Adevěrul, februarie 1891 (Anul 3, nr. 731-756)

1891-02-01 / nr. 731

-4 ANUL III. — No. 731. NUMERUL 10 BANI ABONAMENTELE ÎNCEP LA I ŞI 15 ALE fie­ carei l­uni şi se plătesc tot-d’a­ una ’nainte In Bucureşti la casa Administraţiei. Din Judeţe şi Străinătate prin mandate poştale. Un an în ţară 30 lei, în străinătate 50 Şase luni » 15 ‹ ‹ » 25 Trei luni ‡ 8 ‹ ‹ ‹ 13 Un immer în Streinetate 15 bani ED­ITIG ^­­IOTT­A. MANUSCRISELE NU SE ’NAPOEAZA să te fereşti, Române! de ciin strein în casă. V. Alexandri. VINERI, 1 FEBRUARIE 1891 NUMERUL10 BANI ANUNCIURILE Din BUCURESCI şî JUDEŢE se primesc NUMAI la ADMINISTRAŢIE. Din STREINETATE, direct la administraţie și la toate Oficiile de publicitate. ’ Anunciurî la pagina IV........................0.30 b. linia » » » III........................2.— lei » ’ » » II........................3.— Iei . Inserțiunile și Reclamele 3 lei rândul. DA PARIS, ziarul se pășește de vânzare cu nu­mărul la bioscul No. 117, Boulevard St.-Michel. UN NUMÉR VECHIŰ 30 BANI ADMINISTRAȚIA : Strada Noua, 10 Director clitic : ALEX. V. BELDIMANU REDACȚIA : Strada Noua, 10 CUVÂNTUL DIN URMA ŞCOLILE RURALE O importantă interpelare DESBINAREA LUPULUI In temniţa din Sibiu SCRISOAREA D-lui CESIANU ARTHRITISMUL COLANUL DE MĂRGĂRITARE UN BAL LA PLOIESCI Bucur­esci, 31 Ianuarie 1891. Cuvîntul din urmă Luaţi de vîrtejul luptei, ne-am spus cuvîntul din punctul de ve­dere al ţelului pe care-l urmărim. Am susţinut la balotagiu candida­tura D-lui Nicolae Eleva, pentru că alegerea D-sale ar fi dat o lovitură de moarte regimului palatist, care ne guvernează astăzi şi ori­ce mij­loc pentru a slăbi şi distruge a­­cest regim funest, este pentru noi bine venit. Lupta cu fierberea ei a trecut, pentru moment. D. Fleva n’a fost ales , dar reuşita candidatului co­­lectivităţei albe ne satisface pe de­plin. Ea va îmboldi şi mai mult pe adversarii regimului actual la o acţiune mai energică şi desperarea neisbândei îi va face—poate—să declare resboifi făţiş Cârtiţei, care sapă temelia Statului român. Prin urmare, noi nu ne plângem de rezultatul obţinut Duminecă şi, fiind­că—pentru moment—spiritele sunt mai liniştite, ne credem în drept a aşterne aci reflecţiile, pe cari ni le-a redeşteptat alegerea— cu cele două scrutinuri — a cole­giului al 2-lea de Ilfov. Toată lumea s’a încredinţat, că de la căderea D-lui Ion Brătianu, ca şi pe timpul guvernului seu, alegerile n’au fost nici de cum li­bere în adevăratul înţeles al cu­­vîntului şi Sandu Răşcanu, Tele­­man, Lupu Costache, Negulescu, Mănciulescu, Adamescu şi Pache nu sunt întru nimic inferiori lui Tache Anastasiu, Chiriţopol şi cele­lalte triste celebrităţi ale regimu­lui colectivităţei roşii. Astă­zî, D. Ion Brătianu nu mai este dator să roşască faţă cu gu­vernul actual, când i se vorbeşte de presiunile ce a făcut în alegeri, căci compania Lahovary-Manu-Carp l-a ajuns şi probabil îl va întrece, dacă i se va da răgaz şi întocmai ca mem­brii opoziţiei unite,­din care faceau parte cei doi dintâi din compania care ţine azi în antrepriză guver­nul, de la Marele Telal—întocmai ca aceştia, mai cu aceleaşi vorbe, liberalii azi în opoziţie interpelează pe guvern asupra ororilor, atroci­tăţilor şi ingerinţelor grozave co­mise de agenţii lui în alegeri. Priveliştea a început să fie ba­nală, pentru cei ce văd lucrurile numai la suprafaţă ; ea este îngri­jitoare, pentru cei ce’şi dau seamă de firea lucrurilor. Dacă s’ar întâmpla să cadă azi guvernul Manu-Lahovary-Carp şi să vie iar partizanii D-lui Ion