzi suma dăruită? 1 MAID VIITOR PARIS, 31 Ianuarie. — Consiliul naţional al partidului lucrătorilor a adresat un apel tuturor lucrătorilor din Francia, învitându-i să ia parte la manifestaţia de la 1 Maid. Apelul zice că ziua legală de 8 ceasuri care este obiectivul imediat al manifestării, este cel d’ântâi pas către liberarea desăvârşită a muncei şi a lucrătorilor. DRUMUL DE FIER SIBERIAN PETERSBURG, 30 Ianuarie.—Construirea Drumului de fer siberian va începe la primăvară pe liniile Vladivolostok- Sabarovka şi Tomsk-Irkuţk. Legătura Sabarovka-Irkuţk se va face în urmă. Prin aceste construcţii reţeaua va fi complectă de la Vatusk la Celeabinsk; — trunchiul Celeabinsk-Tomsk va urma. Drumul de fer siberian va costa 75 milioane ruble și se va sfârși în 1894. Răsbunarea lupului Şedinţa de Marţi a Senatului a fost şedinţa declaraţiunilor nechibzuite şi compromiţătoare. * Nu destul că D-l N. Fleva, în tot cursul interpelării sale, pe care o desvolta de două zile, a dat la lumină o mulţime de fapte, a citit scrisori cari dovedeau până la evidenţă că guvernul s’a amestecat m alegeri mai găsiră cu cale şi miniştrii de resboiu şi de externe să agraveze chestiunea prin declaraţiile cele mai compromiţătoare. v ?ar ca sunt dispus a crede fata acu ar fi fost. S* ce*TaIţi miniştrii de f j •’ p/ v1 * j1 e* c^te ° declaraţie la fel, căci adică, la drept vorbind, pentru ,Lahovari, ministrul de externe, w? iaUa ?A,aIegeriIe au fost Prea b' / îndată ce se va prezenta ocazia Mul nUZ de.Puterea armată și va striga: „Mxtraillez-moi cette canaille!“- pentru ce wfirf1 £Clara câ a luPtat contra Go• Rosetl?flIor, S- a. la 1848 şi va upta şi de acum înainte contra acelor !wLariVr01 Sf maî întindă libertăţile, repturîle norodului;—pentru ce, zic, D-sa nnn/aCf - aSAfel de declaraţiî, bătând cu vi in banRâ. Şi nu ar face si junele Marghiloman, D. Triandafil ori Maiorescu nişte declaraţii de acelaş Calibru? n JntrU jCe Ulâdescu ar declara că PS La,PedfPSR în ajun Pe fiul preotului Pompilian din Iaşi care votase cu liberali sarali Şi alţii cu astfel de bjici, da. D. general Vlădescu, furios pe u. gleva că spune în plin Senat că generalul Radovici a permutat la Vaslui, pe onţorul Pompilian, pentru că nu putuse convinge pe tatăl său, preotul Pompilian, să voteze cu guvernul şi să nu mai facă propagandă pentru liberali, a strigat : . . . viselii D-le Fleva, ofiţerul nu a prurut nici o pedeapsă de la generalul Radovici, dar ed, în urma celor spuse erl ,e ,ta’ lam strămutat imediat la Vâslind ! Cam aceste au fost cuvintele cu cari ministrul de resboiu a părăsit un moment banca ministerială spre a se mai calma. Desigur, această preţioasă mărturisire a consilierului Regelui Carol, trebue să fi umplut de gânduri capetele multora din cei cari o auziseră, și mai cu seamă celor doui-trei ofițeri cari se găseau din întâmplare pe acolo. Nu doară să se fi mirat că ministrul își răsbuna cu atâta seninătate pe un inferior care-i la discreția lui, nu, ci trebue să fi căutat motivul acestei răsbunuri. In adevăr, să admitem pentru moment, că tot cum spun miniştrii nu-i decât purul adevăr şi nimic mai mult decât adevărul, şi că ofiţerul Pompilian la urma urmei cu toată bună-voinţa generalului Radovici, nu a putut fi găsit vinovat de nesupunerea tatălui seci şi nu a fost pedepsit ; prin urmare, dacă generalul Radovici nu l a putut pedepsi, pentru ce generalul Vlădescu îl pedepsește ? Așa e, întrebar®a e logică, dar respunsul ce vom da e și mai logic — cel puțin pentru a tot puternicul ministru de răsboiu. — Ofițerul în chestie nu-i vinovat, va răspunde D. Vlădescu, dar oare nici D. N. Fleva, care mă face să stau la Senat două zile de-arendul și care-mi scoate ochii cu generalul Radovici zicind că a spionat pe generalul Racoviță, ba că a permutat pe ofițerul cutare... D. Fleva care face pe stâlpul nostru Al. Lahovari să se plimbe furios de-a lungul băncei ministeriale, ca un tigru în colivia-i de fier de la menagerie, când îmblânzitorul soci îl loveşte mereu cu şfichiul biciului? D. Fleva nu-i vinovat ? Şi pentru toate acestea aţi vrui ca nimeni să nu fie pedepsit ? D. sublocotenent era mielul care a tulburat era apa D-lui general Vlădescu — D. Vlădescu şi-a rezbunat, iată tot! Sandu. Şi Majestăţei Sale Imperatului tuturor Rusiilor, se găsesc un mare număr de moşii