Bră­tianu la putere, nu garantăm că a­­legerile ar fi mai libere şi că opo­ziţia—compusă din clienţii şi meş­terii electorali ai guvernului ac­tual—n’ar protesta cu energie. Şi jocul acesta s’ar repeta la infinit, spre marea bucurie a adversarilor parlamentarismului, dacă nu s’ar lua măsuri. Pentru ca să avem mereu ale­geri murdare şi, ca rezultat al lor, deputaţi şi senatori nespălaţi, tre­­bue să fie ce­va stricat în maşina noastră electorală. Şi este ce­va. Iubitorii de paliative, acei cari se tem de reformele mari, al căror efect este zdruncinarea unui întreg organism social, fiinţele sfiicioase şi neîncrezătoare în sine, vor zice că răul îşi are obârşia în slăbiciu­nea guvernului şi că un minister, care ar avea la spate un partid pu­ternic, ar putea face alegeri libere. Sermanii miopi! Ei nu văd că nu există partide mari în ţara noas­tră, căci partidele se nasc şi trăiesc numai dintr’un belşug de idei sănă­toase pentru îndeplinirea unor ne­voi reale, pe când la noi — cel pu­ţin până acum — partidele s’au,for­mat şi desfăcut după mirosul de copoi al membrilor lor. Cei interesaţi ca lucrurile să nu se răstoarne din temelii, acei cari vor să pue numai o proptea la clă­direa putredă a Monarchiei pseudo­­constituţionale, vor găsi cusurul în votul cu buletine, în loc de votul cu bile ca în Grecia, sau în neapli­­carea pedepselor prevăzute de lege pentru funcţionarii cari se amestecă în alegeri, sau pentru cei ce votează cu cărţile altora. Naivi ce sunt şi aceştia! întoc­mai ca struţul, ei îşi ascund capul în firele prăfuite ale codicelor, ne­voind să vadă focul vremnei, care va distruge instituţiile strimte cu tot bagagiul lor de hîrţoage vechi, cu toate legile neaplicate. Geaba vor adresa ei telegrame Regelui, care—dacă e om cinstit— nu trebue să-şi bage nasul în ale­geri, iar, de este Carol I, atunci are interes ca alegerile să fie fal­sificate. Răul este mult mai mare, boala este organică, maşina electorală, în întregul ei, nu este bună. Haina constituţională, pe care o poartă România de un sfert de veac şi mai bine, s’a strîmtat şi ferfeniţit. Tre­bue una mai nouă şi mai largă. Alegerea de la colegiul al 2-lea de Ilfov, unde sunt peste opt mii de alegători — din care cel puţin jumătate ia parte la vot—a dove­dit că sufragiul restrîns este o ne­norocire şi chiar cauza tuturor ne­norocirilor noastre. Când ai de făcut presiuni asupra patru până la cinci mii de alegă­tori, treaba e grea, ori cât ţi-ar fi de complicat şi de numeros apa­ratul administrativ şi ori cât de multe mijloace de corupţiune ţi-ar sta la îndemână. Dacă din cei patru mii de ale­gători ai colegiului al 2-lea de Ilfov, n’ar fi fost peste o mie de funcţio­nari şi oameni în daraveri cu ad­ministraţia, D. Andrei Popovici nu întrunea nici cele 75 de voturi de majoritate, oricât de mult ar fi băut Brătescu cu unii şi oricât ar fi ră­guşit Florian cu alţii. Ce s’ar mai întâmpla, când am avea în provincie, în oraşele mai mici, cu un aparat administrativ mult mai restrîns, colegii de câte 5, 6 sau 10 mii de alegători? Ar mai impune un Sandu Răşcanu deputaţi ca cei de azi? Ar mai pu­tea exista o majoritate ca aceea care susţine guvernul actual? Ar mai putea impune un Carol I mi­niştri ca Manu-Lahovar*­ ? Ar mai exista un Rege? Noi suntem siguri că nu, şi de aceea nu vedem beacia în contra boalei sociale de care Suferim azi, de­cât în votul univer­si. Ştim bine că ni se va obiecta că nu avem mase consciente pen­tru ca să se poată bucura de acest sistem; suntem însă încredinţaţi că, după câţi­va ani de încercare, ma­sele vor înceta de a merge orbeşte la vot şi conştiinţa drepturilor lor le va deştepta din letargia de azi. Activitatea întreagă a oamenilor cinstiţi şi prieteni ai poporului, tre­bue să se îndrepte numai în această direcţie: lupta pentru vot şi universal. La toate zbuciumările partidelor (!), la toate luptele şi strigătele în con­tra ingerinţelor electorale, cuvîntul nostru din urmă va fi votul uni- r­epu­blicanul. TELEGRAME LONDRA, 31 Ianuarie.­• Camera Co­munelor a adoptat în a 11-a citire, cu 202 voturi contra 155, proiectul de lege care permite căsătoria între un văduv şi cumnata sa, VIENA, 31 Ianuarie. —’Neînţelegerile între Austria şi Ungaria îr­nprivinţa tari­felor de drumuri de fer ai'Prost regulate printr’un schimb de declaraţ­ii între cele două ministere de comerţ, care stabileşte o reciprocitate dese­văluită î­n­ cele două ţări în această chestiune. Prin urmare negociările comerciale cu Germania au fost reluate azi. PARIS, 31 Ianuarie. — Termenul pen­tru rambursarea celor 75 milioane îm­prumutate de Banca Franciei Băncii En­­gliterei expirând la 15 Februarie, Banca Engliterei a declarat că nu va profita de facultatea ce are de a reînoi pentru trei luni. NEW-YORK, 31 Ianuarie. — Greva din districtul Cornesville este generală; toate minele sunt închise; numărul gre­viștilor este de 16,000. O NOUA ÎNTREBARE Astă­zi avem un ministru titular la Culte şi instrucţiune publică. întrebăm clar : Ce se face cu cei 12.000 gal­beni dăruiţi de Carol I prin scrisoarea sa din 2 (14) Iunie 1866 adresată Ministrului de culte C. A. Rosetti şi publicată în „Monitorul“ cu Nr. 118? Care este aşezământul de bine­facere fondat cu această sumă? Dacă banii s’au capitalizat, cât reprezintă astă­zi suma dăruită? 1 MAID VIITOR PARIS, 31 Ianuarie. — Consiliul naţio­nal al partidului lucrătorilor a adresat un apel tuturor lucrătorilor din Francia, în­­vitându-i să ia parte la manifestaţia de la 1 Maid. Apelul zice că ziua legală de 8 ceasuri care este obiectivul imediat al manifestării, este cel d’ântâi­ pas către liberarea desăvârşită a muncei şi a lu­crătorilor. DRUMUL DE FIER SIBERIAN PETERSBURG, 30 Ianuarie.—Construi­rea Drumului de fer siberian va începe la primă­vară pe liniile Vladivolostok- Sabarovka şi Tomsk-Irkuţk. Legătura Sabarovka-Irkuţk se va face în urmă. Prin aceste construcţii reţeaua va fi com­­plectă de la Vatusk la Celeabinsk; — trunchiul Celeabinsk-Tomsk va urma. Drumul de fer siberian va costa 75 mi­lioane ruble și se va sfârși în 1894. Răsbunarea lupului Şedinţa de Marţi a Senatului a fost şe­dinţa declaraţiunilor nechibzuite şi com­promiţătoare. * Nu destul că D-l N. Fleva, în tot cur­­sul interpelării sale, pe care o desvolta de două zile, a dat la lumină o mulţime de fapte, a citit scrisori cari dovedeau până la evidenţă că guvernul s’a ameste­­cat m alegeri mai găsiră cu cale şi mi­niştrii de resboiu şi de externe să agra­veze chestiunea prin declaraţiile cele mai compromiţătoare. v ?ar ca sunt dispus a crede fata acu ar fi fost. S* ce*TaIţi miniştrii de f j •’ p/ v1 * j1 e* c^te ° declaraţie la fel, căci adică, la drept vorbind, pentru ,­­Lahovari, ministrul de externe, w? iaUa ?A,aIegeriIe au fost Prea b' / îndată ce se va prezenta ocazia Mul nUZ de.Puterea armată și va striga: „Mxtraillez-moi cette canaille!