de o imensă valoare, aparţinând la diferite monastiri române, situate toate aceste monastiri pe teritoriul Regatului României . Considerând că de la epoca când guvernul Moldovei a secularizat prin ordonanţa din 1 iunie 1859, averile mănăstirilor pământene Chinovii, Neamţul, Secul, Agapia, Văraticul, Adam şi Vorona, veniturile tuturor moşiilor situate în Basarabia, aparţinând mănăstirilor, n’au putut fi trecute în bugetul Statului Român, după cum au fost trecute toate celelalte venituri, provenite din moşiile mănăstireşti; Considerând că România a fost lipsită de veniturile proprietăţilor sale, prin faptul că guvernul Majestăţei Sale Imperiale, îndepărtându-se de la chiar propriile sale principii, constant respectate faţă de noi Românii, şi formal consacrate prin chiar Regulamentul Organic — a sechestrat aceste venituri încă din 1862, dispunând ca ele să fie vărsate la Banca din Odesa. Considerând că notele guvernului Imperial al Majestăţei Sale Ţarului din 18 Iulie şi din 26 Septembree 1862, note în care stă proclamată teoria cea mai eronată şi anume că: „Guvernul Majestăţei Sale Ţarului nu recunoaşte decât Egumenilor sau superiorilor mănăstirilor dreptul de a-şî administra bunurile ce le aparţin şi a numi legalmente mandatari pentru gestiunea acestor bunuri...“ Iar nota din 26 Septembre 1862, împinge aşa de departe consecinţele acestei nefundate teorii ale cabinetului de St.Petersburg încât ne declară că: „Guvernul imperial nu recunoaşte ca proprietari ai moşiilor din Basarabia decât pe Monastiri, specificând că numai aceste mănăstiri au un drept esclusiv şi legal de proprietate asupra acestor bunuri...“ Considerând, zic, că amândouă aceste note diplomatice violează nu numai principiile de drept, universalmente recunoscute, dar în ordinea politică nesocoteşte chiar şi cea mai elementară idee de Stat, considerat statul ca corp social, adică ca persoană juridică şi ca suprem organ al tuturor intereselor sociale . Considerând că fapta criminală săvârşită de către unii dintre călugării din monastirea Neamţului şi Secului, şi în special de către Ieromonahii Teofan Cristea şi Andronic, cari punând mânaîn 1859 pe documentele moşiilor din Basarabia au fugit în Rusia şi acolo apelând contra legilor ţarei la guvernul Imperial,... considerând, zic, că fapta aceasta criminală a acestor călugări săvârşită după cum se exprimă vechiul Codice penal al Moldovei , inpotriva legiuitei orânduelî şi legiuitului aşezământ de secularizare a moşiilor pământene din Moldova, n’a putut servi de temei legal guvernului Imperial spre a pune mâna pe averea statului Român, singur în drept de a dispune de întreg avutul seci. Considerând că proiectul de regulament, elaborat de ieromonahul Teofan, ce se titluia în mod abusiv „vechilul Lavrei Neamţului din Moldova“—regulament ce avea de scop înfiinţarea în Basarabia a unei nouă mănăstiri pe moşiile statului Român Copanca şi Chiţicanul, sub numele de „Noua lavră Neamţul a Inălţărei Domnului“—considerând că acest regulament n’a putut dobândi aprobarea nici a Sântului Sinod Rus, nici acea a Maestăţei Sale Ţarului, întru cât n’a existat în această materie o cerere formală, din partea statului Român ; Considerând că în lipsă de o asemenea cerere din partea guvernului Român, legalmente representat şi autorizat, toate actele ce au intervenit din partea autorităţilor ruse eclesiastice şi laice asupra propunerilor şi proiectului de regulament al ieromonahului Teofan, precum : Protocolul votat de Sântul Sinod rus asupra proiectului de regulament prezentat de Teofan; înalta aprobare a Ţarului pusă la 13 ianuarie 1864, pe protocolul votat de Sinod; Ucazul Sântului Sinod Nr. 306, prin care comunică lui Antonie Episcopul de Chişinău şi Hotin cele votate de Sântul Sinod şi aprobate de Maiestatea Sa Ţarul. Comunicarea oficială a ministerului de externe rus, departamentul asiatic, direcţiunea I-a,masa a 111-a, din 30 Martie 1864 Nr. 1.012, către ieromonahul Teofan, vechilul Lavrei Neamţului din Moldova, iscălită de 0 IMPORTANTA INTERPELARE D-LUI SENATOR G. MÂRZESCU Anunţată în şedinţa de Mercuri a Senatului Din cauză că s’a publicat greşit în ziarul nostru textul interpelărei I D-lui senator G. Mârzescu, îl reproducem azi din nou. Considerând că în Basarabia, ţară ruptă din trupul bătrânei Moldove şi supusă