“- pentru ce wfirf1 £Clara câ a luPtat contra Go­­• Rosetl?flIor, S- a. la 1848 şi va upta şi de acum înainte contra acelor !wLar­iVr01 Sf maî întindă libertăţile, repturîle norodului;—pentru ce, zic, D-sa nnn/aCf - aSAfel de declaraţiî, bătând cu vi in banRâ. Şi nu ar face si junele Marghiloman, D. Triandafil ori Maiorescu nişte declaraţii de acelaş Calibru? n JntrU jCe U­lâdescu ar declara că PS La,­PedfPSR în ajun Pe fiul preotului Pompilian din Iaşi care votase cu libera­l­i s­ar­ali Şi alţii cu ast­fel de bjici, da. D. general Vlădescu, furios pe u. gleva că spune în plin Senat că generalul Radovici a permutat la Vaslui, pe onţorul Pompilian, pentru că nu putuse convinge pe tatăl său, preotul Pompilian, să voteze cu guvernul şi să nu mai facă propagandă pentru liberali, a strigat : . . . viselii D-le Fleva, ofiţerul nu a prurut nici o pedeapsă de la generalul Ra­­dovici, dar ed, în urma celor spuse erl ,e ,ta’ lam strămutat imediat la Vâs­lind ! Cam aceste au fost cuvintele cu cari ministrul de resboiu a părăsit un moment banca ministerială spre a se mai calma. De­sigur, această preţioasă mărturisire a consilierului Regelui Carol, trebue să fi umplut de gânduri capetele multora din cei cari o auziseră, și mai cu seamă ce­lor doui-trei ofițeri cari se găseau din întâmplare pe acolo. Nu doară să se fi mirat că ministrul își răsbuna cu atâta seninătate pe un inferior care-i la discre­ția lui, nu, ci trebue să fi căutat motivul acestei răsbunuri. In adevăr, să admitem pentru moment, că tot cum spun miniştrii nu-i de­cât purul adevăr şi nimic mai mult de­cât adevă­­rul, şi că ofiţerul Pompilian la urma ur­mei cu toată bună-voinţa generalului Ra­­dovici, nu a putut fi găsit vinovat de ne­supunerea tatălui seci şi nu a fost pedep­sit ; prin urmare, dacă generalul Radovici nu l a putut pedepsi, pentru ce generalul Vlădescu îl pedepsește ? Așa e, întreba­­r®a e logică, dar respunsul ce vom da e și mai logic — cel puțin pentru a tot pu­ternicul ministru de răsboiu. — Ofițerul în chestie nu-i vinovat, va răspunde D. Vlădescu, dar oare nici D. N. Fleva, care mă face să stau la Senat două zile de-arendul și care-mi scoate ochii cu generalul Radovici zicind că a spionat pe generalul Racoviță, ba că a permutat pe ofițerul cutare... D. Fleva care face pe stâlpul nostru Al. Lahovari să se plimbe furios de-a lungul băncei mi­nisteriale, ca un tigru în colivia-i de fier de la menagerie, când îmblânzitorul soci îl loveşte mereu cu şfichiul biciului? D. Fleva nu-i vinovat ? Şi pentru toate aces­tea aţi vrui ca nimeni să nu fie pe­depsit ? D. sublocotenent era mielul care a tul­burat era apa D-lui general Vlădescu — D. Vlădescu şi-a rezbunat, iată tot! Sandu. Şi Majestăţei Sale Imperatului tuturor Ru­­siilor, se găsesc un mare număr de moşii de o imensă valoare, aparţinând la dife­rite monastiri române, situate toate aceste monastiri pe teritoriul Regatului Româ­niei . Considerând că de la epoca când gu­vernul Moldovei a secularizat prin ordo­nanţa din 1 iunie 1859, averile mănăs­tirilor pământene Chinovii, Neamţul, Secul, Agapia, Văraticul, Adam şi Vorona, veni­turile tuturor moşiilor situate în Basarabia, aparţinând mănăstirilor, n’au putut fi trecute în bugetul Statului Român, după cum au fost trecute toate cele­­l­alte veni­turi, provenite din moşiile mănăstireşti; Considerând că România a fost lipsită de veniturile proprietăţilor sale, prin fap­tul că guvernul Majestăţei Sale Imperiale, îndepărtându-se de la chiar propriile sale principii, constant respectate faţă de noi Românii, şi formal consacrate prin chiar Regulamentul Organic — a sechestrat aceste venituri încă din 1862, dispunând ca ele să fie vărsate la Banca din Odesa. Considerând că notele guvernului Im­perial al Majestăţei Sale Ţarului din 18 Iulie şi din 26 Septembree 1862, note în care stă proclamată teoria cea mai ero­­­nată şi anume că: „Guvernul Majes­­tăţei Sale Ţarului nu recunoaşte de­cât Egumenilor sau superiorilor mă­năstirilor dreptul de a-şî administra bunurile ce le aparţin şi a numi le­­galmente mandatari pentr­u gestiunea acestor bunuri...“ Iar nota din 26 Sep­tembre 1862, împinge aşa de departe consecinţele acestei nefundate teorii ale cabinetului de St.­Petersburg în­cât ne declară că: „Guvernul imperial nu recunoaşte ca proprietari ai moşiilor din Basarabia de­cât pe Monastiri, specificând că numai aceste mănăs­tiri au un drept esclusiv şi legal de proprietate asupra acestor bunuri...“ Considerând, zic, că amândouă aceste note diplomatice violează nu numai prin­cipiile de drept, universalmente recunos­cute, dar în ordinea politică nesocoteşte chiar şi cea mai elementară idee de Stat, considerat statul ca corp social, adică ca persoană juridică şi ca suprem organ al tuturor intereselor sociale . Considerând că fapta criminală săvâr­şită de către unii dintre călugării din monastirea Neamţului şi Secului, şi în special de către Ieromonahii Teofan Cris­­tea şi Andronic, cari punând mâna­­în 1859 pe documentele moşiilor din Basa­rabia au fugit în Rusia şi acolo apelând contra legilor ţarei la guvernul Imperial,... considerând, zic, că fapta aceasta crimi­nală a acestor călugări săvârşită după cum se exprimă vechiul Codice penal al Moldovei , in­potriva legiuitei orân­­duelî şi legiuitului aşezământ­ de secularizare a moşiilor pământene din Moldova, n’a putut servi de temei­ le­gal guvernului Imperial spre a pune mâna pe averea statului Român, singur în drept de a dispune de întreg avutul seci. Considerând că proiectul de regula­ment, elaborat de ieromonahul Teofan, ce se titluia în mod abusiv „vechilul La­­vrei Neamţului din Moldova“—regu­lament ce avea de scop înfiinţarea în Basarabia a unei nouă mănăstiri pe mo­şiile statului Român Copanca şi Chiţica­nul, sub numele de „Noua lavră Neam­ţul a Inălţărei Domnului“—conside­rând că acest regulament n’a putut do­bândi aprobarea nici a Sântului Sinod Rus, nici acea a Maestăţei Sale Ţarului, întru cât n’a existat în această materie o cerere formală, din partea statului Ro­mân ; Considerând că în lipsă de o asemenea cerere din partea guvernului Român, le­gal­mente representat şi autorizat, toate actele ce au intervenit din partea autori­tăţilor ruse eclesiastice şi laice asupra pro­punerilor şi proiectului­ de regulament al ieromonahului Teofan, precum : Protocolul votat de Sântul Sinod rus asupra proiectului de regulament prezentat de Teofan; înalta aprobare a Ţarului pusă la 13 ianuarie 1864, pe protocolul vo­tat de Sinod; Ucazul Sântului Sinod Nr. 306, prin care comunică lui Antonie Epis­copul de Chişinău şi Hotin cele vo­tate de Sântul Sinod şi aprobate de Maiestatea Sa Ţarul. Comunicarea oficială a ministeru­lui de externe rus, departamentul asiatic, direcţiunea I-a,masa a 111-a, din 30 Martie 1864 Nr. 1.012, către ieromonahul Teofan, vechilul Lavrei Neamţului din Moldova, iscălită de 0 IMPORTANTA INTERPELARE D-LUI SENATOR G. MÂRZESCU Anunţată în şedinţa de Mercuri a Senatului Din cauză că s’a publicat greşit în ziarul nostru textul interpelărei I D-lui senator G. Mârzescu, îl re­­­­producem azi din nou.­­ Considerând că în Basarabia, ţară ruptă­­ din trupul bătrânei Moldove şi supusă

Next